Home » Energie » Citesti:

Fracturarea hidraulică și impactul asupra încălzirii globale

Constantin Cranganu iunie 12, 2014 Energie
46 comentarii 1,271 Vizualizari

Una dintre justificările cele mai importante pentru promovarea gazelor de șist este aceea că termocentralele pe gaz emit mult mai puține gaze de seră decât termocentralele pe cărbune [1]: jumătate din cantitatea de CO2, mai puțin de o treime din oxizii de azot și doar un procent de dioxid de sulf. Suporterii fracturării hidraulice susțin că dezvoltarea formidabilă a industriei gazelor de șist reprezintă cauza esențială pentru care Statele Unite sunt singura națiune majoră care a redus semnificativ emisiile de gaze de seră în perioada actuală de încălzire globală. Adversarii fracturării hidraulice pretind că scăpările de metan din industria gaziferă anulează beneficiile menționate pe motiv că metanul este un potent gaz de seră. Mai multe detalii sunt necesare.

Ce spun suporterii?

Gazul natural este cel mai curat dintre toți combustibilii fosili în ceea ce privește emisiile de gaze de seră. Compus în principal din metan, arderea gazului natural va produce dioxid de carbon și apă, aceeași compuși pe care noi îi expirăm. Cărbunele și petrolul sunt compuși din molecule mult mai complexe, cu conținuturi mai mari de carbon, azot și sulf Aceasta înseamnă că prin ardere cărbunii și petrolul vor produce concentrații mai ridicate de emisii dăunătoare, incluzând carbon, oxizi de azot și dioxid de sulf (SO2).Cărbunii și combustibilii petrolieri eliberează în mediu particule de cenușă, substanțe care nu ard și care sunt transportate în atmosferă unde contribuie la poluare. Arderea gazului natural, pe de altă parte, produce foarte mici cantități de dioxid de sulf și oxizi de azot, practic nici un fel de cenușă sau particule solide, și mult mai mici cantități de dioxid de carbon și monoxid de carbon.

Tabelul de mai jos a fost compilat de EPA[2]:

Nivelul emisiilor de gaze de seră produse de combustibilii fosiliPounds per Billion Btu of Energy Input

(1 pound = 0.454 kg; 1 billion Btu = 1,055×109 Joule)

Poluator Gaznatural Petrol Cărbune
Dioxid de carbon 117,000 164,000 208,000
Monoxid de carbon 40 33 208
Oxizi de azot 92 448 457
Dioxid de sulf 1 1,122 2,591
Particule solide 7 84 2,744
Mercur 0.000 0.007 0.016

Între 2007 și 2012 Statele Unite și-au redus emisiile de gaze de seră cu 450 milioane de tone, cea mai mare scădere înregistrată de vreo țară de pe glob[3]. Suporterii fracturării hidraulice au capitalizat imediat această constatare afirmând că reducerea emisiilor se datorează unei tendințe fundamentale de trecere de la cărbune la gazul natural și energiile alternative.

În 2002, termocentralele pe cărbune produceau 52 de procente din energia electrică a SUA, termocentralele pe gaz produceau 16 procente, iar energiile alternative reprezentau numai 9 procente. Pe parcursul următorilor 10 ani, producția de electricitate pe bază de cărbune s-a redus substanțial la 38 de procente, cea pe bază de gaz a crescut semnificativ la 30 de procente, în timp ce energiile alternative au produs 12 procente din totalul energiei electrice din SUA.

Tom Amontree, pe blogul organizației American Natural Gas Alliance (Alianța Americană pentru Gazul Natural), a apreciat pozițiile Președintelui Obama și ale contracandidatului său la alegerile prezidențiale din 2012, Guvernatorul Mitt Romney, ca fiind indicatoare ale unei rare viziuni politice comune: gazele de șist. Mai mult, ziaristul a adăugat că:

Liderii pragmatici înțeleg…că în cazul gazului natural nu trebuie să alegem între prioritățile noastre economice și ecologice. În schimb, o dezvoltare responsabilă a gazului natural are impacte foarte reale și pozitive în cele 32 de state care găzduiesc această anergie domestică abundentă”[4].

Un studiu efectuat de grupul ecologist CERES a găsit că aproape 70 de procente din reducerea emisiilor de dioxid de sulf și oxid de azot din ultimii 20 de ani se datorează creșterii folosirii gazului natural de către primele 100 industrii utilitare din SUA.[5] Aproape jumătate din această reducere a avut loc într-o perioadă de doar doi ani (2008-2010). Energy Information Administration (EIA) a notat în 2012 că emisiile de CO2 ale SUA provenite din sectorul energetic sunt cele mai mici din ultimii 20 de ani, datorită în bună parte portofoliului energetic al țării[6]. Pe de altă parte, în țările Uniunii Europene emisiile de gaze de seră au crescut în aceeași perioadă de timp, în ciuda unor eforturi mult mai intense decît cele ale SUA de a combate încălzirea globală. Cauza principală o reprezintă dependența europeană de energia pe bază de cărbune.[7]

Impactul fracturării hidraulice asupra încălzirii globale se va resimți probabil cel mai intens în domeniul transporturilor, atunci când benzina și motorina vor fi înlocuite de gazul natural.  În acest moment, transporturile în SUA consumă 70% din petrol și produc 30% emisii de CO2.[8]. În anul 2013, SUA au consumat 509,17 miliarde litri de benzină, adică o medie zilnică de circa 1,39 miliarde litri[9] sau 4,4 litri per persoană.

În 2011, Președintele Obama a promis ca Statele Unite vor scădea consumul de petrol cu 33% în următorii zece ani, pentru ca în 2013 să declare că emisiile de carbon vor fi reduse cu 17% până în 2020. Într-o recentă declarație[10], Presedintele Obama consideră gazul natural ca fiind „un combustibil tranzițional” care „joacă un rol central în tranziția către un viitor energetic curat”. Documentul menționat apreciază că aproape jumătate din reducerea emisiilor de gaze de seră din perioada 2005-2013 au venit din schimbarea combustibilului, în principal din schimbarea energiei pe bază de cărbune cu cea pe bază de gaz, eoliană și solară. Pentru perioada 2014-2040 se estimează că prețul relativ scăzut al gazelor de șist va oferi alternative atrăgătoare pentru substituirea și mai accentuată a energiei pe bază de cărbune, astfel încât SUA vor fi capabile să reducă și mai mult emisiile de CO2 și alte gaze de seră.

Inițiativele președintelui american se pot în parte materializa prin înlocuirea benzinei și motorinei utilizate în transporturi cu gaz natural. Arderea gazului natural produce cu 30% mai puțin dioxid de carbon decât petrolul și gazul poate fi folosit fie direct, ca gaz natural compresat (GNC) sau gaz natural lichefiat (GNL), fie indirect, prin transformarea gazului natural într-un lichid combustibil sau ca sursă de putere pentru mașinile electrice[11]. Actualmente, numai 1,5% din automobilele și camioanele planetei – adică, circa 16 milioane de vehicule – funcționează cu gaz natural. Morgan Stanley estimează că combustibilul folosit de aceste vehicule înlocuiește zilnic circa 190 milioane litri de produse petroliere. În cazul cel mai optimist, utilizarea gazului în transporturi ar putea să înlocuiască zilnic până la 890 milioane litri de produse petroliere, adică circa 7% din întreaga cantitate de țiței consumată zilnic pe planetă la nivelul anului 2012.[12]

Ce spun adversarii?

După dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4) este al doilea gaz de seră important produs de activitățile umane. În 2012, CH4 a reprezentat circa 9 procente din totalul gazelor de seră antropogene emise în SUA.

Procese naturale din soluri și reacții chimice din atmosferă ajută la îndepărtarea metanului din atmosferă. În consecință, durata de viață a unei molecule de metan în atmosferă este mult mai scurtă (12 ani), în comparație cu cea a dioxidului de carbon (mii de ani). Dar metanul este mult mai potent decît CO2 în sechestrarea căldurii în atmosferă. Kilogram per kilogram, impactul comparativ al CH4 asupra încălzirii globale este de 20 ori mai mare decît ale CO2 într-o perioadă de 100 de ani[13].

Inventarul emisiilor de metan din SUA în perioada 1990 – 2012 indică următoarele surse[14]:

-        Sisteme de petrol și gaze naturale: 29%

-        Fermentație enterică (gaz emis de vaci și alte animale): 25%

-        Gropi de gunoi: 18%

-        Industria minieră: 10%

-        Manipularea bălegarului: 9%

-        Alte surse: 9%

Tot EPA estimează că totalitatea surselor de metan menționate mai sus reprezintă doar 9 procente din totalul gazelor de seră. Cu alte cuvinte, aportul sistemelor de petrol și gaze naturale este de 2,6% din acest total.

Chiar dacă procentajul de 2,6% este relativ mic, industria americană extractivă a lucrat din greu pentru reducerea continuă a emisiilor de metan asociate cu fracturarea hidraulică. Scopul este dublu: câștigarea încrederii opiniei publice și creșterea beneficiilor, întrucât orice scurgere de metan în atmosferă este o pierdere de bani.

În studiul amintit[15], EPA precizează că în perioada 1990 – 2012 emisiile de metan ale SUA au scăzut cu aproape 11%. În aceeași perioadă, emisiile au crescut din sursele de metan asociate cu activitățile agricole și au scăzut din sursele asociate cu explorarea și producția de țiței și gaze naturale. (s.m.). Deși producția de gaze de șist a crescut cu 40% din 1990 prin utilizarea fracturării hidraulice, EPA a determinat că controale riguroase ale emisiilor – prin echipament mai bun, menținerea în stare optimă a instalațiilor și monitorizarea constantă și atentă – au rezultat într-o descreștere medie de 41,6 milioane tone de metan în fiecare an în perioada 1990 – 2012, sau peste 850 milioane tone în total[16]

Publicat în aprilie 2013, acest studiu a avut efectul unui cutremur pentru tabăra fracktiviștilor și a celorlalți adversari ai fracturării hidraulice. Mass media a avut titluri incitante: „EPA Methane Report: Is Fracking Greener Than Previously Thought?”, „EPA lowers gas leak effect, climate harm from fracking”, ori „Obama’s Climate Action Plan: Natural Gas, Fracking, Methane and Mexico”. Dintr-o dată, tabăra adversarilor s-a trezit fără un important atu în lupta lor pentru interzicerea fracturării hidraulice. Unul dintre cei mai vocali adversari, profesorul de ecologie Robert W. Howarth de la Cornell University, a negat scurt studiul: „EPA a greșit”[17]. El a adăugat că alți cercetători federali de la NOAA (National Oceanic and Atmospheric Administration) au publicat studii documentând scăpări masive de metan în Colorado și alte state vestice și a acuzat EPA de părtinire prin neconsiderarea acelor studii.

EPA spune în continuare că operațiunile din industria gazelor de șist, în ciuda reducerilor constatate, rămân cauza principală a emisiilor de metan din țară. Agenția a promis să continue colectarea de date și să cerceteze în continuare subiectul emisiilor de metan.

Ce sunt „emisiile fugitive”?

Simplu spus, ele reprezintă scurgerile de metan pomenite mai sus provocate de operațiunile de fracturare hidraulică. Gazul metan poate scăpa în atmosferă accidental, prin conducte sparte, valve defecte sau echipament stricat (compresoare sau pompe alimentate cu gaz). Un raport publicat în 2009 în revista Pipeline and Gas Journal notează că, în timp ce conductele vechi de fontă reprezintă doar 3% din totalul rețelelor americane de transportare a gazului, ele sunt responsabile pentru majoritatea scurgerilor- 32% emisii de metan – din sistemul național de distribuție a gazului natural[18].

În Rusia – care este cel mai mare producător și transportator de gaz natural din lume – scăpările de metan din conducte se ridică la 0,6% din volumul de gaz natural transportat[19].

Emisiile fugitive de metan sunt notorii pentru dificultatea de a fi măsurate și cercetătorii nu sunt de acord întotdeauna cu numerele găsite. De exemplu, EPA a estimat în 2012 că scurgerile de metan au avut loc cu o rată de 2,2% din producția totală, iar în 2013, rata a scăzut la 1,5%.[20] Dar un studiu recent, efectuat în Colorado și Utah, a identificat rate de scurgere mult mai mari, de 4% și, respectiv, 9%[21]. Dacă ar fi adevărate, aceste rate de scurgere a metanului ar obscura meritele ecologice ale metanului ca înlocuitor al cărbunelui. Din păcate, autorii studiului nu au efectuat măsurători de tip baseline ale concentrațiilor de metan scăpat în atmosferă prin falii și fracturi înainte de a începerea oricăror lucrări de foraj. Fără cunoașterea concentrațiilor naturale, măsurătorile ulterioare sunt irelevante, iar concluziile (4% și 9% scurgeri de metan) sunt doar presupuneri.

Profesorul Robert W. Howarth, menționat anterior drept critic al studiului EPA, a fost el însuși subiect de critică profesională. În anul 2011, împreună cu colegi de la Cornel University, el a publicat un studiu[22] în care conclud că „3,6% până la 7,9% din metanul din gazele de șist scapă în atmosferă prin ventilație și scurgeri în timpul vieții unui foraj”. Dacă, din nou, cifrele sale ar fi adevărate, ele ar reprezenta dublul cantităților din forajele convenționale. Sau, cu alte cuvinte, dacă Prof. Howarth are dreptate, asta ar însemna că gazele de șist ar fi mult mai poluante decât cărbunele sau petrolul!

Studiul lui Howart ș.a. a fost aspru criticat de reprezentații industriei și de alții care nu fost de acord cu metodologia sa. Printre cei mai acerbi critici se numără colegul lui de la Cornell, Profesorul Lawrence Cathles, care a scris că studiul este „serios greșit”.[23] Alte studii, efectuate de US Department of Energy și Carnegie Mellon University au arătat că emisiile din gazele de șist sunt mult mai mici decât cele găsite de Howarth. Practic, nimeni nu mai crede astăzi în numerele publicate de studiul din 2011 de Howarth ș.a.[24]

Un alt studiu, publicat anul acesta,[25] examinează 20 de ani de cercetări asupra scurgerilor din sistemele de producție și distribuție a gazului natural din SUA și Canada, inclusiv fracturarea hidraulică. Din fericire pentru companiile de gaz, câteva scurgeri reprezintă probabil marea majoritatea problemei și ele pot fi reparate. Un studiu anterior a examinat circa 75.000 componente de la rafinării. Au fost descoperite circa 1.600 de scurgeri neintenționate, dar numai 50 de componente defecte au creat 60% din gazul scurs. Autorii au identificat mari oportunități de a eliminare a celor mai rele scurgeri și au subliniat beneficiul climatic substanțial rezultat din substituirea cărbunelui cu gaz, chiar dacă apar scurgeri cu rate mai mari.

Producerea de gaze de șist este descrisă de industria energetică drept o idee indiscutabil valoroasă în vremuri de incertitudine economică: o rezervă de energie vastă și curată pentru foarte mulți ani. În viitor, sute de mii de noi foraje vor fi fracturate în Statele Unite și, probabil, în alte țări din lume. Răspunzând la întrebări despre impactul emisiilor fugitive este important pentru ambele tabere angajate în dezbaterile despre fracturarea hidraulică. International Energy Agency (IEA) avertizează în raportul său „Reguli de aur pentru o vârstă de aur a gazului”:

„Emisiile de gaze de seră trebuie să fie minimalizate atât în locurile de producție, cât și de-a lungul întregului sistem de alimentare cu gaz natural. Abordate în mod necorespunzător, aceste preocupări amenință să reducă, dacă ni chiar să oprească, dezvoltarea resurselor neconvenționale[26].

În final, pour la bonne bouche, două mituri despre poluarea aerului produsă de fracturarea hidraulică:

Mitul #1: Fracturarea hidraulică produce concentrații ridicate de ozon la nivelul solului în zonele urbane

În realitate, emisiile de la automobile și camioane sunt principala sursă de ozon care apoi contribuie la formarea poluanților aerului. Adoptarea gazului natural drept combustibil de transport în locul benzinei și motorinei va descrește emisiile de ozon precursoare ale poluanților.

Figure 1. Valorile emisiilor de ozon (în ppb – parts per billion) din zona Dallas-Fort Worth în comparație cu creșterea producției de gas natural din argila Barnett. (sursa: Analysis of Emissions from Natural Gas Production in the Barnett Shale, Texas Comission on Environmental Quality, Chief Engineer’s Office, Air Quality Division, Barnett_shale_analysis.doc, March 19, 2009)

Figura 1 contrastează puternic relația dintre creșterea activității de foraj (cu fracturare hidraulică începând din anul 2000) și reducerea emisiilor de ozon din zona Dallas-Fort Worth. Din 2000, concentrația de ozonul a scăzut cu 10%, în timp ce producția de gas natural a crescut de 16 ori.

Mitul #2: Fracturarea hidraulică produce o largă răspândire a emisiilor de compuși organici volatili și benzen în zona Fort Worth, Texas.

Compușii organici volatili (COV) sunt asociați cu producția de gas umed/bogat și condensat. Majoritatea gazului de șist din zona metropolitană Fort Worth este gas uscat. Indiferent de conținutul de COV, monitorizarea activă și mentenanța echipamentelor de forare asigură respectarea normelor de aer curat. Ca și în cazul anterior, benzenul este produs de arderea benzinei și motorinei. Prin adoptarea gazului natural drept combustibil de transport se vor elimina practic emisiile de benzen din aceste surse.

Conform Figurii 2, se poate observa că emisiile de benzen din zona metropolitană Fort Worth au scăzut cu 31% începând din 2003, în timp producția de gaz natural din aceeași zonă a crescut cu 400%.

Figura 2. Valorile emisiilor de benzen (în ppb) din zona Dallas-Fort Worth în comparație cu creșterea producție de gaz natural din argila Barnett.

_____________________________________________________________


[1] US EPA, „Clean energy: Natural gas”, www.epa.gov/cleanenergy/energy-and-you/affect/air-emissions.html:

„The average emissions rates in the United States from natural gas-fired generation are: 1135 lbs/MWh of carbon dioxide, 0.1 lbs/MWh of sulfur dioxide, and 1.7 lbs/MWh of nitrogen oxides. Compared to the average air emissions from coal-fired generation, natural gas produces half as much carbon dioxide, less than a third as much nitrogen oxides, and one percent as much sulfur oxides at the power plant.”

[2] http://www.eia.gov/pub/oil_gas/natural_gas/analysis_publications/natural_gas_1998_issues_trends/pdf/chapter2.pdf

[3] Guy Chazan, Financial Times, „Shale gas boom helps slash US emissions”, 23 mai 2012, http://www.ft.com/cms/s/0/3aa19200-a4eb-11e1-b421-00144feabdc0.html (Chazan citează un raport al International Energy Agency)

[4] http://anga.us/blog/2012/10/18/natural-gas-smart-power-smart-politics

[5] Idem

[6]U.S. Energy Information Administration, „U.S. energy-related CO2 emissions in early 2012 lowest since 1992”

U.S. CO2 emissions from energy consumption totaled 1,340 million metric tons during the first quarter of 2012, down nearly 8% from a year earlier and the lowest for the January-March period since 1992 http://www.eia.gov/todayinenergy/detail.cfm?id=7350

[7] The Economist,            The mixed fortunes of a fuel”, 5 ianuarie 2013, http://www.economist.com/news/briefing/21569037-why-worlds-most-harmful-fossil-fuel-being-burned-less-america-and-more-europe/comments?page=5

[8] Michael Levi ș.a., Council on Foreign Relations, ”Reducing US oil consumption”, 11 iunie 2010.

[9] http://www.eia.gov/tools/faqs/faq.cfm?id=23&t=10

[10] „The all of the above Energy strategy as a path to sustainable economic growth” http://www.whitehouse.gov/sites/default/files/docs/aota_energy_strategy_as_a_path_to_sustainable_economic_growth.pdf

[11] NaturalGas.org „Natural gas and the environment”, http://naturalgas.org/environment/naturalgas/

[12]Stanley Reed, New York Times, „Shell makes big bet on boom in natural gas”, 1 mai 2013, http://www.nytimes.com/2013/05/02/business/energy-environment/02iht-shell02.html?action=click&module=Search&region=searchResults&mabReward=relbias%3Ar&url=http%3A%2F%2Fquery.nytimes.com%2Fsearch%2Fsitesearch%2F%3Faction%3Dclick%26region%3DMasthead%26pgtype%3DHomepage%26module%3DSearchSubmit%26contentCollection%3DHomepage%26t%3Dqry20%23%2Fshale%2520makes%2520big%2520bet%2520on%2520boom%2520in%2520natural%2520gas

[13] http://epa.gov/climatechange/ghgemissions/gases/ch4.html

[14]Idem; http://epa.gov/climatechange/ghgemissions/usinventoryreport.html

[15] Idem

[16] Idem

[17] http://www.huffingtonpost.com/2013/04/28/epa-methane-report_n_3175130.html

[18] http://pipelineandgasjournal.com/new-measurement-data-has-implications-quantifying-natural-gas-losses-cast-iron-distribution-mains

[19]Stefan Lechtenböhmer ș.a., International Journal of Greenhouse Gas Control, „Tapping the leakages: Methane losses, mitigation options and policy issues for Russian long distance gas transmission pipelinesȚ, Oct. 2007 http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1750583607000898

[20] http://www.climatecentral.org/news/limiting-methane-leaks-critical-to-gas-climate-benefits-16020

[21] http://www.nature.com/news/methane-leaks-erode-green-credentials-of-natural-gas-1.12123

[22] Robert W. Horwath, Renee Santoro, and Anthony Ingraffea, Climate Change, „Methane and the greenhouse-gas footprint of natural gas from shale formations A letter” http://download.springer.com/static/pdf/5/art%253A10.1007%252Fs10584-011-0061-5.pdf?auth66=1401139092_486af2c4dc7478aa5127f3ec644b79c6&ext=.pdf

[23] http://www.news.cornell.edu/stories/2012/03/cornell-professors-challenge-hydrofracking-study

[24] John Entine, Forbes, „New York Times reversal: Cornell University Research undermines hysteria contention that shale gas is ‘dirty’”, 2 martie 2012, http://www.forbes.com/sites/jonentine/2012/03/02/new-york-times-reversal-cornell-university-research-undermines-hysteria-contention-that-shale-gas-is-dirty/

America’s natural Gas Alliance, „Scientists speak: Howarth Study Wrong”  http://anga.us/blog/2011/4/15/scientists-speak-howarth-study-wrong

[25] A. R. Brandt ș.a., „Methane Leaks from North American Natural Gas Systems”, Science, vol 343, 14 februarie 2014

[26] IEA, „Golden Rules for a golden age of gas”, noiembrie 2012, http://www.worldenergyoutlook.org/media/weowebsite/2012/goldenrules/WEO2012_GoldenRulesReport.pdf

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "46 comments" on this Article:

  1. Recunosc ca nu am citit articolul cu atentie maxima dar nu se pomeneste nimic despre poluarea panzei freatice.
    Cele 3 resurse absolut indispensabile si finite sunt pamantul, aerul si apa. Putem sa traim fara petrol (cam greu de trait civilizat dar se poate trai). Se poate trai fara multe lucruri dar acestea 3 sunt esentiale si foarte greu se pot produce cantitati noi si semnificative de sa zicem de apa (sa prindem comete si sa le aducem pe pamant – tare complicat?).
    Fracturarea hidraulica consuma cantitati enorme de apa si pe langa acest consum polueaza grav panza freatica de adancime.
    Daca legatura dintre fracturarea hidraulica si cutremure este in discutii poluarea apei nu e.
    Dupa ce ne vom bucura cativa ani de gaz ieftin avem zeci de mii de ani sa ne chinuim si sa platim apa poluata.
    Daca imi spune cineva o metoda simpla si ieftina de a purifica apa poluata cu toate chimicalele care se baga in foraj si cu derivati ai metanului sa imi spuna si mie.

    • iosiP spune:

      Subiectul a fost deja discutat intr-u articol anterior scris de acelasi autor – dati click pe textul “Citeste mai departe” aflat sub scurta biografie, apoi pe “Vezi articole scrise de Constantin Cranganu”.

      N.B. Ambele optiuni sunt localizate in coltul din dreapta-sus al paginii!

    • Prostu' satului spune:

      @interesul Romaniei. Ingaduiti-mi sa va ajut, pentru ca probabil e primul articol de-aici al d-lui Prof. Cranganu pe care-l cititi, iar toate la un loc insumeaza multe zeci de pagini si sute de referinte.
      Asadar, dl. Prof. a publicat pana acum aici noua articole. Ma astept sa mai urmeze cel putin doua-trei, posibil mai multe.
      In trei din cele noua (#1, Gasland sau puterea manipularii; #2, Povestea a două sate: Dimock, Pennsylvania și Pungești, Vaslui; #5, Fracktiviștii: O schiță de portret), dl. Profesor se rafuieste cu oponentii fracturarii hidraulice de mare volum. Mai ales cu cei americani, dar trimiterea la omologii lor romani este la fel de evidenta ca si echivalarea fortata dintre situatiile din cele doua tari.
      Argumentele sunt cele stiute – oamenii nu se pricep, ar trebui sa taca sau sa se faca (altfel) utili societatii, ar trebui sa protesteze pentru altceva, sunt vanduti rusilor etc., etc., etc.

      Celelalte sase articole abordeaza, rand pe rand, temele preferate ale oponentilor acestei tehnologii:
      # 3, Fracturarea hidraulică şi seismicitatea indusă, conchide ca nu exista relatie de cauzalitate intre cele doua, nu s-a demonstrat nimic, oricum e imposibil etc.
      #4, Circulația apei subterane. Implicații asupra fracturării hidraulice, conchide ca e practic imposibil ca aditivii chimici folositi in fracking sa ajunga in panzele freatice, n-au ajuns niciodata, le-ar trebui sute de mii sau milioane de ani etc.
      #6, Despre aditivii chimici folosiți în fracturarea hidraulică, reprezinta continuarea fireasca a #4 si conchide, cum altfel, ca oricum aditivii respectivi sunt quasi-inofensivi, cantitati mici, ca poluarea e in oricare alta parte, dar nu acolo samd.
      #7, Cât de radioactivă este fracturarea hidraulică? Fireste, fracturarea hidraulica nu este radioactiva.
      #8, Impactul fracturării hidraulice asupra resurselor de apă, arata ca, de fapt, cantitatile de apa utilizate sunt practic neglijabile, fara impact negativ asupra mediului/localnicilor, ca toate afirmatiile contrare sunt mincinoase, nu e nicio problema etc.
      #9, cel de fata, la fel, frackingul de fapt ajuta cauza, cine spune altceva e neprofesionist samd.

      Cum spuneam, ma astept sa urmeze cel putin 2-3 alte articole, care vor demonstra fara putinta de tagada ca frackingul are efecte economice pozitive formidabile atat asupra cetateanului de rand, la nivel local si regional, cat si la nivel national, asupra multor ramuri industriale, ca se creeaza sute de mii, daca nu milioane de noi locuri de munca, ca vor fi (mai) ieftine, de aceea e nevoie de facilitati fiscale cat mai consistente (de preferabil redevente zero, pentru inceput, eventual si vreo 10-15 ani de exceptare de la impozitul pe profit), interesul general trebuie sa primeze, asa ca niste exproprieri n-ar fi chiar mare lucru… si-or mai fi.

      Ar mai trebui sa precizez ca concluziile de mai sus nu le-am desprins exclusiv din articolele d-lui Profesor (care inteleg ca sunt practic capitole dintr-o carte pe care dansul urmeaza sa o lanseze curand, probabil un gen de enciclica de natura sa reduca la tacere o data pentru totdeauna oponentii frackingului), ci si din generoasele contributii ale multor comentatori.

      Intr-un mod cu totul si cu totul regretabil, interesul cititorilor pentru articolele d-lui Profesor, asa cum este el materializat in comentarii si vizualizari, pare sa fie in scadere aproape constanta. De neinteles.

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        Sunt impresionat de citirea atentă și sinteza articolelor mele de pe Contributors.ro.
        Mă gândesc să vă folosesc comentariul ca pe un blurb pe coperta a 4-a, :-) , ce ziceți?

  2. un_batrin spune:

    “În consecință, durata de viață a unei molecule de metan în atmosferă este mult mai scurtă (12 ani), în comparație cu cea a dioxidului de carbon (mii de ani)”. Iata o afirmatie preluata fara nici un discernamint de la o agentie complet lipsita de obiectivitate (sau mai rau – incompetenta). Se pare ca respectivii nu au auzit de preluarea CO2 din atmosfera prin ploi de unde patrunde in subteran (ca sa nu sariti in sus asa apar stalactitele si stalagmintele (inclusiv in unele statii de metrou din B)), de dizolvarea in apele de suprafata dar, mai ales de FOTOSINTEZA. Fiecare kilogram de celuloza (si zaharuri) provine din peste un kilogram de bioxid de carbon din atmosfera. Toate plantele (inclusiv algele) cresc pe baza bioxidului de carbon din atmosfera. In fiecare an se extrag din atmosfera peste 100 de miliarde de tone de bioxid de carbon prin fotosinteza (http://www.sciencemag.org/content/281/5374/237). Evident daca nu luam in seama fotosinteza (vezi prin scoala generala circuitul carbonului in natura) bioxidul de carbon sta foarte mult in atmosfera.
    Probabil nu am fi avut probleme cu incalzirea globala daca nu ar fi existat despaduririle masive si introducerea unor suprafete de teren din ce in ce mai mari in circuitul agricol.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      “În consecință, durata de viață a unei molecule de metan în atmosferă este mult mai scurtă (12 ani), în comparație cu cea a dioxidului de carbon (mii de ani)”. Iata o afirmatie preluata fara nici un discernamint de la o agentie complet lipsita de obiectivitate (sau mai rau – incompetenta).

      Dioxidul de carbon (CO2) are o durată de viață atmosferică variabilă care nu poate fi specificată precis. Durată de viață a CO2 este estimată a fi între 30-95 de ani. Această durată se referă numai la moleculele de CO2 care sunt îndepărtate din atmosferă prin dizolvarea în oceane, fotosinteză și alte procese. Totuși, intervalul de ani menționat nu include fluxurile de CO2 din atmosferă produse de rezervoarele geologice (rocile carbonatice), care au rate caracteristice mai încete. În timp ce jumătate din CO2 emis este îndepărtat din atmosferă în decurs de un secol, o fracțiune (circa 20%) rămâne în atmosferă pentru multe mii de ani.

      La acest ultim aspect se referea EPA în propoziția pe care ați criticat-o greșit.

      Puteți citi mai multe informații aici:

      Archer, David (2005). “Fate of fossil fuel CO2 in geologic time” . Journal of Geophysical Research 110 (C9): C09S05.1–6. Bibcode:2005JGRC..11009S05A. doi:10.1029/2004JC002625.

      Archer, David (2009). “Atmospheric lifetime of fossil fuel carbon dioxide”. Annual Review of Earth and Planetary Sciences 37. pp. 117–134. doi:10.1146/annurev.earth.031208.100206.
      Caldeira, Ken; Wickett, Michael E. (2005). “Ocean model predictions of chemistry changes from carbon dioxide emissions to the atmosphere and ocean”. Journal of Geophysical Research 110 (C9): C09S04.1–12. Bibcode:2005JGRC..11009S04C. doi:10.1029/2004JC002671.

      Jacobson, MZ (2005). “Correction to “Control of fossil-fuel particulate black carbon and organic matter, possibly the most effective method of slowing global warming.”". J. Geophys. Res. 110. pp. D14105. doi:10.1029/2005JD005888.

      Meehl, G.A. (2007). “Frequently Asked Question 10.3: If emissions of greenhouse gases are reduced, how quickly do their concentrations in the atmosphere decrease?”. In S. Solomon, et al., (eds.). Chapter 10: Global Climate Projections. Climate Change 2007: The Physical Science Basis. Contribution of Working Group I to the Fourth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change. Cambridge University Press (CUP), Cambridge, United Kingdom and New York, USA.:

      • un_batrin spune:

        In continuare sustin ca citatul din EPA nu este obiectiv. Nu e vorba de dumneavostra ci de EPA. Chiar intr-un document EPA se spune:
        “The half-life of CO2 emissions is roughly 100 years (5 to 200 years: IPCC, 2001), but about a quarter of emissions today will still be in the atmosphere after hundreds of years and about one-tenth for hundreds of thousands of years (Archer and Ganopolski, 2005; Archer et al., 1998).” (http://cfpub.epa.gov/eroe/index.cfm?fuseaction=detail.viewPDF&ch=46&lShowInd=0&subtop=342&lv=list.listByChapter&r=239797).
        Deci timpul de injumatatire este de CINCI pina la 200 de ani dupa cum vor muschii autorilor.
        Extrem de relevant cind marja este de 1 la 40. Cert este ca emisiile de CO2 din producerea de energie sint de circa32,5 miliarde de tone in 2011 (http://www.eia.gov/cfapps/ipdbproject/iedindex3.cfm?tid=90&pid=44&aid=8) in timp ce fotosinteza absoarbe de 3 ori mai mult. Deci daca nu s-ar mai produc eenergie prin arderi de combustibili toata cantitatea emisa in trei ani precedenti s-ar elimina din atmosfera intr-un an daca nu ar exista si alte procese naturale care emit CO2.
        Problema este extrem de politizata si in niciun caz nu trebuie neglijata contributia metanului, care este probabil la fel de periculos ca si CO2, la incalzirea globala. De altfel un studiu IPCC considera metanul de ciraca 8 ori mai periculos decit CO2. intr-un orizont de 500 de ani si de 21 de ori mai periculos intr-un orizont de 100 de ani (http://www.ipcc.ch/pdf/assessment-report/ar4/wg1/ar4-wg1-chapter2.pdf [ag 212).

        • Prostu' satului spune:

          Nu inteleg suficient de bine problema, asa incat va rog sa tratati cu ingaduinta postarea mea.
          Ce nu pricep eu este cum ajuta fotosinteza treaba asta cu concentratia CO2 in atmosfera.
          Scrieti ca prin fotosinteza se extrag anual din atmosfera 100 miliarde de tone CO2; nu disput aceasta cifra.
          “Problema mea” este legata de faptul ca, intr-un timp destul de scurt (in sens istoric, ca vorbim de 10-20 sau 50-100 de ani), TREBUIE sa se ajunga la un echilibru – CO2 extras din atmosfera si inglobat prin fotosinteza in vegetatie, se va intoarce la un moment dat in atmosfera – fie prin faptul ca vegetatia aceea e consumata in lantul trofic, pur si simplu putrezeste, sau e arsa, intr-un fel sau altul (de exemplu via bio-combustibili, lemn de foc etc.).
          Pentru ca fotosinteza sa fie o “solutie”, ar trebui ca masa vegetala vie sa creasca practic la infinit.
          Gresesc undeva?

          • un_batrin spune:

            Masa biosintetizata nu trebuie sa creasca la infinit. Toate depozitele de combustibili fosili au fost la un moment dat biomasa si nu sint infinite. Exista o emisie de CO2 care nu este legata de arderea combustililior fosili. Daca nu s-ar mai arrde combustibili fosili si s-ar reimpduri suprafetele de padure pierdute in ultimii 200 de ani s-ar restabili echilbrul care a existat pina la inceputul revolutiei industriale. evident este utopic sa speram asa ceva. Dar prin impaduriri s-ar extrage o cantitate mare de CO2.

      • un_batrin spune:

        Scuze pentru postarea incompleta (probleme cu internetul).
        O singura observatie: populatia Europei in perioda 16000-11000 i.e.n este estimata la circa 30000 de indivizi (http://www.evolhum.cnrs.fr/bocquet/jas2005.pdf). Daca luam in considerare celalte continente am putea estima ca populatia totala ar fi fost sub 300000. Putem accepta ca in 3000 de ani (pina in 8000 i.e.n.) populatia a crescut de 20 de ori la 6 milioane. Chiar poate cineva sa creada ca 6 milioane (sau chiar 60 de milioane) de oameni inarmati cu topoare de piatra au reusit sa produca o despadurire semnificativa la nivel planetar? Ma rog, sint unii (multi) care cred ca Soarele se invirte in jurul Pamintului si ca exploaterea gazelor de sist este un complot al unora impotriva altora dar …….

    • Harald spune:

      Din păcate, problema asta cu despădurirea a avut loc pe la anul 1200 în Europa. Și chiar dacă împădurim toată Europa la loc, o să avem mai multe incendii de pădure în Spania și Portugalia, la nord de Alpi o să fie mai frig și o să folosim mai multă energie pentru încălzire etc. etc. Adică a interveni în echilibrul ecologic al planetei nu e deloc atât de simplu cum își imaginează ecologiștii.

      Pentru cine mai are dubii, ar fi utile niște lecturi despre diverse specii introduse de om în Australia și catastrofele ecologice produse pe rând de aceste specii :)

      Concluzia ar fi să înlocuim încet-încet arderea cărbunelui cu arderea gazului și când o să vedem că apare tendința de răcire a planetei, mai revenim un pic la cărbune. Pentru că a transforma Sahara în câmpie fertilă cu prețul transformării Europei de Nord în tundră nu cred că e de dorit.

      • un_batrin spune:

        @Harald. A sugera ca despaduririle sint un factor pozitiv pentru climatul planetar nici macar nu merita un raspuns cu atit mai putin un dialog.

        • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

          ”A sugera ca despaduririle sint un factor pozitiv pentru climatul planetar nici macar nu merita un raspuns cu atit mai putin un dialog.”

          Dacă ar citi această frază profesorul William F. Ruddiman (University of Virginia), s-ar putea să vă contrazică. El este autorul unei ipoteze climatice conform căreia startul unei noi glaciațiuni cu cîteva mii de ani în urmă a fost întârziat datorită activităților agricole ale primilor „fermieri” de pe Terra: pentru a-și mări suprafețele agricole, aceia au defrișat masiv pădurile virgine și au creat terenuri arabile. În consecință, susține profesorul Ruddiman, concentrația de dioxid de carbon din atmosferă a crescut, temperatura a crescut de asemenea, plantele agricole au avut mai multă mâncare și, în final, omenirea a prosperat. Concluzia: o puteti trage dvs.

          Pentru detalii, citiți cartea profesorului Ruddiman: „Plows, Plagues, and Petroleum: How Humans Took Control of Climate”, Princeton University Press, 2005
          http://press.princeton.edu/titles/9164.html

          • un_batrin spune:

            O IPOTEZA.
            In plus o trimitere la o sursa care nu este accesibila direct ci cu plata. Daca as avea un interes profesional in domeniu poate as cauta acces. Insa atit timp cit ipoteza nu a aparut intr-un articol dintr-o revista peer-reviewd si nu exista comentarii referitoare la ipoteza respectiva din partea altor cercetatori poate la fel de bine science-fiction. Am exagerat (presupun ca existasi niste articole repectabile) dar tot atit de adevarat este ca exista si alte ipoteze (Andre Berger, “Les causes astronomiques des grandes variations du climat au Quaternaire” Comptes Rendus Palevol, In Press, Corrected Proof, Available online 28 November 2005 doi:10.1016/j.crpv.2005.09.009).
            Oricum ipoteza Ruddiman se bazeaza pe faptul ca unele modele climatice indica ca AR FI TREBUIT SA SE PRODUCA O RACIRE

          • un_batrin spune:

            O IPOTEZA.
            In plus o trimitere la o sursa care nu este accesibila direct ci cu plata. Daca as avea un interes profesional in domeniu poate as cauta acces. Insa atita timp cit ipoteza nu a aparut intr-un articol dintr-o revista peer-reviewd (nu am de unde sa stiu daca asa este daca nu furnizati citarea) si nu exista comentarii referitoare la ipoteza respectiva din partea altor cercetatori poate fi la fel de bine science-fiction. Am exagerat (presupun ca existasi niste articole repectabile) dar tot atit de adevarat este ca exista si alte ipoteze (Andre Berger, “Les causes astronomiques des grandes variations du climat au Quaternaire” Comptes Rendus Palevol, In Press, Corrected Proof, Available online 28 November 2005 doi:10.1016/j.crpv.2005.09.009).
            Oricum ipoteza Ruddiman se bazeaza pe faptul ca unele modele climatice indica ca AR FI TREBUIT SA SE PRODUCA O RACIRE a atmosferei in perioada mentionata. Deci avem o ipoteza care explica esecul unei alte ipoteze bazate pe un model climatologic (stim din proprie experienta cit de bune sint aceste modele) prin factori exteriori modelului in loc sa ia in calcul explicatia cea mai simpla si anume ca modelul nu este perfect (Briciul lui Occam!). Desigur toti cercetatorii au nevoie de publicatii si mai ales de citari ale publicatiilor respective.

          • Prostu' satului spune:

            Daca prin “cateva mii de ani” va referiti la mai mult de 2000 de ani, cred ca profesorul greseste. Cine facea la 1000 BC agricultura extensiva la o scara care sa influenteze clima planetei? Asta e o ipoteza fascinanta stiintific, dar din aceeasi categorie cu aceea cf careia 100.000 de oameni au starpit mamutii din toata Eurasia acum 15.000 sau 20.000 ani.
            Intr-un sens mai general, mi se pare la fel de fascinant cum gasiti foarte importanta/relevanta UNA BUCATA opinie care sustine ca agresiunea antropica asupra mediului e benefica, dar negati acest drept unor opinii care, de exemplu, sustine ca fracking-ul ar putea fi daunator/periculos.
            Revenind la subiect, asadar, daca prof. William F. Ruddiman (University of Virginia) ar fi citit fraza lui @un_batrin, probabil l-ar fi contrazis. La fel de probabil, multi alti profesori la fel de respectabili NU l-ar fi contrazis.
            Si ce-i cu asta? Ce concluzie tragem de-aici? Raspunsul onest este – nicio concluzie.

          • Hantzy spune:

            Şi?! E întârzierea unei noi glaciaţiuni un fapt pozitiv sau nu? Interventia in echilibrul climatic, de care se teme Harald, s-ar produce acum sau s-a produs deja atunci când primii agricultori ardeau padurile in cautare de pamânt cultivabil?
            Se prea poate ca ibericii sa aiba mai multe paduri de ars, iar in Rheinland si Alpirsbach sa fie mai rece, dar e la fel de posibil ca Sahara sa fi fost locuibila fara agricultorii aia primitivi. Si, in loc de septeluri de rumegatoare, producatoare de metan, sa fi crescut ceva mamuti mai putin poluanti.
            Da, stiu, suna a realitate contrafactuala, dar daca nu e amendat un antecomentator care recurge la astfel de Argumente, atunci…

            • Harald spune:

              Cred că demonstrați cum nu se poate mai bine de ce ecologia militantă e complet ruptă de realitate. Parametrii climatici nu sunt pozitivi sau negativi la scară planetară, ei sunt o simplă realitate și atât. Dacă Sahara e un deșert de nisip, iar Siberia e un deșert de gheață, omenirea nu are nicio treabă, nici cu una, nici cu cealaltă. Sentimentul ăsta de vinovăție pentru soarta planetei ține de psihologie / psihiatrie, nu de ecologie :)

              Un vulcan obișnuit aruncă în atmosferă 100.000 de tone de cenușă pe zi, fără să-i întrebe pe oameni ce părere au despre asta. Există indicii credibile că planeta a fost cândva un bulgăre de zăpadă, iar în alte perioade nu avea niciun pic de gheață și prpbabil nici prea mult uscat. Nu e omenirea responsabilă pentru chestiile astea, chiar dacă o influență a activităților umane există. Dar e o influență foarte complexă, greu de analizat și cuantificat.

              Cele mai recente idei în domeniu, de a capta și stoca în sol carbonul din atmosferă, sunt pur și simplu demente. Asta e tot ce ne-a rămas nefăcut până acum, să fabricăm cărbune și să-l îngropăm în pământ?! Guvernele alimentează marota încălzirii globale, fiind un bun pretext pentru ele să mărească mereu taxele, în timp ce companii permanent abonate la publici (ca Siemens, dar nu numai) sunt dispuse să fabrice și cărbune și să-l îngroape în pământ, dacă asta înseamnă oportunitatea de a încasa alți bani publici. Însă cetățenii plătitori de taxe, care practic trăiesc mult mai prost, datorită tuturor acestor taxe, chiar au pierdut complet contactul cu realitatea?

            • Hantzy spune:

              Harald,
              enunturile emise la modul General le stapanesti fara Probleme.
              Interventia mea nu se dorea una ecologica militanta, ci atingea doua Probleme pe care le enuntasesi corect, dar care le aplicai doar intr-o directie: factorul antropic asupra echilibrului ecologic si complexitatea efectelor ce ar putea rezulta. Corect! De aceea am ramas perplex cand afirmai: “Concluzia ar fi să înlocuim încet-încet arderea cărbunelui cu arderea gazului și când o să vedem că apare tendința de răcire a planetei, mai revenim un pic la cărbune.”
              Intreb si eu acum: de ce ar fi racirea “rea”? Aveti cumva impresia ca incalzirea este “buna”? Fie si pentru ca nevoia te invata, racirea pare a fi preferabila. Tehnologiile de varf n-au aparut la ecuator.

          • iosiP spune:

            Presupun ca pe vremea aceea defrisarile sa faceau preponderent prin incendiere, ca e mai greu sa tai o padure virgina cu toporul din arama. Concluzia mea: cantitatea de CO2 eliberata in atmosfera a contribuit mai mult la incalzire decat disparitia efectiva a padurilor.

            • Harald spune:

              Și de ce ar fi încălzirea ”rea”, are cineva un răspuns la asta? Aveți cumva impresia că răcirea este ”bună”? Anglia a ajuns practic depopulată în urma unei mini-epoci glaciare, în Evul Mediu.

              Admitem că există o încălzire globală, deși s-ar putea să fie pe un interval foarte restrâns de timp. De ce ar fi ”rea” respectiva încălzire globală? Sunt o mulțime de munți cu stânci goale, încălzirea va face pășunile alpine să urce mai sus, la fel și pădurile de la altitudini mai joase, ele se vor extinde în locul pășunilor actuale.

            • Harald spune:

              Incendii masive de pădure există și azi, în special în State, în Australia și în Europa sudică, fără ca ele să fie datorate omului, ba chiar împotriva intențiilor acestuia. Și big surprise, ele eliberează cantități uriașe de CO2 în atmosferă, cu toate că omul e total neimplicat în asta. Adică vegetația aia ”bună” se dovedește a fi o metodă nu tocmai safe de a stoca niște carbon.

              Pare mult mai de crezut că în trecutul recent al planetei, incendiile de vegetație erau mai rar provocate de oameni decât de fenomene naturale. Cărbunele stocat în subsol se auto-aprinde și el uneori, tot fără să-i întrebe pe oameni. Concluzia fiind că ecologia asta se bazează și pe foarte multă aroganță ”ce tari suntem, am putea distruge planeta”. Nu, n-am putea distruge planeta. Planeta s-a descurcat bine-merci timp de miliarde de ani înainte de apariția speciei umane și se va descurca la fel de bine și după dispariția respectivei specii.

            • iosiP spune:

              @Harald, n-am afirmat vreodata ca incalzirea ar fi rea, am comentat doar ca metoda de defrisare (incendierea) ar fi putut avea o influenta climatica mai mare decat disparitia padurilor.

        • Harald spune:

          O persoană capabilă să gândească singură ia în calcul diverse posibilități și ipoteze. O persoană mai puțin capabilă să gândească singură înghite pe nemestecate propaganda ecologistă, convins fiind că astfel le știe deja pe toate. Cea mai ridicolă aserțiune de genul ăsta mi-a fost dat să o aud în Germania, unde copiii de clasa a VI-a aflaseră de la învățătorul lor că pentruu fiecare hamburger de la McDonalds se taie câte 5 copaci în pădurea amazoniană :P

          • un_batrin spune:

            Daca “ecologia militantă e complet ruptă de realitate” tot de atit de rupta de realiate este si pretentia ca activitatile umane nu au nici un efect asupra mediului. Citatele din EPA sint din perioada cin guvernul USA avea asemenea idei dar pina si USA a renuntat la aceasta pozitie.

            • Harald spune:

              Așa … și de unde rezultă că efectul total cumulat ar fi negativ? La asta aveți un răspuns?

              Nu știu ce susținea sau nu susținea EPA pe vremuri, dar evident că și un simplu foc aprins are un efect anume. Însă unde e demonstrația că efectul acelui foc asupra planetei ar fi negativ?

  3. La problema ridicata de mine privind poluarea panzei freatice raspunsul primit a fost articolul privind filmul Gasland. Raspunsul e majoritar pe langa intrebarea mea. In primul rand nu ma tem atat de mult ca imi voi incalzi apartamentul iarna prinzand robinetul cu bricheta (ce misto ar fi, n-as mai plati factura la incalzire).
    Ma ingrijoreaza ca milioanele de litri de apa pompati cu inalta presiune in subsol sunt din start poluati (amestecati cu niste substante speciale nu mai stau acum sa caut denumiri exacte). In al doilea rand este suficient de clar ca gazul deranjat din rocile poroase incepe sa emane prin toate fisurile disponibile poluand apa (chiar daca nu la nivelul in care sa fac un gratar cu apa din fantana). Apa aia este apoi folosita de exemplu in agricultura. Aveti idee cati litri de apa sunt necesari pentru un kg de orez. E usor de gasit pe google. Preferati sa mancati orez etc. ec. crescut cu apa cu metan+chimicalele varate in foraj?
    Ati auzit de razboaiele cere se dau pentru apa in anumite zone ale globului. Faptul ca traim intr-o tara care are aparent apa din belsug ne face sa nu constientizam gravitatea problemei.
    Unele tari cum ar fi America cumpara apa.
    Aveti copii? Asta e e de fapt intrebarea cheie. Raspunsul la acesta intrebare are mai mare influenta in sustinerea fracturarii hidraulice decat o himalaia de documente stiintifice.
    DUPA MINE POTOPUL! Hai sa nu ne mai credem tot dr. Spock.

    • cinic spune:

      deduc ca sunteti convins ca americanii [se pare ca si nemtii cocheteaza], polonezii etc sunt niste imbecili sau sunt indobitociti pe scara larga, iar hipsterii nostri stralucesc prin inteligenta mai ceva la Luceafarul.
      De ce la UNII hipsteri inteligenta pute a Gazprom?

      • Prostu' satului spune:

        Deductia dvs. nu se bazeaza pe nimic din ce-a scris preopinentul in cele doua comentarii la acest articol.
        Faceti o “deductie” pe care i-o atribuiti in mod nejustificat si pe care apoi o folositi ca pretext pentru a insulta o terta persoana colectiva, care nici macar nu e parte la discutie.
        Bravo. Foarte frumos. Luati-va de mana cu @bec (daca nu sunteti unul si acelasi).

  4. vanand spune:

    Un aspect major este cel al incalzirii globale.
    Al doilea este legat de nivelul de poluare, unde avem o certitudine: arderea carbunilor ne afecteaza pe toti in mare masura si ne “asigura” o buna parte din afectiuni si imbolnaviri. Si aici ar trebui sa ofere ecologistii sau cei-anti fracturare niste solutii. Energia solara are inconveniente majore (materiale poluante), eoliana creaza anumite probleme de mediu, dar in special acestea nu pot asigura capacitati suficiente. Fara energia atomica si gaze de sist cred ca ar trebui sa imbrazisam “flower-power” ca solutie de supravietuire. Nu ar fi rau dar e vorba de o decizie…

  5. iosiP spune:

    “Si aici ar trebui sa ofere ecologistii sau cei-anti fracturare niste solutii.”

    Recunosc, m-ati amuzat Practic imi amintiti de discutia avuta cu cineva care avea obiceiul sa-mi blocheze garajul:
    EU: va rog sa nu mai parcati masina in fata garajului meu.
    EL: pai atunci zi-mi tu unde s-o pun, ca nu mai ie locuri libere.

    Ecologistii si cei anti-fracturare – N.B. nu ma incadrez in niciuna dintre aceste categorii – evidentiaza anumite probleme, TOCMAI pentru a nu ajunge intr-o situatie similara celei in care ne-au adus arderea carbunilor (din alte motive, desigur).
    Solutiile nu constau in interzicerea fracturarii, ci in instituirea unui control riguros asupra procedurilor si a unor mecanisme de recuperare rapida a eventualelor daune. Credeti ca este posibil asa ceva, intr-un stat in care spaga data cui trebuie te poate scapa si de crima?
    A, da , si despagubirea corespunsatoare a comunitatilor locale afectate: daca in UK platesc £ 100,000 pentru fiecare sonda forata, in romanistan ar putea plati macar 100.000 RON. Bine, in UK proprietarul este proprietar, la noi e doar un tolerat pe proprietatea statului!

    • un_batrin spune:

      Corect!

    • Harald spune:

      Și cam când ar trebui plătiți ăștia 100.000 RON? Înainte de primul foraj? Înainte de a ști dacă ai sau nu ceva de exploatat acolo? Cât teren îți cumperi în România cu 100.000 RON? E în jur de 8-10.000 de RON hectarul, din câte am înțeles. Păi dacă tu vrei prețul acelor 10-12 hectare de teren pentru fiecare sondă, dar fără ca terenul să-și schimbe efectiv proprietarul, atunci plătește certificate verzi pe factura la energia electrică până te mai gândești :P

      O asemenea taxă e o metodă bună de a interzice orice exploatare de gaze de șist, dar nu te mira atunci când or să-ți plece și nepoții din România, nu numai copiii.

      • iosiP spune:

        1. Plata s-ar face dupa explorare, atunci cand urmeaza “impanarea” terenului cu sonde de exploatare.
        2. Cum se face ca in UK exploatarea este rentabila, in conditiile in care se platesc aceleasi sume, dar in GBP, ir la noi n-ar mai fi daca se platesc in RON?
        3. Comparatia cu preturile terenului agricol este absurda (dar presupun ca va fi folosita de catre stat pentru a calcula despagubirile pentru exproprieri): daca nu esti comunist/socialist, ar trebui sa stii ca fiecare are dreptul sa vanda la pretul pe care il doreste – nu-ti convine, nu cumperi!

        • Harald spune:

          De unde ai dedus tu că exploatarea ar fi rentabilă, cu tot cu plata celor 100.000 de lire? Deocamdată nu e decât o idee de-a guvernului, încă n-a plătit nimeni suma respectivă, ca să vedem dacă respectiva idee e într-adevăr fezabilă. Dar tu deja te-ai repezit ca știm noi cine și vrei 100.000 de RON și în RO, cu toate că la banii ăștia compania își cumpără efectiv terenul, dacă chiar îi trebuie.

          100.000 de lire e o sumă nesemnificativă în UK, cu banii ăștia abia îți cumperi o casă mică, veche de 150 de ani, în cartierele locuite de indieni și pakistanezi.

    • vanand spune:

      Nu va inteleg amuzamentul. In prezent ne polueaza centralele pe carbuni si combustibilii fosili. Iar o solutie precum CNG functionala in tari europene – la noi inca nu s-a pomenit.
      Faza cu garajul, ca sa aiba legatira cu subiectul, este ca acel sofer ar parca la colt in panta iar dvs. nu vreti sa iesiti pentru ca va este frica sa nu aiba frana nefunctionala si nici asigurare.
      Nu trebuie sa ne oprim din cauza unui stat spagar. Si SUA este un stat spagar, mau putin decat al nostru dar este, iar cetatenii sai decid ca trebuie mers inainte iar ONG, activistii, DNA, s.a. ar trebui sa contrabalanseze aceasta problema.
      Poate ar trebui ca o parte din redeventa sa fie distribuita comunitatii locale dar aceeasi solutie trebuie pentru locuitorii de la Cernavoda (unde nu cred ca se plateste vreo redeventa) care sunt supusi unui risc extrem de mic dar fatal si in alte zone poluate (cu sau fara legatura cu energia si redeventele).
      Pana atunci, muntii nostri aur poarta iar noi platim pret mare la gaze de grika drobului de sare.

  6. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Ipoteza profesorului Bill Ruddiman a fost publicata prima data intr-o revista peer-reviewed (inainte de aparea in volum) sub titilul: “The Anthropogenic Greenhouse Era Began Thousands of Years Ago”, Climatic Change, December 2003, Volume 61, Issue 3, pp 261-293
    http://link.springer.com/article/10.1023/B%3ACLIM.0000004577.17928.fa

    Chiar daca intreg continutul articolului este inaccesibil in mod gratuit, rezumatul este suficient de incitant. Din rezumat se poate intelege in ce consta ipoteza: Era antropogena nu ar fi inceput cu 150-200 de ani in urma, o data cu debutul revolutiei industriale in Europa si America de nord, ci mult mai devreme. Ipoteza se sprijina pe trei argumente, dintre care unul se refera la rolul defrisarilor de acum 8.000 de ani. Un alt argument similar il reprezinta dezvoltarea, acum 5.000 de ani, a orezariilor din Asia, care ar fi emis suficient metan pentru cresterea temperaturii.

    Disparitia padurilor si cultivarea masiva a orezului ar fi dus la cresterea concentratiei de CO2 și CH4 din atmosfera, recte la cresterea temperaturii globale cu ~0,8 grade si a temperaturii din zonele polare cu 2 grade, suficient pentru a preintimpina o noua miniglaciatiune in nordul Canadei. Aceasta miniglaciatiune va afecta emisfera nordica in cele din urma sub numele de Little Ice Age (LIA) intre ~1350 – 1850 AD.

    Despre consecintele catastrofice ale Micii Glaciatiuni asupra civilizatiilor din emisfera nordica se poate vorbi pe larg, dar intr-un alt articol.

    • un spune:

      Cum am spus si in alt raspuns nu ma indoiesc de existenta unor articole privind aceasta ipoteza. Gasesc ca exista o problema cu datele care stau la baza acestei ipoteze. Este vorba de faptul ca dupa modelele climatice la momentul respectiv ar fi trebuit sa existe o scadere a temperaturii globale. Aceasta nu s-a produs si una din ipotezele care explica fenomenul este cea expusa de Ruddiman. Nu este singura si nu stiu in ce masura este general acceptata. In plus tot articolul (am facut efortul de a-l gasi integral) se bazeaza pe masuratori facute la baza sovietica Vostok din Antartica. Deoarece totul se bazeaza pe prelucrarea statistica a unor date este un pic fortat sa acordam valoare de adevar absolut la nivel global unei ipoteze care se bazeaza pe un singur punct de masurare (daca s-ar face asa ceva la recoltarea probelor de griu dintr-un vagon rezultatele ar fi invalidate fara nici o discutie). Nu vreau sa intelegeti ca vreau sa desfiintez ipoteza Ruddiman (nici nu am pregatirea necesara in domeniu) dar un articol de fizica, de exemplu, bazat pe asemena date nu ar fi acceptat. Desigur acestea sint conditiile la momentul actual si efortul de interpreta datele este laudabil si evident contribuie la cunosterea evolutiei climei. Dar aceasta teorie ar putea fi invalidata o data cu aparitia altor masuratori in alte puncte ale planetei. Oricum chiar daca exista o corelatie statistica intre doua fenomene nu inseamna automat ca cele doua sint in relatie cauza-efect.
      In plus daca activitatea agricola a 6 milione de oameni a produs asemenea efecte (si fara sa arda combustibili fosili) care ar fi efectele activitatii unei populatii de 1000 de ori mai mare?

      • Prostu' satului spune:

        Mi-ati luat ultimul pragraf din gura, ca sa zic asa.
        Inteleg ca ati gasit articolul integral; puteti posta un link?
        Ce mi se pare cu adevarat fascinant (si amuzant, sa fiu sincer), este ca sunt oameni care neaga ca incalzirea globala exista (sau, daca exista, ca ar putea fi provocata de activitatile catorva miliarde de oameni), atunci cand existenta fenomenului nu convine.
        Desi 5-6-7 miliarde de oameni recoltand (printre multe altele) 5-6-700 de milioane de tone de orez pe an nu au niciun efect asupra climei planetare, aceiasi oameni sunt gata sa aduca drept argument stiintific solid o teorie care sustine ca orezul cultivat de 1000 de ori mai putini oameni a fost suficient cat sa impiedice o glaciatiune. Discutia capata puternice accente umoristice.

        • un_batrin spune:

          Imi pare rau dar daca as pune pe net articolul integral as incalca drepturile de autor ale lui ” Kluwer Academic Publishers” (Climatic Change 61: 261–293, 2003.© 2003 Kluwer Academic Publishers). Eu l-am obtinut de la cineva care are acces prin institutia la care lucreza. Incercati prin universitati sau institute de cercetare poate la BCU.

        • Harald spune:

          @ Prostu’ satului – chestia asta cu “niciun efect” ai inventat-o chiar tu, dar bați în continuare apa în piuă de parcă ai contrazice pe cineva. Efectul există, dar ceea ce e mai greu de demonstrat e că ar fi negativ. Nu e niciun accent umoristic în chestia asta, pot să te întreb cine râde când nu înțelege ceva? :)

          Articolul exact asta pretinde, că a existat un efect și îl și descrie. De ce crezi tu că respectivul efect ar fi ”negativ”?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Constantin Crânganu


Constantin Cranganu

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Între 1980 și 1993 a fost asist... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Legea cererii si ofertei nu poate fi contrazisa de nicio reglementare iar legea celor 51% produse ro...

de: Valentin Mircea

la "Despre timpurile când supermarketurile dominau România"

Cauta articole

august 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)