Home » Energie » Citesti:

Invataturile dupa Assange: Limbajul diplomatic, pe loc repaus!

Alex Todericiu aprilie 2, 2011 Energie
4 comentarii 4,329 Vizualizari

Romania e curtata pentru potentialul ei energetic si la Washington vulturii isi ascut ghearele cand se uita spre Bucuresti. Carui fapt datoram detronarea atotsuficientului limbaj diplomatic? De ce a ales versatul diplomat tocmai actualul moment politic pentru a spune pe sleau ceea ce oricum se stia de mult pe culoarele Guvernului? Este vorba doar de un exces de sinceritate si limbaj colocvial sau e un semnificativ semnal de alarma?

Energia este ultimul sector vital care a ramas inca in mainile statului si semnalul dat de Ambasador este ca privatizarile trebuie sa inceapa. Este o prioritate pentru Romania sa obtina fonduri si sa atraga investitori pentru a putea iesi din criza si a-si plati astfel datoriile.

Opiniile Ambasadorului ar fi putut fi la fel de bine rostite de oricare dintre Ambasadorii tarilor UE, care inca de anul trecut ne-au sanctionat cu un infriegment pentru lipsa de transparenta in formarea pretului si aici nu e vorba de pretul energiei la consumatorul final. Practic cam tot ceea ce se intampla in prezent in conducerea vasului economic numit Romania este dubitat sever, prin cuvintele Ambasadorului.

Doar intamplarea face ca exact in ziua in care Ambasadorul rostea la noi pretiosul discurs, ceva mai la est, presedintele Rusiei isi indemna guvernul sa-si retraga reprezentantii din consiliile de administratie ale societatilor cu capital de stat. Se referea in special la acei functionari care ocupa aceste pozitii in aceleasi sectoare economice in care-si slujesc si administratia! Ministrul energiei de exemplu este in Consiliul de supraveghere la RusHydro si Inter RAO, cel al finantelor la VTB si vicepremierul are o pozitie similara la Rosneft.

Anul acesta se joaca o carte mare. Miza este revenirea sectorului energetic, care a avut de pierdut in timpul crizei economice cat si aportul de capital strain, atat de necesar pentru Romania. Asta nu se poate intampla fara privatizarea companiilor energetice in care statul mai are actiuni, iar Ambasadorul subliniaza tocmai faptul ca sectorul energetic are realmente sanse bune de dezvoltare. Romania trebuie sa deschida portile acestui sector primordial, ne comunica Ambasadorul!

Ambasadorul pledeaza pentru retragerea decidentilor politici din viata economica a acestor mari firme si evoca racilele sistemului pe care le cunoaste si nu se jeneaza sa le arate cu degetul prin comparatii pe intelesul tuturor. Evocand cu fina ironie Titanicul, Ambasadorul spera ca-i va reusi sa tina astfel oglinda in fata nasului guvernului de la Bucuresti. N-au trecut trei luni de cand Ministrul muncii isi compara si el tara cu acelasi Titanic, care desigur, spre deosebire de ghinionista nava, va ajunge la destinatie, spera demnitarul, lipsit de inspiratie! Oare de ce se gandeste lumea mereu la… Titanic cand vorbeste despre economia din Romania?

La inceputul lunii martie 2011, ziarul de limba germana Allgemeine Deutsche Zeitung care apare la Bucuresti, gazduia un interesant comentariu al unui reputat specialist austriac si presedinte al Consiliului de supraveghere al Bursei de energie din Austria. Acesta era de opinie ca “(…) Doar formarea unui pret de piata credibil, constituie baza obligatorie pentru viitoarele investitii in sectorul de productie!”

Iata cum Ambasadorului i-au premers specialistii, UE cu masurile dure de infringement si daca guvernul roman nu se trezeste, ii vor urma si altii care vor spune mai mult sau mai putin acelasi lucru: lasati loc competento-cratiei! Diminuati influenta politica nefasta din economie!

Cred ca acest demers al Ambasadorului celui mai important aliat al Romaniei, nu va putea fi depasit in vizibilitate de cat de reactia – pe masura – a opiniei publice! Este probabil exact ceea ce si-a dorit experimentatul diplomat si acesta este motivul pentru care paradigma limbajului a fost, pentru cateva momente, uitata! Un amic, redactor al prestigiosului cotidian vienez DIE PRESSE, a ramas cu gura cascata dupa ce l-a citit pe Ambasador. Nu-i venea sa creada! Este poate si rezultatul Wikileaks-ului. Ca doar nu era sa vina tocmai acum Ambasadorul si sa vorbeasca cu cuvinte palide dar migalos mestesugite!

Nu ar fi fost atat de credibil. In era post – Assange, limbajul diplomatic a stat pe loc repaus pentru o cauza utila intregii societatii romanesti!

Referinte: Ambasadorul SUA, Mark Gitenstein: Guvernul a folosit companiile din domeniul energetic pe post de pusculite pentru a rezolva pe termen scurt problemele de flux de numerar

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "4 comments" on this Article:

  1. Foxcrawl spune:

    Cu toate insistentele ambasadorului Gitenstein sau a oricaror altii, piata energetica n-o sa fie asa usor deconectata de politic in romania decat,,,,daca iese ceva profit pt unii

  2. nelucraciun spune:

    Era şi este de aşteptat o implicare tot mai mare a partenerilor noştri euroatlantici în destrăbălata politică neo-fanariotă care domină România de peste două decenii.
    Din păcate, la mijloc este marele perdant: poporul român!

  3. CD spune:

    Domnule Todericiu, in opinia mea eseul dvs. suporta mai multe (feluri de) comentarii.

    In primul rand, cred ca este necesar un comentariu — atentie, nu atac! — la persoana.
    Va recomandati aici ca analist politic, desi acest unic (deocamdata) articol nu e unul politic. Prin alte parti, sunteti consultant si specialist in lobby international. Din articolele semnate de dvs. pe care le-am citit eu, rezulta clar un interes major in probleme de energie. Chiar si numai aceste lucruri ar fi fost semnificative, cred, pentru cei, iata, aproape 3000 de cititori care v-au lecturat deja materialul de mai sus.
    Ca specialist in lobby ce va aflati, stiti desigur ca o conditie necesara pentru ca aceasta activitate sa fie una respectabila este ca ea sa fie recunoscuta, transparenta… disclosed. Altfel, daca tot e sa inventam cuvinte, demersul dvs. ar fi unul disingenuu.
    Prin urmare, s-ar fi cuvenit sa spuneti dintru bun inceput daca articolul de fata trebuie lecturat in cheia unuia scris de un lobbyist care are deja, sau spera sa obtina un client cu interese directe in energetica romaneasca si, in primul caz, care-i acel client.
    Asa credeam eu ca se face in tarile acelea civilizate despre care vorbiti si din care veniti si dvs., si ambasadorul. Inca nu-i timpul pierdut.
    Intamplator, in cazul domniei sale — care are in spate, si poate si inainte, o frumoasa cariera de lobbyist, ce coincidenta — interesul e atat de clar pentru cine urmareste domeniul, incat aproape nici nu mai merita specificat.
    Discursul pe care-l calificati “pretios” repeta, intr-o proportie pe care o estimez la peste 70%, pozitiile exprimate in mod public, in mai multe ocazii, de reprezentantii Franklin Templeton, administratorii Fondului Proprietatea.

    Intr-al doilea rand, marturisesc ca-mi scapa logica pentru care articolul dvs. este gazduit aici. Din cate spun cei de la Contributors, se cauta texte cu valoarea adaugata, “texte care dovedesc o buna cunoastere a subiectului abordat si pot oferi perspective noi asupra marilor teme din spatiul public.”
    Cu toata umilinta, marturisesc ca nu-mi dau seama in care din categoriile de mai sus se incadreaza articolul dvs. Imi pare doar un sir de reformulari ale afirmatiilor ambasadorului, pigmentat abundent de aprobari si aplauze virtuale… mult diferit de alte articole de-ale dvs. pe care le-am citit. Singura diferenta sensibila pe care o gasesc este ca dvs. insistati destul de apasat asupra privatizarii (cu sens de privatizare “totala”), in vreme ce ambasadorul e mai ingaduitor in aceasta privinta, desigur rezonand cu pozitia FT.
    Ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca poate nu numai dvs., ci si Contributors ar avea unele disclosures de facut…

    Intr-al treilea rand, despre continutul interventiei ambasadorului si implicit al articolului dvs.
    Ca in foarte multe alte cazuri, cred ca nu se face — si ar trebui facuta — distinctia intre latura descriptiva si cea prescriptiva a discursului, intre diagnostic si tratament, intre corecta identificare a problemei si solutia sa.
    Aproape intotdeauna se induce cititorului (deliberat sau numai din nestiinta) credinta ca a doua deriva in mod necesar din prima, ca daca X “pune bine problema”, atunci musai si solutia sa trebuie sa fie aia buna.
    Ceea ce, desigur, nu e deloc cazul. Poate fi adevarat, dar nu e obligatoriu sa fie.

    In cazul de fata, probabil ca 90%+ din cei care cunosc cat de cat sectorul energiei din Romania ar fi de acord cu afirmatiile ambasadorului/ale dvs., cu atat mai mult cu cat unele din ele, departe de a fi niste revelatii, au fost facute de nenumarate ori, de ani si ani de zile.
    Ca sa nu fie niciun dubiu, ma numar printre acesti 90%; mai toate criticile la adresa modului in care este administrat sectorul energiei in Romania, in special cel al energiei electrice, sunt justificate.

    Partea prescriptiva, aia cu privatizarea iute-iute si cat mai totala, daca pot spune asa, imi pare mult mai putin convingatoare.
    In ceea ce-l priveste pe dl. ambasador, domnia sa vine dintr-un sistem economic si reprezinta o filosofie despre care un anume Niall Ferguson, un personaj putin mai calificat decat dl. ambasador intr-ale economiei, spunea recent ca “Why should the rest of the world ever again take seriously the American free market model after this debacle?”
    Mai pe sleau, dupa ce modelul economic neo-con american a impins intreaga lume pe marginea prapastiei si s-a soldat cu nationalizari di granda chiar in SUA, ma intreb care mai este legitimitatea d-lui ambasador in materie de sfaturi de politica economica…

    In ceea ce va priveste pe dvs., inteleg ca sunteti foarte apropiat de Austria, traiti acolo, vad ca va si auto-citati un interviu realizat cu un specialist austriac.
    Oh, Austria, minunata Austrie, patria OMV — companie pana mai deunazi sub controlul absolut al statului austriac, si in care statul continua sa fie cel mai mare actionar, urmat de IPIC, o alta crown corporation, impreuna detinand peste 50% din OMV…
    Minunata Austrie, tara in care statul controleaza absolut (adica detine peste 50%, ca sa priceapa tot romanul) atat Verbund, cat si EVN, adica principalele doua companii de electricitate…
    In conditiile astea, nu credeti ca putem vorbi de o doza de disingenuousness in discursul dvs.?

    In fine, experienta bastinasa sugereaza cu totul altceva. De 20 de ani, majoritatea covarsitoare a “marilor privatizari” a avut efecte benefice doar pentru cumparator(i) si eventual intermediari (printre astia din urma si politrucii neamului). Or poate asta era si ideea si nu ne-am prins noi???
    De la flota, care s-a privatizat atat de transparent ca n-a mai vazut-o nimeni de-atunci, la sistemul bancar, la zecile/sutele de companii industriale care s-au “privatizat prin lichidare” sau prin vanzarea la fier vechi si transformarea in platforme imobiliare si, desigur, la Petrom.
    Nu ma pot gandi la mai mult de trei mari exemple pozitive: unul, contraintuitiv, este Romtelecom; ar mai fi Dacia si Sidex. Cam putin pentru 20 de ani de mari succesuri in intrecerea capitalista.
    Ar mai fi de piratizat energia electrica, Romgaz si, desigur, marele premiu al urmatorilor 10-15 ani — pamantul. Si cu asta vom fi “rezolvat” Romania definitiv, ultimul care pleaca sa stinga lumina etc.
    Da, companiile privatizate (cele care mai exista inca) sunt mult mai bine administrate, dar in beneficiul aproape exclusiv al actionarilor majoritari. Desigur, Petrom este exemplul cel mai la indemana.
    Nu ca ar fi o chestie tipic romaneasca. Citeam deunazi ca, in patria d-lui ambasador, o gigantica si extrem de admirata companie a reusit performanta de a plati ZERO taxe in tara-mama in 2010.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dr. Todericiu Alex


Alex Todericiu

Analist politic Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)