Home » Energie » Citesti:

Romania si FMI – argat la stapan sau parteneriat durabil?

Mihnea Vasilache mai 11, 2011 Energie
15 comentarii 4,691 Vizualizari


Recenta aparitie in spatiul public a unei presupuse comunicari a Guvernului Romaniei catre FMI (supervizata de insusi Jeffrey Franks, reprezentatul FMI pentru Romania!) imi da prilejul de a analiza o serie de masuri economice si legislative – unele recent implementate, altele doar propuse – cu importante consecinte pentru Romania in anii urmatori. Presupun a priori ca versiunea de text aparuta in media este corecta si reflecta cu acuratete discutiile FMI-Guvern. Reactiile politice nu s-au lasat intarziate si au pendulat intre „FMI ne ia si pielea de pe noi” si „FMI este singura cale de scapare de la dezastru total”.

Comunicatul este structurat in 25 de puncte grupate in 6 teme: (1) Introducere – stadiul indeplinirii prezentului acord intre Romania si FMI; (2) Politica Fiscala; (3) Sectorul Financiar; (4) Politica Monetara si de Rata de Schimb; (5) Reforme Structurale; si (6) Modificari de acord si monitorizare. In cele ce urmeaza incerc sa ma concentrez pe punctele 2, 3 si 6 cu un accent special pe consecintele pe termen mediu si lung pentru economia romaneasca.

Politica Fiscala

Previzibil, accentul este pus pe deficitul bugetar pe 2011 si 2012 unde tintele sunt relativ austere de 4.4% si respectiv 3.0% din PIB. Spre comparatie, pachetele financiare de ajutorare ale Irlandei, Greciei si Portugaliei contin tinte de deficit bugetar mult mai mari cu un program de reducere pe o durata mai lunga. Teoretic, se poate argumenta ca ar mai fi fost loc de negociere pentru Romania in special in conditiile in care datoria publica externa este mica (c. 38% din PIB). O tinta de deficit bugetar mai mare ar fi permis introducerea unor masuri de austeritate mai putin dure prin repartizarea lor pe o perioada mai lunga de timp. Practic, dupa cum stie foarte bine si FMI, aceasta laxitate ar fi dus cel mai probabil la amanari interminabile in reducerea si eficientizarea cheltuielor bugetare, in special in prag de alegeri parlamentare. Aici culegem si roadele credibilitatii fiscale scazute ale guvernelor Romaniei din ultimii ani. Cu deficite bugetare mai putin volatile si cu o fiscalitate previzibila si stabila, marja de manevra ar fi fost mai mare.

Accentul este in continuare pus pe reducerea cheltuielilor publice prin: scaderea numarului de angajati in sectorul public, prioritizarea (adica amanarea) investitiilor in infrastructura, eficientizarea (adica scaderea) cheltuielilor sociale si de sanatate, cresterea (adica mulgerea) temporara a dividendelor de la intreprinderile de stat („IS”), calcularea exacta si reducerea arieratelor din intreg sectorul public. Personal, mi se pare ca nu exista o prioritizare a acestor masuri precum si o evaluarea a posibilitatilor de implementare. De exemplu, este relativ usor sa reduci personalul din sectorul public, fie doar si prin neinlocuirea celor ce ies la pensie sau pleaca voluntar, dar este mult mai greu sa impiedici autoritatile locale (in prag de alegeri!) sa cheltuiasca peste venituri acumuland astfel noi arierate. Este usor de amenintat ca IS-urile care acumuleaza arierate vor fi declarate in faliment si date pe mana tribunalelor competente si mult mai mai greu de facut avand in vedere opozitia management-ului, fortei de munca si lipsa specialistilor in restructurari financiare.

De departe cele mai controversate masuri de austeritate sunt cele de reducere ale cheltuielilor sociale si de sanatate. Principiul eficientizarii – facem mai mult cu mai putine resurse – este laudabil dar aplicarea in practica foarte indoielnica. De exemplu, introducerea de card-uri electronice individuale in 2012 este teoretic o idee excelenta dar complexitatea si durata unui astfel de proiect o face indoielnica. Pe de alta parte, cate paturi de spital (si unde!) sunt optimale pentru Romania anului 2011 este in esenta o decizie politica care trebuie comunicata, argumentata si asumata ca atare. Mai interesanta mi se pare propunerea de a reduce cheltuielile cu medicamentele prin stabilirea unor preturi de referinta (in sfarsit!) si folosirea medicamentelor generice – o idee de altfel propusa de specialisti din sectorul privat de multi ani.

Sunt vizate si principalele masuri de crestere a veniturilor dar in opinia mea textul sufera de aceeasi lipsa de tinte concrete precum si de absenta totala a evaluarii implementabilitatii: consolidarea ANAF, imbunatatirea sistemelor IT si recrutarea de personal calificat sunt toate masuri teoretic laudabile dar sunt vagi, fara tinte precise si, sa fim sinceri, indoielnice in practica. Exista si idei concrete si usor de aplicat: cresterea contributiilor sociale in sistemul de pensii prin reducerea pragului minim, co-plata pentru servicii medicale si, in viitor (de ce nu in acelasi proiect de lege?), pentru medicamente.

Sectorul Financiar

Raportul sustine ca statisticile negative din sectorul bancar (imprumuturi neperformante in crestere ajungand la 12.7% din total imprumuturi in Martie 2011) sunt balansate de capitalizarea mare de 14.7% si de revenirea pe profit a bancilor in T1 2011. Asa cum am scris intr-un articol anterior aceste statistici agregate ascund o mare varietate de cifre individuale cu o serie de banci practic paralizate de povara datoriilor neperformante.

Atot-importantul Fond de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar („FGDB”) este in continuare in discutie pentru ca nu a fost inca armonizat cu legislatia falimentului si procedurile de lichidare. Se intentioneaza (laudabil teoretic!) si posibilitatea ca FGDB sa poata finanta restructurarea unor banci in dificultate dar nu s-a obtinut inca acordul FMI si UE (exista insa o data limita in Noiembrie 2011). Interesanta este si ideea de a acorda flexibilitate suplimentara BNR in finantarea sistemului bancar prin posibilitatea de a folosi ca garantii obligatiuni emise de state UE si institutii supranationale. In final, anticipand perioada care vine, se discuta tratamentul contabil al restructurarilor financiare atat corporatiste cat si individuale.

Buna guvernanta a bancilor, in special cele detinute de stat (CEC si Eximbank), si exercitata prin BNR este subliniata ca un rezultat pozitiv care trebuie prezervat si in viitor dar limitele acestor puteri sunt vizibile in practica. Una peste alta, masuri tehnice importante si utile dar nu imi explic de ce a durat atat conceperea si implementarea lor?

Reforme Structurale

Subiectul reformarii IS-urilor este evident important pentru FMI. Poate si de aceea masurile propuse sunt mai concrete si denota o oarecare urgenta desi, de exemplu, tinta Metrorex de reducere a cheltuielilor de mententanta cu 30% pana la sfarsitul anului 2011 mi se pare arbitrara si nepractica. Raman in continuare uimit de anumite propuneri care ar fi trebuit sa fie aplicata in practica de mult timp. De exemplu cerinta ca atat Regiile Autonome cat si intreprinderile din subordinea autoritatilor locale sa produca rapoarte financiare si operationale trimestriale! Adica timp de 21 de ani nici macar nu am stiu la timp cat, cum si unde pierdem bani in sectorul IS? Se pune si aici accentul pe buna guvernanta a acestor firme prin obligatia de a a avea audituri externe independente si regulate si de a publica rapoarte financiare trimestrial – sa zicem relativ usor de implementat. Se propune de asemeni numirea unor manageri profesionisti, recrutati transparent si independent politic precum si verificarea calificarii membrilor din consiliile de administratie – hai sa fim seriosi.

Nominalizarea unor IS-uri pentru privatizare partiala va genera in mod previzibil controverse. Sa le luam pe rand. CFR, care inghite anual aproximativ un miliard de euro de la buget prin cele trei divizii (Marfa, Infrastructura si Calatori) va fi redimensionat prin reducerea rutelor, a personalului si inchiderea a 1,000 de kilometri de linii putin folosite (aproximativ 10% din total). CFR Marfa va intra in procesul de privatizare cu o tinta (ambitioasa!) de vanzare a 20% din actiuni pe bursa sau unui investitor strategic pana la sfasitul anului 2011. Avand in vedere ca CFR Marfa a fost si emitent de euro-obligatiuni in 2002 (platite la scadenta in Decembrie 2007), procesul de privatizare ar trebui sa fie relativ usor dar ramane de vazut cine va fi interesat in actiuni si mai ales la ce pret!

Compania TAROM, 100 de milioane de dolari pierdere in 2010, este si ea un candidat peren la privatizare. De aceasta data tinta de vanzare pe bursa sau catre un investitor strategic a 20% din companie este acompaniata de angajamentul numirii unei conduceri profesioniste pana la sfarsitul lunii Noiembrie 201. Iin sfarsit o tinta relativ usor de realizat, cel putin in comparatie cu extraordinar de precocea dna Ruxandra Brutaru numita Director General al TAROM de catre Ministrul Transporturilor Radu Berceanu la frageda varsta de 28 de ani. Intrarea TAROM in alianta SkyTeam in Iunie 2010 va ajuta in mod neindoios procesul dar valoarea redusa a companiei va aduce putini bani la buget.

Spre deosebire de TAROM, vanzarea unei parti din aeroporturile internationale din Bucuresti si Timisoara ar aduce bani seriosi insa lipsesc complet detaliile. In primul rand aeroporturile internationale din Bucuresti sunt doua si ambele apartin de Compania Nationala Aeroporturi Bucuresti care este detinuta in proportie de 80% de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii precum si de 20% de Fondul Proprietatea. Desi acest activ ar atrage in mod cert mult interes din partea investitorilor, confuzia din text si lipsa detaliilor ma conduc la concluzia ca aceasta privatizare este putin probabila.

Privatizarea partiala a sectorului energetic este un alt subiect controversat din cauza dimensiunilor mari a importantei strategice si a ramificatiilor politice. In plus, daca in restul Europei au fost privatizate atat cai ferate, aeropoarte, autostrazi sau linii aeriene, sectorul energetic a ramas in multe tari proprietatea statului. In principiu se urmareste vanzarea a 10% din Petrom, 15% din Transelectrica, Transgaz si Romgaz, 10% din Hidroelectrica si Nuclearelectrica. Ca urmare a blocarii formarii „campionilor nationali” se prevede deasemeni vanzarea totala sau partiala a activelor cu probleme (respectiv poluantele termocentrale din Craiova, Turceni si Rovinari) si finalizarea privatizarii totale a sistemului de distributie (Transilvania Nord, Transilvania Sud si Muntenia). Compania Nationala a Huilei va fi lichidata. Tinte complexe si ambitioase din punct de vedere al implementabilitatii ceea ce din nou ma duce la concluzia ca aceste privatizari (cu exceptia vanzarilor de actiuni la companii care sunt deja publice) sunt improbabile.

Oltchim si Posta Romana sunt ultimele doua companii unde a fost efectuata fezabilitate privatizarii. In cazul Oltchim se prevede lichidarea in cazul in care nu exista interes din partea investitorilor. Este remarcabila, prin absenta, discutia despre potentiala privatizare a CEC sau Eximbank.

Concluzii (preliminare)

Materialul discutat este neindoios interesant. Desi in principalele lui linii se simte filozofia macro-economica clasica a FMI personal cred ca BNR ramane „eminenta cenusie” din spatele pozitiilor romanesti. Problema principala ramane in continuare cea de aplicare in practica a unor idei si masuri menite in teorie sa eficientizeze (si sa diminueze) rolul statului in economie. Avand in vedere numarul mare de actiuni controversate lipseste din pacate o ordine a prioritatilor. Procentele destinate vanzarii par arbitrare (de ce 20% din TAROM si 10% din Nuclearelectrica?). Ar fi mai bine ca aceasta hotarare sa o ia banca de investitii care se va ocupa de procesul de privatizare in functie de conditiile de piata in timp ce guvernul isi poate prezerva dreptul de a refuza vanzarea sub un pret pre-agreat cu FMI. In fine ultimul mare semn de intrebare este daca aceste masuri vor fi continuate si daca se va schimba coloratura guvernului ca urmare a alegerilor parlamentare din 2012.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "15 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Parerile intre specialisti/cunoscatori (nu sint) pot fi impartite si eu nu va contrazic in nimic.
    Doar ca aici ceva pare in neregula: “Recenta aparitie in spatiul public a unei presupuse comunicari a Guvernului Romaniei catre FMI (supervizata de insusi Jeffrey Franks, reprezentatul FMI pentru Romania!)”.
    “a unei presupuse”
    Fara rautate: analiza dvoastra se bazeaza pe documente “presupuse”?
    Si A. Nastase a dezvaluit mari secrete pe “o ciorna grosiera”.
    Deci ciornele grosiere si presupusele documente sint obiecte de sofisticata analiza ;)

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Exista o diferenta semnificativa intre cele doua categorii. Un presupus document nu merita analizat, nu cat timp este incert daca e sau nu real. In schimb, cat timp e reala (si este), o ciorna grosiera este un subiect valid de analiza, ciorna respectiva se va transforma in documentul final.

      • victor L spune:

        -” Un presupus document nu merita analizat”;
        Pai dvoastra tocmai asta feceti il analizati, chiar daca “a priori “. Sa nu intelegeti ca “va interzic” s-o faceti, dar va contrazicetri.
        – “o ciorna grosiera este un subiect valid de analiza”
        O ciorna, pina la a fi defintivata, poate suferi modificari de 1% pina la 51% si chiar mai mult.
        Ciorna nu e un document valid, ci doar documentul final.
        Imi pare rau, dar mie mi se pot gasi greseli de toate felurile si pot fi intemeiate; dvoastra nu aveti scuza mea. Nu va mai contraziceti.
        Analizarea “unui presupus document” este foamea de scenarita.
        Avalizarea “unei ciorne grosiere” se face cu indreptatie de catre A. Nastase.
        Pe care l-a furat dictatorul la alegeri ;)

    • Ciprian spune:

      Nu vad problema. Asta este informatia disponibila pentru publicul larg, cu asta se fac “analize sofisticate” pentru publicul larg.

  2. florin ghituica spune:

    Cred ca FMI este foarte bine intentionat !!! Problema Romaniei este ca se urneste foarte , foarte greu din loc ; si se pune in miscare incet , si se mai opreste si se mai gandeste …. Recunoastem ca nu avem oameni pregatiti pentru a pune pe picioare o economie de piata viabila . Din pacate fostul regim comunist este acum asemeni unei gripe ce se-ntoarce si care face ravagii in organism . Masurile impuse de FMI sunt foarte necesare – caci ei au sesizat foarte bine ca Romania devenise o tara de asistati social de lux . Chiar si implicarea in piata medicamentelor este binevenita atata vreme cat statul era obligat sa asigure o medicatie de lux suferinzilor sai . FMI a indentificat punctele nevralgice care duceau toata tara in faliment . Inchiderea spitalelor este nu o consecinta a deciziei guvernantilor , ci mai degraba se datoreaza faptului real ca banii pe care acestea ii produceau ajungeau in buzunarele propiilor medici si foarte putini la buget . Este ca si cum as fi angajat intr-o mare uzina si merg la servici numai si numai sa fac ciuburi si sa semnez condica de prezenta ; si incet dar sigur uzina ramane neantretinuta si curand cand va-ncepe sa cada un utilaj sau altul va trebuii inchisa , caci este foarte costisitor sa o mai facem functionala . Hai sa recunoastem ca de la ,,revolutie,, pana acum singurul scop al angajatului era altul decat cel profesional cand mergea la munca . Acum se culeg fructele amare ale somajului . Dupa opinia mea FMI este exemplul capitalistului care gandeste corect si este extrem de responsabil .

    • Cetateanu' Turmentat spune:

      FMI este foarte bine intentionat? In raport cu ce? Este FMI o societate de binefacere? Sa inteleg ca vrea sa ne ajute pentru ca nu are alte lucruri mai bune de facut? Nu stiu de ce dar eu nu cred aceste lucruri, mai degraba cred intr-o organizatie care ia in serios managementul si controlul unor resurse care ar trebui sa fie folosite in primul rand in interesul romanilor si nu a altora!

      • Pareristul spune:

        @Cetateanul Turmentat

        E mult mai simplu decat crezi! Daca economia Romaniei ar fi fost performanta….nu ar fi fost nevoie de imprumuturi de la FMI.
        As simple as that!
        :)

  3. Gino spune:

    Raspunsul este “argat”, pentru ca asta este mentalitatea conducatorilor, de sluga. De unde se vede? Din propunerea ca la regiile restructurate sa se aduca manageri straini. Din start se recunoaste ca managerii romani vor ceda presiunilor, nu pot fi protejati si sustinuti de politic si este nevoie de straini care sa roteasca garbaciul si sa plezneasca spinarile tabacite.
    De ce unul ca autorul articolului nu poate fi unul din managerii care sa eficientizeze acele regii, daca stie sa faca analize de felul asta? Sau altii ca el? Nu laud persoane aici dar inainte ca sa stii “cum faci” trebuie sa stii “ce faci”. Asta ne spune FMI, ce cred ei ca trebuie facut, daca noi nu stim ce credem noi ca trebuie facut. Si ai nostri ii privesc ca pe dumnezei, pentru ca “ei stiu” ce trebuie facut. Dar in sinea lor si ai nostri stiau ce trebuie facut, taiat si redus si eliminat pierderi si dat afara, dar nu aveau curaj sa spuna, era nevoie de girul FMI, care costa.
    Partener esti atunci cand spui “vreau sa fac asta si am nevoie de atatia bani”.

    • Marian spune:

      Eu lucrez de 10 ani la o firmă germană, la Timişoara. Pot să-ţi spun din ce am observat eu, că şefii români sunt foarte slabi. De ce altfel, la mai bine de 10 ani de la înfiinţarea firmei, se aduc în continuare şefi nemţi sau francezi inclusiv pentru posturi mici (aşa numiţii Group Leader) sau mai importante cum ar fi şefi de departament sau locaţie. Puţinii şefi români mi se par slăbuţi comparativ cu colegii lor străini.

      • Gino spune:

        Cred ca raspunsul ti-l dai singur la “de ce”, pentru ca firma este germana, si ei nu au mentalitatea de care vorbeam. Fiind germani leadership-ul va fi german sau strain, pentru ca sunt prostii lor, greu o sa-i convingi sa accepte desteptii nostri.

        • Cetateanu' Turmentat spune:

          Eu cred ca de fapt e o problema in managementul/HR-ul acelei companii daca dupa atatia ani nu a reusit sa gaseasca manageri romani capabili, sau pur si simplu sunteti doar subiectivi. Nu cred nici in autoflagelarea asta dusa la extrem in Romania si nici ca suntem mai frumosi sau mai urati decat altii. E imposibil sa avem numai defecte…..

  4. Jeffrey Franks Illuminati al Romaniei spune:

    Franks n-are, de fapt, nicio soluţie economică reală pentru România, ci în fapt doreşte adâncirea crizei în favoarea FMI. Bani ce la FMI n-au ajuns în buzunarele românilor, ci în “băncile mamă” din Occident, sau în conturile clientelei politice a actualei puteri.
    Aşa cum au fost şi pentru Argentina. Prăbuşirea economică a Argentinei a antrenat la finele anului 2001 o gravă criză socială şi proteste de stradă soldate cu 30 de morţi. A urmat o criză instituţională, între 20 decembrie 2001 şi 6 ianuarie 2002 succedându-se cinci preşedinţi. Argentina a revenit spre creştere economică cu mari sacrificii, după o devalorizare de 65% a monedei sale antrenând sfârşitul parităţii peso-dolar.
    Respingerea cerintelor FMI – asa cum doreste Ungaria acum, dupa noile alegeri – nu a dus la secatuirea tarii, ci la redresarea ei economica.

  5. ionescuion37 spune:

    Guvernul Boc este in parteneriat cu FMI.
    Opozitia este categoric impotriva masurilor luate de guvernul Boc (in parteneriat cu FMI).
    Opozitia se opune dar nu prezinta un program coerent, cuprinzator, care sa inlocuiasca programul Boc si al FNI (agreat de UE), sa ne arate ce va face daca va castiga alegerile din 2012, cu care sa ne convinga sa o preferam.
    Pana acum, opozitia s-a rezumat la vorbe goale.

  6. Florin spune:

    Am citit cu mare interes documentul si sper sa se pastreze mare parte din text pana in iunie. Pentru ca fiecare rand de acolo reprezinta reforme care vor rezulta in reducerea deficitului si pe care, in general, Guvernul nu vrea sa le ia.

    Obiectivul FMI este deficit bugetar de 3% pentru Romania si apoi rambursarea banilor de catre satul roman. Ar propune 3% si pentru Grecia, dar nu se poate, situatia e mult mai grava acolo. De la 4,4% la 3% trebuie taiate cheltuieli si/sau obtinute venituri. Masurile controversate sunt pana la urma la latitudinea Guvernului, dar in lipsa rezultatelor, masurile concrete, de vanzare (cu orice pret!) a firmelor cu pierderi sunt alternative viabile.

    Documentul este evident undraft pentru discutii, iar odata ajuns in domeniul public, exact asta se intampla, se discuta documentul. Eu as chestiona posibilitatea tuturor acelor privatizari de intreprinderi de stat, pana la sfarsitul anului, in condtiile in care de 5ani nu s-a mai reusit nici o privatizare de anvergura.

    As mai chestiona disponibilitatea tuturor acelor manageri privati (care pot fi romani sau straini) de a se baga in valtoarea companiilor romanesti de stat. Nu e suficient sa vrei management privat, trebuie sa poti sa il atragi, pentru asta e nevoie de credibilitate si Romania nu o are nici in tara, nici afara.

  7. fmi si-agasit prostii.intai pe aia de la guvern si pe urma pe noi toti, care o sa platim totul..



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihnea Vasilache


Mihnea Vasilache

Mihnea Vasilache are 17 de experienta in finante petrecuti la New York pe Wall Street si in City la Londra. In ultimii ani a fost responsabil de fonduri de investii in valoare de m... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)