marți, martie 19, 2024

„Era mai bine pe vremea lui Ceauşescu”

Să analizăm cât mai la rece această afirmaţie, pe care au ajuns să şi-o asume inclusiv 68% dintre cei născuţi DUPĂ 1989, conform unui sondaj recent.

Mai întâi, câteva cifre. În 1989, salariul mediu era de circa 3.000 de lei, iar o franzelă – 4 lei, deci dintr-o leafă puteai cumpăra 750 de pâini. Azi, salariul mediu e 1.606 lei, iar o pâine 1 leu, aşadar poţi cumpăra 1.606, de 2,14 ori mai multe ca atunci.

Tot astfel, atunci o leafă plătea 2.000 de ouă – azi 3.100, 202 kg zahăr – azi 286, 565 kg de făină vs. 500, 206 pachete de unt – 311, 206 litri de ulei – 233, 66 kg carne de vită cu oase vs. 140. Vezi acest articol, cu mulţumirile de rigoare datorate lui Cristian Orgonaş. Calculele sunt la nivelul 2011, când salariul mediu net era doar 1.400 de lei.

Există şi produse alimentare al căror preţ a crescut semnificativ, relativ la venituri: 1.442 kg cartofi – azi doar 560, 1.488 kg de sare vs. 933. Dar grosul e dat de alimente care s-au IEFTINIT.

Mai departe. Întreţinerea. La sfârşitul anilor 80, întreţinerea unui apartament de 3 camere – 3 persoane, într-un cartier bucureştean mărginaş, era de circa 300 de lei pe lună, adică 10% din salariu mediu. Astăzi, ea ajunge la cam aceeaşi sumă, sau chiar mai mult, ceea ce înseamnă 18,68% dintr-un salariu. Dar plăteşte cu totul altceva! Căci atunci n-am avut apă caldă NICI VARA timp de 4 ani, apa rece şi curentul se opreau câteva ore în fiecare zi, iar iarna am măsurat în dormitor 16 grade Celsius. Ce să compari?

Din motive similare, n-are rost să comparăm preţurile la bunurile de folosinţă îndelungată. E ca şi când am pune în balanţă costul unui suc “Zmeuro” cu cel al unui fresh de portocale.

Să amintim totuşi că o Dacie costa 70.000 de lei, adică 23,3 salarii medii, iar azi un Logan – de o calitate incomparabilă – circa 30.000 de lei, respectiv 18,68 salarii medii.

În fine, casa. În anii 80, un apartament de 3 camere în Drumul Taberei era 160.000 de lei – 53,3 salarii medii, iar azi (cu termopane, uşă metalică, gresie etc.) găseşti oferte cu 242.000 – 150,68 salarii. Aici, da, avem o creştere spectaculoasă, chiar şi acum, după căderea pieţei imobiliare.

De subliniat însă că toate aceste comparaţii sunt corecte DACĂ luăm în serios raportările oficiale ceauşiste privind salariul mediu. În realitate, acesta s-ar putea să fi fost semnificativ mai mic. Preţurile produselor şi serviciilor, însă, nu puteau fi falsificate, căci le plăteam direct, erau la vedere.

Oricum, trăgând linie, argumentul „totul era mai ieftin” nu se susţine.

Cu atât mai mult cu cât acest „totul” ascunde o eludare a realităţii: „totul” de azi este faţă de „totul” de ieri ca Statele Unite faţă de Lihtenstein. De aici, de altfel, una dintre explicaţiile senzaţiei că se trăieşte mai prost şi ale nostalgiei aferente. Dar să le luăm pe rând.

1. Este incontestabil faptul că unii chiar trăiau mai bine înainte de decembrie 1989. Dar, în locul lor, nu m-aş arunca să anunţ asta public… Deşi, conform dictonului „La vremuri noi, tot noi”, majoritatea activiştilor de partid, a securiştilor şi a demnitarilor de tot soiul şi de toate rangurile au „luat faţa” şi în capitalism, totuşi sunt destui cei care au pierdut privilegii pe cât de importante, pe atât de nemeritate. NU TOŢI ROMÂNII AU TRĂIT LA FEL. Existau magazine de partid, aprovizionări preferenţiale, pile, relaţii, „dat prin spate” etc. Mai mult, chiar şi în privinţa confortului, chiar la bloc, existau excepţii remarcabile. De-a lungul deceniului 9, în grupul de clădiri din jurul complexului „Drumeţul” nu s-a oprit niciodată curentul electric! Cine ştie cine locuia acolo… Întreg cartierul se scufunda în întuneric, numai „Drumeţul” sclipea, ca o navă extraterestră!

2. În anii 80, raportul salariaţi-pensionari era de aproximativ 1:1. Azi, un salariat susţine 2 pensionari, plus celelalte persoane inactive economic (copii, persoane cu dizabilităţi, bolnavi), raport pe cale de a se deteriora şi mai rău. Nu în urma unui fenomen natural, nu pentru că aşa ar fi cerut autorităţile, nu pentru că ar fi ceva care ţine de capitalism, ci pentru că AŞA AM VRUT NOI. S-a ieşit la pensie pe rupte, pe motiv de boală (de multe ori inventată sau exagerată) ori – înainte de termen – fără niciun motiv. Decât acela că oamenii n-au mai dorit să lucreze.

3. Varietatea de produse şi servicii, de necomparat cu ce exista în 1989, a dus la mult mai multe şi mult mai mari cheltuieli PENTRU TOATĂ LUMEA, inclusiv cei mai săraci dintre români. Câţi nu au azi telefon mobil? Dar cablu TV? Adăugaţi, pentru foarte mulţi, Internetul, tot soiul de dispozitive electronice, aerul condiţionat etc. Avem de trei ori mai multe maşini şi, dacă atunci benzina abia se găsea, acum o risipim în ambuteiaje la stopuri. Două milioane de români ies anual din ţară! Restaurantele, cafenelele şi cluburile sunt permanent pline. Toate astea costă alţi bani decât cartela de zahăr şi ulei… Şi, cum nu ne ajung banii, împrumutăm. 4 milioane de români (adică vreo patru milioane de familii, deci în realitate peste 10 milioane de oameni) au rate la bănci, rate care uneori depăşesc 50% din venituri.

4. Înainte, diferenţa dintre cei mai bogaţi şi cei mai săraci români era incomparabil mai mică decât este azi, ceea ce stârneşte frustrarea şi potenţează egalitarismul. Românii preferă „să avem cât avem, dar toţi la fel”, ca o variantă a principiului cu capra: să fie slabă şi capra vecinului. Un potentat ante-decembrist nu putea să-şi „tragă” vilă (a rămas celebru scandalul de la Piatra Neamţ), să aibă maşină foarte scumpă, nici măcar haine prea bătătoare la ochi. Nici măcar la vârful vârfului. Ce maşină de lux avea Nicu Ceauşescu, beizadea nec plus ultra?

5. Deşi e imposibil de mărturisit aşa ceva (uneori nici măcar faţă de sine), o parte din nostalgia pentru perioada ante-decembristă este legată de modul în care ne adaptaserăm la sistemul „noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”. Ne complăceam şi ajunsese să ne convină aşa. Într-un sistem în care n-aveai voie să n-ai un loc de muncă, riscând să fii acuzat de vagabondaj, concedierile erau foarte rare, ca şi alte sancţiuni. Practic, în multe locuri, puteai să nu faci mai nimic şi totuşi să-ţi păstrezi locul de muncă şi să-ţi primeşti salariul. Cum să nu tânjeşti după asta? Oameni suntem…

6. Trecerea la economia de piaţă nu a însemnat numai reinstaurarea – după jumătate de secol de comedie amară – a relaţiei dintre ce-cum-cât munceşti şi ce bani primeşti (o relaţie încă departe de-a fi corectă, dar funcţionând totuşi, măcar parţial); nu numai dispariţia garantării locului de muncă, orice (nu) ai face; ci şi „aruncarea în apă”, atât pe piaţa muncii, cât şi pe cea a produselor şi serviciilor. Cu puţine excepţii, angajatul epocii comuniste nu avea practic nicio responsabilitate, nu trebuia (ba chiar îi dăuna!) să aibă idei, iniţiative, nu trebuia să găsească el clienţi, să obţină contracte, să se zbată. Astăzi, suntem toţi în luptă directă cu tot ceea ce există – nu numai în România, ci în întreaga lume! Este, fireşte, mult mai greu.

7. Între 1980 şi 1989 am lucrat într-un domeniu tehnologic de vârf (IT), în cadrul unei ramuri industriale de mare greutate (metalurgia), aşa că ştiu foarte bine ce spun: perioada comunistă a însemnat şi o severă desincronizare profesională. Un coleg observa cu îndreptăţire: „Noi nu că nu mai avem ce au ăia din Occident, dar nici măcar nu mai ştim unde au ajuns!” Trecerea bruscă la capitalism a provocat mari probleme, până azi, din această cauză, mai ales celor care depăşiseră o anumită vârstă, când ţi-e greu şi să treci examenul auto, şi să înveţi o limbă străină. Aşa cum destui scriitori consacraţi înainte de 1990 au descoperit că nu sunt în stare să scrie liber, fără „şopârle”, tot astfel multor români le-a venit greu să-şi actualizeze cunoştinţele profesionale – mai ales în condiţiile în care baza materială şi logistica unei mari părţi din economia naţională erau uzate atât fizic, cât şi moral, iar de acces la documentaţie nu putea fi vorba. În aceste condiţii, în România s-a dezvoltat paroxistic un fenomen care oricum ne cam caracteriza: soluţiile artizanale, improvizaţiile, legatul cu sârmă. Or, după 1989, n-a prea mai ţinut. Şi ne e greu. Aşa că suntem nostalgici.

Toate cele de mai sus sunt valabile pentru românii care în momentul decembrie 1989 erau adulţi. Mai mult, greutatea lor e direct proporţională cu vârsta – până la limita celor care apucaseră să cunoască şi să înţeleagă România ante-comunistă. Nu e deloc întâmplător că revoluţia – atât cât a fost revoluţie, adică până în 22 decembrie, 12:47, ora decolării lui Ceauşescu – a fost făcută de tineri şi foarte tineri. Cum bine spunea cineva, comunismul a fost precum Cernobîlul: cu cât te-ai aflat mai aproape de epicentru şi cu cât ai stat mai mult, cu atât eşti mai iradiat. Tinerii nu erau îndoctrinaţi, reduşi la stadiul de legume („un popor vegetal”), consolaţi, victime-complici, fricoşi, colaboraţionişti – precum părinţii lor – şi au decis că nu mai suportă conformismul acestora. Decembrie 1989 n-a fost numai o revoltă împotriva sistemului comunist, concentraţionar, dictatorial, ci şi una împotriva adulţilor care – cu o mână de excepţii – nu făcuseră nimic vreme de o jumătate de secol pentru a se scutura de aberaţia sufocantă şi (sin)ucigaşă.

Şi atunci? Cum se explică faptul că o mare parte dintre tineri cred că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu?

În primul rând, nu vorbim despre aceiaşi tineri! A trecut, totuşi, aproape un sfert de veac! Cei care aveau 15-25 de ani în decembrie 89 au acum 38-48. Unii au plecat de mult din ţară, alţii au reuşit să-şi găsească un loc cât de cât sau chiar au pus bazele unei afaceri bunicele. Nici pe unii, nici pe ceilalţi nu-i mai interesează ce s-a ales din idealurile lor de acum 23 de ani. Au descoperit pe cont propriu ceea ce era lege înainte de 1989: Nu contează dacă nu se găseşte unt, contează dacă EU am făcut rost de unt.

Cât despre cei care au azi 15-25 de ani, explicaţia e evidentă. „Tânăra generaţie, căreia îi aparţin şi eu, este departe de-a înţelege trecutul. Aproape nimic din prezent nu o ajută”, scria Valentina Scarlat, elevă de liceu, participantă la prima ediţie a concursului de eseuri iniţiat de Fundaţia Corneliu Coposu (între timp au mai fost două). A fost suficient ca o organizaţie minusculă să lanseze o asemenea competiţie pentru ca sute de adolescenţi CARE NU ŞTIAU NIMIC, PENTRU CĂ NU LI SE SPUSESE, să se documenteze, să afle şi să fie şocaţi de ceea ce au aflat! Despre Coposu, despre închisorile comuniste, despre comunism. Mai toţi au ţinut să se scuze: „Părinţii nu ne-au spus nimic” sau „Comunismul şi tot ce s-a întâmplat în România sunt fie expediate de părinţi în termeni nu întotdeauna denigratori (! – n. TCZ), fie expuse cam sec în manualele de istorie” (Adriana Amalia Pârcălabu). Ori deloc, mai nou, pe motiv că este „o perioadă controversată”!

Dar nu vă faceţi iluzii, dragi adulţi nostalgici: nu e nevoie decât de o scânteie ca tinerii să afle şi să înţeleagă. Experienţa formidabilă pe care am trăit-o cu concursurile Fundaţiei Coposu se adaugă la ceea ce face Academia Civică, de 20 de ani, cu Şcoala de vară de la Memorialul Sighet, la a cărui aniversare l-am auzit pe Dan C. Mihăilescu spunând că a devenit optimist după ce a conferenţiat în multe locuri, în faţa a sute de „oameni între 12 şi 25 de ani” (ce frumos spus!) CARE ŞTIU. Ştiu ce şi cum a fost comunismul.

„Sigur”, a adăugat criticul, „nu sunt toţi, dar ei sunt sămânţa viitorului”.

Distribuie acest articol

410 COMENTARII

  1. Se vede ca nu ai rata la banca (la care se duce jumatate din venitul on casa) pentru a-ti plati casa, sau copii in intretinere, sau nu esti disponibilizat ca asa vor muschii patronului de Romania, sau nu muncesti pe un salariu de nimica de 1000 lei. Se vede de la o posta ca nu intampini nimic din toate astea, altfel nu ai mai bate atata campii…

  2. Din punct de vedere material traiam mai bine, chiar fara diversitatea de produse de astazi. Multe dintre preturile luate in calcul de autor sunt gresite. Spre exemplu, franzela costa 2,20lei, nu 4, iar cu salariul mediu puteau fi cumparate 4615 oua, nu 2000 etc. Cum a fost semnalat deja, unele cheltuieli importante nu au fost luate in seama, nici distributia veniturilor, mult mai uniforma in vremea lui Ceausescu si polarizata astazi. Sunt argumente de natura economica, obiective si nu trebuie sa duca la concluzia gresita ca romanii prefera comunismul. Asta este o prostie vehiculata de presa. Desi PIB per capita in valori reale a crescut din 1990 pana astazi de peste 5 ori, puterea de cumparare a romanilor a ramas scazuta. Desigur, exista si argumente subiective de felul „atunci era mai bine pentru ca eram mai tanar”, ori „aveam de toate pentru ca le cumparam de la ferma partidului”. Faptul ca romanii prefera democratia si libertatea, incomparabil mai valoroase decat puterea de cumparare, este demonstratrat de insasi infaptuirea revolutiei si reconfirmat de numeroase studii sociologice.

  3. Fascinantă siguranţa dv.! Vă informez că am rate la bancă, un salariu sub media pe economie, dar numai de câteva luni, pentru că doi ani nu am avut serviciu, soţia mea nu are serviciu de zece ani şi avem doi copii minori.
    Dar chiar de n-ar fi aşa, ce importanţă are starea mea materială în ceea ce spun!? Sunt afirmaţii false sau nu? Dacă sunt false – dovada. Argumentul. Eu nu cataloghez nicicum pe nimeni.

  4. 1. În general se face o comparație cu perioada dinainte de 1989. Este greșit! A existat o perioadă de câțiva ani când a trebuit să se impună restricții mai multe. La fel ca în perioada crizei din 2009-2011. De ce nu faceți analiză prin comparație cu perioada 1970-1980?Nu mai este convenabil? Toți cei ce au o vârstă acum, știu că atunci găseai de mâncare fără nici o problemă și nu existau probleme cu lumina, căldura sau apa. Problemele au apărut când a început șantajul occidental al marilor finanțe care doreau să păstreze România înlănțuită.
    2. Evoluția unei nații se face dacă plus valoarea se investește în țară. Azi aproape tot profitul, în special cel generat de marile firme occidentale ce au investit aici, se duce în occident.
    3. Azi majoritatea minților cu adevărat luminate își găsesc de lucru în străinătate. Pentru asta trebuie însă se se pregătească, să facă școală. Cine plătește școala? Noi! Deci investiția noastră (în oameni) nu mai este folosită de noi! De ce nu sunteți de acord, dacă tot discutăm de economie de piață, să se plătească școala? Iar dacă Bugetul dă bani (ca acum), atunci să facă contracte de muncă! Dacă nu respecți contractul (să lucrezi în țară, acolo unde te-ai angajat la începutul facultății sau școlii) atunci să plătești costurile pregătirii plus penalități. Nu ai spun că realitatea este mai complexă. Pentru că nu sunt angajați afară la grămadă, cu sunt selectați! Ori noi nu putem alege valoarea procentului de licențiați deștepți.
    4. Industria din România nu mai este românească! Cercetarea în România nu mai este utilizată de noi! De multe ori cercetarea are rezultate care nu au unde să fie aplicate în țară și rezultatele cercetării se folosesc de producători în alte părți (unde brevetele românești nu au acoperire).
    5. Banii europeni nu sunt folosiți decât în mică parte folosiți în țară. De fapt o mare parte din ei se folosesc pentru a achiziționa echipamente realizate în occident. Deci se întorc acolo! Iar aceste echipamente deseori nu sunt folosite adecvat sau util.

    Ar mai fi multe de spus.

    • ” Problemele au apărut când a început șantajul occidental al marilor finanțe care doreau să păstreze România înlănțuită.”. De unde ati scos bazaconia asta?? Problemele serioase au inceput datorita dementei cizmarului, care a vrut sa plateasca datoriile externe, facute tot de el. Si asta absolut inutil, pentru ca puterea economica face sa se ridice o tara, nu lipsa de datorii.

  5. asta pentru ca Romannia in anul 1989 avea deficitul bugetar.0 = si aveam industrie…dar depinde cum privesti lucrurile..nemtii dupa razboi munceau pe apa si mancare asa au construit 12 mii si 800 de km de autostrada…..mentalitatea asta de lenes a avut si ea parte la distrugerea tarii..

  6. erau situatii mai normale decat acum asta daca nu vedeti inseamna ca ori sunteti orbi ori aveti bani furati de la Bancorex!
    Vanzare Rosia Montana si distrugerea productiei la industriile ce valorificau produsele locale sunt aberatii care abia le sesizati- ceva nu e in regula cu voi!
    Institutele de crecetari au fost distruse – cel putin 50 din acestea vizau valorificari ale resurselor naturale! Acum aveti institul de strategii KK( ce strategie?cum sa mori de foame?) institutul holocaustului care nu a existat- stam bine, nu?
    libertate? Crezi ca avem libertate mai mare? pai atunci era doar telefonul cu microfon si baietii de filaj acum te spioneaza si in pat , te otraveste cu E-uri si te pandeste rasa araba la granite! Din acesta inchisoare la care zidurile nu se vad evadrea nu este posibila! national socialismul e singura forma ce conserva o natie si o cultura!

  7. Ca tânăr,să spui ca era mai bine într-un regim pe care nu l-ai apucat nici măcar o zi înseamnă că nu știi pe ce lume trăiești. O vizită, sau trait un an prin Coreea de Nord și apoi să-și dea cu părerea. Iară cei ce au trăit atunci spun că era mai bine pentru că erau învățați sa stea cu mâna întinsă, să primească totul pe farfurie de-a gata fără să facă mare lucru. Așa se întâmplă și azi, în loc sa facem ceva, așteptăm ,,sa se facă” , ,, o să facă si la noi așa” în loc să punem mâna să facem noi.
    Propunem un experiment: introducerea rației la alimente și benzină și a cartelei de pâine, măcar o săptămână. Și fara TV, telefon sau internet. Cum vor reactiona bovinele comunistoide?
    Cu stimă, un tânăr născut în ’90.

  8. Articolul exprima exact ceea ce stiu eu din proprie experienta. Am participat la revolta/revolutie din Decembrie 1989, numai ca sa fiu dezamagit de intorsatura FSNista. Am parasite Romania la scurt timp dupa alegeri si „mineriada” din 1990.
    Este obligatia parintilor de a le explica tinerilor din Romania despre trecut, si despre experienta sinistra a comunismului.
    Iar penru cei mai de varsta me, care inca mai viseaza communism si ceausism; terapia cu socuri electrice, pe o perioada lunga de timp, ar putea da rezultate bune. Incercati…

  9. dar oare, pentru a scoate vechimea parintilor, ce au lucrat la Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Sibiu, la ce institutie trebuie sa apelez???
    cine ma poate ajuta????

  10. Buna,pe scurt,in anii 30 si m-ai inainte ROMANIA iera o tara de sclavi,majoritatea intreprinderelor,fabrici,uzine nu apartineau poporuluiROMAN tara iera vanduta strainilor,HITLER CAND A INCEPUT RAZBOIU S-A BAZAT PE PETROLU DIN ROMANIA,totul mergea l-a export,adica fiind pamanturile lor,exemplu unul BALIF,MIRON care traieau in occident,grnarul ROMANII si alte alimente ierau carate peste hotare si poporul ROMAN murea de foame,PNL de astazi este ramasitile PNL-ISTELOR CU FERDINANT INTAI care in 1907 l-a FLAMANZI IN MOLDOVA care au cerut pamant sa-l munceasca sa nu m-ai moara de foame au pus armata si au inpuscat 11000 de tarani.Cum iera in COMUNISM,dupa ce a izgonot pe regele MIHAI SI PE MAMA,ROMANIA a inceput sa se desvolte,URSS RUSIIde astazi n-ea adus si industrializat TOATA ROMANIA din toate punctele de vedere,arat ca in zona MOLDOVEI mureau de foame,eu in anii 61-62 am fost in BOTOSANI de unde am adus in BRASOV 3 camioane de familii ,aceste familii li s-au dat servicii,li s-au dat bani de si-a construit pe calea BUCURESTI apartamente individuale,copii l-a scoala.A VENIT capitalismul,au desfiintat toata industria din BRASOV si nu numai din BRASOVi-au trimis inapoi l-a botosani inMOLDOVA.IN COMUNISMmergeai pe strada noapte si nu ierai atacat,astazi s-au infintat clanuri de hoti criminal,tiganii ies l-a drumul mare nu au ce manca,in timpul COMUNISMULUIierau angajati in uzine,colectiv deci toti aveau o paine de mancat,tiganii ierau chiar si-n parlament,a fost un tiganoi care iera mare si a propus sa le zica RROMI s-a votat ca si-n parlament ierau destui.Dle.TUDOR ZAROJANU sunteti tanar si ave ceva bogatie va convine sa scrieti asemenea lucruri ne adevarate si altii ca Dtra. nu vedeti tara nu m-ai a ROMANILOR ce-i din U E ne tin ca sclavi,uitati-va l-a BULGARI ii baga in moneda eur,in GERMANIA nu poti vorbi ROMANESTE ca pleaca de langa tine,in EUROPA e plina de femei care stau l-a coktu strazi,am citit anumite comentarii si in general va apreciaza,acestia sun tineri precum Dvs.Politica din ROMANIA O schimba numai un stat strain.

    • Dragă domnule, foarte tânăr nu prea sunt, am 64 de ani… :) Deci am trăit din plin perioada comunistă, altfel nici n-aș îndrăzni să scriu despre ea.
      Iată cum stau lucrurile la bulgari: „Fata de celelalte state din zona est-europeana Bulgaria nu a fost afectata atat de mult de criza financiara, in primul rand gratie consiliului monetar (moneda Bulgariei a fost legata initial de marca germana si apoi de euro – n.n.), care a ajutat leva „sa nu se devalorizeze cu nicun procent”, sustine ambasadorul Bulgariei in Romania, Valentin Radormirski, intr-un interviu pentru ZF.” Deci cum e cu sclavia?
      Dacă totuși, cum spuneți dvs, politica din România e guvernată din afară, asta ar fi vina noastră, a tuturor, nu doar a politicienilor, nu credeți?

  11. Vad ca topicul ales compara mere cu pere.Am putea face comparatia in dolari americani caci pe atunci moneda euro nu exista. Dar nici asa nu se poate pentru ca spre ex din 1988 si pina in prezent rata devalorizarii dolarului a ajuns la 120% iar daca ne raportam la anul 1969 devalorizarea este de peste 600%!! De necrezut dar adevarat..Acesta este un punct de vedere. As comenta faptul ca autorul „uita” ca asa zisa denominare a leului, cind s-au taiat 4 de zero a fost de fapt o stabilizare monetara deoarece vechile monede au fost retrase foarte repede de pe piata.Iar ulterior sumele de pe vechile carnete de cec nu au mai avut valoarea din 1988 (iau acest an de referinta pentru economia comunista cind PIB-ul a fost de 60 miliarde de dolari).Spre exemplu, un cec cu sold de 80 mii lei, dupa stabilizare valora doar 8 lei!! Ce au facut guvernanntii atunci se cheama marea furaciune. Si pentru ca am pomenit de PIB-ul din 1988, cei 60 miliarde de dolari de atunci azi ar echivala cu 132 miliarde dolari. Sigur, anul trecut Romania a atins cifra de 200 miliarde dolari insa sa nu uitam ca sintem datori peste 100 miliarde euro pe cind PIB-ul din 88 nu era grevat de datorii Romanai devenind singura tara din lume fara datorii. Daca nu s-ar pune sula in coaste ca sa platim rapid cele peste 100 miliarde euro, la dat scadentei am ramine cu un PIB sub echivalentul valorii din 1988 adica cei 132 miliarde de dolari. Da , viata e mai buna in prezent pentru mai putin de 1% din cetatenii Romaniei. Sinrem capitalisti dar nu avem clasa de mijloc deoarece bogatia tarii se afla in miinile a 0,03% din populatia tarii.Avem 5 milioane de persoane care traiesc sub limita de saarcie si ce e mai rau ,un raport INS arata ca inca 8,3 milioane de romani pot avea aceiasi soarta. Deci comparatii se pot face la nivel macro doar in conditiile in care se tine contsi de deprecierea valutelor. Pentru ca daca ne limitam la lei, puterea de cumparare e mai mica decit in 1988.Daca dolarul s-a devalorizat fata de el insusi cu 120% va inchipuiti cum sta leul..Postat azi in vreme de pandemie: 8 mai 2020.

  12. Cine-mi poate spune cate ceva despre posibilitatea specialistilor de a pleca din tara, inainte de ’89, fiind insa obligati sa plateasca scolarizarea facuta in Romania, sau variante pe aceasta tema. multumesc. Am lecturat comentariile de pa acum dar nu am gasit ceva similar.

    • Nu exista posibilitatea sa pleci din Romania. Fugeau cei ce puteau (ramineau cu ocazia unor excursii, mai traversau Dunarea inot si nu-i dadeau sirbii inapoi sau reuseau putini sa emigreze cind se cerea prelungita clauza natiunii celei mai favorizate cu SUA si intra in functiune senatul si amendamentul Jackson-Vanick). Pasaportul era o super rara-avis, iar pentru a-l avea se completau 2 rinduri de formulare, cele mari, iar daca Secu si Ceausescu aprobau, le primeai pe alea mici ce-ti dadea acel pasaport. Excusriile in grup in est erau pe baza de pasaport colectiv. Cind primeai pasaporul individual predai buletinul de identitate, iar cind reveneai in Romania aveai 24 de ore sa predai pasaportul.
      Pentru cei care reuseau sa emigreze (in general pe baza criteriului de reintregire a familiei) plateau statele unde emigrau suma de bani ceruta de romani pentru studii. Pai in anii 80 dolarul era pe la 50-60 lei la negru. Plus ca plecau fara nimic, chiar si diplomele sau certificatul de nastere erau considerate acte secrete. Va rog sa nu veniti cu prostii. Cunosc personal o astfel de persoana emigrata prin 1977-1978 care a plecat fara nimic si caruia i s-au eliberat noile acte de identitate pe baza declaratiilor lui ca este nascut la data si s-a casatorit la data.
      Romania era o tara inchisa, iar granicerii stateau cu pustile indreptate spre interior. Ei nu pazeau tara de invadatori, ci pazaeau granitele sa nu fuga Romanii din raiul ceausist.
      Cauta si vezi declaratiile pastorului Wurmbrand care a fost rascumparat de Norvegia parca contra a 10.000 de dolari, cind pentru un inginer se plateau undeva intre 1500 si maxim 3000 de dolari.
      Gindeste-te ca Emil Cioran a plecat prin anii 40 cu o bursa la Paris si nu a putut sa se reintoarca in Romania nici macar la moartea parintilor sai. La fel Monica Lovinescu si Virgil Ierunca.
      Marcel Raducanu, celebrul fotbalist a ramas in Germania si apoi a jucat la Borussia Dortmund ani de zile. Comenariul cu golul lui de la nu stiu ce meci al Romaniei cind era titular in echipa nationala a fost scos.
      Cristian Topescu a fost scos de la comentarii cind la un meci contra Suediei parca a facut un comentariu ca ar fi bine ca jucatorilor de la Craiova de atunci, Balaci si altii, pentru care venisera oferte de la cluburi din vest sa li se dea voie sa plece, in contextul cind in chiar in ziua aia sau mai inainte iesise NU-ul de la Ceausescu.
      Loturile de sportivi ce plecau la diverse competitii erau duble ca numar, cealalta jumatate erau securistii ce-i pazaeu sa nu fuga. Filmul Moscow on the Hudson e o ilustrare relativ palida, dar totusi destul de realista a acelor vremi.
      Sa vezi campionate mondiale de fotbal la bulgari, sirbi, unguri….
      La vremea aceea era o emisiune la Europa Libera ce se chema Romania si drepturile omului unde se citeau scrisori disperate. Multi au facut greve ale foamei pentru a-si primi familiile in vest. Liderii occidentali ce vizitau Romania, sau Ceausescu daca era primit in vest, mereu, dar mereu erau liste de persoane ce trebuiau sa emigreze inainte de venirea acelui lider sau de primirea lui Ceausescu.
      Apropos, sa nu uit, daca cineva reusea prin minune sa plece in vest in vreo delegatie sau excursie pleca singur, sau cel mult cu sotia, daca aveau copii. Niciodata toata familia. Copiii ramineau prizonieri ai raiului comunist, garantie ca parintii se intorc. Sau sotia. Iar ce pateau daca cei cu pasaport ramineau acolo si cereau azil politic…
      Chiar a merge in excursie in tarile prietene era o mare aventura…

  13. Asculta ‘NOSTALGICULE” tu traiesti intr- o deluzie complecta! In primul rand… salarul de 3000 Lei era doar pe hartie! Daca societatea avea bani te platea… daca nu… nu te platea! Eu am avut perioada de 6 lunii de zile… ca merceolog la o companie de stat… fara salar ca nu au fost varsati banii de salari in banca de guvernul comunist! 2. Mitul ca cumparai atatea cu asa putin este o alta miciuna! Rafturile erau goale, aveai doar borcane de muratri de castraveti, sos tomato, conserve de sardine si fasole! Atat! Carnea se vindea pe burasa neagra la 100Lei kg stiu pentru ca am fost nevoit sa vand sa traiesc… din lipsa de salar. Litru de lapte era 5 lei! Benzina era doar 20 litri pe masina pe luna! Am avut peste 250 persoane cazate cu munca… am primit de la guvern cu pretul oficial 20L de ulei pe luna… dar trebuia sa asigur 3 mese pe zi adica 750 de porti de mancare pe zi ori 22 500 de mese pe luna ! Cu 20 L de ulei . 20 kg de zahar, si paine ratinalizata pe cartela zilnic… ce o manipulezi ca vezi doamne ce bine a fost! Siai ca a avea o bana, o cafea… nu cicoare dar cafea era un lux? Voi nostalgici de comunism… sunteti niste frustrati ce suferiti de amnezie profunda!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tudor Calin Zarojanu
Tudor Calin Zarojanu
Absolvent de Informatică, jurnalist şi scriitor. A publicat, între altele, „Viaţa lui Corneliu Coposu” şi „Sfîrşitul lumii”. De curand au iesit de sub tipar „Salutări de la unu” şi "Plaja". A lucrat în toate mediile de presă – periodic, ziar, agenţie de ştiri, radio, TV. În prezent este angajat al Biroului de Presă al Patriarhiei.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro