Home » Economie »Global / Europa »Macro » Citesti:

Este România forțată să aleagă între SUA și UE?

Matei Dobrovie iunie 12, 2018 Economie, Global / Europa, Macro
14 comentarii 2,434 Vizualizari

Liviu Dragnea încearcă să forţeze o alegere falsă: ori cu UE, ori cu SUA. Deja România nu mai este un partener predictibil, dat fiind că politica externă este condusă din Kiseleff, ocolind preşedintele, iar premierul Vasilica Dăncilă, pe lângă faptul că este doar o marionetă, este total depăşită de rolul prea mare pe care îl are.

Până acum ţara noastră a avut o politică externă predictibilă, dar conformistă şi irelevantă, în sensul că preferam să ne raliem poziţiei europene, atunci când aceasta se contura, sau să repetăm formule deja consacrate, dar cărora le dăm prea puţin conţinut, precum interesul pentru securitatea în regiunea extinsă a Mării Negre. România era ţara care încerca să nu supere pe nimeni, să nu ia poziţii tranşante, să fie şi cu unii, şi cu alţii.

Astăzi lucrurile sunt mult mai complicate. Sub bagheta lui Dragnea, cei doi piloni ai politicii externe a României – parteneriatul strategic cu SUA şi apartenenţa la UE – sunt puşi în antiteză, lucru cu atât mai periculos cu cât traversăm o perioadă de disensiuni majore între noua administraţie de la Washington şi ţările nucleului european, Franţa şi Germania.

România ar fi putut juca un rol de liant între cele două părţi, având relaţii bune cu ambele. Prin vizitele făcute la Berlin, Paris și Washington, preşedintele Iohannis ne poziționase clar alături de nucleul dur al UE, dar şi ca cel mai de încredere aliat al americanilor în regiune, insistând pe faptul că cele două roluri nu se exclud.

În actualul context, dominat de derapajele unor ţări ca Polonia şi Ungaria de la statul de drept, România era un interlocutor tot mai interesant pentru nucleul UE, poate singurul din regiune. Ţara noastră putea lua cumva locul Poloniei în Europa de Est, dar PSD a stricat totul, pe de-o parte prin asaltul asupra statului de drept și a justiției și măsurile economice nesustenabile, care ne îndepărtează de spațiul Schengen și de zona euro, și pe de altă parte prin privatizarea politicii externe, care ajunge să se facă în funcție de interesele personale ale unui condamnat penal, nu în funcție de interesul național. Este elocvent în acest sens faptul că țara noastră a fost unul dintre cele 4 state europene care au blocat declarația UE de condamnare a mutării ambasadei SUA din Israel la Ierusalim şi care a participat la recepţia de inaugurare boicotată de 24 ţări UE.

Frământări globale

Contextul în care România devine imprevizibilă în politica externă este unul foarte complicat. Relația transatlantică a fost afectată puternic de ieșirea SUA din acordul nuclear cu Iranul, iar europenii fac tot posibilul pentru a menține această înțelegere pe care o consideră importantă pentru securitate. Totodată, președintele Donald Trump a crescut tarifele vamale pentru Europa pe exporturile către SUA, ceea ce ar putea declanșa în viitor un adevărat război comercial. Germania și Franța repetă din nou necesitatea înființării unei armate comune europene, dar nu prezintă planuri concrete, făcând doar aluzii la faptul că Europa trebuie să-și ia destinul în propriile mâini și nu mai poate conta pe protecția SUA.

De aceste fracturi în relația transatlantică profită din plin Rusia lui Putin, care devine paradoxal din nou frecventabilă și chiar curtată, în ciuda continuării destabilizării estului Ucrainei și a nerespectării protocoalelor de la Minsk, în ciuda cazului Skripal care a suscitat o reacție puternică din partea statelor membre UE prin expulzarea diplomaților ruși, în ciuda rolului nefast pe care Moscova îl joacă în Siria, în sprijinirea regimului Assad împotriva rebelilor. Liderii europeni se iluzionează din nou că vor putea coopera cu Rusia, că o vor aduce înapoi în matricea dreptului internațional și că Moscova este un actor care i-ar putea ajuta în dosarul iranian sau cel sirian, deși realitatea a demonstrat de atâtea ori contrariul.

Nu asistăm la fisuri doar la nivelul relației transatlantice însă, ci și la rupturi în cadrul Uniunii Europene. Unul dintre riscurile majore este ca frontul unit al statelor membre privind sancțiunile impuse Rusiei pentru agresiunea împotriva Ucrainei să fie rupt de către noul guvern italian, format din Mișcarea de 5 Stele și Liga Nordului, formațiuni populiste și cu simpatii pro-Putin, și de guvernul austriac în frunte cu premierul Kurz, care a făcut apel la normalizarea relațiilor politice și economice cu Rusia și se vrea un mediator între Trump și Putin.

Rolul Germaniei

Chiar și la nivelul nucleului franco-german, motorul Uniunii Europene, există divergențe și viziuni diferite în legătură cu probleme importante precum viitorul design al zonei euro. În cadrul unei vizite pe care am făcut-o la Berlin pe 14-17 mai, împreună cu mai mulți colegi parlamentari, am ridicat această temă în discuțiile cu omologii din comisia de politică externă din Bundestag.

Concluzia: Există îndoieli privind fezabilitatea unui buget al zonei euro, propus de președintele Macron. Germania preferă mai degrabă să se concentreze pe uniunea bancară și pe transformarea Mecanismului de stabilitate într-un Fond Monetar European. Soluția în viziunea Berlinului ar fi mai degrabă un buget relativ redus pentru investiții, varianta propusă de Juncker, care să ajute state ca România să se alăture zonei euro.

Parlamentarii germani cu care am vorbit consideră că o stabilizare fiscală a monedei euro nu va funcționa și că Germania nu poate accepta o uniune de transfer a datoriilor. Acest fapt a fost reafirmat recent și de cancelarul Angela Merkel, care a declarat într-un interviu pentru Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung că ”solidaritatea nu trebuie să ducă la o uniune a datoriilor”, cu alte cuvinte respingând o uniune fiscală.

Germania va condiționa banii pe care-i alocă pentru acest buget de investiții de reformele pe care statele beneficiare le vor face. Mai mult, în cazul transformării Mecanismului de Stabilitate în Fond Monetar European, Berlinul dorește ca acesta să aibă puterea de a evalua economiile statelor membre și de a monitoriza dacă ele se conformează regulilor de disciplină fiscală ale UE. Mai trebuie spus că Fondul ar urma să fie condus de statele membre, nu de Comisia Europeană.

Pe de altă parte, am discutat și despre necesitatea de a dezvolta politica externă și de apărare în sensul unei integrări mai profunde, astfel încât UE să aibă o voce comună puternică la nivel global. Soluția posibilă avansată de colegii germani ar fi un fel de PESCO (cooperare structurată permanentă în materie de securitate) și pe zona de politică externă, prin crearea unor formate diferite de către grupuri de țări dornice să dezvolte o strategie comună, o abordare europeană. De exemplu, un format Franța-Germania-Marea Britanie, pentru Orientul Mijlociu, țări care au venit cu o poziție comună privind ieșirea din acordul nuclear cu Iranul. Aceste formate ar urma să fie deschise tuturor țărilor care ar vrea să adere ulterior. Deputații germani au subliniat că țara lor nu va merge pe ideea de Europa cu două viteze.

Cum este văzută România la Berlin

În cea de-a doua zi a vizitei am participat la reuniunea grupurilor de prietenie România-Germania. Grupul din Bundestag este dedicat la comun României, Bulgariei și R.Moldova și va fi condus, din păcate în noua legislatură de formațiunea populistă Alternativa pentru Germania (AfD).

La întrebarea mea legată de ce lipsește relației bilaterale româno-germane pentru a fi ridicată la rangul de parteneriat strategic, mi s-a răspuns că e nevoie de stabilirea unor obiective și interese strategice comune. Mai mult, România nu ar trebui pusă în aceeași oală cu celelalte țări ca până acum, ci ar trebui subliniate diferențele de performanțe. Ca exemplu, în privința aderării la spațiul Schengen, România a făcut mai multe progrese ca Bulgaria și trebuie judecată separat. De pildă, țara noastră îndeplinește toate condițiile referitoare la securitatea pe aeroporturi, care este mai bună ca în alte state.

Totuși, ultimele semnale pe care le dau autoritățile de la București, mai precis guvernul PSD-ALDE, trezesc îngrijorări Germaniei și celorlalți parteneri ai noștri. În cadrul întâlnirii pe care am avut-o la Ministerul german al Afacerilor Interne a fost pusă pe tapet tema fierbinte a zilei: mutarea ambasadei SUA la Ierusalim și acordul nuclear cu Iranul.

Partea germană s-a arătat îngrijorată de lipsa de coeziune a politicii externe a UE și caută soluții pentru asta, de tipul votului cu majoritate calificată pentru unele domenii sau chiar principiul minus 1 pentru a evita blocaje.

În plus, MAE german a vrut să știe de ce unele țări (a se citi România), care au susținut ani de zile soluția celor 2 state și procesul de pace, și-au schimbat brusc abordarea, deși realitatea este aceeași on the ground, și caută să se diferențieze. Mai ales că această schimbare de abordare nu viza o chestiune existențială pentru ele, care sa le afecteze interesele naționale. Asta este și problema – Dragnea a ajuns să facă politică externă în interes privat, pentru a cumpăra favorurile Israelului și președintelui Trump, în mintea sa, dar cu consecințe dezastruoase pentru credibilitatea României în Orientul Mijlociu și în Uniunea Europeană. Astfel de volte fac țara noastră un actor impredictibil, nu un partener pe care te poți baza.

Relația Germaniei cu Rusia și acordul cu Iranul

În cadrul delegației la Berlin, am avut discuții extrem de interesante și la think-tank-ul german DGAP despre relația Germaniei cu Rusia. Există un consens politic de menținere a sancțiunilor economice legate de destabilizarea Ucrainei, iar dominația economicului asupra politicului a fost inversată. Industria germană susține sancțiunile, singura concesie făcută de Merkel acesteia fiind gazoductul North Stream 2.

În privința ieșirii SUA din acordul nuclear, președintele DGAP a afirmat foarte clar că Germania nu își permite să intre în conflict cu SUA, cu care are relații economice mult mai importante decât cu Iran. În opinia sa, europenii/germanii trebuie sa investească și să cumpere mai mult din SUA, asta deși în Germania antiamericanismul este în creștere.

Și reprezentanții MAE ne-au spus că menținerea acordului nuclear nu depinde de europeni, care vor să-l păstreze funcțional, ci de Iran și de cât de departe vor merge sancțiunile economice impuse de SUA. Între timp, Teheranul a anunțat că reia îmbogățirea uraniului, deci nu va mai fi legat de această înțelegere. Pentru Germania, acest acord era unul informal de securitate nu doar între UE și Iran, ci și între Iran și SUA/Israel.

Despre dividendele obținute de Rusia din mișcarea lui Trump, experții germani cred că aceasta vrea relații bune cu toți actorii din regiune, și cu Iran, și cu Israel, ceea ce nu va fi însă posibil. Moscova a devenit un jucător acceptat în regiune, dar nu un actor decisiv.

Concluzia este că date fiind aceste disensiuni majore UE-SUA, cât și cele din interiorul UE, este total iresponsabil și de o gravitate extremă faptul că Liviu Dragnea se folosește de acest context complicat pentru a forța o alegere între SUA și UE care ar costa enorm România.

Cei doi piloni ai politicii externe a României – parteneriatul strategic cu SUA şi apartenenţa la UE – sunt puși în antiteză și astfel tot fundamentul se clatină. De ce? Pentru că Liviu Dragnea caută protecție internațională pentru a scăpa de justiție.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "14 comments" on this Article:

  1. ion spune:

    Ne uitam pe harta, ne uitam ca suntem membru UE, si devine evident ca trebuie sa ne dam seama ca am ales UE deja.

    • Kurt spune:

      Nu mai e timp de pierdut.

      Tandemul franco- german s-a decis la summitul de la Meseberg 19.06.2018 pentru „refondarea franceză“ anunțată 2017 la Sorbonna/ București. Cred că aderarea la ZE

      (… …. DLF Radio: Zweiter großer Punkt in Meseberg: die Reform der Wirtschafts- und Währungsunion. Hier hatte es in der Vergangenheit durchaus Spannungen zwischen Deutschland und Frankreich gegeben, die Arbeit zwischen den beiden Ländern sei hier am kompliziertesten gewesen, meinte Merkel. Man hat sich nun auf ein Eurozonen-Budget verständigt, dass ab 2021 parallel zur mittelfristigen Finanzplanung der EU in Kraft treten soll. Es soll laut Merkel zum Ziel haben:
      “Dass wir einerseits Investitionen stärken, mit dem Ziel auch die Konvergenz innerhalb der Eurozone zu stärken, denn wir wissen, eine Wirtschafts- und Währungsunion kann nur dann zusammenhalten, wenn die Wirtschaftspolitiken sich einander annähern.”
      Über die Höhe des Budgets muss allerdings noch verhandelt werden. Hier gehen die Vorstellungen von Frankreich und Deutschland, aber auch anderer Länder in der Eurozone weit auseinander. Außerdem soll der Europäische Stabilitätsmechanismus in Richtung eines Europäischen Währungsfonds weiterentwickelt werden, mit zwei Komponenten: Das eine ist eine neue Kreditlinie für Länder in Krisensituationen, was heißt, es gibt Hilfen unter Auflagen, die auch zurückgezahlt werden müssen, das andere betrifft die Bankenunion, der EWF soll auch ein sogenannter Backstop, eine letzte Auffangmöglichkeit für systemrelevante Banken werden….. /…………
      …….. reformarea Uniunii economice și monetare… s-a decis crearea unui budget separat numai pentru ZE.19, budget paralel cu cel al UE.27 pentru 2021- 2027… ..)

      trebuie să primească prioritate azi.

  2. Decebal spune:

    Tot aud sau citesc cat de grav este faptul ca domnul Dragnea se joaca in nisip cu politica externa a Romaniei. Asa si? Daca se joaca iresponsabil, cum il tragem la raspundere? Dincolo de voturile pe care PSD le flutura pe la TV cu orice ocazie, cum aducem in fata legii un demnitar acuzat ca submineaza interesele Romaniei? Intr-un stat democratic, ar trebui sa fie posibila o investigatie serioasa si o sentinta transanta (daca este cazul).
    Recentul miting PSD anti-justitie si declaratia intimidanta a domnului Dragnea (la adresa procurorilor) ma fac sa cred ca acuzatia de tradare nu-i chiar apa de ploaie, daca e puricata cu simt de raspundere… Daca exista cineva in tara asta care este sub comanda externa a unui stat inamic si loveste interesele Romaniei, ar trebui sa stim, iar acel / acei cineva ar trebui sa plateasca, in fata legii. Oricat de zgomotoasa si traumatizanta le-ar fi prabusirea.
    Daca nu se poate dovedi tradarea, intr-o instanta impartiala si neaservita, inseamna ca respectivii nu se fac vinovati de acuzatia de tradare. Asta inseamna, printre altele, stat de drept.
    Enough is enough!…

  3. mike spune:

    “Industria germană susține sancțiunile, singura concesie făcută de Merkel acesteia fiind gazoductul North Stream 2.”—> Tradare sa fie, dar sa stim si noi, nu? Ne-ati putea, oferi mai multe detalii despre aceasta “concesie”, va rugam? Cam cat valoreaza aceasta mica “concesie” din partea Germaniei? Apoi, in ce constau sanctiunile impuse Rsiei de catre Germania si cat este de afectat mediul de afaceri rus in urma acestor sanctiuni?

    • Zev spune:

      Eh, Mike, nu-l duce in padure ca il pierzi acolo, nu mai gaseste cararea :) Pe de alta parte, asa inveti, poate iese ceva bun.

  4. victor L spune:

    Daca trebuie ales si am dreptul la un vot, atunci votez SUA.
    Istoria cu Germania si Rusia imi da fiori.

  5. Lucifer spune:

    Hei, de ce Germania nu zice nimic despre plecarea trupelor Rusiei din Transnistria? Să nu uităm, tratatele Minsk I şi II prin care Rusia a ieşit întărită au fost negociate de Germania şi Franţa, în dezavantajul Ucrainei. Nu vi se pare că Germania a devenit ipocrită?

    • ion spune:

      germania sustine planul kozak de federalizare al r. moldova. Rusia a zis ca isi ia armata de acolo, dar nu se grabeste …

    • Harald spune:

      Când ”a devenit”? Nu era la fel și pe vremea lui Willy Brandt? Nu era la fel și pe vremea lui Ribbentrop? A fost vreodată altfel?

    • Constantin spune:

      Hei, domnule Lucifer!

      OK, Ucraina este un stat artificial creat, nu intru în amănunte acum. Dar, în Memorandumul de la Budapesta, la Art.1 zice: „Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul față de Ucraina, în conformitate cu principiile Actului final al CSCE, să respecte independența și suveranitatea și frontierele existente ale Ucrainei.” Păi, nu zice nimic despre Germania. Dacă nu existau garanțiile USA și ale UK , oare Ucraina ar fi ajuns în situația de a fi atacată și apoi s-ar fi ajuns la Acordurile de pace de la Minsk? Nu știm sigur, dar poate nu. Despre motivele pentru care USA și UK nu și-au respectat angajamentele față de Ucraina se va afla poate peste decenii din scrierile istoricilor.

      În orice caz, principala vulnerabilitate a Ucrainei o reprezintă corupția și disoluția statului. Nu-mi amintesc, spre exemplu, care a fost riposta militară a Ucrainei la invadarea Crimeii. Peste tot în lume, în orice țară, corupția este o problemă de securitate națională. Inclusiv în România, indiferent ce spun cleptocrații noștri. Nu putem acuza Germania că nu scoate din foc castanele aruncate de alții și nici că nu ajută să treacă strada o bătrânică, chiar dacă ea nu vrea asta.

      Opinia mea este că Germania (sau oricine altcineva) NU poate spune nimic despre plecarea trupelor de menținere a păcii din Transnistria, dacă nu spun mai înainte acest lucru ferm conducătorii de la Chișinău. Cum ar fi, adică, dl I Dodon, spre exemplu. Aștept, de asemenea, cu interes o declarație a parlamentului Republicii Moldova cu privire la retragerea trupelor străine de pe teritoriul său, un apel la Națiunile Unite pentru care să ne ceară sprijin (Uniunii Europene, României și Germaniei etc.), la OSCE șamd.

      • Harald spune:

        @Constantin – dacă o inepție e susținută în comentariile la un articol sub nick-name-ul @Constantin, iar în comentariile la alt articol sub nick-name-ul @ion, asta nu o face cu nimic mai valabilă. În schimb, asta dovedește că a devenit temă de propagandă anti-americană.

        • Constantin spune:

          „dacă o inepție e susținută în comentariile la un articol…”

          Sunt de acord cu dumneavoastră. Dar asta mai dovedește și că propaganda anti-americană și cea anti-europeană, ambele la fel de inepte, nu funcționează. Dacă ar da roade n-ar mai fi necesare eforturi atât de intense, precum folosirea mai multor conturi de către același comentator.

          Spun asta pentru că, în ceea ce mă privește, „susținerea inepțiilor în comentariile la un articol” din spațiul acestei platforme a căpătat o altă dimensiune, nick-name-ul @Constantin fiind folosit și de alte persoane, cu opinii sensibil diferite de ale mele. :)

          În ceea ce privește raportarea României la Uniunea Europeană și Statele Unite, ca să ne întoarcem la tema articolului, rămân la aceeași părere.

  6. Kurt spune:

    Scurt şi precis. Tratatele NATO şi UE sunt tratate între state, nu sunt tratate cu guverne temporare. Numai aplicarea e de domeniul guvernului.

    …”… Cei doi piloni ai politicii externe a României – parteneriatul strategic cu SUA şi apartenenţa la UE … „..

    E o poziţie avantajoasă şi bună. NATO rămâne scutul militar nuclear pentru mult timp, peste 20 de ani. UE ca piata comună şi comunitate bazată pe „principii normative” e partenerul economic, cultural şi ştiinţific principal. La fel e şi la mulţi alţii, mari sau mici în UE. Polonia, Scandinavii, Balticii şi Germania au NATO ca opţiune de protecţie militară. Franţa caută o distanţă mai mare faţă de NATO, fără avantaje vizibile.
    Deci nu e altceva decât o gafă dâmboviţeană 2018 dacă un guvern temporar îşi pierde reperul pentru interesele ţării. Pentru mult timp cele două repere NATO şi UE sunt pe baza de tratate de state cadrul de desfăşurare a activităţilor externe româneşti, indiferent de penalii din guvernul actual

  7. Dan_Bruma spune:

    Politica lui Dragnea nu va mai putea functiona pentru ca începe sa fie cu totul falimentara. Incepe sa bata pana si la ochii electoratului ca smecherul de Teleorman i-a facut la buzunare. Pai cu o inflatie de 5% si fara o crestere de salariu puterea de cumparare scade cu 5% oricat de putina matematica iti mai aduci aminte din scoala generala, iar pentru cei care au avut o crestere de salariu, daca aceasta nu a fost solida de ordinul a 10% atunci votul pentru PSD e apa de ploaie. Pilonul II de pensie e pe cale sa explodeze, constructia de autostrazi e lasata pe altadata, fondurile europene se absorb in functie de filtrul mafiei administrative, etc. E cam nasoala treaba. E clar ca Romania trebuie sa treaca acest cap al anticoruptiei totale (fara condamnati in functii administrative, fara comunisti iresponsabili in functii economice importante, cu judecatori si procurori independenti in Justitie, fara CCR infectat cu judecatori comunisti sau judecatori prorusi) altfel sta cu picioarele prinse in noroi fara posibilitatea de a avansa spre Europa.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Matei Dobrovie


Matei Dobrovie

Deputat USR, membru al Comisiei de politica Externă și vicepreședinte al Comisiei pentru românii din afara granițelor țării. Matei Dobrovie a fost editor la revista Foreign... Citeste mai departe


E randul tau

Ultima Dvs. fraza mi-a placut. Da, educatia este raspunderea parintilor! Nicidecum a statului. St...

de: Dedalus

la "Profesorii. Câteva observaţii cu privire la un studiu"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

octombrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)