Home » Economie »Macro »Opinie » Citesti:

Euro și bătălia de idei

Silviu Cerna august 30, 2018 Economie, Macro, Opinie
51 comentarii 2,974 Vizualizari

Mulţi economişti, majoritatea ne-europeni, trebuie spus acest lucru, sunt sceptici cu privire la posibilitatea ca o monedă unică să funcţioneze bine în Europa, argumentând că ţările care au creat Uniunea Monetară Europeană nu au îndeplinit de la bun început criteriile teoretice necesare pentru o  reuşită integrare monetară. Însă, impasul în care s-a ajuns în găsirea soluţiilor pentru remedierea deficienţelor relevate de criza din 2008-2009 sugerează că problemele au cauze mai profunde.


Într-o lucrare fundamentală pentru înţelegerea problemelor zonei euro, The Euro and the Battle of Ideas, autorii – Markus K. Brunnermeier (Princeton), Harold James (Princeton) şi Jean-Pierre Landau (SciencesPo Paris) – analizează deosebirile dintre culturile economice naţionale care au făcut, în primul rând, ca zona euro să fie construită pe o bază politică instabilă, iar în al doilea rând, ca guvernele ţărilor membre să pară incapabile să acţioneze în timp ce Grecia era în criză.[1]

Astfel, pe lângă numeroase alte subiecte aferente temei uniunii monetare europene, cartea tratează problema dimensiunii culturale a acestei uniuni. Teza autorilor este foarte simplă: una din cauzele importante ale neîncrederii permanente între cele două puteri centrale ale Europei – Germania şi Franţa -, care îngreunează diagnosticarea crizei şi fomularea soluţiilor reparatorii, este incomprehensiunea lor filozofică. Este vorba, mai precis, despre o dispută ideologică franco-germană, care îşi are rădăcinile în moştenirea politico-instituţională a celui de-al doilea război mondial.

Redăm mai jos o sinteză a capitolelor: 3) Historical Roots of German-French Differences şi 4) German-French Differences in Economic Philosophies, în care este expusă şi argumentată această idee.

Esența filozofiei economice germane (prin extensie, a tuturor popoarelor central-nordice) are următoarele zece trăsături:

1) Focalizarea asupra fundamentelor legale, morale şi politice ale piețelor libere, sub forma unor reguli însuşite şi interiorizate de toată lumea, care pot fi exprimate prin tratate sau legi, dar şi prin acorduri, contracte sau înțelegeri comune sau cvasiunanim acceptate.

2) Accent puternic pe responsabilitate şi pe răspundere (accountability). Atât agenţii economici, cât şi politicienii au o anumită răspundere pentru ceea ce fac. În cazul celor dintâi, răspunderea este una financiară – necesitatea de a plăti prețul eșecului (faliment); politicienii trebuie să răspundă în faţa electoratului care i-a ales.

3) Preocupare cu privire la hazardul moral generat de activitatea creditorului de ultimă instanţă (bancă centrală, guvern, organism internaţional etc.). De exemplu, programul de asistenţă oferit de FMI în 1994-95 Mexicului a fost aspru criticat de oficialii germani, deoarece au considerat că acest program încurajează comportamentul iresponsabil al operatorilor de pe piețele financiare, dat fiind faptul că sporeşte şanselor efectuării unor operaţiuni de salvare în viitor.

4) Preocupare pentru faptul că activitatea de creditor de ultimă instanţă a băncii centrale poate să deturneze sau să altereze deciziile de politică monetară, deoarece o bancă centrală obligată să acţioneze în această calitate poate favoriza stabilitatea sectorului financiar în detrimentul stabilității preţurilor – care este totuşi sarcina sa definitorie şi principala sa raţiune de a fi.

5) Convingerea că sunt necesare reguli ferme sau constrângătoare pentru a proteja politica monetară de dominația fiscală, respectiv credinţa că o creştere a cheltuielilor statului neînsoțită de o creştere a veniturilor guvernamentale ordinare, provenite din impozite şi taxe, provoacă mai devreme sau mai târziu inflaţie, cu tot ceea ce implică aceasta.

6) Urmărirea riguroasă a datoriei publice şi a plafoanelor stabilite pentru aceasta. Discuţiile publice şi lucrările economice germane susţin ideea aplicării la nivel european a principiului echilibrului bugetar, implementat de un fel de ”Consiliu Fiscal”.[2]

7) Creşterea economică nu se poate obţine prin pomparea suplimentară de monedă sau de resurse financiare, ci prin reforme structurale. Alimentarea economiei cu monedă suplimentară (helicopter money) constituie o scamatorie destinată eşecului, cum s-a întâmplat de multe ori în istorie; căci, această operaţiune este asemănătoare cu ”încercarea cuiva de a se scoate din mlaştină, trăgându-se de bretele”.[3]

8) Credinţa că virtutea – sau austeritatea – de azi va fi răsplătită printr-o recompensă în viitor.

9) Excedentul balanţei comerciale este un indiciu al competitivității şi un semnal al sănătăţii şi forţei economice a unei ţări.

10) Într-un context internațional în care pieţele de capital sunt deschise (nu există control al mişcărilor internaţionale de capital), sunt preferabile cursurile de schimb flexibile (flotante).

În antiteză, principalele trăsături ale filozofiei economice franceze (prin extensie, a tuturor popoarelor sud-europene) sunt:

1) Regulile trebuie supuse controlului politic şi pot fi renegociate.

2) Managementul crizelor solicită un răspuns flexibil.

3) A limita capacitatea guvernului de a acționa şi de a se împrumuta este nedemocratic şi contraproductiv.

4) Politica monetară trebuie utilizată pentru atingerea unor obiective mai generale decât cel al stabilității preţurilor, cum ar fi, de exemplu, stimularea creşterii economice.

5) Lecțiile marii crize economice interbelice susţin ideea că ajustarea dezechilibrelor internaționale ar trebui efectuată în mod simetric, în sensul că ţările care înregistrează balanţe comerciale excedentare trebuie să contribuie şi ele la reajustare.

6) Deoarece nu există o singură stare de echilibru economic, ci sunt posibile echilibre multiple, alegerea unei traiectorii dezagreabile prin prisma prezentului poate perpetua obstacolele în calea creşterii economice, mai degrabă decât să le înlăture.

7) Virtutea (austeritatea) din prezent se auto-contrazice şi duce la auto-înfrângere.[4]

8) Exporturile prea mari nu sunt un semn la tăriei, ci o indicaţie a aplicării principului mercantilist al păcălirii vecinului (beggar-thy-neighbour).

9) Sistemul monetar internațional ar trebui să fie multipolar, iar coordonarea efectivă de politicilor economice ar trebui să includă managementul activ al fluxurilor de capital pentru a stabiliza mișcările cursurilor de schimb. Cursurile de schimb fixe sunt o reflectare directă a capacității statelor de a impune disciplina asupra pieţelor dezordonate.

Principalele deosebiri dintre cele două filozofii economice prevalente la nivel european privesc, aşadar, subiecte economice majore ale contemporaneităţii:

- piaţă versus etatism,

- reguli versus discreţionarism,

- creştere economică prin reforme structurale versus creştere economică prin artificii monetar-fiscale,

- respectarea contractelor versus hazard moral,

- virtute actuală răsplătită în viitor versus virtute gratuită,

- competitivitate externă ca rezultat al eficienței versus competitivitate externă ca rezultat al subminării concurenţilor etc.

Paradoxul este că, în utimii cca. o sută de ani, filozofiile economice germană şi franceză s-au inversat. După cum se arată în cartea citată, în secolul XIX, francezii erau adepții pieţelor şi ai liberalismului economic, sub influența unor gânditori precum F. Bastiat sau J. B. Say, în timp ce germanii erau adepții unui stat puternic şi intervenționist (Rechtsstaat). De exemplu, economistul german F. List a criticat comerţul internaţional liber, pe care l-a considerat o modalitate prin care Marea Britanie îşi menţinea supremaţia. Chiar şi în anii 1930, F. Perroux scria că “Germanii nu au precum noi simţul valorii permanente şi absolute a unui contract.”(!)

În tot cazul, rezultatele economice din ultimele două decenii arată clar care este filozofia economică câștigătoare (cea nord şi central-europeană) şi care este filozofia economică perdantă (cea sud-europeană).

Este aproape inutil să adăugăm că România, prin filozofia economică dominantă în prezent, se încadrează în mod clar în filozofia economică perdantă, adică sud-europeană. Mai precis, este vorba despre varianta balcanică a acestei filozofii, variantă agravată de naţional-comunism (comunism dinastic).[5]

După părerea noastră, aceste deosebiri de filozofie economică constituie, într-adevăr, principala cauză a neînțelegerilor dintre statele participante la zona euro în mai mare măsură decât instituţionarea incompletă a eurozonei sau lărgirea precipitată a UE spre Europa Centrală şi de Est, gestionarea crizei sau disfuncţionalităţile ”Troicăi”, deficitul democratic sau mediocriatea conducătorilor europeni din epoca post-Maastricht.

În ceea ce priveşte elitele româneşti, confuzia este încă şi mai mai mare, deoarece, pe lângă modelele culturale menţionate, care au constituit sursele de inspiraţie tradiţionale pentru reformatorii români, fie ei ”francofili” (”bonjurişti”) sau ”germanofili”, gândirea elitelor actuale este grav deformată atât de reminescenţele ideologiei comuniste în varianta sa naţionalist-ceauşistă, cât şi de ideile preluate într-un mod superficial din literatura anglo-saxonă contemporană.

Timişoara, 29 august 2018

NOTE________________


[1] – M. Brunnermeier, H. James, J. P. Landau, The Euro and the Battle of Ideas, Princeton University Press, Princeton and Oxford, 2016.

Autorul mulţumeşte lui Valentin Lazea, economist şef al BNR, pentru semnalarea apariţiei acestei cărţi.

[2] – Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene merge în această direcţie, cerând ca ”autoritatea executivă să se concentreze în cadrul Comisiei în funcția de ministru de finanțe al UE, prin înzestrarea Comisiei cu competența de a formula și de a pune în aplicare o politică economică comună la nivelul UE”. Este vorba, aşadar, despre crearea unui post de ”ministru european de Finanțe” şi de o confirmare a ceea ce înseamnă în realitate Common Consolidated Corporate Tax Base (CCCTB) – baza comună consolidată de impozitare -, care, în modul acesta, a intrat în linie dreaptă de implementare.

[3] – Cazul României este eclatant în această privinţă: României nu ”banii’ îi lipsesc, ci capacitatea de a-i folosi; v. scandaloasa situaţie a absorbţiei fondurilor europene.

[4] – Acest punct ne aminteşte parcă versurile lui Eminescu (Scrisoarea III): Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;/ Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

[5] – Termenul ”balcanic” este folosit aici în sens geopolitic (Maria Todorova, Balcanii şi balcanismul, Humanitas, 2000). Grecii împărtăşesc şi ei această variantă balcanică, mai puţin distorsiunile provocate de comunism.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "51 comments" on this Article:

  1. Harald spune:

    Statele Unite funcționează de peste 200 de ani cu monedă unică, fără atâta filozofie și fără armonizare fiscală. Toate dezbaterile astea provine din obsesia bolnavă a europenilor de a controla economia, deși ea e în esență incontrolabilă. Poate fi obstrucționată prin măsuri legislative aberante, dar nu poate fi controlată, piața se va manifesta întotdeauna, indiferent de jongleriile politicienilor.

    Dacă vreți să filozofăm pe tema asta, Europa a derulat o contra-selecție în ultimii 1500 de ani. anglii, saxonii și iuții (jutes, din Jutland) au plecat să colonizeze Marea Britanie, ulterior toți adepții libertății au plecat să colonizeze Statele Unite, iar Europa a rămas doar cu feudalii și dictatorii. De-aici ar trebui început, de la a introduce în Europa democrația autentică, pe model american, nu butaforia germană de azi, vândută fraierilor pe post de democrație atât la Berlin cât și la Bruxelles sau la București.

    Nu trebuie să reinventăm noi acum roata monetară, e destul să ne uităm la Statele Unite și să vedem că funcționează. Nu numai cu o monedă unică folosită de 50 de state cu fiscalități diferite, dar cu o monedă pe care oricine o poate folosi după bunul plac, oriunde pe planetă, bazat pe simpla încredere că acea monedă va fi acceptată la plată în Statele Unite.

    • mike spune:

      Acesta este tot un fel de sistem socialist european. Protectie sociala fortata in vederea prevenirii unor conflicte regionale. Moneda EURO, piata unica europeana, uniunea vamala, sunt create politic pentru a tine in pace si liniste acest continent. In caz contrar, iese cu razboaie. Pana acum America a sprijinit Europa si a garantat pacea si linistea pe continent. De acum inainte, nu se stie ce se va mai intampla sub era Trump.

    • Ioan spune:

      @Harald – ai inteles exact de unde vine pericolul, de la filosofia economica germana, de unde si atacurile tale furibunde si pomenirea omniprezenta a Germaniei in postarile tale. Nu inteleg de ce te deranjeaza ordinea si disciplina, ai ramas traumatizat dupa RSR, te-au pus profesorii sa te tunzi in liceu, traiesti din speculatii la burse ca Svejk, ai in mod particular ceva impotriva Tarii Tale Mama ( Romania ) ? Trebuie sa fii super-frustrat ca in contextul de azi , cu o politica americana bazata exclusiv pe spaga ( spaga la Trump direct-Qatar, Rusi, Israel, spaga la industria americana de aparare- Arabia Saudita, polonia, Romania…) tu sa vii pe acest site si sa ne propui modelul american actual. Daca eram in afara UE, azi am fi avut atacuri speculative asupra monedei nationale ca si Turcia si Iranul, la politicile pe care le face guvernul Dancila- PSD.
      Nu ti se pare ca ceea ce face Dragnea &co., cumparandu-si legitimitatea la “Inalta Poarta’ de pe malurile Potomacului seamana cu perioada fanariota.

      Am mai spus-o si o repet: valoarea terenurilor si imobilelor din Romania valoarea afacerilor din Romania, sunt date de apartenenta la UE nu de scutul de la Deveselu ( impotriva caruia nu sunt, dar am o mare indoiala asupra capacitatii sale efective de a ne apara de ceva intr-un caz concret.)

      Oricum am o mare indoiala ca ne-am putea apara singuri in fata unui agresor major (singurul care imi vine in minte este Rusia…), de aceea cred ca trebuie sa alegem clar o tabara dintre cele doua care se prefigureaza azi : UE si SUA. Una ne pune fonduri de dezvoltare la dispozitie ( pe care nu suntem capabili sa le absorbim…), face investitii la noi, dar ne cere in schimb respectarea regulilor, disciplina financiara si guvernare responsabila, cealalta ne cere taxa de protectie ( in aceasta guvernare-Trump).

      Pentru noi cei care am avut copilaria si adolescenta in Epoca de Aur, America si cultura americana era totul. Nu pot sa nu observa ca pentru copii mei America nu mai reprezinta mare lucru. Telefoanele lor sunt “Made in China” sau “Made in Koreea”, masinile la care viseaza sunt europene, la tv nu se mai uita, America Centrala, Asia de Sud-Est sunt mai atragatoare ca destinatii turistice decat America. Si din pacate si decat Parisul sau Roma.
      America de azi nu este un etalon pentru nimic. Si este in declin, in ciuda framantarilor voastre si a NYSE.

      • Harald spune:

        @Ioan – America de azi își este suficientă ei înșiși și nu dă doi bani pe ce fel de telefoane folosesc copiii tăi :)

        Moneda euro ar fi în avantajul României, iar articolul este despre moneda euro, nu despre idiosincraziile tale anti-americane. Dacă vrei să copiezi modelul german, mult succes. Ce pot să-ți spun este că Germania e mult mai pregătită să joace jocul ăsta, iar tu ai să exporți muncitori în Germania și ai să lucrezi în fabricile germane de componente auto pentru bunăstarea Germaniei încă două generații de-acum încolo.

        Modelul american și-a dovedit în timp superioritatea, dar dacă tu preferi să stai cu mâna întinsă la Germania, nu te poate opri nimeni.

        • Ioan spune:

          @Harald- te-am atins din nou, nu-i asa? Si tu si toti ai tai aveti telefoane facute in China sau Coreea, chiar daca unele sunt proiectate in Republica Socialista California, de ce te simti atacat?
          Cred ca n-ai intles bine, eu nu sunt anti-american, pentru ca nu poti fi impotriva unor oameni care in marea lor majoritate au o intelegere usor spus limitata asupra lumii in care traiesc, (saptamana asta Trump nu stia sa-si coloreze steagul). Eu sunt anti actuala administratie americana, cea care are ca obiectiv declarat sa dezmembreze Uniunea Europeana. In urma cu doi ani, cand dupa Brexit si dupa alegerea lui Trump am ajuns la aceasta concluzie, incercarea de a exprima puncte de vedere cum ca SUA se transforma intr-o amenintare la existenta UE si prin extensie la bunastarea (atata cata este…) a Romaniei, mi-a fost cenzurata nu numai la domnul Cranganu ( unde sunt persona non-grata pentru simplul motiv ca postez comentarii anti Trump & co.) ci chiar si la domnul Naumescu.
          Incet incet lumea s-a mai desteptat. Pe masura ce consilierii responsabili ai lui Trump au plecat, au venit rebelii actuali si declaratiile lui Trump s-au transformat in fapte. Eu am ramas cenzurat doar la domnul Cranganu, care ieri mi-a refuzat un comentariu strict tehnic, legat de confuzia pe care o face (in ciuda CV impresionant, burdusit cu scrisori de la diversi presedinti americani) cu privire la ce combustibil ard motoarele navale de pe cargouri – Bunker C – o pacura grea si nu o motorina neconforma asa cum sustine dansul, si in care mai precizam ca scrubberele mi se par mai potrivite ca tehnologie de evitare a poluarii cu sulf si nu idei fantastice despre rezervoare criogenice cu LNG- copilul sau de suflet.

          Dar sa revenim la acest articol, da, este despre Euro si despre cum o guvernare responsabila performeaza mai bine intr-un cadru bine reglementat. Spre cunostinta ta, cel mai bine in Zona Euro se descurca Olanda, dar fiind mai mici, nu-i pomeneste nimeni. Olandezii sunt cei care ne-au blocat noua intrarea in spatiul Schengen de mai multe ori, pe motiv de deficit democratic.
          Ideea ca prin disciplina si responsabilitate fiscala romanii s-ar transforma in slugile nemtilor este penibila. Germania nu este o destinatie favorita a romanilor care pleaca la munca peste hotare- lucru stiut de toata lumea, mai putin de tine. N-am auzit pe cineva spunand ca am fi slugile italienilor, spaniolilor sau chiar a britanicilor, cei care exploateaza cel mai mult mana de lucru ieftina din Romania, in agricultura mai ales. Evident ca Germania, cu excedentul sau comercial si cu performanta intrinseca industriala deranjeaza cel mai mult, de unde si atacurile voastre concertate, cel mai adesea fara motiv, asupra Germaniei. Singurul pas gresit facut de Merkel a fost cel cu migrantii, si-l plateste cu varf si indest.

          Satisfactia mea cea mai mare este ca incet incet lucrurile se indreapta spre fagasul asteptat, aliantele globale se reconfigureaza pentru a pune frana actiunilor americane, UE isi ia soarta in maini iar noi, romanii , vom fi fortati sa alegem o parte.
          Macron tocmai apledat pentru un NATO european si pentru normalizarea relatiilor cu Rusia si Turcia. Cum ambele tari sunt dictaturi, o astfel de declaratie implica automat ca relatia cu SUA este grava si in ciuda diferentelor de perceptie asupra democratiei intre UE, Rusia si Turcia, situatia impune cautarea de aliati chiar cand acestia nu sunt de prima alegere.
          Situatia mondiala nu va fi roza in urmatoarea perioada, nu pentru ca s-ar scumpi barilul de petrol, ci pentru ca crestera dobanzii Fed-ului va baga in default multe economii emergente supra-indatorate de pe vremea dolarului ieftin precum si o mare parte din americanii de rand , cei care traiesc pe datorie. Rusia, Iranul si Turcia, Argentina, au suferit atacuri speculative masive pe fondul sanctiunilor americane ( Rusia si Iran) sau a razboiului comercial ( Turcia si Argentina). Lira sterlina fluctueaza in functie de zvonurile deal/no deal in relatia viitoare cu UE. Daca vrem sa avem liniste ar fi cazul ca guvernantii nostri sa opreasca masurile populiste si sa-si stabileasca o agenda clara de adoptare a monedei comune.
          Intrucat investitii americane mari nu prea vad in jurul meu, numai europene in general si germano-francezo-olandeze in special, nu vad niciun motiv intemeiat de a tine cu SUA. Observ ca, ciclic, locatarului de la Casa Alba i se pune pata cand pe UE cand pe China, de vreo doua zile, asa cum anticipam, da semne ca va incalca intelegerea cu Juncker. Cu astfel de oameni nu te poti intelege iar noi riscam sa devenim victime colaterale in furtuna ce se prefigureaza.
          In concluzie, si asta este legatura cu tema articolului, in opinia mea, pentru noi modelul german este cel mai potrivit, dar si cel mai putin compatibil cu fibra noastra nationala.
          bazaconiile tale despre migratii medievale si despre cine a mai ramas in Europa sunt tipice celor care nu mai au argumente. ceea ce traim acum este o situatie dezvoltata in ultimii 20 de ani, de cand proiectul Pietei Comune s-a transformat in UE si de cand Euro a devanit o moneda functionala, care, ca sa-ti dau apa la moara, a folosit, evident celor care sunt mai seriosi: adica olandezilor, finlandezilor si nemtilor. Obsesia Americii pentru UE este de data recenta, dupa valurile de extindere spre est, dupa crestera de populatie, in momentul in care a realizat ca un spatiu al bunastarii albilor caucazieni crestini s-ar putea intinde teoretic pana la Vladivostok.

          • Harald spune:

            @Ioan – acolo unde am crescut eu, asta se numea trolling. Comentariile kilometrice care abordează totul, de la bunker la Schengen, n-au nimic de-a face cu investițiile americane.

            • Ioan spune:

              @harald- asa e cum zici tu, sunt un troll dintr-o specie rara- trollul bruxellez . Pe unde ai crescut tu, cand ai crescut tu, cuvantul troll nu exista cu conotatia de azi. Unii ies in strada sa protesteze impotriva guvernului nostru analfabet, eu am ales sa-mi exprim opiniile pe acest site. Consider ca actuala conjunctura mondiala este complicata si ca situatia noastra se poate degrada destul de repede si ireversibil in cazul disolutiei Uniunii Europene. Cum Polonia, Ungaria si alte tari est-europene par mai bine guvernate decat noi, ma doare capul sa ma gandesc ce ar insemna o guvernare PSD de tipul actual intr-o Europa faramitata, , amenintata de rusi si cu vecini gata gata sa-si dea in cap. Ma doare capul sa ma gandesc ce ar fi cu moneda noastra nationala cand valuri de speculatori financiari – nu cred ca are rost sa le pomenesc originea-Wall Street si City -ul londonez- ar matura pietele emergente ca sa-si faca banii de week-end in Craibe. Acestea nu sunt fantasmagorii, exista nenumarate dovezi pentru cine citeste presa internationala. Fantasmagorii sunt povestile tale, ale lui Lucifer si ale lui Svejk despre asa-zisul socialism sau marxism de la Bruxelles si despre agenda oculta a Uniunii Europene care vrea sa ne islamizeze dand drumul la valuri de refuguati, disclocati de actiunile nesabuite ale SUA si premeditate ale Rusiei. Pentru cine traieste in Romania de azi, socialismul Bruxelles-ului nu este o tema de discutie. Dupa “Epoca de Aur’ ce avem noi azi e capitalism sadea. Noi ne batem cu coruptia generalizata, zilnica, cu o gasca de hoti care vor sa scape de parnaie si vor sa fure in voie.
              Cat despre Bunker-C si investitiile americane ramane asa cum am zis- primul e pacura si nu motorina cum sustine petrolistul domn Cranganu ( si poti sa ma crezi pe cuvant ca e mare diferenta intre ele…) iar investiile americane sunt nesemnificative comparate cu cele europene. Deci unii iti propun o schema prin care iti dau bani (UE) iar altii iti propun o schema prin care iti iau bani ( SUA).

            • Harald spune:

              @Ioan – ma doare capul sa ma gandesc

              Cu partea asta suntem de-acord, e evident că a gândi produce dureri de cap și e de preferat să evităm asta cu orice preț. Dar vă fac cadou o cutie de Ibuprofen ca să citiți și paragrafele următoare:

              Față de politicile inepte ale Bucureștiului, e evident că ale Bruxelles-ului sunt de preferat. Însă ele reprezintă un fals progres, un mod de a anestezia publicul, convingându-l că o să curgă lapte și miere prin conductele UE. În realitate, Germania își întreține socialismul de la ea de-acasă prin munca românilor, care se aleg doar cu plata utilităților și a unor salarii pe sfert față de Germania.

              Nu e nimic rău în asta, bravo Germaniei dacă îi merge. Numai că pentru România e greșit să-și propună un asemenea model fiindcă ea n-are pe cine pune la muncă. Așa cum spuneam și într-un alt comentariu, Germania e mult mai pregătită să joace jocul ăsta. Plusvaloarea produsă de români în fabricile germane de componente auto se vede doar în prețul final de vânzare al mașinii, iar mașina se vinde în Germania.

            • JB spune:

              @Ioan
              2 thumbs up, my friend. Tine-o așa !

            • YellowSubmarine spune:

              @Harald

              fabricile germane de componente sunt persoane juridice romanesti, platesc salarii relativ bune, platesc contrbutiile angajatilor, contribuie la PIB-ul si la contul curent/exporturile Romaniei. Pacat ca Romania nu reuseste sa atraga mai multe multinationale in sectorul productiei. Este evident ca vecini (Ungaria, Cehia, Slovacia) stau mai bine la capitolul competitivitatii.

            • YellowSubmarine spune:

              @Harald
              Te afli total in deriva. Fabricile din Romania sunt persoane juridice romanesti (nationalitatea actionariatului este irelevanta) sau vrei sa insinuezi ca fabricile cu capital romanesc de stat sau privat (i.e. Romgaz, Hidroelectrica, AEM, Aramis, RAAL, COMELF, Compa, etc) platsc salarii mai mari? Nelu Iordache, Dinu Patriciu, Ioan Niculae, Tender si mai stie naiba cum ii cheama au platiti salarii mai mari decat producatorii cu capital strain? https://compa.ro/topul-celor-mai-mari-exportatori-cu-capital-privat-romanesc-in-2016-primii-zece-aduna-un-miliard-de-euro#prettyphoto/0/

              Fabricile isi platesc angajatii in functie de gradul de calificare, platesc contributiile angajatilor, contribuie la PIB-ul si la contul curent/exporturile Romaniei. Pacat ca Romania nu reuseste sa atraga mai multe investitii in sectorul productiei (Ungaria, Cehia, Slovacia si alti vecini stau mult mai bine la acest capitol, fapt care, in final se oglindeste si in evolutia demografica). Este adevarat ca piata muncii se confrunta in continuare cu dezechilibre, reformele declansate in urma aderarii la UE, insa, urmaresc crearea unei economii cu piata concurentala, performanta si durabila, in cadrul careia piata muncii are un rol important (fiind considerata si barometrul realizarii economiei concurentiale).

      • Harald spune:

        @Ioan – rezumatul rezumatului e cam la modul următor: America zice ”fă ca mine și o să-ți meargă bine”, o atitudine tipică de succes pentru oameni liberi, în timp ce Germania zice ”vino să lucrezi pentru mine și o să am grijă de tine”, o atitudine tipică de succes la oameni cu suflet de slugă. Fiecare alege după cum a fost crescut.

        • YellowSubmarine spune:

          Harald, varful aripii republicane “hardlinerii Clubului Tea Party” au castigat ultimile alegeri prezidentiale luptand cu bandajele murdare. Acuze false, calomnii “Crooked Hillary”, tactitici de manipulare in masa psi (we are the people, draining de swamp, make America great again,etc). In fine,recomandarile tale sunt eronate in contextul in care hardlinerii republicani reprezinta valorile unei minoritati in randul americanilor (probabil cu mult sub 25%).

      • JB spune:

        @Ioan
        Acest Harald e doar un împătimit anti german….. iraționalul îl domină. Nu e nimic de făcut.
        Dar e adevărat că exemplul monetar al US nu trebuie să ne scape din vedere.
        Este evident că nici la aderare si nici acum intre state precum Idaho, Montana, Wyoming, Utah, etc si state of NY, IL, CA, FL nu există nici o comparație ca putere ec., nivel de industrializare, etc. Dar asta nu împiedică cu nimic functionarea US.
        De aceea mă miră că economiști americani sau ne europeni nu observă că invocata lipsă a armonizării economice europene e un non argument. Totuși aspectele filosofice/conceptuale subliniate de autorul art.tind să aibă o mai mare importanță decât vehiculata lipsă de armonizare, coeziune.
        Personal, sunt optimist. UE va trece peste aceste dificultăți și Euro va rămâne solid.
        Poate că UK va stoarce câteva lacrimi înciudate, dar să nu ne îngrijorăm.
        Este, domnu’ Harald ?!!?

        • Harald spune:

          @JB – reformulare: acest @Harald e doar un împătimit anti-postac. Germania lui Kohl era perfect OK, era o țară demnă de toată admirația. Cu Horst Seehofer cancelar, de exemplu, Germania poate redeveni aceeași țară demnă de toată admirația.

          Însă Germania unei foste secretare UTC pentru Cultură, fostă șefă a departamentului ”Agitație și Propagandă” de la Academia de Științe din Berlin, care trimite postaci pe forumurile românești, nu oferă niciun fel de motive de admirație.

          Chiar și în lumea naționalist-dementă din Germania de azi, a acuza pe cineva că e ”împătimit anti-german” spune mai multe despre tine decât despre el. Să-ți aduc aminte și cum scandai pe-aici ”“Deutschland über Alles” în urmă cu câteva luni?

          • JB spune:

            @Harald
            Dom’le, tu chiar esti un împătimit anti german.
            Citez ” în lumea naționalist-dementă din Germania de azi”. Desi ai tot dreptul să crezi și să spui ce vrei, astfel de afirmații dau măsura unui irațional gigantic ce te domină. Dar e treaba ta.
            Ești bizar.

    • Cinicul spune:

      Daca piata se manifesta liber ar fi trebuit ca in 2008 guvernele din UK si USA sa fi lasat totul in seama pietii si sa vedem rezultatul. Poata ca n-ar mai fi exista azi in UK nici NHS si nici pensii, iar in US multi necajiti si-ar fi pierdut casele cu Fannie Mae.
      Solutiile magice ale pietii sunt mai pline de ideologie decat Capitalul lui Marx. Piata este un teren in care se joaca dupa anumite reguli. Statele fac regulile. Joci pe terenul meu, joci dupa regulile mele. Unora le plac jocuri de echipa, altora doar cele dintre indivizi. In ambele cazuri se poate trisa, dar cel mai usor se poate trisa in jocurile dintre indivizi. Nu intamplator cuvinte precum monopoly, oligopoly, cartel, collusion s-au nascut in spatiu asa-zisei piete libere. Piata libera n-a exista niciodata, tendinta naturala a unei companii este sa devina un monopol si asta se manifesta si la nivel de natiune. Anglia a devenit campiona pietelor libere doar cand a ajuns cea mai mare putere industriala a lumii, si la fel au facut mai tarziu USA.
      De aceea in toate sporturile exista arbitry si din pacte nu s-a nascut un sistem de arbitraj international independent si nepartinitor. WTO s-a nascut pe bazele ideologice ale economiilor dominante, nordice si protestante, iar acum cand unii constata ca free trade duce la declin, ameninta ca-si iau jucariile si pleca acasa.

      • Constantin spune:

        “Daca piata se manifesta liber ar fi trebuit ca in 2008 guvernele din UK si USA sa fi lasat totul in seama pietii si sa vedem rezultatul. ”

        Tebuie să fiu în cea mai mare parte de acord cu răspunsul dat de dumneavoastră d-lui @Harald. Dar m-aș feri, totodată, să cad în extrema cealaltă. Exemplul anului 2008 este valabil din perspectiva costului social, care probabil ar fi fost mai mare decât dacă statele nu ar fi intervenit [punctual] în economie. Felul imperfect în care s-a intervenit în anumite situații poate fi discutat, dar principiul este ca distorsiunile induse în economie să aibă efecte minime.

        Altfel, principiul concurenței pe piețele deschise rămâne singurul funcțional, confirmat de istorie. Competiția liberă vegheată de autorități a supraviețuit sistemelor economice centralizate precum cel din patria noastră în vremea socialistă, iar utopia unei “a treia căi” a fost depășită si ea, cred.

      • Harald spune:

        @Cinicul – ”spre socialism în zbor triumfător” :)

        Problema cu socialismul e că oamenii învață în timp să fenteze, obținând numai avantajele și evitând contribuțiile. NHS funcționează astăzi cu medici români (est-europeni, indieni etc.) în timp ce medicii britanici pleacă în Canada și Australia pentru 4.000 de lire pe lună. Cea mai șocantă și instructivă experiență a vieții cuiva ar fi să se trateze la NHS :)

        • Cinicul spune:

          Cred ca mai traumatica ar fi experienta unui tratament in US. Ar trebui ss va vindeți casa. NHS nu e perfect dar e gratis.

          • Harald spune:

            @Cinicul – pentru NHS se potrivește butada aceea: ”nu costă nimic și valorează chiar mai puțin”. Aveți mai jos un exemplu din activitatea NHS, sunt disponibile cu miile

            https://uk.yahoo.com/news/man-lost-most-penis-flesh-eating-bug-wins-140500116.html

            Chiar și sistemul românesc pare decent prin comparație, dai câtă șpagă e nevoie și ești tratat în consecință. În timp ce la NHS e gratis, dar dacă ai intrat în malaxorul lor, nu mai ai controlul asupra a nimic. Exemplul unei femei care s-a internat să nască și s-a trezit a doua zi dimineață cu ambele picioare amputate de sub genunchi e unul dintre cele mai instructive, dar nu singurul. Mii de femei s-au ales cu mastectomii nejustificate, prin grija NHS.

  2. Kurt spune:

    SUA şi Dolarul (unde statele erau foarte diferite) arată că e posibil cu o monedă unică. Rămâne de analizat condițiile americane: „mentalitatea“ anglosaxonă, credința „luterană“ (etica după Max Weber), limba engleză ca liant între locuitorii noului stat. Azi în SUA apar critici la adresa ideologilor „identitare“ (Democrații sunt în criză după eşecul H. Clinton), ideologiei de „stânga“ (socialdemocrații în SUA) care sunt văzuți ca o cauză a triumfului D. Trump: America First (America only azi).

    Moşternirea dictaturii autohtone 1938- 1989 are influență asupra monedei naționale. Cel mai dezastruos sunt acțiunile naționalcomunismul autohton până 1989 care a distrus economia privată, a eliminat „burghezia“, a dus la cea mai gravă schimbare de mentalitate din istorie. Competența, responsabilitatea şi performanța lipsesc azi în economie, în administrația publică, în cercetare- inovație.

    ……..“…. gândirea elitelor actuale este grav deformată atât de reminescenţele ideologiei comuniste în varianta sa naţionalist-ceauşistă, cât şi de ideile preluate într-un mod superficial din literatura anglo-saxonă contemporană…. „….

    Cum se poate lecui acest dezavantaj, acest handicap românesc autohton specific? Cum se poate găsi în interior orientare, cum se poate înțelege cum e la alții. Bench marking al autorului e excelent prezentat:

    …“.. În tot cazul, rezultatele economice din ultimele două decenii arată clar care este filozofia economică câștigătoare (cea nord şi central-europeană) şi care este filozofia economică perdantă (cea sud-europeană)… „….

    Locul unu la export (RFG egal azi cu China, 1.200 miliarde Euro pe an) mult timp pare a sprijini această ipoteză. Economia are prioritate față de „economia politică“. Globalizarea obligă la performanță, la adaptare rapidă?

    ….. „… În antiteză, principalele trăsături ale filozofiei economice franceze (prin extensie, a tuturor popoarelor sud-europene) sunt:
    1) Regulile trebuie supuse controlului politic şi pot fi renegociate….
    …“… – piaţă versus etatism,
    - reguli versus discreţionarism,
    - creştere economică prin reforme structurale versus creştere economică prin artificii monetar-fiscale,
    … „…

    E. Macron reformează azi economia Franței cu paşi mici (pensiile 14 % BIP, Germania 10 %), restructureaza rapid (datoria publică a Franței 100% BIP, Germania 59%) țara. Nu părăseşte ideologia economică franceză (de 500 ani), vede în stat un actor economic prioritar.

    … „… Urmărirea riguroasă a datoriei publice şi a plafoanelor stabilite pentru aceasta. Discuţiile publice şi lucrările economice germane susţin ideea aplicării la nivel european a principiului echilibrului bugetar, implementat de un fel de ”Consiliu Fiscal”… „…..

    Cred că datoriile publice (Italia 131% BIP) sunt cauza principală a problemelor în UE, inclusiv pentru moneda Euro. Italia e prea mare pentru a fi salvată. Nu ştim ce va urma. Cine va urma după Draghi la BCE Frankfurt 2019? Cine va fi şeful Comisiei UE?

    ………… „…. analizează deosebirile dintre culturile economice naţionale care au făcut, în primul rând, ca zona euro să fie construită pe o bază politică instabilă,… cartea tratează problema dimensiunii culturale a acestei uniuni. Teza autorilor este foarte simplă: una din cauzele importante ale neîncrederii permanente între cele două puteri centrale ale Europei – Germania şi Franţa -, care îngreunează diagnosticarea crizei şi fomularea soluţiilor reparatorii, este incomprehensiunea lor filozofică. Este vorba, mai precis, despre o dispută ideologică franco-germană, „…..

    UE ca piaţă comună, ca Uniune vamală poate exista şi fără Euro. E. Macron a răspuns acum din Bruessel atacului „iliberalilor“ Salvini/Italia şi V. Orban/Ungaria. Coliziunile de la Bratislava 2016 (Vişegrad) cu Paris (F. Hollande: douză viteze) devin azi şi mai puternice. Sciziunea în UE e azi un fapt împlinit. E. Macron se vede azi ca leader UE şi atacă. Nu ştim ce urmează după alegerile Parlamentului European PE 2019, a Comisiei, etc. Va fi foarte dificil.
    Prezentarea autorului contribuie la găsirea, la formularea priorităţilor româneşti în dezbaterile publice, ca aici la contributors, înainte de preşedinția UE 2019?

    • Lucifer spune:

      Păi tocmai aici este problema, Germania şi Franţa vor să transforme uniunea economică europeană(UE) în UNIUNE POLITICĂ condusă de dualismul germano-francez. Chestia cu moneda € este auxiliară ideii de bază: Germania şi Franţa vor să transforme UE într-u Uniune politică condusă de ele, respectiv o UE mare putere politică, economică şi militară orientată împotriva celorlalte mari puteri(SUA, China, Rusia), dar cu precădere contra SUA+UK.

      • Kurt spune:

        Take the germans down, take the russians out, era politica aliaților vest SUA+ UK+ Paris 1945-1989.
        Adenauer/Bonn a ținut balanța SUA/NATO cu EWG 1957 /UE. Tratatul franco- german 1963 Elysee Vertrag are „Präambel“ unde apărarea Germaniei e legată de Nato / Westbindung, valabil până azi și în contradicție cu politica franceză de distanța ceva mai mare de SUA/NATO. (De Gaulle: Europa patriilor, mult lăudată azi la Roma, Budapesta, Praga, Bratislava, Varșovia)
        Tandemul franco-german după 1963 e simplu: Paris are comanda și Bonn/ Berlin e responsabil pentru budget (plătește. Les boches pay tout pur tous, un socialist francez, J. Attali laTV). Cred că nu mai e valabil azi. Germania e mai aproape de liberalismul Britanic /UK decât de etatismul/ centralismul francez. Federalismul german, decentralizarea în Landuri (nu există ministru de cultură la Berlin) e contrariul centralismului francez. Paris cere “economie politică“, deci prioritate politicii față de economie cu rol puternic al statului în economie. Imposibil în sistemul economic german „soziale Marktwirtschaft (Ludwig Erhard /CDU, Wohlstand für alle)“.
        Cea ce descrieți e modeliul francez, de acord.
        Germania are locul unu (cu China azi) la export de mult timp prin inovație, are salarii mari, șomaj mic. Imposibil în sistemul francez, cronic deficitar, cu șomaj mare, lipsit de performanță în momentul globalizării accelerate.
        Greu în UE, de acord.
        Interesele comune sunt piața comună, uniunea vamală. Euro a fost impus de Mitterrand/Paris după 1990 pentru a elimina concurența D-Marc/Franc. E un eșec? Are șanse în viitor? Cine știe. Dacă Italia (datorii de stat 131 % BIP) nu mai satisface creditele la dobânzi crescătoare și ajunge la faliment financiar (2.000 miliarde Euro datorii de stat, la 5% dobânda sunt 100 miliarde pentru credite, din care budget?) e posibil ca Euro să fie zguduit puternic. Unii speculează azi la Paris: Salvini vrea afară din Euro până la Italexit? Cine știe?
        Alianta franco-germană nu are nimic de arătat 2017-2018 după chemarea lui E. Macron de la Sorbonna 2017. Nimic nu e de constat din ce presupuneți. Berlin nu mai plătește azi orice e impus de la Paris.
        Practic UE.27 e scindată după coliziunea Salvini/Orban cu E.Macron azi. Vom vedea în toamna 2019 după alegerile PE și noua comisie ce va urma. Cred că nu va fi un tandem franco-german cum era până 2004 sau cum sugerați.
        Va fi altceva? Ce? Nu știm.
        Prefer UE.28 cu UK.

        • Lucifer spune:

          Mi se pare că neglijaţi Germania în această ecuaţie. Germania vrea să fie considerată nu numai mare putere economică ci şi “mare putere politică”. Interesul Germaniei pentru “spaţiu vital” în Est este major, ea cochetează politic şi militar cu Rusia şi “ţine în dârlogi” state precum Polonia, Cehia, Hungaria, România, chiar Ucraina. Sunt mai multe întrebări care trebuie să ne dea de gândit:
          - de ce Brexit?
          - de ce relaţii proaste, politice şi economice SUA-Germania?
          - de ce relaţii economice şi politice bune Germania-Rusia?
          - de ce relaţii anti-UE prin Italia, grupul Vişegrad, România, etc

          Nu cumva ne scapă multe lucruri?

          • Kurt spune:

            Unul PRO-UE, unul cu totul un vechi „conspirationist” dâmboviţean izolţtionist anti-UE.
            Pe rând.
            a) UE este un proiect vest EWG 1957 şi va dura. Mai puţin ca proiect franco- german. Italia şi de Gasperi sunt de la început parte constituantă EWG.6. Aderarea 2024 /2007 estului a schimbat componenţa. La fel va fi cu aderarea ţărilor din balcanii de vest, cerut de Bulgaria, Austria şi sprijinit de Germania. Va schimba din nou componenţa UE. Moldova după 2027/2030 …. ….
            E. Macron nu reuveşte sa impună o „refondare franceză” cu budget ZE separat. România nu e în ZE. Va fi ceva la mijloc. Budget UE pentru inovaţii şi bani pentru ajutorul tinerilor din sud-est, contra şomajului exorbitant de mare, se va realiza. Euro nu mai trebuie să fie moneda unică UE. E. Macron vrea o pondere UE în lume. Apărarea graniţelor maritime va reuşi.
            Pe termen lung de acord cu Constantin.
            b) Conspiraţionism (frustrare, resentimente, prejudecăţi?), nimic altceva? Respect părerea dvs , sunt de altă părere. Mari puteri sunt numai cei 5 în sediul ONU cu veto, trei dulăi (SUA, Rusia, China) şi doi cătei (UK şi Franţa). Germania a scăpat 1994 de trupe ruseşti/sovietice. Recent cancelara Merkel a răspuns la astfel de acuzaţii: ştie ce e ocupaţie sovietică, cunoaşte dictatura. Sancţiunile împotriva Rusiei (Ucraina de est) vor rămâne şi sunt puternic sprijinite, initiate de cancelara Merkel (Italia, Praga, Slovaci, Ungaria chochetează azi cu Rusia). Cancelara Merkel vorbeşte cu Putin (Ucraine de est, Nord Stream 2) şi cu Erdogan în septembrie (Siria), e diplomaţie, politică. Comeţtul global (Germania cu China pe locul unu la export, cu 1.200 miliarde Euro pe an fiecare) e una, politica sau diplomaţia e altceva.
            Spaţiul vital, vechea agresiune nazistă e trecutul, nimic altceva. Ramâne o crima şi o ruşine a Nazismului (.. ? ..Soldati treceti Prutul 1941 …?). Imigrarea a 8 milioane Gastarbeiter 1958-1989-2018 din toate părţile e altceva decât „spaţiu est” nazist.
            Brexit e un conflict Paris- Londra vechi (De Gaulle a impiedicat de 2 ori aderea UK în UE) între „centralismul francez & economia politică franceză” şi liberalismul britanic. Prefer UE.28 cu UK. Germania e mai aproape de liberalismul britanic în economie, politic a existat un timp tandemul franco-german (comanda la Paris). Inovaţia, exportul înseamnă salarii mari în RF Germania. Mai puţin pofta de teritoriu „est”.
            Anti-UE e o politică est de la Bratislava 2016, e izolaţionism suuveranist, sprijinit azi de Salvini/Italia. V. Orban se vede ca noua figură dominantă în fracţiunea PP/PE-Bruessel pe care vrea să o tragă spre dreapta. Salvini vrea să creeze în PE o alianţă de dreapta anti-UE. E. Macron e concurentul lor.
            De Gaulle: „Europa patriilor” e permis la Paris dar interzis estului?
            Va fi dificil în noul Parlament European şi în Comisie 2019-2023. UE cu 14.000 miliarde Euro BIP e o putere economică, fără potenţial militar comunitar. Politic UE.27 e scindată est- vest începând de la Bratislava 2016.
            Regret Brexit.
            România fără inovaţie, fără industrie 4.0 are salarii mici. Minciuna şi hoţia în Parlament, Guvern si instituţii publice sunt un izvor pentru „decalajul istoric” la centenar. Strada ştie ce vrea şi ce nu vrea. Greu de schimbat mentalitatea?

      • Constantin spune:

        “Germania şi Franţa vor să transforme uniunea economică europeană(UE) în UNIUNE POLITICĂ …”

        Fiți optimist, stimate domn. Uniunea Europeană ESTE o entitate politică, are instituții politice (a se vedea Tatatele). Vă îndemn să aveți speranța că va deveni o confederație. Nici în SUA nu toate statele au aceeași relevanță economică în crearea PIB, ori în constituirea Bugetului federal.

        Uniunea Europeană este astăzi mai degrabă decât voința guvernelor german și francez, voința cetățenilor, deși un referendum ar putea avea efecte precum cel verificat de Brexit. Dar, acesta este și cel mai elocvent exemplu. Odată cu percepeera de către cetățeni a efectelor desprinderii de Europa, cetățenii regretă decizia. Manipularea din partea inamicilor Europei este intensă, iar Clubul “Amicii lui Putin” are membri vocali. Dar, întrebați astăzi nu de migranți, ori contribuția la Bugetul UE, cetățenii europeni, deși nu au o conștiință comună solidă, recunosc că se bucură că aparțin Uniunii Europene.

        În ce mă privește, cu privire la conștiința apartenenței la spațiul european, revenind din călătorii întreprinse în Asia, ori Africa, deși locuiesc în București, atunci când pun piciorul în Bulgaria, sau în Spania șamd. simt că am revenit acasă. În privința limbii vorbite, nu vă faceți griji, probabil în timp cu toții vom vorbi limba “americană”, nu franceza, nici germana.

        • Lucifer spune:

          Am devenit prea repede “europeni” şi am uitat că trebuie să fim mai întîi români.

          • Kurt spune:

            1990- 2007 a fost timp îndelungat la dispoziție, au fost 17 ani pentru a vedea, a cerceta, a dezbate public Aquis Communautaire, pentru a pregăti aderarea la UE. Serbia nu e în UE, e mai avantajos azi?
            De acord, trebuia discutat în spațiul public, trebuia decis1990- 2006 care sunt interesele românești înainte de aderarea UE 2007.
            Danemarca are tratat cu UE în care vinderea terenului agricol etc. nu e liber, e rezervat. Danemarca nu preia Euro.
            Se putea prelua de la ceilalți 26 din UE clauzele cele mai favorabile pentru România. Terenul agrar ar fi putut rămâne rezervat (Iliescu/FSN: nu ne vindem țara, … nu „gândim“… înseamnă de fapt … muncim pentru ca a „fura“/ai nostri, să fie brandul autohton specific.).
            Avantajul ca partener în UE (Comisia/ UE nu se amestecă în treburile interne, legile sunt scrise și decise în parlamentul de la București, Bruessel nu poate impune ceva) sunt: piața comună/uniunea vamală, libera circuilație a mărfurilor și a investiților. Libera circulație a persoanelor, prestare de servicii, a aurmat după 7 ani de transiție, după 2014 cu unele tări. A fost timp destul pentru a reduce substanțial decalajul „istoric“, pentru inovație, export și deci salarii mai bune în țară. A venit altfel. Minciuna și hoția stau cu Dragnea/PSD la masă.

  3. Lucifer spune:

    Nu cred că este o problemă de filozofie economică depinzând de “cultura” unui popor/naţiune, ci mai degrabă este o chestiune strict economică de bune practici(tehnocratice…). Consider că o bună guvernanţă care este responsabilă şi profesionistă nu trebuie să ţină seama de condiţionări specifice poporului/statului respectiv ci de, pur şi simplu, optimizarea realizării de obiective cu costuri sociale minime(atât pe latura fiscală cât şi pe cea monetar-bancară). Din acest punct de vedere, comparaţia dintre Nord şi Sud este relativă, deosebirea este de bună sau rea guvernanţă, nu depinde de poporul respectiv ci numai de ansamblul insttuţional naţional.

  4. Julius spune:

    Referința [1] poate fi cumpărată de pe Amazon, să zicem în format digital
    (Kindle) de la linkul:
    https://www.amazon.com/Euro-Battle-Ideas-Markus-Brunnermeier-ebook/dp/B01EBEIL10/ref=tmm_kin_swatch_0?_encoding=UTF8&qid=1535629241&sr=8-1

  5. PAFI spune:

    Problemele economice ale Romaniei, lipsa competitivitatii si dependenta (completa) de multinationale sunt datorate etatismului economic. Cauzele pentru care aceasta filozofie – etatismul – s-a impus sunt imbatranirea accentuata a populatiei, mostenirea comunista, coruptia galopanta.

  6. Caliman Eugen - analist dezvoltare economica spune:

    1.Fara indoiala, ca diferentele de viziune economica prezentate de autor au partea lor de contributie la semiesecul general al UE.
    Fiind vorba de o uniune economica, ceeace conteaza sint mai ales viziunea asupra ,,schimbarilor structurale” si tehnicile de schimbare, inexistente la statele europene, simple ,,administratoare bugetare” ale economiilor nationale existente!
    Lipseste tarilor inapoiate ale UE o viziune si instrumentarul asiatic de schimbare, adica – ,,administrarea dezvoltarii industriale-economice rapide”, alaturi de simpla ,,administrare bugetara, intre ciclurile electorale”…
    2.Ca persoana care am realizat un proiect national de reconstructie industriala a Romaniei si am incercat sa obtin sustinerea unor fosti ministri, premieri, ministri de finante, etc. am fost intrebat de fiecare data, de ceva fara raspuns posibil:adica care ar fi 4 (sau citeva) masuri economice FUNDAMENTALE care sa conduca Romania la un decolaj economic si industrial?
    Una din revistele economice online de prima mina, CURSDEGUVERNARE, a anuntat Conferinta Nationala in 19 sept. pe aceeasi tema (de dezvoltarea economica), punind aceeasi intrebare:care ar fi 4 masuri care….
    Din pacate, astfel de masuri punctuale NU EXISTA !, deoarece economia nationala este un ,,tot sistemic”, care se schimba NUMAI daca se actioneaza sistemic, adica simultan si asupra tuturor domeniilor institutionale si sectoarelor bugetare, spre a crea un mediu economic functional, performant.
    (Tehnicile si principiile de lucru ale acestui demers SISTEMIC sint multiple si nu am spatiul de a le enumera macar!)
    Al doilea lucru de retinut, este ca numai capitalul strain poate scoate din stagnare economica si industriala Romania, deoarece, asa cum arata analiza firmei Coface, capitalul national este infantil si incapabil de a realiza o etapa economica superioara, adica reconstructia industriala.
    A.Romania nu are Capital financiar-industrial pentru dezvoltare, B.antreprenoriatul este incapabil de o treapta economica superioara, C.nu exista o industria ,,nationala” cu care sa se articuleze tehnic, tehnologic, inventic-cercetare, etc., Romania avind deficitele aratate, urmare a 45 de ani de comunism.
    Acestea sint cele trei cauze fundamentale, care fac INEXISTENT raspunsul la intrebari punctuale, de schimbare economica pozitiva, de tipul aratat!
    In concluzie, dezvoltarea industriala nationala este imposibila, iar pentru ,,aducerea” capitalului strain, este nevoie de un ,,proiect de dezvoltare” special, pe care l-am realizat, dar nu a fost evaluat si promovat de ultimele trei foste guverne.
    3.Economistii si ,,cercetarea economica” au convins in asa masura clasa politica asupra imposibilitatii reindustrializarii, incit ea a devenit imposibila si practic, desi oferta unui proiect in acest sens, se afla inca pe masa lui Johanis si a d-nei Dancila…
    Cercetarea fundamentala economica este inexistenta – pentru a conexa ,,cercetarea economica” cu cea ,,institutionala si social politica”, spre a realiza prin insttitutii mediul economic functional cerut de investitori – indicele 74 (subafrican) de ne-competitivitate, alungindu-i dupa 2008.
    4.Concluzia concluziilor este ca desi importanta, diferenta de viziune si ideologie economica dintre Germania si Franta, ea ar putea fi depasita de ,,proiectele economice-industriale de tara” ca cel propus de mine, iar la nivelul sau, UE ar putea sa construiasca institutiile de lucru, care sa le reuneasca in ,,PROIECTUL DE DEZVOLTARE” al UE.Pina la urma cauza de fond a starii precare a UE, este ca Estul si Sudul n-au avnsat industrial aproape de loc in 20 sau 30 de ani de integrare, timp in care Coreea de Sud, Singapore, etc. s-au industrializat!
    Pina la intelegerea si asumarea unui proiect national de reindustrializare de catre tarile UE, analizele nationale, comunitare sau straine de UE vor analiza si dezbate mai mult cauze colaterale sau fara determinare absoluta asupra scirtaitului comunitar, economic si social-politic.

    • Lucifer spune:

      Ce înţelegeţi domnule, în condiţiile de azi, prin reindustrializare? Mie mi se pare că fosta industrie (grea cu pivotul ei construcţia de maşini….) se transformă în servicii.

  7. smaranda spune:

    Sute de ani Europa a fost teatru de razboi. Razboaiele moderne au fost peste puterea de intelegere umana. Aliantele au jucat si ele un rol, dar reconstructia a adus intrebarea daca putem recladi Europa si daca aceasta constructie va fi durabila. Probleme multe, prea multe limbi, prea mari diferente economice, prea grea mostenirea istorica. Ce ne poate lega? Moneda Euro. Daca nu ne va lega va fi dezastru. Nu exista alternativa la Euro si la UE. De aici trebuie analizata legatura financiara a uniunii. De la premiza ca trebuie sa reuseasca.

    • Kurt spune:

      UE poate exista fără Euro.
      Danemarca a exclus prin contraxct cu Bruessel ca nu va întroduce Euro. La fel Suedia. În 73 de ani de pace vestul a reuşit să depăşească „povara istorică WW1 & WW2”, a realizat bunăstare pentru majoritatea locuitorilor. Dictaturile din Spania şi Portugalia au fost înlăturate de democraţie. Elevii francezi şi germani folosesc acelaşi manual de istorie după 500 de ani de război. Se poate. Elevii români şi ruşi, români şi unguri, români şi bulgari, etc?
      Pluralitate şi diversitate e realitatea în democraţiile occidentale. Un centralism „francez” nu mai are azi şanse de reuşită în UE. De Gaulle: „Europa patriilor” e valabil nu numai pentru Gauliştii (conservatorii) francezi. E valabil şi pentru Roma, Praga, Bratislava, Varsovia, Budapesta, Viena de azi?
      Pluralitatea limbilor „nţtionale” nu e o problemă, va fi şi peste 100 de ani un brand european. Limba administrativă UE va fi într-o zi engleza, cu franceza (germana) pe plan secund. Parlamentarii PE vor vorbi în limba maternă, nu e o problemă, e normalitatea europeană. Traducătorii sunt un liant puternic in UE, mai putin „ideologii centraliste”.
      Inovaţia a făcut din RFG o ţară de export (locul unu cu China azi) cu salarii mari şi somaj mic. Centralismul francez e un impas de peste 40 de ani, cu şomaj mare şi datorii publice de 100% BIP. Franţa pretinde azi o „misiune universală” pe glob (după 1945 război colonial în Vietnam şi în Algeria până 1961). E. Macron vorbeşte mult despre „drepturile omului”, despre valori. E. Macron a refuzat 2018 în Corsica a doua limbă locală administrativă. E. Macron e un adept al priorităţii statului („economie politică”) în cotrast cu liberalismul britanic anglosaxon. Germania e mai aproape de UK (NATO, etc>în multe privinţe. Tandemul franco- german nu mai înseamnă practic nimic în momentul când la Bratislava 2016 a început scindarea est-vest. Azi E. Macron se foloseşte de această sciziune est- vest pentru politica internă franceză şi la alegerile PE 2019. E. Macron speculează pe un rol decisiv în PE şi la alegera noului şef de comisie UE. J.C. Juncker e azi un clown. M. Weber/CSU e un posibil candidat PP, va fi un posibil Sef de comisie UE.27 palid, invisibil. UE se transformă, nu va fi „refondată de la Paris” după modelul francez (F. Holland 2016: două viteze) şi E. Macron 2017 la Sorbona.
      UE cu budget de 1%BIP, de 140 miliarde euro pe an (BIP 14.000 miliarde Euro în UE.27) nu e un „stat”. Cearta pentru budgetul 2021-2027 va dura până 2020.
      Diferenţa, contrastul est vest: civilizaţie urbană multiculturală în metropolele vest şi „mitologie naţională izolaţionistă etnicistă” în est va dura până când? Până la bicentenar în „democraţia originală autotonă” românească?
      Nimic nou în est şi vest?

      • Harald spune:

        @Kurt – Germania a renunțat explicit și definitiv atât la Alsacia și Lorena, cât și la enclava Kaliningrad cedată Rusiei. Plus restul Prusiei Orientale, aflate azi în Polonia. Iar Austria modernă e fondată explicit (1955) pe bază de neutralitate și pe interdicția de a se uni cu Germania.

        R.Moldova nu a fost fondată pe astfel de baze și interdicții, reunficarea cu România este atât posibilă, cât și justificată. Ion Iliescu i-a recunoscut imediat independența, dar și românii i-au recunoscut lui afilierea la KGB :)

        • Kurt spune:

          Drittes Reich a capitulat necondiționat la 8 Mai 1945 și a dispărut ca stat până 1949. Trizonesien erau zonele vest, au devenit Westgermany/D-Mark.
          „Take the germans down, take the russians out“ a fost doctrina politică vest până 1949. Războiul rece a început repede între est și vest. Războiul din Corea a relansat producția industrială în RFG (a profitat de protecția SUA/$) . Adenauer/CDU a favorizat Westbindung /NATO și EWG 1957 (De Gaulle a impiedicat 1956 o apărare europeană, a împiedicat de două ori aderarea UK). Granițele est au fost recunoscute de Willy Brandt/Ostpolitik. A urmat Helsinki 1974, destinderea și 1989.
          Moldova era din anul 1812 parte a Rusiei. Prăbușirea URSS are ca consecință republici „independente“. Azi Moldova e stat în ONU, în Consiliul European, are toate atributele unui stat suveran. Poate adera la UE (dispar granițele pe Prut), poate organiza un referendum „Unire“, poate perlua imediat legile românești (e mai bine), indiferent de interpretarea trecutului. Ramâne întrebarea când? 2027? 2030?

          • Harald spune:

            @Kurt – nu știu ce istorie învățați voi în Germania, dar ar fi de preferat fără minciuni sfruntate, stimate domn.

            Moldova nu era ”parte a Rusiei” la 1812, în 1812 rușii au ”decupat” o parte din teritoriul Moldovei, porțiunea dintre Prut și Nistru, numită de-atunci Basarabia. În timp ce Bucovina fusese și ea ”decupată” de austrieci din teritoriul Moldovei în 1775.

            La 1856, după Războiul Crimeii, rușii au fost nevoiți să retrocedeze sudul Basarabiei, numit Bugeac, aproximativ teritoriul care se află astăzi în Ucraina. În urma Războiului de Independență, Rusia a luat din nou Bugeacul, sub pretextul ”schimbului” cu Dobrogea, deși Dobrogea nu aparținuse Rusiei, deci nu avea cum s-o dea ea la schimb. Oricum, toate astea au avut loc înainte de 1918, deci înainte de introducerea principiului statelor naționale în Europa.

            În prezent, componența etnică a Basarabiei (actuala R.Moldova) justifică pe deplin includerea ei în România, numai că asta trebuie să se realizeze la dorința șu cu acordul majorității locuitorilor de acolo. Rusia nu mai are astăzi graniță cu R.Moldova, deci nu mai are ce pretenții să emită, dar nu e deloc clar de ce un etnic german ca tine trebuie să susțină poziția Rusiei pe un forum de limbă română. Tu ai o explicație, fie ea oricât de ezoterică?

            • Kurt spune:

              Am învățat, mai nimic, istorie în Banatul socialist, bacalaureat etc. M-a preocupat fizica și matematica, ingineria, până azi. Moldova nu a fost subiect înainte de 1989.
              „Decupat“ ce … de la structurile feudale în imperiul otoman?
              Bucovina a fost anexată (eliberată?) de austrieci, a fost mai puțin timp „otomană“?
              Războaiele din secolul 19 si 20 (cel mai mult am citit în Der Spiegel și am văzut la TV, foarte multe serii, mai mult frontul din vest WW1… WW2) nu sunt specialitatea mea. Îmi ajung măcelurile ca fapt istoric. Tinerii xy.. ucid tinerii abc…
              Rusia e o realitate, e membru în consiliul ONU din 1945 cu veto, e putere nucleară. Africa cu rachete a spus cancelarul Helmut Schmidt/SPD despre URSS (a impus NATO Doppelbeschluß cu Pershing contra SS20, l-a obligat pe J. Carter/SUA să amplaseze aceste rachete americane în Europa. A urmat … Die Grünen …). Armata rusă în Transnistria e o realitate (rușii nu vor deveni „români asimilați“), nu dispare. Putin se folosește de violență (ucide azi în UK, Ucraina de est, Siria, etc), de dezinformare, de spaima nucleară, etc. La un pret peste 100 $ barilul de titei brut Rusia scapă de griji pentru devize în viitor.
              Moldova va putea adera 2027/2030 numai fără conflict „teritorial“ la UE. E momentul când Rusia are mai multe devize. Rusia va fi un factor la „Unire“. Interpretările istorice le poti imagina cum dorești.
              UE nu are capacitate militară azi și în viitorul apropiat. NU va putea înlocui NATO și scutul american nuclear pentru Europa.
              Ramâne întrebarea cum și când va adera Moldova la UE.
              Vad probleme dificile după alegerile PE 2019 și înlocuirea personalului ZE/UE de azi.
              E. Macron vrea un rol decisiv la denumirea Sefului Comisiei (doamna Margrethe Vestager [mɑˈg̊ʁeːɪ̯d̥ə ˈʋɛstʰeːɪ̯ɐ] 13. April 1968 in Glostrup ist eine dänische Politikerin der sozialliberalen Partei Det Radikale Venstre (RV). Seit 2014 ist sie EU-Kommissarin für Wettbewerb. /…. Danemarca, e comisar UE azi…… Im Mai 2015 kritisierte sie in einem Interview den russischen Energiekonzern Gazprom, da er seine Marktmacht in östlichen EU-Staaten missbraucht habe und in Polen und Bulgarien Gaslieferung von der Nutzung seiner eigenen Pipelines abhängig gemacht habe, was für die betroffenen Staaten zu erheblichen Mehrkosten geführt habe. …. 2011 war sie Parteivorsitzende, Wirtschaftsministerin, Innenministerin und stellvertretende Regierungschefin.Sie setzte unter anderem eine harte Sozialreform durch, die auch Kürzungen der Bezüge von Langzeitarbeitslosen umfasste…. ), pentru directorul BCE, etc.
              Mă preocupă mai mult azi și mâine decât ieri, ca pe mulți din generația mea cu biografia în doua epoci foarte diferite (naționalcomunismul autohton, eliberarea 1989). Azi pentru mine și mâine pentru tinerii din tară care nu vor meseria de „lucrător degajat“ în mâna unor intermediari jecmănitori.
              Am prieteni care au fost în Chișinău imediat după 1993 pentru a sprijini literatura locală și traduceri (am dat din banii mei). Am văzut filme despre Moldova de azi (Ioan Holender, Viena- Timișoara, a fost în Moldova). Bunicul a făcut armata la Chișinău.
              Biografie: 1919 începe „istoria“ noastră comună, armata română în Timișoara…. Aderarea șvabilor la noul Stat Românesc, ca act constitutiv și declarație de loialitate.

            • Harald spune:

              @Kurt – atât Bucovina, cât și Basarabia, au fost ”decupate” din principatul Moldovei, principat care a stat la baza formării statului român. Moldova ca atare nu a aparținut Rusiei și nu are de ce să tolereze prezența trupelor rusești pe teritoriul ei, exact cum Slovenia n-ar avea de ce să tolereze trupe sârbești pe teritoriul ei, iar Slovacia n-ar avea de ce să tolereze trupe cehești pe teritoriul ei.

              R.Moldova de astăzi nu are de ce să cedeze Transnistria în schimbul aderării la UE, ăsta e un aranjament între Germania și Rusia care trebuie categoric respins. Propun să începem de la înlocuirea lui Mutti, ca să-l lăsăm pe Putin fără una dintre marionete, iar în cel mult 10-12 ani se retrag și trupele rusești din Transnistria.

            • YellowSubmarine spune:

              @Harald, oricum te sucesti tot la Merkel ajungi ;) Obsesia iliberalilor “Mutti” – liderul lumii liberale.

  8. Cinicul spune:

    Perpetuam in continuare mituri urbani din spatiul anglofon.
    “…rezultatele economice din ultimele două decenii arată clar care este filozofia economică câștigătoare (cea nord şi central-europeană) şi care este filozofia economică perdantă (cea sud-europeană).”
    Era bine daca o astfel de afirmatie ar fi acoperita si de date concrete. De exemplu diferente majore in PIB/capita sau PIB/ora lucrata. Nu exista diferente majore intre Franta si UK sau Alemania la PIB/capita, iar la ultimul capitol Franta este mai sus decat UK si Alemania.
    La criza economica din 2008 UK, USA si Germania au recurs la politici de tip francez, cu intrerventia statului in economie, in fapt USA si UK au facut-o mai mult decat au facut-o vreodata francezii.
    Si istoric reprezentantii de frunte ai modelului nordic, UK si USA, au fost cele mai protectioniste economii, iar mai recent unii se intorc la acest curent pentru ca nu pot sa faca fata altfel.

    • Harald spune:

      @Cinicul – o persoană rațională ar trebui să fie capabilă să facă diferența între intervenții de moment, cu obiective clare, precise și limitate în timp, oricât de mare ar fi amploarea lor, respectiv intervenții continue, fără cap și fără coadă. La capitolul PIB/capita n-or fi existând diferențe, dar la capitolul îndatorare or fi existând diferențe? :)

      Analogie: se poate merge în vacanță cu banii economisiți în cursul anului trecut sau cu banii dintr-un credit de nevoi personale. Dar după vacanță, cine va trebui să ia un contact mai sever cu realitatea? :)

      • Cinicul spune:

        Intervenția din 2008 a fost temporară dar a fost cauzată de nefunctionarea pieței. Totul s-a datorat deregularii sistemului financiar bancar începută de Reagan și finalizată în 1999 de Clinton care a anulat o lege care funcționase f bine 65 ani.

        Datoria publica a Franței este doar cu câteva procente mai mare decat a UK, care la randu-i este mai mare decat in Alemania. Dacă la datoria publica se adaugă datoria privata atunci UK e fruncea.

        • Harald spune:

          @Cinicul – un pic de coerență de la un comentariu la altul n-ar strica. Unde e legătura între NHS, deregularea lui Clinton, datoria privată din UK și PIB per capita ?

          Discuția devine doar o perorație fără cap și fără coadă, un fel de colecție de mahalagisme gen ”da, da’ și ăilalți …”, fără nicio legătură cu moneda euro la care se referă articolul. UK și-a exprimat clar refuzul de a adopta moneda euro, e decizia lor, bună sau rea. A devenit între timp moneda euro obligatorie și pentru UK sau care e problema?

          • Cinicul spune:

            Ba dimpotriva exista destul coerenta.
            Articolul expune ideea falsa ca modelul francez a fost depasit de modelul nordic, sustinut de fundamentalistii pietei. Modelul nordic, sa-l numim protestant, are meritele lui, insa isi dovedeste frecvent incapacitatea de a opri derapajele pietei lasata prea libera. Fara niste limite stricte piata o ia razna si produce mai multa mizerie decat 20 ani de etatism francez. In final tot John Smith plateste borcanele sparte si nu seful de la Federal Reserve sau Bank of England.

            • Harald spune:

              @Cinicul – cu 2-3 comentarii mai sus afirmați că ”UK, USA si Germania au recurs la politici de tip francez”. Au francezii copyright pentru acele politici? Nu cumva ”modelul nordic” există doar în mintea dvs., în timp ce în practică UK, USA si Germania au (mai) recurs și la alte politici ”de tip francez” ? :)

  9. Kurt spune:

    … Harald ….
    Speculația dvs e numai aversiune față de cei doi.
    Putin nu poate trata cu Berlin bilateral despre Transnistria.
    Tratatele europene sunt multilaterale. NU e posibil ca granițe să fie schimbate fără acordul ambelor părți. Politica e una, tratatele sunt altceva.
    Mai e și realitatea. Putin nu respectă mai nimic. Crimea nu este recunoscută juridic (SUA nu a recunsocut juridic ocuparea statelor baltice 1945- 1990) ca parte a Rusiei. De facto va ramâne mult timp așa. O mare putere nucleară ca Rusia, sediu cu veto în ONU nu va trata bilateral cu o mică putere ca Germania (fără arme nucleare) în nici o problema teritorială (Ucraina de est …) . Interpretare istoriei e pentru dvs un „adevăr“, pentru Putin e altul.
    A. Merkel tratează reațiile economice, comerciale (Wandel durch Handel Politik) cu Rusia, privește pe termen lung „Rusia“, mai puțin pe Putin. După 2019 e altă Comisie UE. După 2021 A. Merkel dispare din spațiul public. Transnistria și armata rusă rămân mult timp un factor în est. Tratatele sunt negociabile?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Silviu Cerna


Silviu Cerna

Silviu Cerna este profesor emerit de ‘’Economie monetară’’ la Facultatea de Economie şi de Adminstrare a Afacerilor a Universităţii de Vest din Timişoara. Este autor a... Citeste mai departe


E randul tau

O poveste mai lungă de la Moş Crăciun despre generalul Marin Dragnea: După doar două zile de l...

de: Petre Opris

la "O primă și imensă ticăloșie a noului ministru al Culturii"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

ianuarie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Dec    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)