joi, martie 28, 2024

Euro-exit & Cipru Un-Limited: demontarea unui scut uman pentru afaceri netransparente

Motto: Bate şaua să priceapă iapa (ori călăreţul aspirant).

Există multă naivitate şi lipsă de informare în emoţiile generate în jurul crizei cipriote. Nicio criză nu vine fără un (politicos) avertisment prealabil. Discuţiile privind salvarea sistemului bancar din Cipru au fost antamate nu în martie 2013 ci acum mai bine de nouă luni (25 iunie 2012).

În data de 5 noiembrie 2012, ediţia online a hebdomadarului german Der Spiegel făcea publică existenţa unui raport al serviciului federal german pentru informaţii externe ce analiza situaţia sistemului bancar cipriot şi realităţile netransparente camuflate în spatele aparenţelor de sertar cosmetizate de birocraţia cipriotă. Toţi actorii relevanţi cu acces la funcţii de analiză şi anticipare au avut între timp posibilitatea să ia măsurile corespunzătoare faţă de posibilele evoluţii ce se anticipau încă de la sfârşitul anului trecut. Mai puţin cei care erau deja limitaţi în libertatea de acţiune prin propriile alegeri anterioare (recte, elita politică cipriotă).

Concluziile raportului documentat în interiorul Bundesnachrichtendienst (BND) confirmau încă o dată suspiciunile legate de precaritatea măsurilor de luptă împotriva operaţiunilor de spălare de bani negri asumate formal de Cipru în momentul intrării în Eurozonă (2008). Întârzierea deznodământului firesc până la acest moment a depins în principal de reticenţa elitei politice cipriote în a-şi asuma consecinţele hazardatei strategii politico-economice din ultimii 10 ani. Şi, bineînţeles, de bani. Banii altora mai exact.

Cipru (partea greacă a insulei) este un stat cu o populaţie de aproximativ 800.000 de locuitori, un PIB de circa 18 miliarde Euro (2012), un deficit public de 6,3% din PIB (2012), o datorie publică de 72% din PIB (2012) şi o rată actuală a şomajului de aproximativ 10% din populaţia activă.

Fragilitatea acestor date este dramatic amplificată de nivelul datoriei private, cifrată în 2010 la aproximativ 280% din PIB (al doilea din EU după Irlanda) şi mai ales de supradimensionarea sistemului bancar cipriot raportat la realităţile economice ale insulei, activele bancare cipriote reprezentând circa 750% din PIB (dublu faţă de media Eurozonei).

Totalul depozitelor bancare (rezidenţi şi non-rezidenţi) din Cipru era estimat de Banca centrală cipriotă la aproximativ 68 miliarde Euro (ianuarie 2013), din care aproximativ o treime, 21 miliarde Euro, fiind constituite de non-rezidenţi, o cifră ce confirmă estimarea BND de circa 26 miliarde US $ depozite constituite în insulă de non-rezidenţi ruşi.

Problema fundamentală a crizei cipriote nu este însă (doar) supradimensionarea sistemului bancar – a se vedea Islanda şi Irlanda, ultima membră a Eurozonei, iar prima, receptor al unei bule speculative cu origini în Marea Britanie. Problema fundamentală o constituie lipsa transparenţei sistemului bancar şi excesiva deschidere a acestuia către reciclarea în interioriul Eurozonei a unor importante capitaluri non-rezidente cu origini prea puţin testate.

Diferenţa principală între Cipru şi alte paradisuri fiscale din Europa (Lichtenstein, Luxembourg, Elveţia) o reprezintă ignorarea de către elita politico-economică din Cipru (inclusiv biserica ortodoxă din insulă, un important actor financiar-imobiliar în economia insulei) a principalelor două reguli de bune maniere pentru orice astfel de paradis fiscal: (a) neutralitatea financiară şi geopolitică, (b) minima cooperare internaţională (şi intra-europeană) în ce priveşte notabila diferenţă dintre banii gri şi banii negri.

Semnificativ pentru loialităţile şi interesele ce animă elita politico-economică cipriotă, atunci când au fost confruntaţi cu responsibilitatea formulării unui plan de finanţare pentru cei 5,8 miliarde Euro solicitaţi de EU ca parte locală la contribuţia de salvare a bancilor cipriote, partea cipriotă a avansat controversatul plan referitor la prelevarea a 6,75% din depozitele sub 100.000 Euro (plus 9,9% pentru depozitele peste acest plafon), mizând cu bună ştiinţă pe provocarea unui scandal internaţional cu efect asupra Eurozonei şi pe efectul de levier pe care acesta îl poate exercita asupra contributorilor principali din Eurozonă.

Răspunsul ferm din partea Băncii Centrale Europene (ECB) referitor la sistarea finanţării lichidităţilor de urgenţă pentru băncile cipriote dacă nu există un acord credibil până luni, 25 martie, a clarificat însă rapid limitele puterii de negociere deţinute în mod real de partea cipriotă. Refuzul pragmatic al Rusiei de a se implica în continuarea finanţării unui model economico-financiar compromis nu a făcut decât să confirme încă o dată delicatele limite dintre auto-iluzionare şi realităţi fundamentale ignorate repetat în ultimii ani de elita politico-economică din Cipru.

Doar un exemplu dintre multe altele: existenţa celor două baze militare britanice din Akrotiri şi Dhekelia, a salvat iresponsabila clasă politică cipriotă în timpul intervenţiei militare a Turciei din iulie 1974 (Turcia fiind putere garantă în Cirpu alături de Grecia şi Marea Britanie) ca urmare a provocării organizate în insulă de junta militară de la Atena (juntă militară evacuată la scurt timp după aceea de la putere şi adusă în faţa justiţiei pentru multiple derapaje antidemocratice şi anticonstituţionale – un scenariu repetat în Argentina în 1982 după înfrângerea din Falklands în faţa Marii Britanii). Trebuie doar adăugat că cele două baze militare britanice sunt la 200 km de Tartus (Siria) şi reprezintă punctul de plecare al razei de acoperire şi defensivă aeriană în cazul repetării unui scenariu precum cel din timpul războiului de Yom Kippur din octombrie 1973 în Orientul Mijlociu.

Ca şi în alte cazuri recente, după anunţul ECB, vocea raţiunii către politicieni iresponsabili a venit din partea Băncii centrale cipriote ce a recomandat prelevarea doar a depozitelor ce depăşesc plafonul de 100.000 Euro – soluţie recomandată de altfel şi de EU, fiind cea care are impactul cel mai redus asupra marii majorităţi a populaţiei cipriote, afectând în special marile depozite bancare, şi, mai ales, pe cele nerezidente.

Motivul principal este că reprezentanţii sistemului bancar, şi în special cei ai băncii centrale, au o reprezentare foarte clară (şi extrem de avizată) asupra dezastruoaselor consecinţe generate de un faliment bancar generalizat în insulă şi imediata ieşire din Eurozonă a Ciprului. Dacă băncile cipriote nu se deschid săptămâna viitoare iar insula intră în faliment, politicienii ciprioţi vor avea o mare problemă să ajungă până la primul aeroport militar britanic pentru a-şi salva (la propriu) pielea.

Din acest motiv, politicienii care vor să se sinucidă nu doar politic, ci şi fizic, îşi subordonează banca centrală (alături de alte acţiuni anticonstituţionale şi antidemocratice) în speranţa naivă că vor putea manipula direct complexul economico-financiar reprezentat de economia unei ţări – a se vedea recentul exemplu al unui prim-ministru dintr-un stat din Europa de Est criticat de EU exact pentru acest lucru.

Faptul că o parte importantă a elitei cipriote nu a asimilat încă aceste realităţi simple, arătând că nu lucrează în favoarea intereselor populaţiei cipriote ci în favoarea propriilor interese şi ale celor reprezentate de unii dintre sponsorii, şi mai ales clienţii privaţi, externi, este ilustrat şi de poziţia bisericii ortodoxe din Cipru, important actor local în sistemul financiar şi în piaţa imobiliară din insulă. Aceasta din urmă încurajează în mod iresponsabil ieşirea din Eurozonă, mimând sprijinul important pe care este pregătită să îl ofere prin ipotecarea propriilor proprietăţi în vederea finanţării unui vag fond de solidaritate naţională ce ar trebui să asigure salvarea băncilor cipriote (convenabil acompaniat de naţionalizarea fondului de pensii).

E greu de identificat de unde ar facilita biserica ortodoxă cipriotă obţinerea celor 16 miliarde Euro lipsă în cazul unui Euro-exit (în realitate cu mult mai mult căci premisele de plecare se modifică radical în acest din urmă caz), însă este sigur că nu are nicio intenţie să plătească pentru acestea, proprietăţile bisericii urmând a fi oferite doar pentru o ipotetică operaţiune de garantare, scopul fiind ca întreaga proprietate a bisericii să rămână intactă, ca şi până acum. Mai mult, biserica cipriotă ignoră pur şi simplu, fără să-şi dea seama, consecinţele dramatice ale stării de urgenţă ce se va instala în insulă după Euro-exit.

Revenind însă la scenarii de salvare mai apropiate de o realitate responsabilă, este de notat faptul că guvernul cipriot contemplă, în sfârşit, posibila implementare a unei importante prelevări (20-25%) asupra depozitelor ce depăşesc plafonul european garantat de 100.000 Euro. Ce nu se menţionează încă deocamdată, datorită altor urgenţe prioritare, este că era paradisului fiscal cipriot netransparent şi cu acces neîngrădit la facilităţile de finanţare în Eurozonă s-a încheiat.

Pachetul de măsuri privind prevenţia şi controlul spălării banilor cu provenienţă incertă ce va însoţi planul de salvare cipriot va fi aplicat cu stricteţe în Cipru de acum încolo dacă acesta este să rămână în continuare în zona Euro. În caz contrar, adevărata criză ce va urma Euro-exitului în Cipru va conduce acest stat foarte rapid la un pas de ieşirea din Uniunea Europeană. Care va merge înainte. După ce a dat un consistent exemplu celor care se îndoiesc de forţa Uniunii Europene. Nu trebuie să-i plângem pe iresponsabili pentru nenorocirea pe care şi-o aduc singuri asupra lor.

*          *          *

Post scriptum:

Despre limite, fragilităţi şi modificarea statutului cadrelor militare

Este de neînţeles urgenţa recentei propuneri legislative ce vizează forţarea pensionării anticipate a eşalonului de vârf din forţele armate române. O asemenea propunere normativă în domeniul siguranţei naţionale se promovează de regulă în mod transparent, cu o asumare clară a obiectivelor şi o descriere a impactului anticipat, a argumentelor în favoarea măsurii, precum şi a planului de succesiune şi asigurare a continuităţii.

Dacă se doreşte, spre exemplu, schimbarea conducerii operative a Direcţiei de Informaţii Militare, ori a Directiei Operaţii din subordinea Statului Major General, există calea directă a promovării unor candidaturi individuale, asumate explicit de factorul tutelar şi acompaniate de un corespunzător portofoliu de parcurs şi competenţe, inclusiv comunicarea către partenerii din alianţa nord-atlantică a conţinutului mapei de continuitate asumate prin această schimbare. Surprizele şi variabilele necunoscute în acest domeniu nu sunt de natură a genera încredere. Dimpotrivă.

Este semnificativă în acest sens o reacţie anterioară a unuia dintre principalii iniţiatori ai actualului demers legislativ, actual parlamentar şi fost ministru de resort în toamna anului trecut. În condiţiile în care un membru apropiat al familiei domniei sale este cunoscut pentru relaţiile strânse cu lumea interlopă dintr-un mare oraş transilvan, fiind printre altele cercetat penal pentru posibile fraude electorale realizate odată cu organizarea referendumului de suspendare al preşedintelui ţării din iulie 2012, domnul ministru de la acea vreme a ales să facă, într-un interviu, o declaraţie publică cu privire la modul în care s-ar fi desfăşurat, în viziunea domniei sale, procesul de defăimare a României în interiorul NATO.

În speţă, domnia sa exemplifica cum, la un exerciţiu de stat major desfăşurat în toamna anului trecut la NATO Joint Warfare Centre din Stavanger (Norvegia), s-ar fi folosit fotografia primului-ministru român în funcţie pentru a ilustra (într-un exerciţiu de evaluare a capacităţilor de gestionare operaţională a unei crize) un ministru al apărării dintr-o ţară ipotetică, foarte angajat împotriva valorilor democratice şi (împotriva intereselor) NATO. Se pare că acest detaliu vizual a fost singurul aspect de serie evenemenţială ce a reţinut atenţia domniei sale atunci când a ales să împărtăşească publicului larg această informaţie şi presupusa ei semnificaţie.

Distribuie acest articol

78 COMENTARII

  1. Cred ca nu specificati cu mare claritate. Statul cipriot nu ia aprox. 10% din depozitele cu peste 100.000 de euro, ci 10% din dobanda anuala a depozitelor de peste 100.000 de euro, in special a non-rezidentilor care se stie ca spala bani in Cipru. Cred ca sesizati diferenta de sens. Sau macar sper.

    • M-am saturat de cite ori am auzit cu nerezidentii care spala bani in Cipru. Domnule, daca se stie ca niste bani au fost obtinuti ilegal, de ce nu sint confiscati? E foarte simplu si sint legi!

    • Către Vicus
      Sunteți greșit informat. Acum statul cipriot fura exact 10% din depozitele mai mari de 100.000 Eur. Adică, orice persoana care are astăzi 100.000 Eur la orice banca din Cipru, va avea mîine doar 90.000 Eur. Asa simplu și deodată. Pentru ca asa vrea UE și Germania, garanții proprietății private și a capitalismului european.

      • Da, exact, ce ne ascundem dupa cuvinte? Furt, asta e cuvintul, nu impozit, taxa exceptionala si nu mai stiu ce.

        Dupa ce bancile au imprumutat in mod idiot statele, acum s-au trezit toti ca nu mai sint bani si vor sa fure tot de la cei care i-au adunat! Se stia de foarte mult timp ca bancile nu-si mai bat capul cu investitorii, ca imprumuta statele cu risc zero.

        Gogu: nu se poate dovedi = nevinovat. Nu este nimic de discutat aici! Nu poti sa le iei banii unor oameni pe principiul „lasa ca stim noi ca unii dintre ei au bani facuti din trafic de arme”. Ori sint dovezi (si confisti toti banii), ori nu sint!

      • In primul rand, UE si Germania nu fura nimic, banii se duc in economia Cipriota. In al doilea rand, statul Ciriot nu trebuia sa ajunga in situatia asta. Cu toate ca a acceptat bani negri si gri (de la personaje gen Mazare and comp si alti mazarari din alte tai), nu a reusit sa fie un stat fara datorii. Deci am putea spune ca statul Cipriot a furat de a rupt prin reprezentatii acestuia (ca si in Romania).

        Asa ca nu va mai plangeti ca va fura UE si Germania. Voi vreti bani degeaba, sa furati voi cat puteti, dar sa nu faceti nici un fel de sacrificii, nici macar sacrificiul angajarii oamenilor pregatiti, competenti in fucntii administrative, ci numai pilosi si oameni „de incredere” ai partidului (a se vedea ce oameni de incredere sunt la noi in tara in tot felul de functii).

        Atata timp cat aveti nevoie de bani de la altii, nu aveti dreptul sa va plangeti de conditiile imprumuturilor. Adica imi ceri mie bani ca sa ai ce manca, dar te superi cand iti zic sa renunti la bautura si tigari. Atata tupeu pe capul vostru nu am mai vazut. Credeti ca va da cineva ceva pe degeaba in lumea asta?

        • „Asa ca nu va mai plangeti ca va fura UE si Germania. Voi vreti bani degeaba, sa furati voi cat puteti, dar sa nu faceti nici un fel de sacrificii, nici macar sacrificiul angajarii oamenilor pregatiti, competenti in fucntii administrative, ci numai pilosi si oameni “de incredere” ai partidului (a se vedea ce oameni de incredere sunt la noi in tara in tot felul de functii). ”

          Mestere, esti sigur ca tu comentezi la articolul care trebuie? Pe care dintre ceilalti comentatori acuzi ca vrea sa fure samd?

    • @ Vicus, de ce dracu va apucati sa vorbiti pe langa, nu stiu….Ce dobanda dom’ne, or sa le ia 30-40% din depozitele TOTALE , nu din dobanda.

      Adica daca ai sa zicem 500.000 acum cu Laiki/Bank of Cyprus, primii 100 sunt asigurati, restul ti se ia 40% din ei, adica

      500.000 -100.000 (asigurati) = 400.000

      400.000 – 40% = 400.000 – 160.000 = 240.000.

      Din 500.000 , ramai cu 340.000.

      160.000 , bye-bye !

  2. Ca o parere personala, aceasta situatie a fost cunoscuta din exterior, incurajata sau chiar s-a fortat pentru a se ajunge aici. Deci mai exista o categorie de iresponsabili, cei care aduc nenorociri asupra altora.

  3. Acest articol este un material de propagandă in favoarea structurilor totalitariste ale Uniunii Europene. Autorul încearcă:

    1. să respingă orice formă de responsabilitate individuală pentru dezastrul economic cipriot şi in general european.

    2. să acopere vinovăţia elitelor eurocrate prin eludarea tuturor acţiunilor anti-europene, anti-stat de drept, anti-piaţă liberă organizate de Comisie, BCE, Consiliu şi FMI in ultimii 4 ani. Niciuna din măsurile ce încalcă Tratatele europene şi deopotrivă constituţiile naţionale, in special prin uzurparea de competenţe fiscale, nu este menţionată.

    3. să încrimineze un popor întreg pentru gafele, erorile şi infracţiunile săvârşite de elitele politice şi financiare locale şi deopotrivă europene.

    4. să ridice in slăvi ‘vigilenţa’ organelor germane care in loc să combată activ mafia rusească de care ştia toată lumea a lansat o vastă perdea de fum chiar cu câteva luni înainte de Dictatul lansat împotriva Ciprului [operaţiune ce sugerează că Germania pregătea terenul pentru acest Dictat de ceva vreme]

    5. să inculce ideea pozitivă pentru imaginea UE a unei salvări in extremis a băncilor prin gestul pasămite mărinimos al Centralei eurocrate, când in realitate dictatul anunţat fulgerător loveşte crunt economia şi cetăţenii ciprioţi, iară nu spălătorii de bani ai rusiei…informaţi din timp asupra situaţiei şi fugiţi cu banii cu 2 săptămâni înainte. Deşi timp de 1 an şi jumătate BCE a pompat 9 miliarde de euro intr-o singură bancă falită a Ciprului prin mecanismul de asigurare a lichidităţii, elitele eurocrate se prefac că nu ştiau nimic, că nici usturoi n-au mâncat nici gura nu le pute. Cine a mai auzit de binefăcători care salvează bănci prin metoda spargerii? Ce credibilitate mai poate avea o bancă după ce nişte birocraţi oarecare declară public, cu o nonşalanţă uluitoare, că urmează să o tâlhărească cu acordul conducerii ei?

    6. să creeze impresia că UE ar lupta cu evaziunea fiscală, cu mafiile financiare transfrontaliere, cu paradisurile fiscale, printre care şi Cipru, chiar dacă Cipru este pe White List -Jurisdictions that have substantially implemented the internationally agreed tax standard- întocmită chiar de către OECD, şi chiar dacă acest mic stat a fost primit in UE şi in eurozonă ft recent, in pofida informaţiilor/indiciilor despre activitatea infracţională tolerată de oficialii statali şi bancari locali. Se pare că depozitele ruşilor au fost bune dpdv al UE atâta timp cât banii lor erau spălaţi pe teritoriul Uniunii, in special prin achiziţia de obligaţiuni ale statelor falite europene. In fapt, BCE şi Comisia chiar au încurajat spălătoriile de bani din Grecia, Irlanda, Cipru…prin modificarea reglementărilor bancare in sensul atragerii de capital extern oricât de murdare ar fi fost sursele, de pildă prin ridicarea nivelului garanţiei bancare asigurate de către state la 100.000 de euro.

    7. să acrediteze ideea că actul de justiţie prestat o structură executiv-birocratică ar fi legitim, iară nu monstruos, ilegal şi imoral cum se prezintă in realitate. Pasămite Centrala UE ar fi îndrituită să dicteze sancţiuni statelor şi popoarelor, fiind un soi de instanţă supremă de drept divin ce nu trebuie să ţină seama de propriile Tratate, statute şi legi, nici de morală, nici de consecinţele produse, ci de Misiunea ei superioară care poate justifica orice, inclusiv condamnarea la moarte prin înfometare*. Comisarii şi miniştrii uniunii ar trebui, in virtutea acestor speculaţii cu iz de idolatrie, să fie acceptaţi de noi, de către cetăţenii Europei, drept judecători şi călăi providenţiali, trimişi de o divinitate pe pâmânt ca să ne aducă nouă salvări numeroase, stabilitate financiară, monedă tare ca oţelul, lapte, ouă şi miere-n fântâni…şi porţi scoase din ţâţâni.

    * „Stocurile supermarketurilor sunt suficiente pentru inca doua sau trei zile. Daca nu se ajunge la o solutie curand, iar bancile raman inchise la inceputul saptamanii urmatoare, atunci vor fi probleme” [declaratie presedintele Asociatiei Supermarketurilor din Cipru, sursa: hotnews]

    • @eunuke – Și Dvs., atunci cînd decretați din start că UE este totalitară, ÎN FAVOAREA CUI FACEȚI PROPAGANDĂ ?

      • @VASILIU MIRCEA PAUL
        Domnule, credeam că este evident pentru cine lucrez: pentru entităţile care profită de pe urma dezintegrării UE, adică Israel, UK, China şi omuleţii verzi. Mossadul şi MI6 uneltesc in secret împotriva bravei conduceri europene şi mă plătesc pe mine, prin intermediul ocultei financiare evreieşti, ca să maculez imaginea Uniunii. China mă sprijină in special pe partea tehnică, logistică, iar omuleţii verzi îmi trasmit telepatic informaţii despre planurile eurocraţilor înainte de fi date publicităţii, ba chiar înainte de a apărea in minţile geniale ale salvatorilor de meserie. Europenismul dumneavoastră este in pericol din cauza acestor agenturi, dar veţi reuşi să vă salvaţi idealurile şi depozitele intacte dacă rămâneţi cât mai circumspect in faţa atacurilor mârşave întreprinse de duşmanii Europei precum euNuke, şi mai ales să nu vă lăsaţi cuprins de panică, ar fi exact ce ne dorim noi: să vă ia valul spaimelor, fobiilor, resentimentelor ca să putem manipula mai uşor. Fiţi vigilent in continuare! Uniunea Europeană este tot mai puternică şi mai bogată, iar cei ce combat această realitate sublimă sunt nişte negaţionişti dubioşi!

        Vă mulţumesc pentru atenţie.

      • un cititor întreabă:
        „Daca activele bancilor cipriote reprezinta 750% din PIB-ul cipriot, asta e vina nemtilor?”
        Omul nostru de la Erevan ne răspunde: Nu, nici vorbă, este integral vina nevestelor hulpave ale ciprioţiolor inconştienţi, iresponsabili, laşi, corupţi, puşi pe căpătuială pe seama bieţilor nemţi vizitatori din viitor. Deci e musai să fie pedepsite, nu numai prin tăierea economiilor nesimţit de mari făcute de aceste gospodine balcanice, dar şi prin concedierea soţilor şi raţionalizarea cashului, a uleiului, zahărului şi pâinii. Este inadmisibil ca o familie de ciprioţi să aibă depozite mai mari decât o familie de motoare economice continentale.

      • Nu, nu e vina nemtilor.
        Dar, desi intr-adevar articolul da aceasta impresie gresita, nu e neaparat o vina in general. Problema e mai degraba ce-ti asumi tu, ca stat, in numele cetatenilor tai, cu privire la acele banci.
        Altfel, e posibil sa aveti unele iluzii cu privire la sectorul bancar european in general.
        Media UE este de peste 360% (adica activele bancilor europene sunt de peste trei ori jumate mai mari decat PIB-u;l combinat al Uniunii), iar talharii ciprioti nu sunt „decat” pe locul patru la acest capitol. Mai mult, foarte harnicii si onorabilii britanici si olandezi, sunt si ei peste medie. Nu mai vorbim de insasi derfinitia imaginii de onorabilitate, Elvetia. Exista banci – si in Elvetia, si in Franta, si in Marea Britanie – ale caror active depasesc PIB-ul tarilor cu pricina, iar Deutsche Bank este, si ea, aproape cat Germania.
        Asa ca poate va ganditi la aceste lucruri cand mai auziti ticalosiile alea despre „too big to fail”, sau va amintiti lamentarile bancherilor romani (inclusiv ale infailibililor de la BNR), despre cat de inapoiata e Romania si cum n-avem, bietii de noi, suficienta intermediere financiara.
        Ca, daca aveam, poate cotizati si dvs. acum vreo 50% din economiile de-o viata. Dar, fiti pe pace, nu-i timpul pierdut.

    • Sunt intru totul de acord cu euNuke.

      Ar trebui terminata odata expansiunea celui de la 4-lea Reich in Europa . Ca altfel in curand ne vom trezi cu Uniunea Sovietelor Germane Europene .
      De fapt deja primii pasi sunt facuti rapid chiar acum.

      Democratie si libertatea individuala e aruncata la cos si zdrobita sub cizma germana.
      Cipru e doar primul pas.

      In curand in toata Europa.

  4. Nu cred ca IAPA va pricepe ceva, deoarece IAPA este intotdeauna ALTCINEVA.

    Nu cred ca Preafericirea Sa Daniel citeste Contributors. Se ocupa de Catedrala Neamului (saracit, mintit, condus de „beizadele si secretare din birourile parlamentare”) iar preotii lui de a pupa „inelele politrucilor” si de a le promite voturile.

    La noi consilierii diferitilor ministri, parlamentari etc. sint NEAMURILE. Politicianul roman NU are nevoie de competente ci de sicofanti.

    Cipru este Romania de peste citiva ani, cind actuala clasa politica iresponsabila, dupa ce va fi ocupat total Justitia, va ocupa si Banca Nationala.

  5. Bancile au aceeasi problema cam peste tot: au dat credite aiurea (credite de consum si au creditat statele), iar acum a devenit clar ca nu au cum sa-si recupereze banii. Cam asta a fost marea strategie a bancilor. Micii intreprinzatori nu au avut acces la credite, ca na, de ce sa riste banca?

    Criza cipriota este dupa mine o criza a unor banci (cipriote si nu numai). Nu ar trebui sa aiba legatura cu iesirea tarii din UE. Dar falimente bancare ar trebui sa vedem, si nu numai in Cipru.

  6. Dl Klein reuseste sa prezinte realitatea din Cipru realist. Esenta este relatata bine si direct. O calitate deosebita intr-un domeniu cu multe asperitati.
    Daca sistemul bancar este supradimensionat de ce nu este lasat sa se restringa la necesitatile pietii (locale)?
    Internationalizarea conflictului in speranta santajului mi se pare o idee proasta (sau lipsa de idei).
    Poate iesirea din zona euro este o solutie de luat in seama avind in vedere ca nu orice foc inseamna incendiu (acareturile au proprietari cunoscuti).

  7. Cata stupiditate pe ciprioti. Daca vor confisca asa cum se preconizeaza o parte din depozite pot sa isi ia adio de la sistemul lor bancar. Nimeni nu va mai opera prin banci cipriote. O sa isi rezolve problema acum (cu legi penibile care limiteaza circulatia capitalurilor) dar in 2-3 ani banii oricum o sa plece, si daca ii scot rusii de la bancomate si o sa ramana doar cu banii propriilor cetateni in conturi. In acest mod simplu cipriotii o sa se intoarca la crescut capre. Pascut placut le urez…

    • De acord cu tine dar nu ti se pare natural sa se intample asta atata timp cat ei nu produc nimic ci doar consuma? Sa fim seriosi, o multime de state europene din zona Euro traiesc mult peste nivelul de trai adecvat dezvoltarii lor economice doar bazandu-se pe credibilitatea Euro si imprumutand bani in nestire. De fapt toata povestea asta e doar un mesaj clar pentru Guvernanti. Atata timp cat cheltui mult prea mult, oferi avantaje mari doar sa taca populatia din gura si faci toate aceste lucruri cu bani imprumutati, inseamna ca esti inconstient si iresponsabil.

      Din punctul meu de vedere demersul Comunitatii Europene in toate povestile astea cu falimente ale diferitelor state este foarte sanatos si normal. Nu suntem noi de vina, adica si EU si zona Euro, ca voi cheltuiti mult si prost. Cheltuiti mai putin (adica furati mai putin) si o sa va fie bine. Desigur, politicienii o dau acum cu atacurile la EU dar la modul cinstit si corect vorbind hotia si lacomia politicienilor ne-a adus aici si nu EU si zona Euro. Pur si simplu unele State s-au imprumutat in draci fiind membre ale zonei Euro cu dobanzi foarte bune pe baza puterii economiilor puternice din EU dar totusi trebuie platita datoria. Si in cazul Ciprului serios ca isi merita soarta. Adica tu taxezi minimal orice, adica esti paradis fiscal, si vrei bani imprumut? e ca si cum eu m-as duce acum sa imi iau un Porsche 911 si apoi m-as imprumuta de la vecinul ca sa imi iau paine si benzina… Pai e de vina EU pentru acest gen de politica fiscala? Eu zic ca nu. Esti iresponsabil, platesti.

      • Care „voi” si care „noi”?
        Daca asa stau lucrurile, cu Sudul puturos si iresponsabil si… si… si…, versus Nordul harnic si onest si frugal si… si… si… (desi exista multe FAPTE, nu doar vorbe, care dovedesc ca lucrurile nu-schiar atat de simple), atunci de ce se cramponeaza nemtii si ceilalti nordici „buni” de zona euro si UE??? Nu vi s-ar parea ca ar trebui sa fie primii care sa le faca vant afara grecilor si cipriotilor si celorlalti?

      • Radio Erewan raspunde: aveti dreptate doar ca nu era o Volga era o bicicleta si nu i s-a dat i s-a furat.

        Adica Cipru are nevoie de banii UE nu pentru ca statul cipriot e in faliment ci pentru ca bancile cipriote sunt in faliment si statul vrea sa le salveze. De ce sunt bancile cipriote in faliment? Pentru ca au investit in obligatii publice grecesti, purtatoare de dobanda mare, crezand ca un stat din zona Euro nu poate da default fiind, nu-i asa, tinut in frau de competentii birocrati nordici de la Bruxelles. E uite ca a dat.

        Pana la urma chestiunea nu e neaparat incorecta. Deponentii bancilor cipriote si-au plasat banii pe mana bancilor cipriote iar bancherii i-au investit falimentar in obigatii grecesti. Nu e nimic strigator la cer ca acum sa suporte pierderea. Dar din punctul de vedere al statului cipriot e clar ca daca nu intervin si gasesc o solutie ca asta sa nu se intample, pe viitor nimeni nu va mai depune bani pe mana acelorasi bancheri. Ori economia Ciprului e complet dependenta de sectorul bancar, daca acesta ramane fara musterii ei se intorc, cum spuneam, la crescut capre.

  8. Stimate domn, in opinia mea articolul dvs. sufera de multiple slabiciuni (ma refer la articolul despre Cipru, pentru ca-mi scapa complet ratiunea pentru care, in final, i-ati mai adaugat practic un alt articol, pe un subiect complet diferit). Unele dintre ele sunt comune de altfel si altor astfel de analize, inclusiv celei semnate de dl. Naumescu pe aceasta platforma cu cateva zile in urma.

    Prima si poate cea mai evidenta este mult prea-des-folosita asertiune despre Cipru ca paradis fiscal pentru (ce s-o mai dam pe dupa piersic, sa spunem lucrurilor pe nume) banii mafiei ruse. Ca o scurta paranteza, sa notam totusi ca mafiot e una si oligarh e alta. Exista si oligarhi (rusi) buni, dar mai bine sa evitam subiectul, ca nu da bine.
    Un aspect este ca, pana una-alta, asta este o asertiune de tip anecdotic, de tipul „se stie ca” , sau, cum delicios se exprima tot mai des media romanesti, o informatie „pe surse”.
    Iar masurile propuse (o confiscare a X% din depozitele sub 100k si Y% din depozitele peste 100k) demonstreaza exact acest lucru. Daca in Cipru sunt adapostiti bani negri, ai unor criminali, foarte bine, dovediti asta si confiscati-i pe aia, nu 10% sau 20%, sau 30%, ci 100%!!! Dar, pentru ca acest lucru nu e chiar atat de limpede pe cat ni se vinde noua ideea, mai bine-i barbierim pe toti la gramada. Kill’em all, and God will sort them out.
    Importanta acestei componente a afacerilor cipriote, ilegale sau macar dubioase, pare supraestimata. Dupa cum arata chiar cifrele citate de dvs., s-ar parea ca depozitele non-rezidentilor rusi n-ar constitui nici macar o treime din totalul celor gazduite de bancile cipriote; mult, dar si fara ele „problema cipriota” tot ar exista. Extindem prezumtia de vinovatie si la deponentii britanici, greci, romani, aproape sigur vor fi fiind si niscaiva nemti si frantuji pe-acolo?
    Scrieti un paragraf interesant despre diferenta intre paradisul fiscal cipriot si altele mai mult sau mai putin asemenea. Prima diferenta (cea cu neutralitatea) este mai mult inchipuita, atata vreme cat exista suficienti alti utilizatori (decat rusii) ai serviciilor financiare cipriote. Sau atata vreme cat, privind spre cealalta parte, exista cvasi-paradisuri fiscale asociate Marii Britanii, sau acelor harnice si corecte tari nordice cum ar fi Olanda. Ca de-aia e Olanda printre cei mai mari „investitori” in Romania si nu numai (asta pentru cine-si mai aminteste de, pana mai ieri, inamicul public #1, dl. Patriciu).
    La fel de interesanta e si diferentierea intre banii gri si banii negri; n-ati vrea sa elaborati putin?
    Acestei asertiuni, cu rusnacii, ii lipseste cu totul aspectul de noutate. Poate la alte cote, dar Cipru era ce este acum si inainte de intrarea in eurozone, ba chiar si inainte de intrarea in UE, iar acelasi lucru se stia foarte bine de catre toata lumea (nu se poate invoca situatia din cazul Greciei, cu minciunile „statistice”).
    Atunci erau OK si toata lumea, y compris prea-virtuoasa Germanie cu Mme Merkel in frunte, se uitau in partea ailalta. Acum Ciprul nu mai e bun. De ce?
    Fireste, principalii vinovati pentru situatia asta sunt cipriotii insisi, mai exact elita lor politico-financiara, cum notati si dvs.
    Dar, aceasta elita a jucat totusi intre niste limite si sub privirile presupus vigilente ale institutiilor UE, ale bancilor centrale si finantistilor din alte tari UE etc.
    Pe cale de consecinta, s-avem iertare, dar daca vinovatii sunt elitele cipriote, apoi elitele similare din alta tari UE, in frunte cu eurocratii de la Bruxelles, sunt cel putin complici, daca nu cumva chiar printre autorii morali. Asa stand lucrurile, daca vi se pare normala confiscarea partiala a banilor deponentilor in bancile cipriote ca solutie a problemei, apoi mi s-ar parea la fel de normala si confiscarea (fie ea si simbolica, 1-2% acolo, un fleac) banilor deponentilor in bancile franceze, olandeze, nemtesti – a tuturor, ce mai incolo incoace.
    De altfel, catre asa ceva mi se pare ca se si indreapta lucrurile…
    Daca o astfel de masura se ia (intr-adevar o masura de forta, aici suntem de acord… de dictat, chiar), eu n-as mai fi deloc atat de convins de faptul ca UE va merge inainte. Masura „inteleapta si responsabila” din cazul Ciprului se poate lua in cazul oricarei alte tari UE, ori de cate ori si in orice pondere vor cei de la Bruxelles si/sau cei de la butoane.
    Care masura, dincolo de retorica educata si agreabila, ramane in esenta o nationalizare, un jaf brutal, de extractie nici macar socialista, ci de-a dreptul bolsevica.
    Recapituland, avem o criza grava generata in ultima instanta de elitele politico-financiare cipriote, in complicitate cu, sau macar de coniventa cu omologii lor europeni. Iar de platit, cine plateste? Pai, fireste – toti ceilalti! Ironia suprema, trebuie sa plateasca in special non-rezidentii, care nici macar n-au votat numitele elite.
    Daca, asa cum e de presupus, zisele elite au vazut mai demult ce era scris pe perete, e la fel de probabil ca si-au pus deja la adapost propriile active… asa incat EXACT vinovatii sunt cei care nu vor plati oalele sparte.
    In plus, exact ca si in alte cazuri de austeritate pura, dura si oarba, sansele ca o astfel de masura sa rezolve problema, sunt minime. Dupa cum multa lume a remarcat, in ultimele decenii Cipru a „evoluat” catre o mult-laudata economie bazata pe servicii; in cazul sau, pe servicii financiare.
    Distrugand increderea, masura cu pricina (impreuna cu celelalte, printre care cresterea corporate tax si a impozitului pe dobanzi) va reduce industria financiara cipriota si implicit economia sa la un morman de ruine, asa ca nici vorba de reforma, restructurare, sustenabilitate etc. Poate altii or fi, dar dvs. nu puteti fi atat de naiv incat sa credeti ca o intreaga economie, chiar si una mica, se poate migra peste noapte de la servicii financiare, la… la ce? La crescut capre si facut ulei de masline?
    Iar unda de soc va reverbera in toata industria financiara europeana, hranita de declaratii de o iresponsabilitate halucinanta, cum a fost aceea a lui Schauble – cea despre (aprox.) „cei care isi depun banii in tari unde se impozitul e mai mic decat acasa, trebuie sa fie constienti de riscuri”. De necrezut! Asta-i dreapta conservatoare germana, care vrea sa conduca Europa??? Asta-i DREAPTA, in general??? Chiar nu se gaseste nimeni sa-i aminteasca d-lui Schauble despre libertatile ale fundamentale, printre care si cea de miscare a capitalurilor?
    Mai departe, scrieti ca initiativa jefuirii deponentilor apartine cipriotilor. Adevarat? Din putinul pe care l-am citit, avusesem impresia ca, de fapt, mutarea i-a fost data weekendul trecut lui Anastasiades „in plic” de catre conclavul ministrilor de finante din eurozone. Cum e, de fapt?
    Intr-un plan mai general, mi se pare ca, la fel ca multe altele, analiza dvs. evita sa puna punctul pe „i”, anume ca toate astea sunt consecintele iluziei periculoase in care lumea civilizata se leagana de niste decenii, iluzia unei prosperitati nesfarsite si generale, bazate pe concepte-pilon ca „intermediere/produse/derivate financiare”, „Internet”, „economie bazata pe cunoastere” samd.

    • @ps. Daca banca X da faliment si nu returneaza [mai] nimic din depozite e confiscare? Este prabusirea dezordonata a unei banci benefica (exclud zbieratorii anarhisti) ? Iar Cipru a fost un paradis fiscal chiar si inainte de intrarea in zona euro. Si azi, intre RO si Cipru tratatul de dubla impozitare e de 5%, ceea ce stimuleaza actionariat cipriot la firme cu sediul in RO. Nu am date si nici tu despre modul in care cipriotul de rand s-a bucurat de abundenta depozitelor bancare pt. obtinerea unor credite mai ieftine. Dar in mare, BANUI, ca vedem dry-run pe o procedura ce se va aplica la Grecia, Portugalia etc, daca nu-si controleaza pomanagismul statal.

      • „Daca banca X da faliment si nu returneaza [mai] nimic din depozite e confiscare?”
        Daca nu returneaza (mai) nimic din depozite, atunci, pentru inceput, asta ar insemna ca garantia aia a statului (a statelor in general) valoreaza exact cat hartia pe care e scrisa.
        Falimentul unei banci (dezordonat sau nu, cu sau fara garantia aia, cu pierderi cu tot) e un risc pe care mi-l asum, ca depunator; sau nu mi-l asum si-atunci e treaba mea cumma descurc.
        Masuri luate de niste lotri de stat, intr-o noapte de weekend, reprezinta un risc asupra caruia n-am absolut niciun control.
        Nu-i asa ca ar fi bine sa interzicem, ca in vremurile bune nu chiar demult trecute, cetatenilor sa-si tina banii oriunde altundeva decat la banci? Astfel incat oricand decide guvernul UE ca treaba-i nasoala, guvernul meu sa se poata servi fara prea mare osteneala din banii mei?
        Nu-i asa ca ar fi bine sa trimitem niste politisti asa, mai speciali (preferabil tot noaptea, in masini negre fara numar) sa faca perchezitii si sa confiste din casele oamenilor lichiditatile care depasesc… cat? Echivalentul a 10.000 euro? Cam mult, ce-ar putea face un om cinstit cu atatia bani??? Sa zicem 1000 de euro?
        Samd. Pare cu totul si cu totul exagerat, nu? Doar pare… Exista un inceput pentru orice si cred ca tocmai asistam la el. O stii pe-aia cu cine fura azi un ou, nu?
        Mai departe n-am ce sa-ti raspund, pentru ca e limpede ca nu mi-ai citit comentariul precedent in totalitate si/sau cu atentie.

        • @ps. Atrag atentia ca (si in RO) fondul de garantare a depozitelor NU ESTE de stat ci apartine gruparii bancilor. As dori de asemenea sa remarci ca nici in UK , nici in USA, banii cetatenilor NU STAU in banci ci in bursa sau in bond-uri.

          • Prima precizare e corecta si asadar binevenita.
            Totusi, in contextul discutiei noastre – cel in care STATUL cere (reformulez – obliga) deponentilor sa participe la salvarea unor banci private – e cumva de bun simt sa-si asume si niste responsabilitati pe masura. Nu poti sa te faci stapan pe banii mei cu de la tine putere si-n acelasi timp sa ridici din umeri when it hits the fan.
            De altfel, in cazul discutat, rolul mai mult decat decorativ al statului e evidentiat si de compozitia comitetului director, sau de management, al fondului respectiv – majoritar de stat” http://www.centralbank.gov.cy/media/pdf/EROTIMATOLOGIO_DPS_IN_ENGLISH_VERSION.pdf
            In plus, garantia statului e una indirecta, morala daca vrei. Chiar daca membrii lor sunt banci private, fondurile alea de garantare nu functioneaza de capul lor, ci in baza unor legi – legi date de stat. Care stat, intr-o noapte senina de weekend se razgandeste si zice ca de luni dimineata garantia nu mai functioneaza (incalcand astfel propria lege).
            Judecand dupa ultima varianta de acord, pare ca acele capete infierbantate din UE (eventual chiar ale liderilor ciprioti, daca autorul articolului are dreptate) si-au dat totusi seama ca au mers mult prea departe.

            Cealalta precizare, „…nici in UK , nici in USA, banii cetatenilor NU STAU in banci ci in bursa sau in bond-uri…” nici nu e adevarata (http://money.cnn.com/2011/08/25/pf/bank_deposits_record_high/index.htm?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+rss%2Fmoney_latest+%28Latest+News%29) si oricum ar fi fost irelevanta.
            Nu vorbim aici de US; apoi, atata vreme cat depozitele bancare sunt legale, problema exista samd.

  9. Nu vi se pare ca se aplica iar sisteme diferite de masura unor situatii similare ?
    Dvs chiar credeti ca toti milionarii si miliardarii rusi refugiati in UK si primiti acolo cu bratele deschise sunt niste adevarati oameni de afaceri fara vreo legatura cu organizatii mafiote sau structuri KGB-iste ?
    Eu cred ca baietii destepti de la „centru” au urmarit doar sa-si traga o parte din „cascavalul” depozitat in bancile Cipriote prin atragerea acelor bani in bancile „sigure” din Germania,.. care ofera dobanzi mult mai mici. In plus ii forteaza sa creasca si taxele ca sa nu mai concureze performantele state nordice.
    E penibil sa tot auzi cum nordicii ajuta Sudul lenes. Mai nou asa denumesc donatiile purtatoare de dobanzi :) Ce marketing ieftin.
    Ciprul a renascut dupa evenimentele din 74. Nu a avut nici un ajutor de la UE. Si nici nu ii trebuia. A intrat in UE pentru garantii de securitate in plus. Sunt convins ca se spala bani negri pe acolo. In special de rusi, adevarat. Dar aceeasi rusi sunt primiti cu bratele deschise cand cumpara proprietati scumpe pe Riviera franceza, in Alpi,… . Acolo sunt curati si nepatati.
    Asistam deci la inca un spectacol de circ ieftin pus in scena pentru realegerea lui Merkel. Si in plus e un exercitiu util. Economistilor nemti si olandezi li s-a dat voie sa iasa din laboratoare si sa experimenteze. Sa vedem deci care va fi urmatorul „Nagasaki”. Grecia poate ? Votam ? :)

    • Daca a renascut singur fara UE, de ce naiba a ajuns in situatia asta? Sa nu-mi spui ca FMI si UE si oamenii rai au adus-o in situatia de astazi.

      Nu opreste nimeni Ciprul sa faca rost de bani din alta parte.

      • Bancile (cele 2 locale cu probleme mai exact) s-au trezit cu o gramada de cash cand rusii si englezii s-au apucat sa cumpere terenuri si vile in zona. Nu e vorba doar de rusi in povestea asta. Sunt circa 60k englezi, majoritatea pensionari cu bani care s-au retras in insula datorita climei, criminalitatii scazute si nu in ultimul rand pentru ca engleza e a doua limba vorbita acolo.
        Sa revenim la banci insa – trezindu-se cu porcoiul de bani in cufere s-au apucat sa-i investeasca. Unde anume ? Din nefericire pentru ei in mareata economie Greaca. Acum poate parea riscanta aceasta investitie. Cu ani in urma nimeni nu punea in discutie bonitatea statelor. u a celor din UE cel putin. Asta a fost marea teapa ep care si-au luat o cipriotii. Spre deosebire de spanioli care-s au probleme datorita unei mega bule imobiliare, de itlaieni care au crescut pensiile nesustenabil, cipriotii au fost trasi la fund de fratele lor mai mare – Grecia. Practic si in 1974 tot de la Grecii belicosi li s-a tras. Cireasa pe coliva a fost pusa cand s-a sters o parte din datoria Greciei anul trecut. Gaura cea mai mare s-a facut in bancile cipriote.
        Si asa a aparut Merkel pe un cal alb plangandu pe umerii electoratului ca trebuie sa doneze bani (purtatori de dobanda insa ;) ) sudului lenes.
        Cu siguranta erau si bani negri in cuferele alea cipriote. Insa ma deranjeaza ipocrizia vestului. Care nu are nici o rusine sa arate cu degetul spre romani pentru lipsa locurilor de munca din tarile lor. Sa se planga de banii negri din Cipru ( daca aplicau taxa de 9.9% nu mai erau banii crimei organizate ? :) ) in timp ce matematicianul Berezovski e gasit mort in vila sa de milioane de lire. Cumva a facut banii aia cu noi teorii matematice ?

    • ORICE tara din lume trateaza special milionarii. Cu un milion de USD te stabilesti permanent in Canada/USA. Cu 5 mil. pounds o faci in UK. Restul sunt palavre de propaganda.

  10. (…) Cine e interesat sa citeasca evaluari clar exprimate ale situatiei din Cipru (…), sa-i faca o vizita lui Lucian Davidescu pe riscograma.ro. Un tip care nu umbla cu cioara vopsita.

    O sa ma leg doar de citeva chestiute…
    Urmatoarea fraza, de ex., e o mistificare absoluta:
    Semnificativ pentru loialităţile şi interesele ce animă elita politico-economică cipriotă, atunci când au fost confruntaţi cu responsibilitatea formulării unui plan de finanţare pentru cei 5,8 miliarde Euro solicitaţi de EU ca parte locală la contribuţia de salvare a bancilor cipriote, partea cipriotă a avansat controversatul plan referitor la prelevarea a 6,5% din depozitele sub 100.000 Euro (plus 9,9% pentru depozitele peste acest plafon), mizând cu bună ştiinţă pe provocarea unui scandal internaţional cu efect asupra Eurozonei şi pe efectul de levier pe care aceasta îl poate exercita asupra contributorilor principali din Eurozonă.

    Dincolo de amanuntul insignifiant ca nu era vorba, pe 16 martie 2013, de 6,5%, ci de 6,7%, autorul pretinde ca partea cipriotă a avansat controversatul plan si ar fi mizat, auzi(!), cu bună ştiinţă pe provocarea unui scandal internaţional cu efect asupra Eurozonei şi pe efectul de levier pe care aceasta îl poate exercita asupra contributorilor principali din Eurozonă. Daca cititi articolul asta va lamuriti, inca din prima fraza, ca:
    „The Cypriot president has said he had to agree to the controversial EU-IMF bailout terms, as the only alternative was the country going bankrupt.”
    De unde stie povestitorul cum au gindit cipriotii?
    De unde stie ca ei au fost cei care au ales 6,7% si 9,9% si nu ceilalti? Are importanta cine a avut ideea din moment ce au iesit impreuna din sedinta, de comun acord si cu procentele in băț?
    Puteau scoate din alta parte banii pe care EU-IMF ii pretindea scosi si pusi pe masa imediat, ca de nu… ?
    Insii aia de la EU-IMF sint cu totii niste tantalai care s-au lasat imbroboditi de diabolicii reprezentanti ai elitei politico-economice cipriote si nu si-au dat seama de efectele perverse ale furtului pus la cale, ori de procentele parșiv „alese” de ciprioti?

    Nu e frumos sa va luati cititorii drept prosti, domnu’ autor! :-)

    Asta e de colectie:
    Ca şi în alte cazuri recente, după anunţul ECB, vocea raţiunii către politicieni iresponsabili a venit din partea Băncii centrale cipriote… zice, foarte iscusit, autorul nostru. Sigur, cunoastem… vocile ratiunii sint toate prin bancile centrale. :-)

    Dar mai sint si alte opinii… Dintr-un comentariu mai mult decit interesant citit prin alte parti:
    This event will go down as one of the most idiotic gambits ever played by the banksters. It is the point when they have overplayed their hand – believing their own lies about themselves and their intelligence, they have told – and sold – themselves on the idea that anything they do will work to their advantage. They are – in their own eyes – the most brilliant people ever to walk the Earth.

    Iar fraza asta = propaganda de extrema puritate, banca centrala fiind iarasi, bineinteles, in centrul atentiei autorului, ca doar astea, cu marea lor maiestrie de a tipari niste hirtii colorate numite bani, duc lumea inainte:
    Din acest motiv, politicienii care vor să se sinucidă nu doar politic, ci şi fizic, îşi subordonează banca centrală (alături de alte acţiuni anticonstituţionale şi antidemocratice) în speranţa naivă că vor putea manipula direct complexul economico-financiar reprezentat de economia unei ţări – a se vedea recentul exemplu al unui prim-ministru dintr-un stat din Europa de Est criticat de EU exact pentru acest lucru. zice povestitorul, dar evita, prudent, sa il numeasca pe Viktor Orbán, un patriot adevarat care are in spatele sau intreaga natiune. Exceptindu-i pe comunisti, desigur.

    (…) Mentionez doar finalul, pentru ca incununeaza semnificativ opera aceasta propagandistica si alunga orice dubii despre pozitia partizana a autorului:
    În caz contrar, adevărata criză ce va urma Euro-exitului în Cipru va conduce acest stat foarte rapid la un pas de ieşirea din Uniunea Europeană. Care va merge înainte. După ce a dat un consistent exemplu celor care se îndoiesc de forţa Uniunii Europene.

    UE va merge inainte? :-) UE e, azi, cam in situatia Germaniei in 1943, putin inainte de inceperea bombardamentelor masive ale aviatiei aliatilor. Scirtiie din toate incheieturile si abia se mai tine. Inca o utopie socialista care se va sfirsi cam la fel ca nebunia URSS. Duca-se!

    P.S.
    Sinteti un om periculos pentru mintile mai slabe, domnule autor! :-)

    • Posibil ca insii aia de la UE sa fie niste tantalai care se lasa prostiti. Nu auzim toata ziua de la politicienii nostri de la putere cum Monica Macovei ii minte de dimineata pana seara pe toti aia de la UE si cum de aceea nu ne-au primit in Schengen ca Basescu le-a spus sa nu ne primeasca? Cred ca e vorba de aceeasi UE aici.

      • Domnule Klein, ce înseamnă „autosuficienţă”? este o boală? este un defect genetic? este o meteahnă neaoşă a rumânilor „supracalificaţi” care nu mai catadicsesc să se informeze temeinic înainte de a se produce public in subiecte sensibile? este o incapacitate structurală sau conjuncturală de a polemiza şi de a asculta opinii critice emise in legătură cu anumite subiecte in care incapacitatul nu are opinii ci convingeri de nestrămutat? sau poate o fi o vorbă de duh european[ă]…nepomenită din păcate in dicţionarele noastre.

        • @ euNuke: autosuficienta este buna prietena cu dogmatismul. Frate cu incapatanarea, lenea si prostia. Parerea mea. :)

          P.S.: si var bun cu ideile putine si fixe.

          • Domnule Klein, vă mulţumesc de răspuns. Acum că aţi reuşit să definiţi prin filiaţie semantică autosuficienţa [sic], puteţi să utilizaţi termenul şi in raport cu birocraţii organelor centrale ale UE? sau aceştia sunt prin definiţie…infailibili şi intangibili? Există ceva de criticat in activitatea acestora, există vreo eroare, vreo culpă, vreun abuz care să merite să fie învederat de dumneavoastră? Sau vinovaţii, proştii şi autosuficienţii sunt de găsit doar in rândul ciprioţilor, cititorilor şi publiciştilor români?

      • Nu era nevoie sa-mi dati link-ul spre articolul (aproape plagiat :-) dupa fictiunea de mai sus) si blogul lui Anton La Guardia aka Charlemagne, mi-am dat seama ca in materialul dvs. pentru massele romanofone nu va exprimati opiniile personale, ca nu l-ati scris ca sa aduca lumina, ci ca sa obtureze si ca marsaluiti neabatut in grupul masiv (ceva gen JournoList? :-) ) al propagandistilor euro-socialisti pusi sa cîrpească ce se mai poate cîrpi. Eram deja la curent cu lansarea operatiunii de damage control. Cineva trebuia sa se inhame si la asa ceva dupa o saptamina de panica, deruta, crize de isterie si haos care au razbatut din spatele usilor inchise, damage control cu totul special, de altfel, fiindca are o particularitate absolut remarcabila: foloseste inclusiv tehnica rescrierii istoriei, dar nu dupa secole, decenii sau ani, asa ceva e comun in vremurile astea, ci dupa 7-8 zile doar. Cam ca in povestea aia cu Groucho Marx cind l-a gasit nevasta cu alta in pat: Who are you going to believe, me or your own eyes? E clar ca lucrurile se precipita, ca nu prea mai e loc de intors si ca nu mai e mult pina cind politicienii si bancherii europeni, guvernatori de banci centrale si lacheii lor, asa-zisii presedinti si prim-ministri (marionetele alea care isi fac poze de grup de citeva ori pe an la Bruxelles), vor fi vinati ca nazistii. Si, cu voia lui Dumnezeu, judecati ca predecesorii lor la fel de inteligenti (Nurnberg, remember?) si atirnati apoi de copaci in toata Europa, de la Nord la Sud si de la Est la Vest, sa fie invatatura de minte (Budapest, 1956, remember?).

        Daca tot am ajuns acolo, am citit nu numai articolul lui Charlemagne din BRUSSELS, la care m-ati trimis, ci si citeva comentarii de pe aceeasi pagina si n-as zice ca textul lui s-a bucurat de o primire foarte prietenoasa. :-) Uite, de ex., ce zice comentatorul ballymichael (unde merge Charlemagne merge si ballymichael zic eu) care, in citeva rinduri doar, desfiinteaza povestirea sci-fi din capul paginii:

        The „spread the pain” formula (one-off taxes on all bank accounts, including insured ones below 100,000) was in fact „cooked up” by the European Commission.
        „Rehn put on the table a plan for a relatively benign levy on smaller savers: 3 per cent for all deposits under €100,000, with it rising to 5 per cent for those with €100,000 to €500,000, and 7 per cent above that threshold.”

        http://blogs.ft.com/brusselsblog/2013/03/the-cyprus-bailout-blame-game-begins/?

        Anastasiades agreed in principle, and they left it there. But then in the Ecofin meeting, Schäuble and the IMF and Finns refused to accept it. And the negotiation started all over again.
        The Troika were deeply divided over how to handle Cyprus. And as you may remember, the country wasn’t even on the Agenda for the Premier’s meeting, supposedly. So Anastasiades was both new in the role and unprepared.

        E? :mrgreen: Ne oprim aici? :mrgreen: :mrgreen:

        P.S. Pentru cine e interesat de subiect, articolul The Cyprus bailout blame game begins, scris pe 19 martie, al carui link se vede mai sus, in comentariul lui ballymichael, is a must. Cu totul si cu totul altceva decit fumigenele lui Charlemagne. Autor: Peter Spiegel, the FT’s Brussels bureau chief.

        Si be), pe mine nu ma mira ca exista oameni care incearca sa ma prosteasca, sa ma minta in fata etc. Ce ma mira e pretentia lor de a fi tratati cu respect, in mod civilizat chiar si dupa ce situatia s-a clarificat.

        • @ T.St.: ia cititi, va rog, postarea lui Peter Spiegel din 17 martie:

          „Backed into a corner, the only thing the Cypriots could do was mitigate the damage. Several officials suggested putting all of the burden on deposits over €100,000. Berlin was agnostic about where the axe fell. But Cypriot officials, with the backing of the commission, felt anything over 10 per cent would appear so onerous that it would make the situation even worse.

          “The Cypriot president did not want to agree to a levy higher than 10 per cent,” said one top negotiator. “People were joking that he has only rich friends.”

          Once that limit was placed on the top rate, it became simple maths. Negotiators agreed to count €1.4bn in privatisation receipts and new income from an increased corporate tax – which would go from 10 to 12.5 per cent – towards the Cypriot contribution, bringing the total needed from the deposits to €5.8bn. With a top rate of 9.9 per cent, the lower rate fell in at 6.75 per cent. The EU and IMF would lend Nicosia €10bn.”

          http://www.ft.com/intl/cms/s/0/f890566a-8f24-11e2-a39b-00144feabdc0.html#axzz2Nsqio0kq

          • Deci argumentati cu Peter Spiegel din 17 martie contra lui Peter Spiegel din 19 martie. Nice try! :-) Eu zic sa ne intoarcem fiecare la oile noastre. (…)

            (Adalbert Klein spune: eu va propun sa il lasam pe domnul Viktor Orban si pe simpatizantii domniei sale sa isi faca propaganda in alta parte. Multumesc.)

            • Cine vorbeste de propaganda…
              Nu despre Orban era vorba in textul pe care, plin de curaj, l-ati ascuns, ci de dvs., domnisorule! Mai sinteti si las pe deasupra.
              OK, il trimit in alta parte. Nu inainte, insa, sa fac un print screen cu pasajul, ca poate se evapora de pe contributors.

              (Putea sa moara aici povestea asta, dar ati ales altceva… )

            • @ T.St.: nu-mi atribuiti, va rog, consecintele propriilor dumneavoastra alegeri si actiuni realizate la adapostul anonimatului. Va multumesc.

              Cele bune.

  11. O infimă corecţie: Direcţia de Informaţii Militare s-a transformat de mult în Direcţia Generală de Informaţii a Apărării. Primul era numele comunist care a supravieţuit puţin şi după ’89.

  12. Singura afirmatie utila din articol este cea privind posibila refugiere a elitei politico/economice cipriote in bazele militare britanice.

    Dar noi romanii ce facem, asteptam sa fie gata baza de la Deveselu sau actionam preventiv?

  13. Fiind căpşunar în Cipru – şi, totodată, adept al Uniunii Europene – fiind direct şi personal afectat de toată povestea asta, trebuie să spun din start că atitudinea şi modul de abordare al (cel puţin) celor din Eurogrup m-au dezgustat profund. Şi nu mă aşteptam la aşa ceva, ca pro-european. Recunosc că, dacă mâine s-ar face referendum aici şi-aş putea vota alături de ciprioţi pentru ieşirea din „eurozonă” (adică renunţarea la moneda euro şi revenirea la lira cipriotă) aş vota fără ezitare pentru ieşire.

    Scria unu’ aici, mai sus, că Ciprul s-ar întoarce la creşterea caprelor – mi-aduc aminte cum altu’, la fel de informat ca şi ăsta, spunea odată despre lituanieni „desculţii ăia”; aşa cum ăla habar n-avea unde e măcar Wikipedia să afle că Lituania are PIB per capita aproape dublu decât noi, aşa şi ăsta d-aici habar n-are că Ciprul avea al doilea cel mai mare PIB per capita dintre ţările care-au aderat la UE în 2004. Şi, ca unul care am prins aici trecerea la euro, în 2008, pot spune că, pe ansamblu, nivelul de trai a scăzut constant – şi nu e numai opinia mea.

    În urmă cu câteva zile, le spuneam unor prieteni ciprioţi destul de mohorâţi: „a existat viaţă înainte de Euro? Da! Atunci, de ce faceţi o tragedie grecească din asta?” Iată un fragment din The Independent-ul de azi:

    The owner of one of the country’s largest retail and distribution groups told he favoured a return to the country’s national currency – the Cypriot pound – as the only way to limit the damage to the economy.

    “To put it simply: we’re going to have to go through hell whether we go the European way or alone,” he said. “But the European way is an endless pit of hell, whereas if go back to our national currency we’ll eventually rebound like we did after 1974.”

    After overcoming the Turkish invasion of 1974, when its GDP plummeted drastically, Cyprus managed to quickly turn its economy around. It used its sun and sea to attract tourists while low corporate rates, lax banking regulations and a stable jurisdiction brought in investments.

    “Disaster struck and we lost. We’re being led to disaster with a mathematical certainty,” the businessman said. “Let’s hit rock bottom alone – without a noose choking us around our necks.”

    Cyprus joined the EU in 2004 and the single currency in 2008, mainly for political reasons – as security against its old foe Turkey. At the time, the nation island enjoyed a healthy economy.

  14. Dupa ce am vazut ce au putut face in Cipru , am mers si am scos toti banii din banca.

    Cash. Si nu o sa mai am incredere in banci 10 ani de acum inainte.

    Cine stie cati mai sunt ca mine in Europa . Si nici nu trebuie multi sa fie la halul de deleverage in care au ajuns bancile , am sentimentul ca vreo 10% din deponenti sunt destui sa puna jos tot sistemul bancar.

    Poftim consecinte.
    Or fi aia paradis fiscal, dar cand te duci sa vanezi muste cu tunul s-ar putea sa demolezi orasul in cursul procesului .

  15. Nu vreau sa caut nod in papura dar acest articol bun ce acopera aspecte politico economice complexe nu puncteaza o realitate aritmetica: Bancile cipriote in goana dupa capital nu doar au inchis ochii la sursa banilor ci au si oferit dobanzi complet nesustenabile intr-o zona euro cu crestere infima. Solutia asta aberanta cu zeciuiala depozitelor, s-a bazat pe ideea ca marii depunatori au castigat imens din dobanzi deci n-ar fi chiar incorect sa l-i se ia niste bani inapoi. Numai ca contractul e contract iar o astfel de metoda e de fapt confiscarea partiala a averilor si e potential sinucigasa. Cine o sa mai vrea sa depuna bani intr-o banca din Cipru?

    • @ Red: de acord & very good point! :) dar cine sa plateasca pana la urma? aveti alti candidati? stiti voluntari disponibili? care este pana la urma raul cel mai mic? care este raul cel mai mare? si de ce?

  16. „Bate şaua să priceapă iapa” sa insemne oare ca subiectul principal e cel despre cadrele militare, parte despre Cipru fiind doar o introducere? Daca UE le-a pus pumnul in gura la ciprioti sa procedeze la fel cu Elvetia si Luxemburg. Sau te pomenesti ca acolo e vorba de „banii lor” pe cand in Cipru vorbim in principal de „banii altora”?

  17. Văd că sunt oameni supăraţi pentru soluţie.

    1. Cei mai mulţi deponenţi nu sunt afectaţi…100 000 de euro economisită dacă e să raportaţi la salariul mediu unui român, după ce trageţi linia cu cheltuielile pare totuşi o sumă consistentă într-o carieră să spunem normală.

    2. Să spunem că unii câştigă cinstit 1000 de euro lunar şi alţii 10000 euro prin nedeclarea tuturor activităţilor, sau prin plata la negru.. Primii la un impozit de 1000 plătesc 10%.

    Problema offshore-ilor este că permit ultimilor , care câştigă mult mai mult să nu contribuie procentual la bugetele naţionale în aceiaşi măsură ca majoritatea cotizatoare. Mai pe scurt, prin externalizarea profitului obţinut într-o ţară se privează echitatea economică socială din acea ţară, săracii şi clasa medie vor suporta într-un mod mai susţinut investiţiile publice în timp ce cei mai înstăriţi vor profita de consultanţi specializaţi să salveze bani mulţi.
    Ar trebui să se umble şi la cauze însă, văzut dacă nu sunt supraimpozitaţi cei care câştigă cinstit şi meritat mai bine(nu cei profituri din economie la negru etc).
    S-a creat o inechitate socială pe spinarea celor mulţi prin offshore-uri de care profită puţini.

    3. E un exerciţiu întradevăr negativ la nivelul încrederii, extrem dar e o lecţie.

    Paradisurile fiscale dispar încet încet. Secretele bancare de asemeni în faţa organizaţiilor internaţionale. Banii negrii pot fi retrasabili sunt din ce în ce mai puţine ţări , conturile din unele paradisuri Lichenstein, Elveţia ..Cipru nu mai constituie paravanul pentru activităţile din zona neagră
    . A eludării taxelor, a criminalităţii.

    4. Mai consistentă ar fi pentru cei care plâng despre viaţa anterioară U.E a ciprioţilor, trebuie văzut cum e structurat PIB-ul. O lecţie pe care se pare nimeni dintre economiştii noştrii nu pot să o pună în practică , din pix, banii pot să vină virtuali repede, şi se duc la fel de repede. Sunt artificialităţi. Producţia de valoare, rămâne principala sursă sustenabilă a economiei chiar dacă nu pare la fel de profitabilă ca şi investiţie în timp şi efort. Se duc uzinele pe şmecherii de fier vechi, se duce şi producţia şi mor comunităţi. Se lucrează cu cap, nu se fură, se retehnologizează şi se ameliorează produsele…comunităţile prosperă. Se crează condiţii avantajoase pentru cei mici şi mulţi, întreprinzătorii locali…de asemenea lucrurile pot evolua bine. Capitalismul, cu cortul întreprinderii nomad prin ţări ca şi China, India Pakistan e principala sursă de temeri economice, costurile de producţie mici au externalizat capacităţile de producţie locale din alte ţări inclusiv dezvoltate şi le-au creat cu timpul dificultăţi în a concura, elevii fiind mai buni învăţăcei decât profesorii. Şi mai numeroşi, la un moment dat..nu mai au nevoie de ultimii.

    • 1. Nu-nteleg ce treaba are salariul mediu al romanului aici – ne pregatiti pentru ce va urma si la noi?
      Si-n plus, ce valoare are o astfel de asertiune??? Cine stabileste cat poate cineva economisi, sau trebuie si-aici sa cerem voie? Nici macar comunistii nu emiteau astfel de idei, cat are dreptul cineva sa economiseasca pe parcursul unei cariere normale…

      2. Acest paragraf pare sa sugereze ca masura e luata de dragul rusilor, ca Merkel, Schauble & Co s-au gandit ei sa-i dea o mana de ajutor nesolicitat lui pUtin, in presupusa lui lupta cu evaziunea fiscala din Rusia.

      3. Daca asa stau lucrurile, e tot mai multa transparenta, tot mai putin secret bancar etc, apoi sa verifice si banii depozitati/spalati in Cipru si pe urma sa-i confiste pe-aia negri. Nu sa porneasca de la prezumtia de vinovatie.
      „Riscul” fiind, evident, ca o astfel de verificare sa arate ca sunt mult mai putini bani negri decat se spune… si ca atare nu e mare lucru de confiscat.
      Asa, mai bine sugeram ca Cipru e doldora de bani negri, deghizand astfel un furt la drumul mare intr-un act de justitie.

      4. Intrutotul, intrutotul de acord.

      • P.S. Si da, sunt suparat, pentru ca, o data creat precedentul, e doar o chestiune de timp pana cand si guvernantii nostri vor recurge la masuri asemanatoare. Practic, cu asta, li s-a dat mana libera.
        Am destui ani incat sa stiu ca asa a inceput dezastrul in Romania, cu nationalizarea. Pe urma, toate celelalte curg firesc, una dintr-alta.

    • Chestiunea cu off-shoreurile si paradisurile bancare e un pic mai complicata. Or fi ele daunatoare si inechitabile social dar chestia e ca sunt inevitabile. Cata vreme nu va exista un singur politist mondial care sa controleze absolut toate statele lumii si sa le impuna legislatie off-shoreurile si paradisurile bancare vor continua sa existe. Nu mai poti tine banii la fereala in Elvetia? Nici o problema, in Hong Kong nu ajunge mana Interpol/CIA. Cipru nu mai e paradis fiscal? Panama e in continuare. Cererea produce oferta.

  18. Cateva observatii:
    – nu este evident de ce ar trebui ca elita cipriota sa fie vinovata pentru „lipsa transparenţei sistemului bancar şi excesiva deschidere a acestuia către reciclarea în interioriul Eurozonei a unor importante capitaluri non-rezidente cu origini prea puţin testate”. Nu era de datoria Bancii centrale a Ciprului sa previna asta?
    Totusi, considerati ca vocea Bancii centrale cipriote este „singura rationala”, pe cand cele ale politicienilor sunt populiste si iresponsabile, iar cea a Bisericii Ortodoxe este ipocrita…

    – atat presa romaneasca, cat si cea internationala, a pus propunerea de taxare a depozitelor sub 100.000 euro in seama Planului european de salvare, propus Ciprului de UE. Din articolul dvs. inteleg ca, dimpotriva, guvernul Ciprului a propus aceasta taxa: „partea cipriotă a avansat controversatul plan referitor la prelevarea a 6,75% din depozitele sub 100.000 Euro (plus 9,9% pentru depozitele peste acest plafon), mizând cu bună ştiinţă pe provocarea unui scandal internaţional cu efect asupra Eurozonei şi pe efectul de levier pe care acesta îl poate exercita asupra contributorilor principali din Eurozonă”! Cum se explica, atunci, mareea protestelor anti-europene din Cipru, pe fondul acestei propuneri? Ca o vasta manipulare in masa a politicienilor ciprioti?!

    • Domnule Miulescu, observatiile de obicei pleaca de la niste fapte relevante ce (pe „nedrept”) nu au fost incluse in discutie. Dumneavoastra ati formulat in schimb doar doua jumatati de intrebari retoric-indignate si o singura premisa „noua” vis-à-vis de rolul si raspunderea bancii centrale ANTERIOR crizei.

      In primul rand, am postat mai sus un link ce confirma inca o data autorii propunerii initiale (obiectivul de plecare al lui Anastasiades a fost sa se intoarca acasa cu o taxa/prelevare care sa nu depaseasca 10% – recte, cei 9,9% propusi initial).

      Daca veti cauta in presa internationala la surse primare imediat dupa anuntarea planului initial veti obtine aceeasi confirmare: partii cipriote i s-a cerut sa vina cu o propunere, iar apoi aceasta propunere a fost integrata si prezentata ca parte a acordului. Practica conforma de altfel uzantelor in astfel de negocieri.

      Troica EU/IMF/ECB nu avea niciun motiv sa caute solutii pentru finantarea partii locale din acordul de finantare. Principala responsabilitate pentru gasirea unei solutii si asumarea adoptarii acesteia revine partii locale. A interveni in acest proces ar fi amplificat o reactie de respingere ce era oricum anticipata pentru prima varianta a planului („saving face” pentru politicienii ciprioti, timp sa-si „verifice” (non-)viabilitatea optiunii ruse, si scuza pentru clientii interni/marii deponenti, aratand acestora ca s-a incercat dar nu a fost posibil). Nimic nou sub soare intr-o negociere.

      Era de asemenea previzibil ca partea cipriota va incerca un „spinning media” pentru compromiterea planului initial, iar superficialitatea multor mijloace media nu a facut decat sa faciliteze acest proces. Nu era insa util sa stai sa explici acest lucru unor oameni care oricum nu asculta (e vorba de isteria generalizata din multe mijloace media internationale). E mult mai eficient sa actionezi direct asupra faptelor care fac stirea decat asupra stirii manipulate.

      Referitor la elita politico-economica din Cipru, incercati sa va documentati in prealabil. Daca se poate si cu deplasari de afaceri la fata locului. Studiati un pic fenomenul, intrebati si pe altii care au facut afaceri cu ei, comparati cu, spre exemplu, Elvetia, trageti apoi linie si vedeti rezultatul. Increngatura tipica de clientelism cu ambalaj de educatie britanica, controlul exercitat asupra serviciilor financiare de cateva clanuri familiale (in sensul propriu), tipice pentru cultura mediteraneeana (a se vedea Corsica, Sicilia, Albania, Grecia), … doar cateva elemente de peisaj local si cultura de business (nu aceea de Powerpoint prezentata clientilor rusi).

      Banca centrala cipriota a fost cu siguranta iresponsabila in gestionarea crizei ANTERIOR acesteia. Insa vorbind de momentul prezent, era cea care a fost obligata de circumstante sa propuna singura solutie evidenta. Un unwinding al crizei prin iesirea din Eurozona in acest stadiu ar fi fost absolut catastrofal pentru populatia din insula, inclusiv clientii deponenti. Revenirea la lira cipriota, blocarea oricaror transferuri de capital la modul absolut cel putin pana la sfarsitul anului, devalorizarea accelerata a noii monede, vaporizarea depozitelor, revolte in principalele orase, etc. Lista e lunga si probabil ca starea de asediu ar fi ramas instituita cateva saptamani in insula in functie de evolutiile initiale (dupa cum bine stim grecii chiar stiu sa se revolte). De asemenea, compromiterea totala a prestigiului insulei ca mediu de afaceri si investitional atractiv (intotdeauna se poate si mai rau decat pare la prima vedere). Cu totii ar fi avut mult mai mult de pierdut si pe termen scurt dar si pe termen lung. In continuare, iesirea din Eurozona ar putea oferi poate o solutie mai buna pe termen lung pentru Cipru insa pregatirea acesteia necesita cateva luni bune (macar pana la sfarsitul anului pentru a putea clarifica activele toxice din primele trei banci locale ca marime – BoCy, Laiki & Hellenic – impreuna reprezentand cca 56% depozite si 48% creditele locale – martie 2011).

      Biserica ortodoxa cipriota era unul din principalii actionari ai Laiki Bank, printre altele. Este evident de ce se opunea planului. Au primit acum in schimb „mai mult” decat anticipasera. La fel ca si in Grecia, biserica locala este puternic implicata in cele doua bule economice din Cipru: financial services & real estate. Strategia lor se limita la salvarea status-quo-ului cu orice pret. Fara niciun fel de consideratie fata de interesele cipriotilor de rand. Ipocrizie maxima de asemenea propunerea de ipotecare a proprietatilor bisericii. De donatie nu au auzit domniile lor. Iar tactica lor s-a dovedit inepta. Acum s-au angajat sa faca lobby pravoslavnic pentru pastrarea mangatilor rusi in insula. Curat patriotism care se reflecta indirect si in a doua industrie ca marime in PIB: serviciile din turism. Cu o valoare adaugata redusa pentru partea locala si mai ales neexportabile („non-tradeables” apud domnul profesor Daniel Daianu).

      Iar cat priveste spiritul „civic” cipriot, la fel ca si cel grec, e o problema grea si veche cu origini in modul incheierii in Grecia a ultimului razboi mondial (razboiul civil grec) si frustrarile partii grecesti la infiintarea Ciprului in 1960. Grecii din ambele tari, si mai ales cei din Cipru, au beneficiat cu mult mai mult decat vor sa recunoasca de influenta si sprijinul britanic (si cel occidental in general).

      Cu toate acestea, daca faceti un „sampling” de vizite de documentare la fata locului veti observa spiritul ultraconservator si autarhic al majoritatii populatiei, profund antioccidentale. Grecii ii urau pe germani si cu mult inainte de criza chiar daca germana e una din putinele limbi straine pe care le poti vorbi cu ei (chiar inaintea englezei) datorita turismului intens din Germania Federala ce a impulsionat puternic turismul grecesc in anii ’70, ’80 si ’90. Ambele populatii (Grecia & Cipru grec) sunt foarte nationaliste (valabil si pentru turci, dealtfel) si extrem de antioccidentale.

      De asemenea, daca faceti efortul sa va deplasati la fata locului si sa interactionati cu oameni din varii straturi sociale veti observa ca este destul de greu de gasit moderatie si pragmatism in ceea ce priveste valorile politice, dincolo de cei complet indiferenti fata de subiect exista in general la firul ierbii o propensiune pentru extreme, fie dreapta (fascisti, ultraconservatori), fie stanga (comunism, anarhism). Lucru des intalnit si la alte natii din estul Europei si in (aproape) tot bazinul (sudic si estic al) Mediteranei. Omul de rand e mult mai radical in convingeri, irational si lipsit de pragmatism (in sens social-public) decat isi permit sa-si asume oamenii politici din tarile respective.

      Am facut efortul sa va raspund pentru ca am apreciat articolele dumneavoastra atunci cand le-ati scris si pareti un om tanar, care mai are sperante. E pacat sa irositi o galeata de inteligenta si pregatire cu doua graunte de irationalitate si sentimentalism. Parerea mea, va rog sa nu va suparati ca am fost asa direct insa de la un autor contributors ma astept la mai multa rigoare.

      Cele bune va doresc.

      • Dle Klein, dvs ziceţi: „Troica EU/IMF/ECB nu avea niciun motiv sa caute solutii pentru finantarea partii locale din acordul de finantare”

        Iată ce zice azi Dijsselbloem, şeful Eurogroup:
        „If the bank can’t do it, then we’ll talk to shareholders and the bondholders, we’ll ask them to contribute in recapitalizing the bank, and if necessary the uninsured deposit holders.”

        Să traduc?

        • Domnule ampersand: pai, si nu vorbim de doua momente diferite? Reactia pe care o citati dumneavoastra e o declaratie de sprijin pentru al doilea plan propus tot de ciprioti. E inainte de toate o declaratie de suport pentru partea cipriota in a-i sprijini in implementarea acordului de principiu. Sunt inca multe detalii tehnice ramase in aer. Acestea vor trebui definite in lunile care urmeaza. Seful Eurogrupului face referire la aceasta perioada care va urma. Va trebui identificata rata exacta ce se aplica depozitelor de peste 100.000 Euro din Bank of Cyprus dupa absorbtia entitatii ce va fi desprinsa din Laiki (partea care ramane din Laiki va fi lichidata – inca nu se stie cum exact, spre exemplu). Partea cipriota avansa ieri seara aplicarea unei rate de 40% dupa ce vineri se avansau cifre de 20-25%. O estimare intermediara vorbeste de 35%. Dificultatea provine din faptul ca nu este inca clara suma totala (in cifre absolute) a depozitelor asupra carora va fi aplicata prelevarea. Nici nu are cum atata vreme cat solutia divizarii Laiki este inca in lucru.

          In alta ordine de idei, si dincolo de atasamentul in absolut pentru principiul sacrosanct al intangibilitatii depozitelor bancare (indiferent de circumstante dubioase si provocarile realitatii), de unde atata interes pentru marile depozite ce depasesc plafonul garantat de 100.000 Euro? Aveti prieteni printre acesti oameni? Faceti parte dintre ei? Sunt ei mai numerosi decat cipriotii de rand? Sunt ei la ei acasa, precum cipriotii de rand, sau doar vizitatori de circumstanta motivati de flexibilitatea, discretia bancilor cipriote, si mai ales, de nivelul dobanzilor percepute de la bancile cipriote pana in prezent? Este mai binele acestor clienti mai important decat mai putin raul cipriotului de rand? Daca aveti dumneavoastra alte solutii pentru a salva bancile cipriote in doua saptamani, avansati va rog propuneri cu subiect si predicat, plus analiza de context si studiu de impact. Zic.

          • Dle Klein, Cipru e atât membru UE, cât şi al zonei euro – deci se mişcă într-un cadru, să zicem aşa, dublu legiferat. Mie, cetăţean onest, blablbla, crescut în spiritul respectării legii, plătitor al taxelor şi impozitelor, blablabla din nou, o astfel de apartenenţă îmi dă siguranţa că mă aflu într-un mediu protejat.

            Eu sunt un inginer IT, am un salariu bun, vin în Cipru – toate băncile „la vedere”, legale în cadrul amintit, nu mă duc la spyros cămătaru’ underground, şi, vreme de vreo şapte ani îmi depun banii din salariu la una dintre ele. Depăşesc suta de mii. Dvs auziţi c-aici e vreme frumoasă, servicii medicale de calitate, aşa că vă vindeţi casa din România şi viraţi perfect legal, perfect conform cu cadrul UE, cei 250.000 într-o bancă ce funcţionează în acelaşi cadru absolut legal al UE şi zonei Euro. Da? Bun.

            Şi, dintr-o dată, aflăm că – nu-i aşa – şi eu şi dvs spălăm banii într-un paradis fiscal controlat de oligarhii ruşi, ba chiar cot la cot cu ei şi banii noştri dispar. Bun.

            Să zicem că şi eu, şi dvs, ne resemnăm. dar, şi eu, şi dvs, suntem – vorba aia – oameni citiţi, educaţi, vorbitori de engleză, care ştiu să citească legislaţia, contractele, să discute cu ambasada, cu banca… Dar ce te faci cu cei pe care-i numim „oameni simpli”? Cei care sunt pizza-delivery, vânzători, paznici, veniţi din Văscăuţi, Filipine sau Bangladesh, şi care se duc la o bancă – repet, legală – vizibilă cât Casa Poporului, în bună credinţă că e OK, fără să trebuiască să citească şi să ştie despre Oliver Kahn, Lagardere, Schumacher, fezabilitate, bailout, solvabilitate? Trimitem depunătorul la cursuri de perfecţionare bancară pentru a se califica în a-şi deschide-un cont? Îl transformăm în spălător de bani, oligarh doar în baza sumei din cont? Pentru ce mama lu’ proces verbal există controale, verificare, supraveghere bancare?

            • Domnule ampersand, nu stiu daca ati citit deja, insa, la fel ca si la primul plan se iau in considerare solutii de despagubire/recuperare ulterioara a pierderii. Pentru inceput s-a vorbit de actiuni la BoCy cu revanzare blocata la termen. Se vor cauta si alte solutii. Problema nu e insa aici. Problema este ca toate aceste depozite prelevate si eligibile pentru despagubire vor trece printr-un filtru riguros de KYC (Know Your Client) – cum nu s-a procedat pana acum – inclusiv cu privire la sursa de provenienta a banilor. Sau, cel putin asta ar fi teoria. Ramane de vazut daca si cum va fi pusa in aplicare.

      • Domnule Klein, nu ştiu dacă v-aţi informat asupra chestiunii la faţa locului, aşa cum pretindeţi de la cititorii şi autorii contributors, dar ceea ce susţineţi printre apostofrări la adresa interlocutorilor pare mai degrabă rezultatul unei crize de isterie revanşardă pentru afronturile vreunui chelner băştinaş cu care v-aţi ciocnit, decât sinopsisul unei cercetări interdisciplinare, in economia, dreptul şi politica Ciprului. Iată ce in manieră rudimentară îi portretizaţi pe locuitorii acestei insule:
        „Grecii ii urau pe germani si cu mult inainte de criza […] Ambele populatii (Grecia & Cipru grec) sunt foarte nationaliste (valabil si pentru turci, dealtfel) si extrem de antioccidentale”

        1. Nu am descoperit nicio informaţie publică asupra nivelului de ură dintre cele 2 popoare. Am căutat îndelung. Dar dacă dumneavoastră dispuneţi de vreo sursă aparte, fiţi bun şi puneţi-o şi la dispoziţia noastră. Dacă nu aveţi niciun argument faptic sau ştiinţific pentru aceste aserţiuni cu substrat rasial nu rămâne decât resentimentul ca explicaţie pentru atacul dumneavoastră asupra neamurilor elene.

        2. Înţeleg că priviţi naţionalismul ca fiind ceva peiorativ in sine, o trăsătură demnă de dispreţul nostru. Poate mă înşel, dar nu am găsit in discursul dumneavoastră vreun argument contrar. Aş vrea să vă explicitez acest fenomen de exacerbare a sentimentului naţional in insulă:
        -Cipru este un stat sub ocupaţie. Încercaţi să vă închipuiţi cum s-ar simţi românii cu trupele ruseşti campate in Dobrogea. Ei, tot atât de tulburaţi sunt şi ciprioţii greci.
        -Ocupantul este un stat membru NATO. şi pe deasupra candidat la Uniunea Europeană.
        -Cipru este singurul stat admis in Uniunea Europeană fără referendum. Toate celelalte ţări au permis populaţiei să se pronunţe măcar in chestiunea aderării. Nu şi in Cipru.
        -Deşi nu s-a organizat referendum pentru aderare, in acelaşi fatidic an -2004- populaţia cipriotă a fost obligată să participe la alt referendum impus de ONU, in chestiunea „reunificării”.
        -După ce au respins planul ONU, cetăţenii ciprioţi s-au trezit atacaţi de toţi politicienii de vârf ai UE, in frunte cu comisarul Verheugen. Deci, Comisia europeană nu şi-a exprimat îngrijorarea in legătură cu încălcarea drepturile politice ale ciprioţilor, ci in legătură cu „nesimţirea şi ingratitudinea”populaţiei care nu voia să accepte un Dictat mititel şi blând.

        3. De unde rezultă că atitudinea antioccidentală este o constantă a eurocraţiei dezvoltate după Maastricht, iară nu a popoarelor europene. Atât Comisia, cât şi membrii ai Consiliului, Parlamentului şi chiar BCE, au ieşit in public cu declaraţii furibunde ce incriminau popoarele nesupuse ce îndrăzneau să le respingă planurile, tratatele şi pactele redactate in afara procedurilor tradiţionale in Europa, adică prin aportul democratic al unei Adunări Constituante, prin dezbatere publică prealabilă, şi plebiscitare generală ulterioară. Aşa s-a întâmplat şi in cazul recent al Ciprului: deşi falimentul statului şi deopotrivă al băncilor cipriote era clar încă din data de 12 februarie 2012, când eurogrupul a anunţat planul de bailout şi restructurarea datoriei Greciei, planurile pentru „salvare” au fost pritocite in culise, cu încălcarea flagrantă a legislaţiei europene, inclusiv a Tratatelor constitutive şi in dispreţul principiilor fondatoare ale Uniunii. Şi, contrar impresiei unor adulatori ai birocraţiei ue, guvernanţii ciprioţi au primit un draft final, pe care puteau să-l adopte sau să-l respingă, fără să poată interveni esenţial asupra lui. De pildă suma solicitată de Centrala UE este FIXĂ, 5,8 miliarde. Şi nimeni nu ştie de ce atât şi nu mai mult sau mai puţin, şi de ce suma este nenegociabilă. Acest comportament discreţionar, abuziv, este in mod evident antioccidental, şi orice cetăţean european ar trebui să fie cel puţin îngrijorat de această propensiune totalitară ilustrată atât de Comisie cât şi de Consiliu şi FMI…căci a devenit clar că aceste organisme au acţionat concertat. A devenit evident şi aspectul de economie de tripou pe o încurajează şi patronează organele centrale ale UE, in special BCE.

        • Domnule euNuke, nu e nevoie sa ne ascundem in spatele falsei pudori ale unei pseudo-corectitudini politice. Sunt pur si simplu constatari de la fata locului. Poti alege sa ignori realitatea oricat doresti si sa eviti sa formulezi cateva observatii simple insa asta nu poate ascunde notorietatea unor adevaruri simple vizibile chiar si cu ochiul liber in ultimii ani in transmisii ale manifestatiilor publice din Grecia si Cipru (apud BBC, Euronews etc). Ati avut curiozitatea sa cititi ce scrie pe pancartele manifestantilor? Dar despre jurnalele spaniole ce parere aveti? Dar despre propaganda anti-germana si anti-europeana in general ce parere aveti? Ati urmarit cumva programele de televiziune din Grecia? Toate aceste lucruri sunt flori nevinovate transmise prietenilor din Uniune care platesc factura? Eu personal nu impartasesc aceasta opinie.

          Cele bune.

          • Domnule Klein, corect, aveţi dreptate in ceea ce priveşte inflamarea spiritelor in mass-media, dar din păcate priviţi într-o singură direcţie. Nu vedeţi nimic din ceea se întâmplă rău la nivelul Centralei UE -actele abuzive ce generează sau amplifică frustrările şi nemulţumirile maselor- precum şi la nivel de presă germană, britanică, franceză unde grecii, românii şi balcanicii in general nu sunt scoşi din putori, hoţi, cerşetori, beţivi, escroci, pomanagii, slugi samd. Or, asemenea campanii furibunde cu ţinte etnice şi răbufniri populare de ură, rasism, xenofobie nu prea existau înainte de debutul salvărilor trimise de Spitalul de Urgenţă al UE in toate economiile naţionale periferice, cel puţin nu cum susţineţi dumneavoastră. Nu debutul crizei a catalizat aceste reacţii negative, ci programele aiuritoare, precipitate, abuzive, ineficiente implementate de eurocraţi cu titlul de salvări. Asta nu vreţi să vedeţi dumneavoastră, cum criza nu a fost deloc potolită de planurile anunţate glorios de Comisie sau BCE, ci din contră, a fost folosită ca pretext pentru noile politici centralizatoare, constituindu-se într-o oportunitate aşa cum anunţau incă din 2008 unii dintre liderii nucleului dur al UE. In loc să devenim mai solidari intre noi, am ajuns să ne urîm, să ne dispreţuim, să ne ferim unii de alţii, să ne privim cu circumspecţie sau să ne suspectăm reciproc de intenţii murdare, oneroase sau penale. Asta este Europa de astăzi: un butoi cu pulbere, un tărâm al duşmăniei şi furiei, nu al ordinii, al legii, al justiţiei şi al armoniei sociale. Iată de ce ţin să mulţumesc cu această ocazie iubiţilor conducători ai Uniunii pentru că ne-au creat aceste condiţii minunate in care să convieţuim ca fraţii…să ne împrumutăm intre noi ca nişte buni cămătari, să ne taxăm între noi ca nişte buni zapcii, să ne luăm gîtu unu altuia ca nişte buni…tovarăşi.

          • Ţineţi minte că Uniunea Sovietică – da, tot Uniune – ne-a „eliberat” în 45? Ţineţi minte că cei care erau mai înstăriţi – adică, să zicem aşa, aveau peste 100.000 – erau catalogaţi drept chiaburi – ceva de genul au făcut avere pe căi murdare – şi li se confisca tot fără cea mai mică anchetă asupra provenienţei averii? Aveai – erai chiabur, blamul societăţii drepte fie cu tine, acum şi-n vecii vecilor. Nu-mi spuneţi că-s invenţii – lui bunică-miu asta i s-a-ntâmplat, el muncitor ceferist şi bunică-mea croitoreasă, le-au luat ce reuşiseră să strângă-n vreo 20 de ani.

      • Domnule Klein, multumesc pentru lunga lectie, servita gratis. Eu cred ca nu am formulat jumatati de intrebari, ci intrebari intregi. Nu stiu unde ati vazut retorica indignata, nici grauntele de sentimentalism si irationalitate, in comentariul meu. Mi-am exprimat doar niste nedumeriri sincere si inocente, pe care le-am intitulat nepotrivit (de acord) „observatii”. La aceste nedumeriri, dvs. ati raspuns cu un lung excurs in cultura, istoria si civilizatia Ciprului, cu dese indemnuri de calatorie „initiatica” in insula Afroditei. As prefera sa ma abtin de la asemenea calatorii, deocamdata…
        In fine, ati incheiat „en fanfare”, cu o mica urecheala si o mangaiere pe crestet. Adica, „esti baiat tanar, destept, ce-mi umbli cu prostii de-astea?” M-am simtit copil, din nou :-) Multumesc si pentru acest sentiment, demult uitat.
        Oricum, departe de a ma fi suparat, raspunsul dvs. m-a binedispus si m-a amuzat. Va multumesc si pentru aceasta buna dispozitie.
        Inchei cu aceleasi ganduri bune si cu scuzele de rigoare, daca exprimarea mea e prea sumara si nepretentioasa. Este de vina varsta, poate si lipsa de experienta. Totusi, incerc sa progresez, alaturi de maestri. Cu bine.

        • Domnule Miulescu, inca o data, eu va rog sa ma iertati pentru stilul polemic si direct. As fi folosit insa aceeasi franchete si intr-o conversatie face-to-face cu dumneavoastra la o cafea, tocmai pentru ca apreciez ceea ce scrieti si am incredere ca aveti calitatile necesare, inclusiv stomacul suficient de tare, pentru o discutie in contradictoriu in care nu ma astept neaparat sa va conving ori sa ajungem in final la o concluzie identica. Daca v-am adus zambetul pe buze (indiferent de motiv) cu atat mai bine. Si, intr-adevar, era un repros, in sensul ca ma asteptam sa ma criticati intr-o maniera un pic mai ampla, tocmai pentru ca aveti cu ce. Sper, de asemenea, ca nu ma suspectati de ipocrizie daca va asigur ca va bucurati in continuare de toata stima mea.
          Cu sinceritate, va transmit toate cele bune si o seara excelenta in continuare!

  19. Domnule autor, UE respectiv cei 17 ministrii de finante schimba regulile jocului in functie de situatia in speta, cea ce, nu are nimic de a face cu un (supra)stat de drept.
    Inainte de 2008 statele suverane aveau proceduri democratice pentru rezolvarea companiilor sectorului privat ajunse in proceduri de faliment. Bancile insolvente cipriote si guvernul cipriot insa, si-au pierdut statutul de stat de drept deoarece, insolvabilitatea lor atrage probleme pentru bancile franceze si germane. ” The run to the bank” devine un sindrom contagios avand in vedere ca depozitele depasesc cu mult rezervele bancilor. Rezolutia problemei trebuie sa fie rapida!
    Conform regulilor dinainte de 2008 , in caz de insolventa a unei banci comerciale, depunatorii mici si mijlocii erau asigurati de stat , cei loviti fiind detinatorii de actiuni ai bancii, bond holderii si depunatorii peste 100 000 neasigurati.
    Colapsul sistemului bancar Irlandez ameninta serios bancile germane si franceze, principalii bond holders ( care privatizasera profiturile). UE a oferit Irlandei un imprumut „generos” socializand pierderile bancilor irlandeze in folosul bond holderilor si a depunatorilor care nu au fiost afectati, pierderi au suferit share holders. Regulile s-au schimbat in interesul creditorilor( oligarhilor). Binenteles, contra subminarii nivelului de trai si al fortarii austeritatii.
    Atunci cand bancile grecesti au amenintat prin faliment solvabilitatea bondholderilor germani si francezi, din nou UE a intervenit fortand socializarea pierderilor din sectorul bancar privat grecesc, imprumuturi succesive acordate Greciei , tot pentru salvarea bondholderilor, depunatorilor de toate marimile si a shareholders. Aici insa, prin MOU, s-a trecut la jefuirea pe fata a domeniului public si a sistemelor de infrastructura in contul datoriei sectorului privat si national de stat.
    In cazul falimentului bancilor cipriote aceiasi bondholders francezio si germani sunt in pericol, respectiv bancile germane si franceze. De data aceasta, UE prin ministrii de finante au gasit cu cale sa schimbe din nou regulile adica, pierd depunatorii mici, mijlocii si mari ( mai ales rusii spalatori de bani) si sunt, din nou salvati bond holders printr-un nou imprumut EU/IMF care , din nou , socializeaza pierderile din sectorul privat , datoriile fiind preluate de stat ridicand datoria nationala la 160% din PIB. Bineinteles , austeritate coborarea drastica a nivelului de trai etc.etc.
    Nu vi se pare ca schimbarea regulilor suna mai mult a escrocherie decat un sistem financiar serios ???
    Istoric vorbind, cea ce UE vrea sa evite cu orice pret este exemplul Islandei si Argentinei care au refuzat sa socializeze datoria bancilor private autohtone cauzand pierdri capitalului pradator strain . Interesant ca SUA nu au sustinut schimbarea regulilor desi, expunerea bancilor americane in cazul Greciei si Irlandei a fost semnificativa. Experienta americana cu ” collective action clause”medierea Clubului de la Paris si bondurile Brady pentru America Latina care, au renegociat si reesalonat datoriile Argentinei in 2001 si Uruguay in 2003.
    In orice caz , daca situatia din Cipru va indica dorinta oligarhiilor din UE de a face depozitele bancare obiect al sechestrarii arbitrare atunci, nesiguranta depunerilor va determina un ” run to the bank” rezervele se vor diminua , un blocaj al creditului se va adauga recesiunii si crizei datoriilor aducand Europa la nivelul de tensiune al anilor 1930 ! Bravos democratie si coeziune a tarilor zona monetara euro !!!

  20. Bună Ziua
    Ajung cam târziu dar cred că articolul este încă actual.
    Dincolo de cifre aș dori să fac câteva observații.
    1. Pe Angela Merkel am văzut-o caricaturizată, imitație Hitler și altele, de multe ori. Și ce vroia Angela? Restructurări pentru ca astfel să se poată plăti datoriile. Deci intenția de a PLĂTI (ajuta) exista dar vroia o anumită fantă de lumiminiță care să dea ceva viabilitate procesului de rambursare. Când gropoiul a fost prea mare a împins și BCE să pună bani pe masă. Adică și România. Și uite că Putin nu vrea să știe nimic de ajutat dar vrea banii înapoi, chiar dacă depozitele sunt în bună parte evaziuni de capital din Rusia. Cu alte cuvinte Putin protejază „bandiții” din Rusia. Știu că Cipru primise de la ruși, nu demult,1,7 miliarde €. Totuși există aceea vedere dublă. Angela pentru că nu vedea sfârșitul unui „șmen” nu se bagă și este tratată ca inamică a Europei.
    2. Nu vreau să fac pe avocatul ciprioților sau al grecilor dar încă nu și-au plătit datoriile pe tehnica militară cumpărată de la francezi și de la nemți. Mă refer la războiul cu turcii. Când nu erau bani pe nicăieri francezii au zis „pas du problem” și cu un telefon „oficial” la băncile lor, s-au deblocat banii. Din cei câțiva care strigă azi „Auuuuu” sunt și din ăștia.
    3. A alunga un paradis „fiscal” din Europa nu cred că convine pragmatismului. Ceea ce a demonstrat și Putin când luptă pentru recuperarea banilor „defraudați” din Rusia. Maturitatea fiscală zice clar că o parte din banii vor scăpa controlului. Defapt asta este o lege nescrisă. Eu vreau să zic că trebuie bătuți dar nu cu paru`.
    Ca o ultimă linie. Datoria ar fi de circa 20 miliarde €. Mult ! pentru Cipru. Băncile nu vor deschide până joi 28.03.2013. Sincer eu cred că nici joi nu se vor dechide. Dar oricând se vor deschide Cipru se va goli de bani … în câteva zile. Cine îi va ajuta? Europa, printre alți și ROMÂNII, DA, DA NOI „URÂȚI” EUROPEI.
    Capu` Sus, Pieptu` Nainte

      • @ radu: comentariile lui Jeroen Dijsselbloem au fost pur si simplu inepte si iresponsabile, fiind imediat tras de maneca de colegii sai. Nu este singurul, exista si alti functionari care poarta uneori o palarie prea mare pentru ei la Bruxelles. Asta nu invalideaza insa fundamentele politicilor UE si ale principalilor decidenti din UE fortati sa-si asume nu doar propriile responsabilitati, ci si deficitul cras de (i)responsabilitate al unora din membrii Uniunii, inclusiv, uneori, din interiorul unora din institutiile europene.

        Problemele fundamentale ale celor care critica acerb UE sunt in principal doua: (a) faptul ca ei insisi sunt intr-o situatie incomparabil mai proasta la ei acasa si incapabili sa fie autosustenabili macar la un nivel minimal; (b) faptul ca realitatile fundamentale socio-economice si politice de la firul ierbii confirma un adevar simplu stiut de toti imigrantii non-europeni ce-si cauta un refugiu in Europa – UE, cu toate defectele sale, este alaturi de Statele Unite ale Americii, unul din cei doi poli fundamentali ai libertatii politice, economice si sociale din lumea de astazi.

        Cati oameni simpli din restul Asiei emigreaza, spre exemplu, in China? Sau, similar pentru europeni, cati dintre ei isi doresc sa emigreze in Rusia? Ori in India? Sau Brazilia? Asta ca sa demistificam un pic falsul slogan al atractivitatii tarilor BRICS. Dincolo de puterea economica si militara a SUA si UE, aceste doua leagane de civilizatie occidentala continua sa exercite o uriasa forta de atractie (soft power) asupra oamenilor de rand din spatiile „non-occidentale”. Exact ca si inaintea caderii Cortinei de Fier, oamenii simpli voteaza in continuare „cu picioarele” prin emigratie aratand de fapt „puternicilor” lumii unde sunt centrele de civilizatie spre care acestia aspira.

        Cele bune.

        • Nu vreau să contest valoarea Europei ca Leagăn al Civilizației și al Libertăților. S.U.A. deasemenea, chiar dacă la capitolul civilizație S.U.A. s-a încorporat ceva mai târziu. Dar cred că se poate vizualiza câteva mici-mari bătălii pe care le pierd cele două zone. Deja de multă vreme „cel mai” nu se mai construește nici în Europa nici în S.U.A. Sectoare industriale întregi, în cele două zone, au fost fulminate de către chinezi în mod special dar sunt și alții. În Africa, unde engleza și franceza se vorbește -oficial- , „cel mai” mare investitor este China (porturi,șosele), per global și India în domenii ca agricultura. O notiță, pentru mine, edificatoare. China are acel potențial de a suporta-finanța o economie ca cea a S.U.A.
          Centrele cunoașterii sunt fără dubii în aceste două zone dar de numărat banii îi numără CHINA. Este monopolul cunoașterii etern?

  21. Propaganda pro Merkel de prost gust articolul asta .
    Nici macar propaganda buna . Ci de prost gust.

    Pai daca unii din Cipru spalau bani, trebuiau executati aia .

    Ce au facut ei a fost sa dea foc la oras din cauza ca in el erau niste hoti .
    Nu era mai echitabil sa aresteze hotii aia ?

    De fapt singurii hoti sunt cei de la conducerea UE , Merkel & Co.

  22. O minciuna sfruntata propanganda nemteasca ieftina acesta nu este capitalism in care ai dreptul sa furi efectiv 10% din depozitele oamenilor
    Era demult asteptata aceasta decizie conform qwealthreports.com
    Este incalcarea dreptului la proprietate si drepturile omului .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adalbert Klein
Adalbert Klein
Consultant specializat în negocierea contractelor internaţionale în domeniul energiei. Locuieşte în Franţa, la Paris. Adalbert Klein este un pseudonim.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro