Home » Financiar » Citesti:

Balistica şi inflaţia

Cristian Paun martie 8, 2012 Financiar
12 comentarii 1,122 Vizualizari

Inflaţia este şi va rămâne întotdeauna un fenomen exclusiv monetar. De ce? Simplu… pentru că inflaţia nemonetară nu e inflaţie şi pentru că această creştere naturală a preţurilor (care ar fi absurd să fie stabile) e întotdeauna benefică la nivel de decizie antreprenorială. Atunci când preţul cartofilor creşte pentru că a scăzut dramatic oferta (a fost secetă) producătorii de cartofi primesc o informaţie deosebit de utilă pentru decizia lor viitoare privind producţia (vor iriga anul viitor, vor creşte suprafaţa cultivată etc.). Nici consumatorii de cartofi nu trebuie privaţi de această informaţie pentru că ei extrag din această creştere ideea că pe piaţă nu există cartofi suficienţi şi atunci fie vor trebui să caute produse substituibile (să mănânce din import cartofi sau să treacă pe fasole) sau să îşi dozeze mai bine consumul cu rezervele de cartofi pe care le au (să cureţe mai subţire coaja de pe cartofi). O scădere a preţurilor din cauze naturale are şi ea un efect similar la nivel de decizie antreprenorială. Un exemplu la fel de util pentru discuţie este cel în care cineva inventează un nou produs pe piaţă (să zicem un telefon mobil) care nu mai exista până atunci şi care avea un preţ de 0 lei iniţial şi după ce e pus în vânzare cu preţul de 500 lei apare o inflaţie infinită (un lucru extrem de absurd). Introducerea de produse noi pe piaţă ar fi o cauză absurdă pentru a explica inflaţia. Inflaţia înseamnă o creştere generalizată şi continuă a preţurilor atribuită expansiunii monetare şi a creditului. Un alt argument că inflaţia trebuie tratată ca un fenomen exclusiv monetar pleacă de la ideea că dacă am avea o masă monetară constantă preţurile nu pot creşte generalizat (unele vor creşte consumând resursele aferente altora) şi nici continuu.

Autorităţile monetare de la noi acuză pe cei care consideră inflaţia un fenomen exclusiv monetar că sunt prea reducţionişti în argumentaţia lor, simplificând o problemă în fond mai complicată. De fapt problema nu e deloc complicată dacă refuzăm din start ecuaţia schimbului care e plină de non-sensuri (viteza de rotaţie a banilor e poate cel mai sensibil termen din acea ecuaţie creat tocmai pentru a face confuză legătura directă între cantitatea de bani şi nivelul preţurilor). Argumentul balistic adus în discuţie spune ceva de genul următor: „nu putem afirma că cineva a murit din cauze balistice” (M. Isărescu). Eu aş spune că autorităţile monetare tocmai asta spun: „preţurile au crescut în 2010 pentru că a crescut preţul cartofului iar în 2011 au scăzut pentru că producţia de cartofi a fost consistentă”. Adică altfel spus: „preţurile au crescut pentru că au crescut preţurile”. E foarte util să vezi de ce a murit cel care a murit: „de glonţ” sau „pentru că a murit”. Expertiza morţii e utilă pentru că dacă a murit de glonţ vinovatul e cel care a tras iar dacă a murit de malarie vinovatul trebuie căutat în altă parte. Cauza balistică a morţii este primul pas în a căuta vinovatul care e direct responsabil de faptă.

Cu alte cuvinte, inflaţia care contează este doar cea monetară. Cea indusă de producţia de bani din nimic la care participă deopotrivă băncile centrale şi comerciale (de fapt lăsate de băncile centrale să producă bani), un proces complet în contradicţie cu legi fundamentale economice (legea lui Say ar fi doar una dintre ele).  Prin inflaţia indusă de expansiunea monetară şi a creditului preţuri din economie care ar fi trebuit să scadă (preţul produselor de consum), să crească sau să rămână la un anumit nivel (dobânzile) sunt alterate semnificativ. Haosul monetar încurcă decizia antreprenorială şi îndepărtează pe puţinii care mai au tragere de inimă să caute calea normală de prosperitate în economia de piaţă (să vândă ceva pieţei asumându-şi riscuri derivate din piaţă) de astfel de demersuri. Structura producţiei este complet denaturată, cei mai mulţi renunţând la a mai produce lucruri utile şi reale pentru societate şi arzând de nerăbdare să cureţe, transporte, numere, sorteze, multiplice, distribuie bani cu eficienţă maximă. Socialismul monetar şi politicile monetare iresponsabile împing tot mai abrupt societatea modernă în care trăim într-un etatism, asistenţialism sufocant pentru tot ce înseamnă piaţă, capitalism şi iniţiativă privată.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "12 comments" on this Article:

  1. Margicu spune:

    Daca inflatia nemonetara nu exista (pana la urma asta pare a fi miezul articolului) sunt curios cum explica autorul cresterea preturilor in Germania de est dupa unificare.

  2. @ Margicu

    Este evident faptul că în evoluţia unor preţuri găsim acolo două tipuri de cauze:
    - o cauză nemonetară care nu e inflaţie ci e pur şi simplu o problemă de piaţă (cerere mare, ofertă scăzută) şi pe care nici o bancă centrală nu o rezolvă şi nici nu ar trebui să o rezolve. Dimpotrivă, ar trebui să lase această evoluţie în pace tocmai pentru a da posibilitatea pieţelor să se regleze natural pe baza informaţiei care rezultă de acolo;
    - o cauză monetară care e inflaţie cu adevărat fiind indusă de pomparea de bani în economie sau expandarea creditului. Aceasta e nocivă pentru că alterează echilibre din piaţă cu avantaje nete pentru cei care se află cel mai aproape de pompa de bani şi cu probleme clare pentru cei care se află cel mai departe de această pompă (de regulă antreprenorul).

    Miza articolului aţi sesizat-o bine însă ea e puţin mai complexă: se vehiculează peste tot prin articolele de factură neo-keynesistă (socialiste) că de vină pentru această criză ar fi piaţa privată şi capitalismul. În fapt, haosul monetar care distorsionează pieţe private, preţuri şi structura producţiei este cauza acestor probleme. Cei care apără contrariul este evident de ce o fac.

    În Germania de Est inflaţia putea fi provocată de:
    - Tipărirea de mărci germane şi infuzarea lor în Est (cauză monetară)
    - Expansiunea creditului către Est dinspre băncile germane din Vest (cauză monetară)
    - Insuficienta ofertă de bunuri pe fondul unei cereri în creştere generată de liberalizare şi deschiderea pieţelor (cauză naturală şi benefică pentru Germania de Est).

    Chiar dacă nu putem spune într-o evoluţie de preţuri cât e inflaţie monetară şi cât evoluţie naturală putem spune că cea monetară ar fi bine să fie cât mai mică sau să lipsească cu desăvârşire. Nu avem nevoie să ţinem preţuri sus atunci când ele natural merg în jos (preţul caselor) şi nici să ţinem preţuri jos când ele natural merg în sus sau stagnează (dobânda). Dacă facem acest lucru prin pârghii monetare distrugem economia bună.

  3. marks spune:

    Exista o inflatie nemonetara psihologica data de asteptarile inflationiste intr-un sistem care nu inspira incredere. Este insa o inflatie maligna provenita din esecul statal si al elitelor statale. Din pacate eliminarea unui sistem universal de referinta (gen etalon aur) a permis frauda politica prin cresterea artificiala a nivelului de trai. In viitor la cati bani pompeaza Banca Europeana bancilor azi lucrurile o vor lua razna.
    Excelent articol.

  4. A. Matei spune:

    Domnule,
    Felicitari pentru incapatinarea si curajul cu care spuneti lucrurilor pe nume si pentru eforturile pe care le faceti pentru a imprastia ceatza artificial creata de minuitorii de bani in jurul tribului lor exclusivist. Veti fi ridiculizat, bagatelizat, insultat, marginalizat… cunoasteti tehnica… de prostanacii utili (dar aroganti) si de cozile de topor de care sint pline universitatile, presa si partidele politice, dar nu cred ca mai e mult pina cind lumea va intelege ce se intimpla, pentru ca haosul pe care l-au creat acesti dementi a adus lumea in pragul colapsului. Sfirsitul acestei nebunii nu poate fi prea departe.

  5. Alexandru Jecu spune:

    Fiti mai concret si mai percutant. Numiti exact momentele cand tiparnita de bani a functionat, din ordinul cui si cine au fost beneficiarii. Ca sa nu ramanem in domeniul consideratiilor teoretice. Pentru ca cei care platesc sa stie si, eventual, ar fi de dorit, sa ceara satisfactie. Altminteri, vom vorbi despre asta si in veacul urmator.

  6. Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

    Aoleu, domnu’ Paun, nu stiam ca monetarismul care a murit aproape peste tot in lume mai traieste la ASE….

    Va dau un singur fapt “simpatic” si va rog frumos sa il explicati prin prisma propriei teorii : Government Accountability Office da o cifra de 17 triliade de dolari pompati in economia americana in ultima perioada. Explicati de ce dolarul se intareste.

    Poate ar trebui sa cautati si alte referinte in plus fata de Adevarul si Gandul…

    Cu stima,

    • basics spune:

      Deoarece moneda unui stat exprima puterea militara a acelui stat.

    • ionut spune:

      “Va dau un singur fapt “simpatic” si va rog frumos sa il explicati prin prisma propriei teorii : Government Accountability Office da o cifra de 17 triliade de dolari pompati in economia americana in ultima perioada. Explicati de ce dolarul se intareste.”

      Eronat, cand la nivel mondial “dolarul” este “moneda” de referinta, cele 17 triliarde sunt exportate. SUA asta face, de fapt, de mult timp: exporta hartii si razboi! “Dolarul” (in fapt hartia care circula acum n-are nici o legatura cu dolarul – unitate de masura a aurului)”se intareste” fata de “cine/ce? fata de e lira sterlina (oare de ce ii zice “pound”?)? Fleosc! De facto, in ultima suta de ani, “dolarul” a pierdut 98% din puterea de cumparare.

      Keynes si Fisher sunt cei 2 mari sarlatani (alaturi de Marx) care au poluat domeniul economic si, din pacate, dupa cum se vede au facut multe victime. In lumea voastra a “arhitectilor sociali” cu mintile virusate de socialism, individul/omul nu e important, ci e privit ca un robot identic utilitarist, bun de lucru in “statistici”. Penibil si trist!

  7. Cristian Paun Păun Cristian spune:

    @ Răzvan Orăşanu

    Cred că e cea mai banală întrebare pe care pot să o primesc şi la care au răspuns atâţia alţii. Nu e un mister şi nici o dilemă de ce nu se depreciază dolarul. De ce?

    Simplu:
    1. Dolarul este o monedă globală care se regăseşte în rezerva internaţională a fiecărei bănci centrale, e împrumutată internaţional prin instituţiile financiare internaţionale special create în acest scop (FMI, Banca Mondială)
    2. Dolarul tipărit se regăseşte în orice altceva decât carne, lapte, ouă adică în orice altceva decât unii numesc inflaţie generic pe un coş de bunuri;
    3. Dolarul tipărit nu se depreciează faţă de Euro sau Liră sterlină pentru că şi băncile centrale din acele ţări produc bani poate într-un ritm mai accelerat acum decât produce FED-ul.
    4. Dolarul se roteşte foarte mult în sistemul financiar-bancar din lume şi atinge mai degrabă preţul activelor financiare decât preţul la carne, lapte sau cartofi;
    5. Sistemele acestea fragile bazate pe fiat money se pot prăbuşi aproape în câteva zile la orice pierdere de credibilitate. De aceea bancherii centrali imploră să credem în aceste sisteme împotriva evenimentelor care arată contrariul.

    Sunt doar câteva din răspunsurile pe care le pot da… ca să nu lungesc vorba. Continuaţi să credeţi în aceste hârtii fără valoare şi puterea lor de cumpărare aparentă. Vindeţi toate proprietăţile pe care le deţineţi (dacă deţineţi proprietăţi imobiliare) şi monetizaţi aceşti dolari în conturile dumneavoastră dacă sunt atât de virtuoşi şi plini de valoare autentică. Eu unul însă nu vă recomand. Valoare mai mare poate avea un teren în caz de prăbuşire a sistemului monetar. Măcar vă poate da de mâncare la nevoie. S-ar putea ca la nevoie să ne lăsăm toţi de socialismul ăsta monetar pe care îl apărăm şi să ne apucăm de clasicul cartof invocat că produce inflaţie.

    Legat de monetarism… faceţi o confuzie enormă. În economie nu există doar monetarism (iniţiat de Fisher şi rafinat de Friedman prin Şcoala de la Chicago) când vorbim de bani tipăriţi şi de critica lor. Keynes spunea să se tipărească bani pentru a creşte PIB-ul că ei pot fi neutralizaţi prin politica fiscală şi prin faptul că preţurile au o rigiditate naturală (nu ştiu cum se face că Keynes a selectat dubios din aceste preţuri rigide preţul capitalului – dobânda care neapărat trebuie să scadă la tipărirea de bani). Monetariştii de care vorbiţi nu au fost departe de Keynes. Ei au operat ca şi Keynes cu bancă centrală, monedă fiat şi rezervă fracţionară (Friedman de exemplu recomanda ca soluţie la Marea Criză naţionalizarea depozitelor bancare care nu s-a făcut atunci). Adică monetariştii şi keynesiştii sunt de aceeaşi parte a baricadei. Monetariştii totuşi cred că printr-o POLITICĂ MONETARĂ OPTIMĂ (nu fiscalitate şi nu rigiditatea preţurilor) banii proaspăt tipăriţi pot fi neutralizaţi. Printre elementele de politică monetară optimă amintim: creşterea agregatelor monetare cu nu mai mult de 3%, interzicerea REPO şi alte open market operations etc.

    Eu nu sunt nici monetarist şi nici keynesist. Sunt adeptul teoriilor clasice în materie de bani. Banii sunt marfă, orice marfă poate fi ban şi nu trebuie produsă din nimic pentru că dacă facem acest lucru creăm eroare antreprenorială şi distorsionăm producţia.

    Tocmai am avut o prezentare la BNR marţi pe acest subiect:

    http://www.bnro.ro/Masa-monetara-si-inflatia.-Teorie-si-practica-7832.aspx

    Vă recomand pentru mai multă edificare, inclusiv pe problema dolarului:

    http://ideas.repec.org/p/pra/mprapa/33462.html

    Dar mai ales următoarele cărţi esenţiale pe problema banilor (nici unul de aici nu e monetarist şi nu se predau sau se citesc în bibliotecile de la şcoli “înalte”… încă, evident de ce):

    http://mises.org/books/sound_money_salerno.pdf

    http://mises.org/books/moneyproduction.pdf

    http://mises.org/books/failureofneweconomics.pdf

    http://mises.org/books/internationalmonetary.pdf

    http://mises.org/books/desoto.pdf

    Sunt tratate care critică deopotrivă monetarismul de care vorbiţi aici dar şi neo-keynesismul de care vă suspectez.

  8. Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

    M-am lamurit pe deplin, daca niste carti de pe Mises sunt referinta din spate. Totusi, scotoceala adiacenta a scos o chestie interesanta la suprafata – slide-ul 7 din ultima prezentare de la BNR a ultimei doamne care a vb acolo, care arata graficul de corelare M1 cu inflatia, care nu pare a fi cum sustineti dvs.

    In fine, insa, in orice tara normala aveam acuma un Moise Altar sau Acad. Dobrescu care intervenea, lucra 2 saptamani pe regresii sa ne dea corelatia dintre cei doi indicatori si am putea astfel primi un raspuns statistic convingator, care sa aiba un interval de confidenta corespunzator. In lipsa acestora, eu spun ca…dvs spuneti ca…

    Cat despre intrebari banale, va rog sa va abtineti. Daca aveti bunavointa sa cititi macar Financial Times, nu altceva, nu vreun manual de econometrie sau lucrarile lui Bernanke, veti vedea ca este centrala in dezbaterea globala actuala.

    • Muad_Dib spune:

      Silde-ul 7 de care amintiţi dumneavoastră conţine o eroare fundamentală, din această cauză este complet irelevant şi din acest motiv corelaţia pe care o aşteptaţi dumneavoastră nu apare: inflaţia măsurată de BNR prin IPC nu are absolut nicio relevanţă pentru discuţie, pentru că acest indicator măsoară dinamica UNOR preţuri, nu a tuturor preţurilor, pe baza unui coş de produse pe care un om normal, existent fizic nu le-ar cumpăra niciodată. Mă refer aici la faptul că în coşul de produse folosit pentru calcularea inflaţiei sunt incluse, cu diverse ponderi, produse care nu ar putea fi cumpărate niciodată de o singură persoană, de exemplu maşină de spălat automată şi maşină de spălat electrică.

      De asemenea, din coşul de produse folosit lipsesc anumite produse care există în economie şi a căror preţ a crescut semnificativ în perioada analizată, mă refer aici la terenuri, combustibili, acţiuni cotate la bursă. Din acest motiv graficul respectiv este irelevant.

      O analiză pertinentă ar trebui să coreleze dinamica M1 şi M3 cu inflaţia măsurată comparând preţurilor TUTUROR produselor şi serviciilor din economie (acest lucru este practic imposibil, dar o încercare în această direcţie ar fi includerea în coşul de produse cu ajutorul căruia se măsoară inflaţia a unor bunuri şi servicii larg folosite de populaţie şi care sunt puternic influenţate de tipărirea de bani).

      Legat de cărţile de pe mises, nu înţeleg care este totuşi problema. Aţi încercat măcar să aruncaţi o privire asupra lor? Sunt de părere că Soto lămureşte destul de simplu, elocvent şi definitiv problema rezervei fracţionare şi a influenţei tipăririi de bani asupra ciclurilor economice. Ia încercaţi să o citiţi, poate va reuşi să vă lumineze puţin asupra influenţei băncilor centrale asupra erorii antreprenoriale.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Paun


Cristian Paun

Este doctor în economie, conferențiar în cadrul Facultății de Relații Economice Internaționale a Academiei de Studii Economice din București, Director executiv al Societă... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)