Home » Financiar » Citesti:

Inflaţia „nemonetară” bat-o vina

Cristian Paun februarie 14, 2012 Financiar
65 comentarii 2,521 Vizualizari

Mă amuz tot mai tare (dar amar evident) de încrâncenarea cu care cei de la Banca Centrală sar la înaintare să apere teza cum că inflaţia din România e provocată de cauze nemonetare (un exemplu este aici). Miza unei astfel de încrâncenări este însă una foarte mare. E mai uşor să dai vina pe preţul cartofului decât să îţi asumi nişte greşeli de politică monetară expansionistă (de exemplu, în luna ianuarie a acestui an agregatul monetar M3 a atins recordul absolut, fiind în continuă creştere, în condiţiile în care în 2011 şi M1 şi-a reluat creşterea). E uşor să vorbeşti de creştere economică în România de 2-3% când agregatele monetare cresc cu 5% şi când e uşor de observat cât de mulţi bani proaspăt tipăriţi absoarbe statul emiţând titluri pe care băncile comerciale sunt „obligate” să le includă în portofoliile lor. E uşor să spui că inflaţia s-a redus în România la 3% şi acesta este meritul Băncii Naţionale în condiţiile în care în ultimele luni asistăm la prăbuşiri de consum semnificative care ar fi trebuit să ducă la scăderi de preţuri (poate chiar cu 3%), inflaţia reală fiind de fapt diferenţa dintre +3% (ţintită de BNR) şi -3% (nivelul real al preţurilor pe fondul prăbuşirii consumului).

De unde porneşte toată această abordare a inflaţiei care e (în opinia multor specialişti de pe la noi) nemonetară sau care e mare pentru că “au crescut nişte preţuri”? Trebuie spus că în teoria economică clasică legătura dintre monedă (aur) şi preţuri este denumită TEORIA CANTITATIVĂ A BANILOR şi la ea au făcut referire foarte numeroşi economişti clasici (J.S. Mill, R. Cantillon, A. Smith etc.). Ideea de bază enunţată de clasici este următoarea: mai mulţi bani (sau aur) înseamnă preţuri mai mari. Newcomb şi cu Fisher au matematizat (greşit spun eu şi foarte mecanicist) această relaţie sub forma simplistă: M x v = p x Q (M – masa monetară, v – viteza de rotaţie a banilor, p – preţuri şi Q – bunurile şi serviciile nou introduse pe piaţă). De aici s-a dezvoltat un întreg curent de gândire (monetariştii şi apoi cei din Şcoala de la Chicago conduşi de Friedman) care credeau în non-neutralitatea banilor în economie (banii emişi noi produc efecte în preţuri). Pentru monetarişti formula teoriei cantitative a banilor este: M x v = p x T, Q fiind înlocuit cu volumul tranzacţiilor T. Marele păcat al monetariştilor este acela că ei au rafinat metodele de calcul al preţurilor (Fisher a inventat IPC-ul care este cea mai gregară aproximare a inflaţiei) şi au vorbit de posibilitatea de neutralizare a efectului banilor tipăriţi în economie prin politicile monetare.

O ramură aparte de gândire economică este cea a lui Keynes, Pigou (şi toţi neo-keynesiştii care cred în echilibru general) care au preluat formula cantitativistă a lui Newcomb şi au transformat-o în M x v = p x Y, unde Q este înlocuit de Y care reprezintă veniturile. Diferenţa dintre keyensişti şi monetarişti este că keynesiştii nu cred în non-neutralitatea banilor şi consideră preţurile şi salariile rigide în raport cu noua cantitate de monedă aruncată în piaţă. La keynesişti, orice nouă emisiune de monedă produce, la o viteză de rotaţie constantă, o creştere economică. Pentru a explica inflaţia keynesiştii apelează la tot felul de cauze non-monetare: creşterea taxelor, creşterea consumului, scăderea ofertei. De ce? Simplu: pentru a da un fundament pseudo-teoretic tipăririi de bani şi pentru a folosi apoi aceşti bani chipurile pentru creştere economică, în realitate pentru a-i deturna politic. Politica monetară a României “capitaliste” este dominată de această abordare keynesistă şi cei de la BNR par absolut blocaţi în această teorie caducă şi neconformă cu realitatea economică nici de la noi şi nici din Zona Euro: de exemplu, noi am ajuns să tipărim bani în cantităţi enorme inclusiv în criză când producţia scădea dramatic (numai în 2008 când am căzut de la creştere de 7% în 2007 la -14% Banca Naţională a expandat M1 cu 16,92% şi M3 cu 17,7% pe datele din rapoartele lor lunare, procesul de expandare continuând în ritmuri asemănătoare şi în 2009 şi în 2010). Tot keyensiştii sunt cei care pun politica fiscală şi bugetară (inclusiv echilibrul bugetar pe care îl recită toţi specialiştii în guvernanţă) mai presus de politica monetară. Keynesiştii confundă practic inflaţia şi o reduc la o variaţie a unui IPC pe care l-au micşorat tot mai mult neincluzând bunuri fundamentale în el şi care a ajuns natural să nu se mai coreleze în dinamică cu masa monetară tocmai pentru că nu mai reflectă demult corect inflaţia.

O problemă întâlnită şi la monetarişti şi la keynesişti este cea a stabilităţii preţurilor. Preţurile trebuie neapărat să fie stabile deşi starea naturală a preţurilor pe piaţă este cea a instabilităţii lor, a sensibilităţii lor la modificările naturale de cerere (se schimbă preferinţele de consum) sau de ofertă (condiţii naturale vitrege, scăderea producţiei pe fond tehnologic etc.). Iluzia stabilităţii preţurilor se traduce în practica de la noi în obsesia pentru ţintirea inflaţiei (a cărei reuşite este o pură întâmplare iar cazul României dovedeşte pe deplin acest lucru).

O altă categorie de economişti, cei austrieci, au rămas la teoria clasică a banilor şi a relaţiei dintre bani şi preţuri. Ei nu cred în neutralitatea banilor (keynesistă) şi nici în virtuțile unei politici monetare optime (monetariștii) care să neutralizeze efectele nocive ale tipăririi excesive de bani în raport cu creşterea economică. Austriecii nu cred în formulele asociate teoriei cantitative a banilor şi critică vehement modul de calcul al inflaţiei sau principiul stabilităţii preţurilor. Inflaţia trebuie să rămână doar acea creştere nenaturală a preţurilor care nu se datorează pieţei şi care este indusă de expansiunea monetară (ce poate veni de la Banca Centrală dar şi din sistemul băncilor comerciale care operează cu rezervă fracţionară).

În concluzie, cu excepţia keynesiştilor şi neo-keynesiştilor, „nobelizaţi” în cea mai mare parte, cele mai importante şcoli de gândire economică merg pe ideea de non-neutralitate a banilor şi pe un efect asupra preţurilor a tipăririi de bani. Banca Centrală prin această poziţie rigidă care apără cauzele nemonetare ale preţurilor din România (explicaţia e ceva de genul: „cineva a murit pentru că a murit” echivalentă cu „preţurile cresc pentru că cresc preţurile”) nu vrea decât să arunce întreaga vină şi răspundere pentru lipsa de predictibilitate, haos şi debandadă strict în spatele Guvernului sau pieţei libere (tot ea săraca), delimitându-se incorect de dezechilibre majore induse în piaţă (dobânzi mari, inflaţie mare, curs artificial volatil) şi pe care nu le poate justifica dar de care răspunde clar. Ura aceasta faţă de piaţa liberă este complet nejustificată şi nu face decât să alimenteze şi mai mult nostalgia faţă de sistemul economic falimentar, cel socialist.

Închei prin a spune doar atât: Dacă inflaţia din România este atât de nemonetară precum declară cei de la Banca Centrală de ce o mai ţinteşte cu atâta obsesie nimerind-o întâmplător? De ce nu ţinteşte inflaţia asta un consiliu al producătorilor sau consumatorilor din piaţa liberă (de exemplu producătorii şi consumatorii de cartofi)? Sau de ce nu o ţinteşte Guvernul? Sau de ce mai avem nevoie de Bancă Centrală dacă tot e „nemonetar” fenomenul inflaţiei? Sau de ce nu triplăm masa monetară şi ne dăm o primă la toţi în lei, că doar nu există nici o cauză monetară a inflaţiei în România iar preţurile sunt complet neutre la acest lucru?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "65 comments" on this Article:

  1. catalin b spune:

    Cristian, e interesant ce spui. Pe mine ma intereseaza fraza “de exemplu, noi am ajuns să tipărim bani în cantităţi enorme inclusiv în criză când producţia scădea dramatic (numai în 2008 când am căzut de la creştere de 7% în 2007 la -14% Banca Naţională a expandat M1 cu 16,92% şi M3 cu 17,7% pe datele din rapoartele lor lunare, procesul de expandare continuând în ritmuri asemănătoare şi în 2009 şi în 2010)”.
    Daca s-au emis bani noi intr-o piata in scadere, si cum nu cred ca acesti bani noi au fost repartizati in mod uniform tuturor cetatenilor acestei tari, inseamna, pe cale de consecinta logica ca ei au ajuns mai intai in mainile anumitor persoane/institutii care, iarasi logic, au devenit peste noapte mai bogate, pentru ca in vreme ce preturile stagnau sau scadeau ei s-au trezit via BNR cu niste bani noi tipariti in brate
    As dori daca se poate sa spui , daca ai informatii, cine ar fi acele persoane, institutii care beneficiat de aceasta creatie monetara?

    • Cei care beneficiază primii de creaţia monetară sunt şi cei mai avantajaţi pentru că intră în posesia unei mase monetare proaspăt create primii când încă preţurile nu au captat în ele efectul monetar. Aceştia sunt (nu neapărat în ordinea aceasta):
      - Instituţiile publice (de exemplu chiar Banca Centrală care şi-a menţinut primele şi salariile la acelaşi nivel aproape ca dinainte de criză; în plus nu am auzit ca să existe concedieri masive în BNR ci, dimpotrivă);
      - Băncile comerciale care nici ele nu s-au refomat semnificativ: vedem că la orice colţ de stradă se mai deschide (paradoxal) încă un sediu de bancă şi încă se fac angajări;
      - Cei care lucrează cu statul: de exemplu farmaciile sau cei care fac proiecte florale sau pun borduri, cei implicaţi în dezăpezire sau în “cornul şi laptele”.

      Cum dependenţa în România de stat ESTE FOARTE MARE acest lucru face ca banul proaspăt tipărit să intre repede în circuitul economic şi să îşi producă efectele. Mai mult, cum noi nu avem încă o piaţă imobiliară sau de capital foarte lichide şi puţin volatile efectul monetar al inflaţiei este mult mai direct şi mai amplu. În plus, leul nu este o monedă internaţională (în SUA, de exemplu, se vede mai greu tipărirea de bani în preţurile laptelui).

      Ultimii care ajung în posesia banilor sunt cei angajaţi în privat care produc 100% pentru piaţa liberă: cel care face napolitane să le vândă în magazine. În acest fel el rămâne mereu sărăcit sistematic şi, la un moment dat, va da faliment şi va dori, ca să supravieţuiască să se conecteze şi el într-un fel la stat. Adică dependenţa de stat va fi şi mai mare. Socialismul monetar va duce, implict, la socialism pe toate planurile.

      Mulţumesc de întrebare! Foarte la obiect…

  2. bogdan spune:

    O intrebare am: chiar credeti ceea ce spuneti??
    Ma leg doar de : “. E uşor să spui că inflaţia s-a redus în România la 3% şi acesta este meritul Băncii Naţionale în condiţiile în care în ultimele luni asistăm la prăbuşiri de consum semnificative care ar fi trebuit să ducă la scăderi de preţuri”

    Intrebare: cum poate un profesor universitar de ASE sa afirme asha ceva fix dupa ce INS anunta primele doua trimestre de crestere a consumului populatiei… Uite, de dexemplu aici:
    http://businessday.ro/01/2012/un-motiv-de-optimism-moderat-pentru-2012-evolutia-consumului-populatiei/

    ..

    • Ia verificaţi mai atent consumul populaţiei în perioada Iunie 2011 – Noiembrie 2011 şi vedeţi cu cât a scăzut el în lunile în care a scăzut şi cu cât a crescut el în lunile în care a crescut. Exisă date lunare pentru aşa ceva. Pe asamblu, o să vedeţi un consum privat în scădere. Ce se aşteaptă INS în 2012 pentru mine contează mai puţin. Ei se aşteaptă la creştere economică substanţială de vreo 10 trimestre încoace şi nu le prea iese. Creştem modic cu până în 2% şi, de regulă, prin aport monetar puternic. Un fel de stagflaţie în care inflaţia erodează premizele unei creşteri durabile prin salvarea statului (inclusiv a celor care lucrează direct cu el) şi a sistemului financiar-bancar în dauna economiei sănătoase.

      • bogdan spune:

        Imi dati si mie un link cu date INS care sa arate cum scade consumul populatiei? Eu nu vorbesc de ce se va intimpla in 2012 ci despre faptul ca T2 2011 versus T2 2010 si T3 2011 versus T3 2010 avem cresteri ale consumului populatiei. daca aveti cifre care sa arate contrariul, astept un link. Si apropos, ar fi frumos sa-mi postati tot comentariul, nu doar ce considerati de cuviinta. Daca tot suntem pe un blog …

        • Scăderea cifrei de afaceri în sectorul comerţului cu amănuntul e cu 3,3% pe total anul trecut. Adică vânzările valoric pe piaţă scad. Aceste vânzări pot să scadă pentru că:
          1. Scade cererea de bunuri (în inflaţie intră cu precădere bunuri care fac obiectul comerţului cu amănuntul, alimentare şi nealimentare);
          2. Scad preţurile celor care comercializează astfel de bunuri. Preţurile scad şi sunt mai mici tot pentru că bunurile acestea se cer mai puţin. Inflaţia însă ne arată că acest lucru nu se întâmplă ci, dimpotrivă preţurile cresc cu 3% în anul trecut. Înseamnă că e doar o prăbuşire de consum pe aceste bunuri. Sau aveţi o altă explicaţie?

          Aici aveţi câteva linkuri:

          http://businessday.ro/wp-content/uploads/2012/02/Comert.jpg (acesta este graficul pe care m-am uitat şi care nu îmi spune lucruri de bine).

          http://www.wall-street.ro/articol/Economie/115999/cifra-de-afaceri-din-comertul-cu-amanuntul-a-scazut-anul-trecut-cu-3-3.html

          Personal consider mai util să corelăm cu inflaţia acest indicator legat de comerţul cu amănuntul şi nu consumul total care intră în PIB (care are problemele sale pe care o să le discut cu altă ocazie). Când preţurile cresc pe ansamblu cu 3% dar cifra de afaceri din comerţul cu amănuntul scade cu 3,3% nu e un semn că o ducem bine. Şi nici că am ieşit din criză. Poate a crescut consumul “privat” în PIB dar el a fost tractat de exporturi, de stat şi de infuzia de monedă.

          • bogdan spune:

            pai… chiar daca nu ne uitam la consumul total, ca ala e mincinos, ci doar la comertul cu amanuntul, care -i adevarul adevarat, nu putem sa nu observam (din primul link, de exemplu) ca ultimele 3 luni ale lui 2011 a fost pe plus cu 2, 2.8, respectiv 6%.
            Deci semnele catastrofice tot nu se vad. Prabusirea cataclismica tot nu e evidenta…

            Iar daca e sa discutam serios despre cauzele reale ale inflatiei, ce spuneti de cresterea accizelor, de pretul produselor energetice (petrol, gaze, carbune) din import, de evolutia cursului ron/usd (si chiar a cursului ron/eur). Eu mai degraba aici as cauta cauzele… Da’ na, fiecare interpreteaza statistica dupa cum crede de cuviinta…

    • Aurelian spune:

      Sper ca domnul profesor comite erorile din text cu intentie, pentru savoarea articolului, si nu din nestiinta. Sper ca stie ca Banca Centrala tinteste inflatia pe termen lung, nu de azi pe maine, sper ca stie ca este general admis ca o crestere naturala a preturilor (pe termen lung) apropiata dar sub 2% este benefica pentru o economie. Sper ca domnul profesor stie ca daca o banca centrala tipareste bani in exces, asta nu se va reflecta imediat in cresterea preturilor, pentru ca niciun comerciant nu urmareste rapoartele statistice ale bancii pentru a-si corela preturile(cartofilor, daca va place atat de mult exemplul) cu cresterea agregatelor monetare. Chiar sunt curios daca vanzatorii de cartofi (din import, desigur) din piata mea s-au uitat si la M1, ca sa nu ramana in urma, vezi bine, atunci cand au scumpit marfurile din cauza ninsorilor si a gerului. Sper ca domnul profesor stie toate astea, altfel…

  3. Teoria austriaca a banilor a ridicat mari probl. Una este asa numita circularitate austriaca conform careia o intelegere a valorii banilor derivata exclusiv din utilitate (Mises, Rothbard etc) poate fi rezolvata doar circular: preturile de piata de azi imi indica valoarea banilor, dar asta implica valoarea banilor de ieri (rezolvata in acelasi fel) si tot asa la infinit. Probl. asta e celebra, nu se poate sa n-o stiti. Lawrence Moss de ex a scris ca a pus in dificultate teoria economia din prima parte a sec XX, cand a incearcat sa depaseasca impasul circularitati austriece “once we realize that the optimum level of cash balances can be determined by the intersection of the supply curve for money and the demand curve derived by a hypothetical comparison of various price levels and the resulting level of cash balances desired”. Nu mi se pare ca tineti cont deloc de discutiile astea cand reluati ideile austriece despre teoria banilor, a ciclului economic etc. :)

    • Aici aveți o critică serioasă la Moss făcută de R. Garrisson:

      http://mises.org/journals/jls/3_2/3_2_2.pdf

      Vă las să o citiți pe îndelete și să extrageți din ea greșelile pe care le face Moss în argumentația sa.

      • Critica generata de circularitatea austriaca e mai veche decat Moss, iar greselile lui Moss sunt greselile lui Patinkin, pentru ca Moss e inspirat de Patinkin; Karen Vaughn de ex admite argumentatia lui Moss, desi o considera incompleta. In sfarsit, solutia lui Moss e mult mai ok decat ce au produs Mises si Rothbard. Am retinut cartea, o sa ma ocup de ea cand am timp :)

      • A nu se intelege ca circularitatea austriaca a fost depasita altfel decat au reusit Mises si Rotbard prin ceea se numeste teorema regresivitatii. Doar ca e o simpla abstractie. Moss nu intamplator spune ca originea banilor e la fel de neclara ca originea limbii insesi.
        Si inca ceva: data viitoare in loc de explicatii o sa va dau direct referintele. Constat ca e mai simplu. :)

        • L-am citit pe Garrison. Mi l-ati sugerat presupun doar ca sa-mi aratati ca exista o critica pe Moss sau asa ceva. Cand dvs faceti din inflatie o probl pur monetara, va bazati, ca sa folosesc o expresie a lui Machlup, pe interdependenta bani-preturi; doar ca aceasta interdependenta e circulara. Nu asta e discutia lui Garrison. Ce-l intereseaza pe el e mai curand cat de neoclasic e Mises in realitate. Solutia lui Moss la probl teoriei banilori a lui Mises e solutia lui Patinkin. Ma tem ca e mult mai buna decat ce aveti dvs. Oricum, el macar a incercat sa depaseasca circularitatea aia, pe care dvs o reluati aparent fara nicio probl cu explicatiile astea :)

        • Si care ar fi problema/eroarea fundamentala a teoremei regresiei in formula Mises-Rothbard? Eu reiau si dvs indicati hiba, va rog:
          Puterea de cumparare a banilor este un pret – pretul banilor. Are o configuratie atipica, deoarece daca pentru toate celelalte bunuri preturile sunt exprimate in moneda, puterea de cumparare este un sir eterogen de valori cardinale (cantitati/bucati/alte unitati) – in speta tot ce se poate cumpara cu 1 unitate monetara.
          Ca pret, ar trebui sa poata fi explicat cu aparatul analitic al cererii si ofertei (asta incearca, si reusesc dupa mine fara probleme, Mises sau Rothbard). Asadar, puterea de cumparare a banilor este determinata de cererea si oferta de bani. Daca oferta de bani a momentului ridica mai putine probleme (mai ales intr-un regim cu moneda marfa unde cantitatea totala din marfa selectata de piata ca mijloc de schimb devine cantitatea de bani sau masa monetara), mai complicata e problema cererii de bani. Si asta pentru ca cererea pentru detineri monetare curente n-are sens decat daca avem deja o putere de cumparare anterioara a unitatii monetare in functie de care sa judecam volumul dorit al acestor detineri monetare curente. Cu alte cuvinte puterea de cumparare este determinata de jocul oferta-cerere, din care ultima depinde de puterea de cumparare – aici intervenind circularitatea de care aminteati. Numai ca Mises observa ca e vorba de doua puteri de cumparare: cea curenta (in formare) si una istoric data (de „ieri”); deci n-ar fi circularitate. Totusi, se poate ridica problema – de care iarasi amintiti, putin la gramada cu circularitatea – a regresului la infinit: puterea de cumparare de azi depinde de cea de ieri, care depinde de cea de alaltaieri samd. Din nou, Mises (si dupa el Rothbard) au un raspuns, cel mai ignorat din dezbaterea asta teoretica pare-mi-se. Anume ca aceasta inlantuire istorica de puteri de cumparare are ca punct logic (necesar) de oprire (daca privim retrospectiv; ar fi punctul de pornire a schimbului indirect si de nastere a mijlocului de schimb, daca privim in sensul normal al curgerii timpului) rata/ratele de schimb din situatia de barter sau cea in care moneda in discutie nu juca inca rolul de mijloc de schimb. Iar aceste rate de schimb din barter nu ridica probleme deosebite in a fi explicate (conform teoremei fundamentale a schimbului, doi indivizi detinand fiecare cate un bun si apreciind fiecare ca bunul celuilalt iar servi la satisfacerea unei nevoi mai importante decat bunul propriu, se angajeaza in schimb).
          Asadar, luand-o invers, pornind de la situatia de barter in care exista rate de schimb; coroborat cu aspectul negativ al dificultatilor barterului (necesitatea dublei coincidente a nevoilor) si cu aspectul pozitiv al existentei proprietatilor monetare (divizibilitate, portabilitate, durabilitate, raritate relativa, omogenitate etc. – de satisfacut cumulativ); anumit/e bun/uri sunt selectate ca mijloace de schimb, dintre acestea cele care devin general utilizate fiind banii sau moneda – proces care privit retrospectiv da teorema regresiei.
          Are probleme majore? Pana la urma orice teorie e, intr-un anumit sens, „simpla abstractie”.
          Iertare daca totusi m-am lungit excesiv…

  4. Cristian Paun Paun Cristian spune:

    @ Aurelian

    1. Ce înseamnă termen scurt sau termen lung? Pentru bunurile din coşul de consum 1 an e termen scurt sau termen lung?

    2. Singura creştere care e “naturală” e cea indusă de piaţă prin raportul cerere – ofertă. Adică dacă cererea de cartofi creşte preţul NATURAL creşte şi această creştere nu e malefică. Ea produce un semnal în economie şi va îndemna pe unii să producă cartofi mai mulţi e mai profitabil. La fel şi dacă oferta scade preţul NATURAL va creşte şi nici această creştere nu e malefică. Aceasta nu e inflaţie ci o creştere NATURALĂ a preţurilor. Nenatural e să produci bani să susţii preţurile să crească când ele NATURAL ar trebui să scadă pentru că scade consumul. Adică să vrei inflaţie când s-ar putea să ai presiuni deflaţioniste puternice (pe care inclusiv BNR le recunoaşte);

    3. Vânzătorii de cartofi nu ţin cont poate direct de M1 ci de cât de uşor vând cartofii la un preţ de 1 leu şi apoi văd că la fel de uşor vând cartofii şi la 2 lei pentru că în piaţă a fost produsă suficientă lichiditate.

    Singura creştere de preţuri malefică e cea indusă monetar. Pentru că ea DENATUREAZĂ / ALTEREAZĂ / MODIFICĂ decizia antreprenorului producător de cartofi. Foarte mulţi dintre noi trecem cu vederea acest aspect fundamental. Deşi aparent trăim cu impresia că Banca Centrală ne protejează (ţinteşte inflaţia şi o nimereşte absolut întâmplător odată la cinci ani), în realitate intervenţionismul monetar E GENERATOR DE EROARE ANTREPRENORIALĂ. Şi mai departe DE CRIZĂ.

  5. i - conomics spune:

    Felicitari pentru articol. daca ai avea timp ar fi interesant sa explici omuli de rand de ce inflatia nu este buna, sau mai exact cum il afecteaza negativ tiparirea de bani a bancii centrale.

    Tinand cont de expansiunea M0,M1, M3 din ultima perioada, ce parere ai de inflatia viitoare? Vom ramamane in moderatie ~3% oficial sau…. ne ducem iarasi de unde am venit?

    Nu ai comentat nimica de modul de calcul al inflatiei si anume ca estimarea actuala de ~3% poate fi chiar departe de adevar…..

  6. Paul spune:

    Cred ca am comentat de multe ori punctele dvs de vedere. V-am mai spus ca economia in general si politicile monetare nu sunt simple ecuatii lineare de ordinul I. Iti trebuie ceva mai multa carte ca sa devi credibil. Personal nu fac nici o diferenta intre punctele de vedere ale “economistilor” de la A3 si ale dvs. O analiza serioasa incepe cu listarea tuturor parametrilor/variabilelor si a ponderii acestora. Reducand totul nu poti trage concluzii decat in baza modelului pe care ti l-ai ales singur sau pe cel care esti capabil sa-l propui. Cu scuze, megeti la A3 sau la iRealitati si dezbateti astea cu Hurezeanu si Striblea !

    • Vi se pare că acest site ar fi Aula Academiei Române? Putem discuta și mai complicat însă mă mulțumesc cu lucrurile mai simple tocmai pentru a fi mai ușor de înțeles. Oricum și lucrurile complicate (la dumneavoastră ar fi complicată o ecuație de gradul 7? sau un sistem de ecuații simultane? – de câte ecuații simultane ar fi complex?) pleacă de la lucruri simple (sau ar trebui să plece). Mai mult, nu e sigur că fiind mai complicate decât lucrurile simple, cele complicate ar fi soluția problemei.

      Acesta nu e un articol de cercetare ci un post pe un site ne-academic care ridică o problemă ce pe mine mă preocupă intens (activitatea academică de cercetare o public în altă parte nu pe Contributors). Îmi pare rău că nu mă ridic la nivelul academic pe care îl doriți. Dar nu e un argument contra la cele expuse de mine. Argumentați cu argumente simple sau complicate de ce ar fi inflația nemonetară și o să încerc să vă înțeleg și să vă răspund oricât de complex ați fi.

      • Radu spune:

        D-le Paun! Eu atat pe dvs cat si pe Vlaston va dau bile albe pentru ca faceti o dezbatere interactiva si raspundeti. Raman insa la parerea ca realitatea este mult mai complicata si nu poate fi expediata pe Hotnews. Publicul de aici satul de manipularea Antenelor nu mai accepta o alta manipulare, de aceasta data in planul solutiilor economice originale. Daca insa sunteti de buna credinta, ceea ce as putea crede, va rog sa postati un articol in care sa dezbateti urmatoarea tema: Romania vs Grecia. Ca sa fiu mai clar: cum explicati faptul ca o tara ca Grecia care are o datorie de cca 400 miliarde euro, o economie care nu produce mai nimic in comparatie cu Romania are un nivel mediu de trai de cel putin 20 ori mai ridicat chiar dupa aplicarea restrictiilor? Astept un raspuns de un economist. Va asigur ca daca veti atrage atentia asupra acestei anomalii, va apare o presiune pe guvern si BNR care ar trebui sa aduca in discutie subiectul pe masa UE dar si a finantatorilor externi. In plus CINE opreste o tara ca Grecia din zona euro sa aiba un salariu mediu de 300 euro/luna si o pensie medie de 100? V-ati crea astfel o vizibilitate mai mare decat aceasta, pe care cam fara succes, o incercati cu analizele originale. Va multumesc!

        • Cristian Paun Păun Cristian spune:

          Diferenţa dintre noi şi Grecia e INFIMĂ pe următoarele aspecte:
          - Ce considerăm că trebuie să asistăm social
          - Ce considerăm că trebuie să facă statul în economie
          - Ce rol atribuim factorului politic în economie
          - Cum vedem sectorul privat şi antreprenoriatul
          - Cum stabilim impozitele şi taxele
          - Cum înţelegem parteneriatul public – privat
          - Cum controlăm risipa din sectorul public
          - Cum trăim la nivel de buget pe datorie şi pe deficit
          - Cum facem alocările de resurse publice
          - Cum manipulăm fondurile europene

          Ce ne diferă de Grecia:
          - Nu suntem în Zona Euro ceea ce ne-a făcut să fim mai “înapoiaţi” cu datoria şi cu cheltuielile statului
          - Nu am apucat încă să facem datoriile şi deficitele Greciei că suntem la început cu absorbţia fondurilor europene (mai ales cele pe infrastructură) care prin cofinanţare ne vor duce în final tot cam pe acolo.

          Oricum cu datoria privată (care în parte tot publică e sau mai exact legată de investiţiile publice) suntem în zona critică. Mai ales că avem o economie sensibilă la primul val de gândaci de Colorado care ne mănâncă lujerii de la cartofi.

          Aveţi aici un articol în care detaliam cum au risipit Grecii 1 miliard din cele 400, scris înainte de a începe scandalul cu datoria sa publică:

          http://cristianpaun.finantare.ro/2010/04/11/falimentul-unui-stat-prin-proiecte-publice/

    • Mihal spune:

      O eroare fundamentala pe care o face comentatorul @Paul este sa considere ca are de a face cu un sistem prodictibil printr-un model matematic. El afirma: “O analiza serioasa incepe cu listarea tuturor parametrilor/variabilelor si a ponderii acestora.”
      Cu alte cuvinte, dat fiind un model matematic suficient de complex, evolutia acestuia ar trebui sa fie predictibila, iar eroarea pe care o fac economistii de acum este ca nu folosesc sisteme suficient de complexe.

      Fals. Economia este o stiinta a comportamentului uman, prin definitie haotic si impredictibil. De aceea, orice model matematic este sortit erorii. Ceea ce avem sunt niste reguli verificate empiric, care sunt cu atat mai eficiente si au o predictibilitate mai mare, cu cat sunt mai simple. Cum ar fi corelatia directa dintre inflatie si masa monetara. Nu e nevoie de niciun sistem complicat si teoretic, atat timp cat avem evidenta empirica. Si este cu totul indoielnic ca ai putea reusi sa modelezi aceasta regula empirica intr-un sistem matematic eficient.

  7. Radu D.L.Popescu spune:

    Nu sunt economist, dar ceva matematica mai pricep. In formula M x v = p x T cele doua produse sunt direct proportionale, deci daca cresc preturile si valoarea tranzactiilor sta pe loc (ceea ce se poate intampla daca scadfe cererea) atunci automat masa monetara ar trebui sa creasca, pentru ca in conditiile scaderii cererii nu poate sa creasca viteza de rotatie , pentru a ramane ecuatia matematic valabila.

    • Cristian Paun Păun Cristian spune:

      Oferta de bani în economie nu poate crește decât într-un singur mod: multiplicare de bani sau mai exact politică monetară expansionistă. În economiile moderne nu putem folosi ca bani ce marfă dorim noi ci doar ceea ce legea ne dă voie. Deci creșterea masei monetare e produsă doar dintr-o singură sursă: banca centrală într-o primă fază pe M1 (banii fizici) și apoi băncile comerciale multiplică M1 la M3 (banii scripturali) prin sistemul de rezerve fracționare.

      Evident că ecuația în sine are mari probleme. A pune într-o ecuație teoria cantitativă a banilor, mai ales în forma propusă inițial (rafinată ulterior însă nu cu modificări semnificative) este o aproximare foarte gregară a realității.

  8. Andrei spune:

    Va inteleg frustrarea vis-a-vis de argumentele BNR. In schimb, as dori sa inteleg, in absenta interventiei BNR, care ar fi fost situatia pnb-ului (si implicit impactul asupra omului de rand) in cazul unei inflatii negative in Romania (-3% cum afirmati in articol).

  9. eugen spune:

    .. ce am inteles eu… ca toata uniunea europeana greseste_ ma refer la marii economisti.. ca toata conducerea bnr greseste.. nu va pare suspect ca NUMAI dv. sunteti purtatorul adevarului absolut ?. vai de mama lor de studenti care va ferecventeaza cursurile ca ies nauci de cap..

    • Cristian Paun Păun Cristian spune:

      Studenții mei nu prea păreau nemulțumiți… Ba dimpotrivă, a trebui să schimb sala că nu încăpeau în ea. Nu le mai purtați de grijă lor.

      Mai bine reflectați / comentați cu argumente la ceea ce am scris eu aici. Arătați-mi unde greșesc și voi reflecta și eu la rândul meu la ceea ce îmi veți spune.

      Da, toată Uniunea Europeană greșește. Și la fel și SUA. Împreună au tipărit câteva mii de miliarde de Euro să ieșim din criză. Următoarea ne va prinde din urmă rapid și va include la pachet și ”salvarea” adoptată deja. Încăpățânarea asta de a ascunde sub preș impactul monetar asupra inflației ne face orbi în fața crizei. Criza apare tocmai pentru că inflația nu e nemonetară. La un moment dat lucrurile se vor corecta în piață. Spre durerea și sărăcirea noastră.

  10. Alexandru Jecu spune:

    E primul discurs economic antisistem de care iau nota. Fiind un spirit socratic sunt mefient fata de mesajele oficiale. Pregatirea mea economica este modesta dar sunt sceptic fata de cea afisata de economistii agreati de putere, oricare ar fi ei, de cei consacrati de rutina academica sau cea mediatica. Am cateva semne de intrebare si cateva suspiciuni pentru care va cer un punct de vedere. Nu este o prezentare sistematica. Incep cu deprecierea catastrofala a monedei nationale de dupa ’90, prezentata ca aducere la zi a valoarii ei reale. Convingerea mea este ca a fost, de la un punct incolo, un act populist criminal si o escrocherie care a vizat avutia fiecarui roman. Jocurile Caritas si FNI au fost operatuini speciale de extragere din piata a excesului de moneda in care cei implicati au primit comisioane. Devalizarea Bancorex a fost un act premeditat menit sa duca capitalul existent in maini romanesti. Membrii vechilor servicii, in mainile carora a ajuns, creditati de legenda comunista ca mari specialisti, s-au dovedit ulterior, in conditiile capitalismului nou inscaunat, niste neispraviti. Cursul valutar actual este rezultatul unei operatii artificiale care spoliaza in primul rand populatia si pe amarati naivi si disperati intraprinzatori actuali. Nu exista niciun program sau politica menita sa induca in populatie o cultura antreprenoriala, totul fiind la latitudinea unei gasti ireponsabile care traieste doar pentru satisfactiile momentului. Toate domeniile in care exista sanse de castig sunt penetrate sau luate in arenda de serviciile speciale.Tot ce se intreprinde in limitele normalitatii este efectul presiunii externe. Unde am gresit?Vreau doar sa inteleg.Multumesc.

    • Cristian Paun Păun Cristian spune:

      Păi nu greșiți. Simțiți lucrurile bine. Însă sunt cam multe să le pot comenta pe toate pe scurt.

      M-aș lega doar de manipularea cursului de schimb și efectele sale negative. Așa este… Permanenta grijă de a avea un curs stabil sau în ușoară depreciere ascunde în spate tipărire de bani sau multiplicare de bani. De multe ori am ținut cursul la o valoare nenaturală acest lucru alterând informația în piață disponibilă oricui vroia să se apuce de ceva antreprenorial, fie că era vorba acolo de un export sau de un import de echipamente pe un credit luat în valută. Mai mult, ne-am încăpățânat să avem un curs stabil și înainte de criză (tipărind bani ca să ținem ritmul cu intrările de valută proaspăt tipărite) și în criză (completând ce ieșea din țară cu un credit ieftin doar cu buletinul de la FMI). Cei ce coordonează problemele monetare ale României nu sunt străini de teorii de genul: creștem cursul să stimulăm exportatorii… Păi dacă ăia ca să exporte mai mult au nevoie de echipamente din import sau de capital din import creșterea de curs devine fatală pentru ei și nu duce în final la nici o creștere de exporturi. Doar la eliberare inutilă de lei care în final nu produc nimic altceva decât inflație și sărăcie.

      România așa cum arată ea astăzi este victima unor soluții permanent monetare găsite acestei economii care nu au făcut decât să mențină și să apere status quo-ul în materie de stat și prezența sa în economie (la adăpostul căreia unii fac bani mulți). Antreprenoriatul din România nu se dezvoltă și pentru că trăim într-o economie falsificată pe partea de informații de acest intervenționism monetar care ne costă mai devreme sau mai târziu. Noi cu toții am sărăcit sistematic prin inflația pe care am plătit-o de-a lungul celor 20 de ani de pseudo-tranziție.

      Inflația e cea mai dureroasă taxă de care nu poate scăpa nimeni. Nimeni nu poate face evaziune la inflație. Și economia subterană e afectată de această taxă care nu iartă pe nimeni. Are grad de încasare 100% și nici nu necesită birocrație și raportări lunare obositoare. De aceea, România este și rămâne dependentă de monedă, politici monetare și de inflația vândută pe post de stabilitate monetară (când noi trebuia să avem deflație continuăm să avem inflație). De aceea în România când se explică relele produse de socialismul monetar se mută discuția în ograda guvernului sau a pieței libere (mai mult cartoful în ultima perioadă).

  11. Ardan spune:

    Paun Cristian ˝Vânzătorii de cartofi nu ţin cont poate direct de M1 ci de cât de uşor vând cartofii la un preţ de 1 leu şi apoi văd că la fel de uşor vând cartofii şi la 2 lei pentru că în piaţă a fost produsă suficientă lichiditate˝

    Ce inseamna ca vand usor sau greu, in ce se masoara? In realitate (daca luam ca studiu de caz vanzatorul de cartofi) indicatorul pe care-l ia in considerare acesta este timpul in care vinde.
    Vanzatorul de cartofi crede ca ia deciziile in functie de timp, mai pretentios se poate spune ca ia deciziile in functie de viteza de circulatie a banilor.Ca banii nu-s sunt doar cantitate (masa) ci si flux.Flux inseamna cantitate/timp.Viteza.
    In practica vanzatorul din piata (intrebati un oltean) cere sa zicem 2 lei pe kilul de cartofi si asteapta sa vanda.Daca trec 10 minute si vinde 10 kile, trage o concluzie (ca poate sa creasca pretul).Daca trec 8 ore si nu vinde nimic, poate trage concluzia ca e cazul sa scada pretul.Daca trec 2 ore si vinde un kil, s-ar putea fie sa scada, fie sa creasca pretul.Depinde ce viteza minima de rotatie isi permite.
    Asa ca olteanul nu ia decizia in functie de M (deci in functie de cati bani au in buzunar toti cumparatorii din piata) ci in functie de v (deci in functie de cat de repede isi scot aceia banii din buzunar).

  12. eugen spune:

    .. in regula.. sunteti deci infailibil… solutia ? evident cu efectele ulteruioare de rigoare.pentru toti cetatenii_ UE, americani ..adica ce sa ne mai complicam..pt. toti locuitorii planetei..

  13. Alexandru Jecu spune:

    Am o intrebare pentru specialisti. Inteleg ca exista o stiinta economica, de care se face mare caz in mediile de specialisti. Cum se face ca, desi operand cu aceleasi concepte, mecanisme,politici, etc., in unele locuri se obtine prosperitatea si puterea,in altele saracia si deznadejdea? Luand in calcul si hotia. Cred ca in lipsa unei vointe reale de bogatie, putere si maretie, oricata stiinta economica a-i baga, nu se leaga nimic Am devenit filozof din disperare.

  14. Ivi spune:

    Domnule Cristian Paun,
    …n-am inteles prea bine din articol; spune-ti ca BNR-ul aplica o politica keynesista? …pe care o criticati …oare chiar asa este?
    …si ca ar trebui sa aplice o politica specfica scolii austriece? …pe care o sustineti ..si atunci,.de fapt in ce consta o politica BNR de tip austriac?

  15. Cristian Kunst spune:

    Cristian:

    In primul rand felicitari pentru efortul depus in conceperea articolului si in sustinerea dezbaterii!
    Ecuatia nu e simpla si de rezolvarea ei depinde prosperitatea noastra viitoare.

    Dupa ce am adunat ceva experienta de viata si i-am citit pe Mises, Hayek, Rothbard, Böhm-Bawerk, Bastiat … etc., din in pacate nu (mai) cred ca “Scoala Austriaca” si liberalismul sunt solutia pentru a prospera in general, si mai ales pentru tari aflate in situatia Romaniei sau Greciei in special.

    As fi interesat care este parerea ta despre Modern Monetary Theory:

    http://en.wikipedia.org/wiki/Chartalism

    si care e parerea ta despre cartea lui Warren Mosler “Seven deadly innocent frauds of economic policy”:

    http://moslereconomics.com/wp-content/powerpoints/7DIF.pdf

    Toate cele bune,
    Cristian

  16. pred spune:

    Buna ziua, ma bucur ca sunt oameni care au curajul de a gandi altfel decat majoritatea ,felicitari, de aici nu poate iesi decat binele!

    nu ma pricep la domeniu, lucrez in IT , dar dupa articol m-am gandit sa va intreb urmatoarul lucu:

    toata joaca asta de-a banul(emitere de bani , tintirea inflatiei , sau stabilitate curs) au ca scop continuarea prosperitatii pentru tarile care aveau deja(USA ,franta, germania etc). Pt. a face acest lucru adesea este nevoie de a sacrifica cresterea economica a unori tari sarate, cu toate ca piata ar dicta ca fluxul de saracie sa e mute de la tari sarace la cele bogate.
    Practic se incearca mentinerea unui echilibru si pt. a evita probleme sociale de genul ce ar face USA sau franta daca brusc s-ar trezi cu saracie in defaboarea romaniei care ar duce-o mai bine ? este corect ce eu am inteles aici? (este doar o presupunere)

  17. Cristian Paun Păun Cristian spune:

    @ Kunst

    MMT maintains that the level of taxation relative to government spending (the government’s deficit spending or budget surplus) is in reality a policy tool that regulates inflation and unemployment, and not a means of funding the government’s activities per se.

    Părerea mea că deşi se intitulează Modern Monetary Theory este de fapt aceeaşi supă keynesistă reîncălzită în jurul statului care rezolvă el problema şomajului şi care poate controla preţuri de la butoane. Părerea mea e că statul a eşuat complet şi doar un sistem care minimizează pe cât posibil intervenţiile sale în economie este unul care ne mai scoate la liman.

    Dacă ar fi să recitesc altfel definiţia de mai sus ar suna aşa: MMT ar fi o politică menită să rezolve inflaţia (creşterea preţurilor sau stabilitatea lor mai exact) şi şomajul dar nu ca să aducă venituri la bugetul statului. Păi de unde obsesia asta cu şomajul? Simplu: locurile de muncă aduc impozite pe muncă la stat (deci definiţia minte că de fapt urmăreşte indirect tot impozite mai mari la stat); locurile de muncă menţin în viaţă sistemele de pensii şi sistemele publice de sănătate (adică tot un motiv legat de stat) şi aduce şi voturi frumoaste (adică apără tot statul). Legat de inflaţie problema e şi mai mare acolo din aceleaşi motive pentru care îl critic pe Keynes: inflaţia e un lucru foarte arbitrar (e calculată pe un coş de bunuri definit de stat după cum îi convine) şi e un indice agregat (e inflaţia nimănui de fapt că nimeni nu cumpără un procent dintr-o maşină de spălat manuală şi un procent dintr-o maşină de spălat automată). Mai mult, inflaţia sau mai exact stabilitatea preţurilor sunt o miză falsă pe care statul ne minte că o poate controla, în fapt preţurile în piaţă prin natura lor sunt instabile şi chiar dacă statul reuşeşte să le ţintească odată întâmplător haosul pe care îl crează prin vicierea informaţiei e foarte nociv pieţelor.

  18. stefani spune:

    Dl Paun, voi face cateva precizari pentru a mai indrepta din ideile gresite care reies din articolul dumneavoastra:
    1. Nu putem afirma ca “Banca Naţională a expandat M1 cu 16,92% şi M3 cu 17,7%” deoarece orice banca centrala are un control imperfect al masei monetare. Va reamintesc ca M1=numerar in circulatie+depozitele overnight ale clientilor la bancile comerciale iar M3=M1+depozite la termen ale clientilor la bancile comerciale+repo+Unităţi (acţiuni) ale fondurilor de piaţă monetară. Avand in vedere ca banca centrala nu poate controla direct depozitele clientilor la bancile comerciale, controlul asupra masei monetare este imperfect. Banca centrala controleaza baza monetara (agregatul M0) si pe acesta ar fi trebuit sa il analizati daca doreati sa ajungeti la o anumita concluzie. Legatura dintre baza monetara si agregatul M3 se face prin asa numitul multiplicator monetar care depinde si de factori care nu tin de banca centrala (de exemplul excesul de rezerve – peste cele minime obligatorii – tinute de bancile comerciale la banca centrala si preferinta pentru numerar a consumatorilor) iar relatia nu este mereu stabila. Iata un grafic care ilustreaza cat de mult se poate modifica multiplicatorul monetar:
    http://gregmankiw.blogspot.com/2009/01/disappearing-money-multiplier.html
    2. Teoria cantitativa a banilor (M*v=P*Y) este valida cu urmatoarele conditii:
    - Y este tot produsul intern brut si nu doar consumul pe care l-ati analizat dumneavoastra in text. Deci include si investitiile si exporturile si se scad importurile.
    - P este nivelul preturilor exprimat prin deflatorul PIB si nu prin indicele preturilor de consum. diferentele sunt semnificative deoarece deflatorul PIB cuprinde si preturile bunurilor destinate investitiilor si exporturilor, acestea nefiind insa cuprinse in indicele preturilor de consum. In plus structura cosului celor doi indicatori este substantial diferita – deflatorul PIB contine toate bunurile din economie iar IPC doar un cos considerat reprezentativ. Daca analizati evolutia variatiei deflatorului PIB si a IPC in Romania veti observa diferente semnificative din 2000 si pana acum.
    3. A spune ca inflatia este un fenomen cauzat exclusiv de cresterea masei monetare este un neadevar. Va dau un exemplu: in iulie 2010 guvernul creste cota TVA. preturile cresc in aceasi luna cu 2.58%. este acesta un fenomen monetar? nu, este generat exclusiv de majorarea cotei TVA.
    4. sunteti blocat intr-o idee fixa: cresterea masei monetare este generata de inflatie. de ce nu ar fi invers: cresterea masei monetare este determinata de inflatie? O explicatie f naiva ar fi urmatoarea: datorita cresterii preturilor este necesara mai multa masa monetara pentru cumpararea aceleasi cantitati de bunuri si servicii. daca nu majoram masa monetara cumparam mai putine bunuri si servicii, deci scade PIB real.
    5. politica pe care o promovati dumneavoastra (oprirea majorarii masei monetare de catre banca centrala) a fost promovata de FED-ul american in Marea Depresie. In perioada 1929-1933 FED nu a facut ceea ce se face acum si ceea ce dumneavoastra criticati cu asprime: nu a majorat suficient masa monetara. Rezultatul: cea mai severa si lunga recesiune de pana acum a SUA – scadere a PIB real de 27% (!) in primii 4 ani de recesiune, deflatie de 22% in primii 4 ani de recesiune, somaj 25% etc. Deci quantitative easing este realizata de bancile centrale tocmai pentru a nu repeta greselile din trecut.
    Poate fundamentati mai bine teroriile dumneavoastra data viitoare. Nu de alta, dar aveti peste 1000 de vizualizari si oamenii isi pot face impresii gresite. sunteti totusi cadru didactic …

    • Radu spune:

      Inflatia ESTE cresterea masei monetare.

      Definitia inflatiei pe care o mesteci pe nerasuflate – i.e. cresterea indexului preturilor de consum – este masturbare intelectuala. Care ii este relevanta in conditiile in care include cresterile de TVA?

      Incearca sa intelegi ce vrea sa spuna autorul inaine sa il combati cu regurgitari de pseudoeconomie scolareasca invatate papagaliceste.

      • Stefani spune:

        Strigatul de disperare al unui necunoscator.
        Nu, inflatia nu se este cresterea masei monetare. Inflatia reprezinta cresterea preturilor din economie si ne arata cu cat platim mai mult in fiecare luna pe ceea ce consumam. De aceea TVA ul are un mare impact. Creste cota TVA, platim mai mult pe aceeasi cantitate de bunuri consumata – asta inseamna inflatie si scaderea puterii de cumparare.
        Asta e problema cu economia – pare simpla si accesibila oricui si suscita speculatii chiar si din partea celor care nici nu stiu ce este masa monetara. Ei bine nu e asa!
        iar exprimarile mizerabile nu compeseaza pentru lipsa unui minim de cunostinte.

    • Ioan spune:

      @ Păun Cristian & @Stefani @all
      Desi este intersanta aceasta polemica, la nivelul meu de cetatean neinstruit, doresc un sfat cum pot sa imi pastrez mai bine economiile? (Insemnand cel putin sa conserv valoarea banului, valoare acoperita in produse fizice si mai putin in servicii)

      Admit ca de cand am simtit eu criza (din mijlocul lui 2008), am tot economisit, am inchis toate creantele si am incercat sa imi reduc cheltuielile, si in continuare economisesc.
      Astfel probabil ca mine sunt si altii si probabil cu acest comportament ajutam al cresterea M1.

      Perioada asta de liniste in materie de inflatie in Romania, imi pare ca linistea de dinaintea furtunii. Si sincer ma tem sa imi pierd toata agoniseala in functie de elemente asupra carora nu am nici un fel de control -vezi inflatie, curs de schimb, politici Guvernamenle , an electoral, etc.

      Mentionez ca simt clar inflatia in cosul meu de cumparaturi lunare, dar abstract destul nu se prea potriveste procentul lunar care il platesc de la mine din portofel cu ceea ce ma informaza INS/BNR ca fiind inflatie.
      Multumesc in avans.

      PS: Castig lei, si am dilema: ar fi mai intelept sa tin banii in Lei sau in Euro, CHF, USD sau alta valuta or aur?
      La lei primesc mai multa dobanda (aparent), la euro dobanda e mult mai mica iar la CHF e minuscula in plus toate aceste conturi de valuta poarta comisioane de extrgere foarte mari
      Aurul in consider inutil pentru ca e foarte greu valorificabil, si este supus la comisioane nesimtite din partea bancilor.

      • Muad_Dib spune:

        @Ioan: daca iti tii economiile cash, asa pierzi cel mai mult din cauza inflatiei. Pentru ca acum cu 10 lei poti sa cumperi 10 paini, peste un an cu aceeasi 10 lei vei putea cumpara doar 8 (sau chiar mai putine, depinde cat de mult expandeaza BNR-ul masa monetara). Cel mai bine e sa iti cumperi direct painile (presupunand ca nu sunt perisabile), pentru ca atunci pretul lor va creste si, daca vei avea nevoie de bani cash, vei putea converti acele paini inapoi in bani luand mai multi bani pe ele decat ai dat.

        Istoria a dovedit ca cea mai buna marfa pentru a pastra economiile este aurul. Chiar daca sunt comisioane marila banci, exista si case de schimb sau bijutieri care accepta sa transforme aurul in bani (sau banii in aur). Eu am inceput sa economisesc si eu atat cat pot, dar nu am pus banii la banca, deoarece dobanda oferita de ei este mai mica decat rata inflatiei, adica oricum mi se devalorizeaza, desi mai putin, dar depunand banii la banca ii ajut sa expandeze masa monetara si sa creeze astfel si mai multa inflatie. Cand strang o suma frumusica o transform intr-o marfa neperisabila. Poate sa fie aur, pot sa fie bijuterii, pot sa fie diamante. Aceste marfuri tangibile nu isi pierd din valoare ca urmare a inflatiei monetare.

    • Mihal spune:

      @stefani, definitia inflatiei ca fiind cresterea preturilor din economie este o definitie falsa, promovata de bancile centrale, pentru a-si acoperi activitatea nociva de expandare a masei modetare. Inflatia este si ramane o crestere a masei monetare, realizata din nimic. Este esentiala precizarea: “din nimic”.

      Te dovedesti foarte slab pregatit, daca denumesti inflatie orice crestere de preturi. Exemplul pe care l-ai dat la #3 este gaunos: cresterea TVA nu a generat inflatie, ci… cresterea preturilor in mod neinflationist, desi tot ca urmare a unei interventii brutale si neavenite a statului in economie. Ca tu si INS vrei sa-i spui inflatie, nu inseamna ca si este ceea ce reprezinta cu adevarat notiunea de inflatie.

      • stefani spune:

        @Mihal
        uuu! delirium tremens! stai linistit eu nu fac parte din conspiratia globala, iar inflatia nu e nici definitia mea si nici a INS-ului este pur si simplu modul in care se calculeaza (da,da,da pe peste tot in lumea reala) acest indicator. Adica inflatia=indice de pret la momentul t/indice de pret la momentul t-1, totul minus 1. Atat si nimic mai mult, e un mod de calcul si nu indica in niciun caz cauzele cresterii preturilor asa cum nici numele tau de botez nu indica nimic despre caracteristicile si trasaturile tale. daca te simti bine crezand ca preturile se majoreaza datorita cresterii masei monetare de catre bancile centrale cele rele e problema ta. dar desigur, avand in vedere ca aceasta idee a rasarit intr-un cap in care se zbat notiuni precum “cresterea preturilor in mod neinflationist”, “cresterea TVA=interventia brutala a statului” , “inflatia=definitie falsa a bancilor centrale” etc nu prea as avea incredere in ea.
        probabil ca sunt f slab pregatita dar nu in economie ci in tainele sistemului tau dubios (ca sa nu zic paranoic) de a vedea lumea. relax, discutam si noi aici pe blog, nu lucram impotriva bunastarii globale!

  19. Ioana spune:

    Dintre confuziile, as zice grave, presarate in articol m-as opri la trei:

    1) Inflatia se datoreaza cresterii relative a cererii agregate fata de oferta agregata. Asta se intampla
    (1) fie cand cererea agregata creste prea rapid comparativ cu oferta (unul din motive, dar nu singurul, fiind cel monetar- cresterea cantitatii de bani, dar altul ar fi optimismul excesiv al populatiei si firmelor, cresterea semnificativa a exporturilor, etc)
    (2) fie cand oferta scade brusc, de exemplu datorita secetei productia agricola este mult sub potential, sau datorita cresterii bruste si semnificative a pretului la petrol si energie (oil shocks), etc.

    Deci, exista multei factori in afara celor monetari care pot provoca inflatia.

    (2) Neutralitatea/non-neutralitatea banilor se refera la posibilul efect pe care cantitatea de bani o poate avea asupra productiei (Y) nu a preturilor. In opinia keynesistilor, vechi si noi, banii nu sunt neutri (pe termen scurt cel putin). Conform lor, preturile sunt rigide pe termen scurt, iar in acest interval cresterea cantitatii de bani in economie duce la scaderea dobanzilor, incurajarea creditelor, deci a investitiilor, cresterea cerererii agregate, si relansarea economiei. Dimpotriva, cand economia este deja intr-o spirala inflationista, reducerea cantitatii de bani duce la cresterea dobanzilor, scaderea investitillor, reducerea cresterii agregate si, deci, reducerea preturilor (mai precis, franarea cresterii lor).

    Dimpotriva, clasicii si neoclasicii, si inclusiv monetaristii sustin ca banii SUNT neutri, in sensul ca nu putem stimula productia prin tiparirea de bani, ci cresterea cantitatii de bani se traduce imediat printr-o crestere a preturilor. In ecuatia MV=PY, o crestere a M inseamna imediat o crestere a P. Fundamentul de baza al acestor teorii este ca preturile sunt complet flexibile, ori In realitate lucrurile s-ar putea sa nu stea chiar asa.

    (3) O inflatie de doar 2-3% este preferabila unei dezinflatii. Dezinflatia (scaderea pretruilor sau inflatia negativa), este nociva economiei pentru ca odata ce preturile incep sa scada populatia inceps sa se astepte ca preturile sa scada in continuare, isi amana cumparaturile majore, si cererea agregata ramane nejustificat de mica, prelungind recesiunea. Este de preferat o rata de inflatie mica si stabila, de 2-3% in conditii normale, care, in caz de recesiune, sa lase loc ca preturile sa scada relativ (sub rata inflatiei normale, deci inflatia sa fie de doar 1% sau 0%) dar nu absolut (ceea ce ar fi foarte rau, vezi dezinflatia mai sus)

    Ma opresc aici.

    • Radu spune:

      Inflatia este preferabila “dezinflatiei”??

      Cred ca ai vrut sa scrii “deflatie” si nu “dezinflatie”.

      La punctul (3), explica te rog ce inseamna “nejustificat de mica.” Si incearca sa gandesti de data asta, nu sa repeti de ai invatat la ora de economie pe nemestecate.

      Eu unul m-am saturat de “economisti” care imi spun ce este “de preferat” sau ce “ar fi foarte rau” sau ce este “nejustificat.” Lasati-ne fratilor, mereti in Coreea de Nord, ca de-aia inotam acum in cacat – din cauza voastra, a celor care stiu ei mai bine cum se “face” capitalismul sa mearga mai bine, din crestere in crestere in fiecare an si cincinal, catre culmile societatii multilateral dezvoltate.

      • Ioana spune:

        Multumesc pentru corectie, da, ma refeream la “deflatie” si nu “dezinflatie” la punctul 3.

        Cererea “nejustificat de mica” la care ma refer e atunci cand populatia si firmele, desi au resursele necesare, cheltuie mai putin are face-o in mod normal. O recesiune poate sa apara din diverse motive, dar este prelungita de panica ce se instaleaza in randul consumatorilor si fimelor. Cei care nu-si permit e normal sa isi rastranga chetuileile, dar si le restrang si cei care ar avea ce cheltui. Apare un cerc vicios care intretine recesiunea, iar deflatia incurajeaza acest fenomen.

        Lectiile de economie sunt importante daca sunt facute asa cum trebuie. E usor sa vorbim vorbe pe care sa le rasucim in fel si chip, modelele matematice sunt ceva mai greu de manipulat pentru a obtine concluziile pe care ni le-am dori. Inainte sa daramam modelele existente am face bine sa le cunoastem.

  20. Cristian Paun Paun Cristian spune:

    @ stefani

    1. Nu putem afirma ca “Banca Naţională a expandat M1 cu 16,92% şi M3 cu 17,7%” deoarece orice banca centrala are un control imperfect al masei monetare.

    Corect… nici nu am spus că vina este exclusivă a băncii centrale. Banca centrală răspunde de dinamica M1 iar de dinamica M3 sunt responsabile direct băncile comerciale şi indirect banca centrală prin două privilegii pe care le acordă: rezerva fracţionară şi dobânda de intervenţie. Cât din M1 devine M3 nimeni nu poate prezice. Aici este şi problema cu ţintirea inflaţiei pentru că atunci când merg unii la licitaţie, merg cu M3 nu cu M1. Adică să explicăm mai pe larg: eu depun la vedere 3000 de lei şi banca păstrează din ei doar rezerva obligatorie (să zicem 10%) şi apoi face carduri de credit până la concurenţa de 10 ori suma (e maxim însă în practică se mai multiplică de cam 3 – 4 ori, la noi cam de 2 ori şi la americani cam de 3,5 ori până din M1 se face M3). Adică eu şi încă 3 (în SUA) sau 2 (în România) putem să mergem în piaţă să ne luăm cartofi. Doar eu însă am dreptul şi am banii (tipăriţi sau nu iniţial într-o cantitate mai mare). Ceilalţi 2 au o putere de cumpărare creată din nimic şi fictiv. Dar modifică preţurile în piaţă. Întotdeauna creaţia monetară va avea impact asupra preţurilor. Diferenţa dintre M0 şi M1 nu e semnificativă să merite să fie analizată. Banii fizici sunt asociaţi M1 în orice analiză. E drept că dacă vrem să fim foarte scrupuloşi începem cu M0. Ca să vedeţi că nu e mare diferenţa vedeţi cât din M1 reprezintă M0 (cam 95%).

    Mă bucur că aţi remarcat imperfecţiunea controlului băncii centrale asupra M3. Asta arată că de fapt ţintirea inflaţiei e absolut întâmplătoare şi că banca centrală atunci când emite un leu (M1) nu prea ştie sau nu are criterii obiective să vadă cât M3 se va crea).

    2. Y în teoria cantitativă a banilor este asociat veniturilor care includ venitul disponibil şi taxele şi care se cheltuieşte pe consum, investiţii, cheltuieli guvernamentale şi exportul net. Deflatorul PIB este doar un indice mai sofisticat decât cel al preţurilor pe care oricum îl calculăm destul de ciudat (PIB nominal / PIB real). Cum fac eu să obţin un export real la numitor şi ce relevanţă ar avea pentru mine preţul exporturilor care e o inflaţie externă? Ajustez cu deprecierea (aici iar am avea de discutat)? Deflatorul PIB de doar un indice mai mult sau mai puţin sofisticat care pierde din el multe lucruri (de exemplu preţul aurului, preţul acţiunilor la bursă, preţul terenurilor). Oricum PIB-ul are probleme grave pe care promit că o să le dezvolt într-un post separat. Nu aveam timp aici să ating şi ceea ce spuneţi şi oricum nu consider foarte relevant acest lucru pentru discuţia în sine. Doar o complică puţin şi o face mai greu de înţeles publicului larg.

    3. Da… inflaţia are o cauză exclusiv monetară. Pentru că altă creştere de preţuri pe o masă monetară constantă ar fi însoţită de o scădere în altă parte de preţuri. Adică: dacă am 1000 lei masă monetară constantă şi în piaţă e 1 măr cu 400 lei şi 1 pară cu 600 lei (para fiind mai preferată mărului), şi eu vreau să cresc preţul mărului la 600 lei, preţul perei va trebui să scadă pentru că e imposibil să crească amândouă deodată. Adică pe mine nu mă deranjează o creştere conjuncturală de preţuri datorată condiţiilor pieţei (preţul cartofului a crescut pentru că a fost secetă). Aceea nu e inflaţie. E o creştere naturală a preţurilor. E clar că operăm cu concepte economice diferite. De aceea unii nu înţeleg de ce e fals obiectivul de politică monetară: stabilitatea preţurilor. Pentru că preţurile natural sunt instabile. E împotriva firii să le faci stabile pentru că din instabilitatea lor datorată incertitudinii (secetă, modificarea preferinţelor de consum) IESE PROFITUL şi SE DEZVOLTĂ AFACERI.

    4. Imi pare rău să spun dar cum poate genera inflaţia creşterea masei monetare? Păi tu în loc să contracarezi creşterea preţurilor mai tipăreşti şi bani. Păi nu faci decât să accelerezi şi mai mult creşterea preţurilor.

    5. Eu promovez o singură politică: să fim prudenţi cu intervenţiile monetare. Să încercăm să nu mai intervenim monetar în economie nici în ceea ce priveşte cursul de schimb, nici în ceea ce priveşte dobânda şi nici în ceea ce privesc preţurile care SE STABILESC ÎN ALTĂ PARTE nu la banca centrală. Să dăm mai multă putere şi libertate pieţelor să îşi facă treaba. Nu să le sufocăm cu tot felul de măsuri care ucid din faşă orice e economic.

    • stefani spune:

      Nu, nu, nu, lucrurile nu sunt chiar asa simple si nu va las sa scapati ieftin.
      1. Diferenta dintre M0 si M1 este semnificativa! In primul rand definitia este cu totul alta:
      M0=Numerar (total) + Disponibilitatile bancilor comerciale la BNR
      M1=Numerar in afara sistemului bancar + Depozitele overnight ale clientilor la bancile comerciale
      In afara de numerarul din afara sistemului bancar nu exista legatura in M0 si M1, deci exclus ca M0 sa fie inclus in M1. Mai mult, spuneti ca cea mai mare parte a lui M1 este numerarul. Nu este adevarat, numerarul are o pondere de doar 36% in M1, restul sunt depozitele overnight ale clientilor!
      Faptul ca banca centrala nimereste doar din intamplare tinta este adevarat doar in conditiile in care banca centrala ar incerca sa controleze inflatia prin intermediul masei monetare, ceea ce va repet din nou, nu este cazul. regimul de tintire a inflatiei are ca si canale de transmisie excesul/deficitul de cerere, cursul de schimb si, cel mai important, asteptarile.
      2. Nu se poate sa simplificati dumneavoastra teoria cantitativa a banilor si sa puneti in locul lui Y consumul, pur si simplu din cauza faptului ca din aceasta simplificare vine greseala argumentatiei dumneavoastra. E adevarat ca componenta consum a PIB-ului a crescut f putin in 2011, dar uitati va la exporturi, o componenta cu pondere de 35% in PIB – acestea au crescut cu 11% anul trecut! de aici poate veni necesitatea de crestere a masei monetare. Iar deflatorul PIB nu este o versiune mai sofisticata a IPC, imi pare rau ca nu pot atasa un grafic sa vedeti cat de diferite sunt variatiile celor doi indicatori. Si el nu se calculeaza raportand PIB-ul nominal la PIB-ul real ci PIB-ul real se calculeaza impartind PIB-ul nominal la deflatorul PIB. deflatorul PIB este un indice care evalueaza un cos de bunuri din intreaga economie (bunuri de consum dar si de investitii si exporturi) in preturile anului curent si in preturile unui an de baza. Probleme cu PIB-ul sunt multe, dar de cuantificare la nivelul economiei Romaniei si nu de definitie cum sugerati dumneavoastra.
      3+4. De ce cresterea masei monetare nu genereaza neparat inflatie? uitati-va la datele din 2007: M3 crestea cu 25-38% iar inflatia anuala era 4-8%. adica inflatie relativ mica fata de explozia M3 pe tot parcursul anului! unde s-a dus cresterea masei monetare oare?
      5. “să fim prudenţi cu intervenţiile monetare” – asta poate sa insemne multe multe multe lucruri dar nu este un sfat de pus in practica cand esti decident de politica economica.Ce ar intelege pietele daca Bernanke ar iesi la conferinta de presa si singurul lucru pe care l-ar spune ar fi “FED ul va fi prudent cu interventiile de politica monetara” si atat? Egal cu zero mai bine nu spunea nimic.
      In final, dumneavoastra sunteti sustinatorul neimplicarii bancii centrale in economie? am vazut cu totii la ce a dus lipsa de reglementare la nivelul hedge fund-urilor si altor fonduri de investitii in SUA. la o criza globala.
      Eu zic ca nu este asa de simpla economia si de aceea nu trebuie sa o bagatelizam si sa o limitam la 2-3 concepte si cateva cifre. Gata, am terminat, va las sa va ganditi la subiectul urmatorului articol. Sigur va fi super interesant!

  21. Cristian Paun Păun Cristian spune:

    @ ioana

    1. Inflaţia nu este o creştere de preţuri datorată pieţei şi conjuncturii ei. Am răspuns mai sus lui stefani. Operăm cu concepte diferite. Amestecând în oală şi creşterea de preţuri datorată expansiunii monetare şi pe cea datorată pieţei suntem în imposibilitate să explicăm dinamica preţurilor, să o prezicem şi să o ţintim. (vezi şi răspunsul dat lui stefani)

    2. Neutralitatea banilor se referă la faptul că modificările cantitative de bani nu produc decât modificări nominale şi nu reale. Ori tocmai aici e problema că modificând masa monetară prin expansiune dai unora posibilitatea să participe la o licitaţie fără să aibă acest drept. Şi distorsionezi structura producţiei şi alocarea resurselor. Adică exact economia reală. Banii tipăriţi proaspăt au un efect non-neutral. Chiar dacă monetariştii cred că pot să îl elimine printr-o politică monetară optimă sau keynesiştii prin politici fiscale.

    Recomand:

    http://mises.org/mmmp/mmmp5.asp

    http://mises.org/daily/3809

    3. O să revin destul de repede cu un articol despre SPAIMA DE DEZINFLAŢIE. Până atunci recomand:

    http://mises.org/books/moneyproduction.pdf (G. Hulsmann, The ethics of money production)
    Să citiţi din ea:
    Partea 1 – Capitolul 4 despre dezinflaţie şi cine se teme de ea.
    Oricum vă recomand toată cartea…

    • Ioana spune:

      Multumesc pentru raspuns si pentru lectura recomandata, o voi consulta cu siguranta.

      Va contrazic insa, inflatie inseamna cresterea preturilor, indiferent de unde vine ea. Ca sa vedem mai exact de unde vine, daca se datoreaza strict politicii monetare sau evolutiilor din piata reala, e nevoie de studii econometrice care pot sau nu sa ne spuna “adevarul”. Exista numeroase exemple insa care sa ateste ca inflatia nu este un fenomen exclusiv monetar.

      Dumneavoastra ziceti ca tiparirea de noi bani poate avea efecte asupra economiei reale, si asta e un lucru rau. Eu zic ca e un lucru bun, ca in locul unei recesiuni de 7 ani sa avem una de 3. Important este ce facem atunci cand economia incepe sa-si revina din recesiune.

      Eu vad politicile monetare stimulative aplicate in timpul recesiunii ca pe un tub de oxigen aplicat unui bolnav. Pe masura insa ce bolnavul isi revine, portia de oxigen trebuie redusa si intr-un final el trebuie sa invete sa respire din nou de unul singur.

      • Cristian Paun Păun Cristian spune:

        Dumneavoastra ziceti ca tiparirea de noi bani poate avea efecte asupra economiei reale, si asta e un lucru rau. Eu zic ca e un lucru bun, ca in locul unei recesiuni de 7 ani sa avem una de 3. Important este ce facem atunci cand economia incepe sa-si revina din recesiune.

        Şi eu vă zic că încercarea de a “scurta” criza de 7 ani la 3 prin tipărire de bani nu face decât să creeze premizele unei noi crize (să vicieze şi să altereze preţurile, structura producţiei, să genereze eroare antreprenorială, să menţină în viaţă proiecte neviabile care ar trebui să dea faliment dacă nu ar avea susţinere monetară) care va include şi vechea criză nerezolvată de fapt şi noua criză generată.

        De exemplu: dacă salvăm băncile acum vom scurta criza dar băncile care au finanţat proiecte de afaceri (imobiliare) nesustenabile nu vor face decât să exploateze acest hazard moral cot la cot cu antreprenorii salvaţi care nu numai că nu vor închide afacerile eronate dar vor deschide altele noi. În timp ce alte se închid. Încetul cu încetul, afaceri susţinute să nu dea faliment datorită crizei vor rămâne în picioare şi altele mor. De aceea avem tot mai multe sedii de bănci şi farmacii în timp ce alte afaceri mor pe capete. Criza care va veni va corecta toate erorile făcute până atunci. Şi va fi nevoie de şi mai multe resurse pentru salvarea de la criză a unora până când toate afacerile bune sunt puse la pământ ca să fie salvate cele mai ineficiente dintre ele.

        • Ioana spune:

          Nu ma refeream la salvarea bancilor, si in general la hazardul moral, asta e cu totul alt subiect care merita o dezbatere separata. Aceste probleme exista, dar in opinia mea ele nu infirma eficacitatea politicii monetare, cel mult pun sub semnul intrebarii felul cum este ea aplicata in economia reala.

          Ma refeream la clasica politica monetara de reducere a dobanzilor in situatii de recesiune sau stagnare, care sa stimuleze investitiile, consumul pe credit, etc. Atunci cand consumatorii si firmele, chiar si cei cu resurse, devin mai prudenti decat ar fi cazul, cheltuie mai greu, isi amana cumparaturile majore/ investitiile, o dobanda redusa ii va scoate din inertie si va misca putin mai repede rotitele mecanismului economic. Sigur, e important cine si in ce conditii are acces la credit, sa nu intretinem artificial afaceri care altfel n-au nici o sansa de izbanda, etc dar aceste aspecte sunt importante in orice conditii, nu doar in recesiune.

          Am impresia, poate ma insel, ca de fapt dumneavoastra nu dezaprobati politica monetara ca si concept teoretic, ci sunteti sceptic in privinta felului cum este transpunsa in practica in prezent, si aici tind sa vad dau dreptate.

  22. Ardan spune:

    Paun Cristian ˝dacă am 1000 lei masă monetară constantă şi în piaţă e 1 măr cu 400 lei şi 1 pară cu 600 lei (para fiind mai preferată mărului), şi eu vreau să cresc preţul mărului la 600 lei, preţul perei va trebui să scadă pentru că e imposibil să crească amândouă deodată˝

    Absolut fals, se vede ca n-ati vandut niciodata in piata.In realitate, dupa cresterea merelor de la 400 la 600, cel mai probabil perele vor creste proportional, de la 600 la 900.
    Daca toata oferta disponibila de mere se epuizeaza contra a 600 lei in piata raman disponibili 400 de lei pentru cumpararea de pere.
    Numai ca nu e imperios necesar sa se achizitioneze toata oferta de pere.Cu 400 de lei se va tranzactiona 45% (rotund) din perele cu pret crescut.Restul de pere ramanand nevandut.
    Venitul pentru vanzatorul de pere e acelasi, la orice pret ar vinde, in conditiile in care in piata mai sunt 400 de lei destinati cheltuielilor si nici un alt concurent sub forma de mere.
    Si atunci e in avantajul producatorului sa creasca pretul la 900.Va vinde 45% din cantitatea pe care o are si va ramane si cu o rezerva de pere, valorificabila ulterior.
    E de discutat daca un producator de fructe de la Voinesti ar avea incredere sa va angajeze sa-i vindeti fructele in piata.
    Revenind la tema, prezumptia dvs. ca -in cazul unei mase monetare constante- o crestere de pret la mere e compensata de o scadere la pere e falsa.

    • dusu spune:

      tulai domne,da unii sint setatzi rau,cum zicea marili ginditor vintu.
      domnule ardan,imi permit,atzi vazut bursa new-yorkeza cit de stresata e?

      • Ardan spune:

        dusu, daca te iei dupa ce-ti spunea tie marili ganditor vantu o sa ajungi la fel ca el, falimentar.Mai bine asculta la mos Ardan, scenariul ideal cu mere si pere al domnului Paun e valabil doar intr-un singur caz:pretul la pere scade numai si numai daca vanzatorul de pere este constrans sa vanda toate perele.Sau daca in piata exista mai multe pere decat spune domnul Paun.
        Daca vreodata vei fi pus in situatia sa vinzi pere ta tejghea in conditiile ideale expuse de domnul Paun ai 4 alternative:
        1.Scazi pretul la pere, de la 600 la 400 lei de pilda.Caz in care vei vinde absolut toate perele si te vei alege in final cu 400 lei+nimic.
        2.Scazi si mai mult pretul la pere, de la 600 la 200 lei de pilda.Caz in care vei vinde absolut toate perele si te vei alege in final cu 400 lei+nimic.
        Diferenta fiind ca vei vinde perele mult mai repede.Si ca ai mai fi putut vinde inca odata pe-atata pere.Dar dupa cum a formulat domnul Paun problema, alte pere nu mai ai.Cazul asta e mai avantajos decat primul numai daca asupra ta se exercita constrangeri de timp (de exemplu ca trebuie sa vinzi mai repede ca pierzi rata de Voinesti).
        3.Mentii acelasi pret la pere, de 600 de lei.Caz in care vei vinde 67% din cantitatea de pere si vei obtine in final 400 lei+33% din cantitatea initiala de pere.Deja suna mai bine, ramai cu bani si inca ˝ceva˝.
        4.Cresti pretul la pere, la 900 de lei de pilda.Caz in care vei vinde 45% din cantitatea de pere si vei obtine in final 400 lei+55% din cantitatea initiala de pere.Asa suna si mai bine, ramai cu aceiasi bani si cu un ˝ceva˝ mai mare.
        Daca ai vinde pere in piata ideala a domnului Paun, care scenariu ar fi mai profitabil? Asculta la mos Ardan dusule, cel mai profitabil scenariu ar fi ala in care ai creste pretul si ai ramane in final si cu cele mai multe pere, pe care apoi le vei valorifica altfel.Vei face tuica din ele.
        In concluzie:scenariul cel mai avantajos este acela in care vanzatorul va creste pretul, obtinand maxim de bani si maxim de tuica simultan.
        Iar aceasta crestere de pret se intampla – sa ne remintim- intr-o piata ideala unde domnul Paun a plasat o masa monetara constanta si inca doua mase constante de mere si de pere.
        Intrebarea ramane:in exemplul domnului Paun inflatia este un fenomen monetar sau nemonetar?

        • Mihal spune:

          Te-ai folosit de un exemplu slab ales si ai exploatat, miseleste as zice, o slabciune: divizibilitatea bunului dat drept exemplu. Hai sa inlocuim bunurile mar si para cu autoturism si calculator. Sa te vad cum vinzi o anvelopa unuia care vrea o masina si cum vinzi un calculator cu jumatate din tastatura. Sau, la extrem, o piata care contine doi neutrini. Divide-i si vinde un procent de neutrin, sunt curios sa vedem cum procedezi.

          Apropo de adeptii modelarii matematice a economiei pana la predictibilitate: Iata cum un model matematic care doreste sa simplifice comportamentul economic imprevizibil al oamenilor este gaunos si fals.

  23. Ardan spune:

    Paun Cristian: ˝Operăm cu concepte diferite˝

    Evident ca operati cu concepte diferite asupra banilor.Tendinta scolii austriece este sa se concentreze asupra banilor ca volum, ca masa.Poate fi si un rezultat al obsesiei pentru aur, care in afara de atributul ca are sclipici, mai are o caracteristica ce-l diferentiaza:are masa specifica mai mare fata de alte materiale.
    Ca sa fie pe intelesul tuturor:banii nu sunt doar masa ci si flux.Sa detaliem asupra perceptiei comune, ca sa inteleaga si cei ce nu sunt economisti:contrar perceptiei comune, salariile de pilda nu se exprima in bani.Ci in bani SUPRA timp.Spunem ca cineva castiga 2000 de lei PE luna.Bani SUPRA timp.Fiecare om poate castiga 100,000 de euro.Asta nu spune nimic.Dar unii castiga 100.000 de euro PE an, altii castiga aceeasi suma PE 10 ani.Ceea ce-i diferentiaza nu este suma (masa monetara) pe care o castiga, ci fluxul, viteza cu care castiga acei bani.
    Aici e diferenta de concepte.Scoala austriaca opereaza cu clisee, descrie instantanee si nu percepe realitatea dinamica.Opereaza cu un sistem cvasistatic.De aici concentrarea exclusiv asupra masei M si ignorarea totala a vitezei de circulatie a banilor.
    Toate exemplele pe baza carora isi argumenteaza concluziile se petrec instantaneu, nu contin parametru de timp.In realitate procesele sunt dinamice, totul se petrece in timp.La fel cum in exemplul dat de domnul Paun, cel cu vanzarea de cartofi, pretul este fixat de vanzatorul din piata estimand cererea in functie de viteza cu care reuseste sa vanda cartofii cu un anumit pret, nu dupa masa banilor din buzunarele cumparatorilor (pe care nu are de unde s-o cunoasca).Banii sunt si flux, nu doar masa.

    • Cristian Paun Păun Cristian spune:

      @ Ardan

      Eu nu văd banii ca “masă” (ce e aia masă?) şi nici măcar ca “flux”. Nu folosesc astfel de “clieşee”.

      Ca economist, văd banii ca mijloc de schimb care MIJLOCEŞTE PERFECT schimburile dintre actorii din piaţă (cel cu merele şi cel cu perele). Mijlocul de schimb care ar îndeplini, din perspectiva actorilor din piaţă, perfect funcţia de bani este cel care:
      1. Nu se produce artificial din nimic
      2. Nu poate fi manipulat politic (cineva îşi produce singur bani cu care să cumpere merele şi perele în dauna celor care muncesc pe bune în economie)
      3. Poate fi divizat şi folosit atât pentru plăţi mici cât şi pentru plăţi mari.
      4. Are valoare de schimb contra TUTUROR bunurilor din economie (îl recunosc şi îl doresc toţi care au de schimbat mere şi pere)
      5. Poate fi uşor de manipulat şi depozitat
      6. Nu se deteriorează în timp;

      Banii fiat îndeplinesc parţial condiţiile enunţate mai sus. Adică EŞUEAZĂ total în a îndeplini funcţia de mijloc de schimb în economie. Banii fiat sunt bani IMPERFECŢI care ne sunt impuşi CU FORŢA ca UNIC MIJLOC DE SCHIMB. De aceea unii folosesc clişee definind banul în tot felul de moduri (flux, masă) şi numai cum trebuie nu. Obsesia pentru AUR e de fapt OBSESIA PENTRU REÎNTOARCEREA LA UN MIJLOC DE SCHIMB PERFECT pentru schimburi ŞI IMPERFECT PENTRU STAT ŞI TOATĂ “BUNĂSTAREA” pe care o transferă cu forţa din buzunarele noastre în buzunarele unora.

      Aici aveţi un articol scris de mine pe problema banilor şi a istoriei lor:

      http://mpra.ub.uni-muenchen.de/33462/1/MPRA_paper_33462.pdf

  24. F. Ioncioaia spune:

    Stimate Domnule Paun,
    Nu sint specialist in economie, doar liberal.
    M-a frapat si pe mine intotdeauna faptul ca bancile centrale (inclusiv FED-ul) au ca obiectiv central stabilitatea preturilor. Eu credeam ca miza ar trebui sa fie stabilitatea (credibilitatea, valoarea) monedei. In fond, este vorba de respectarea un contract intre mine, ca simplu participant la economie, si banca centrala, care emite o marfa numita moneda si pe care eu o cumpar. Ma insel?

    • Cristian Paun Păun Cristian spune:

      Prin naţionalizarea aurului şi impunerea cu forţa a unui mijloc de schimb nenatural şi imperfect care sunt banii de hârtie fiat (produşi din nimic) obiectivul a fost complet altul: securizarea unor fonduri produse uşor fără a fi nevoie de taxe şi impozite care erau greu de colectat şi care generau ură electorală. Inflaţia e mai greu de observat de popor.

      Preţurile natural sunt instabile şi nu are de ce cineva să le facă stabile cu forţa pentru că acest lucru DENATUREAZĂ COMPLET sistemul economic (preţurile şi structura producţiei sunt alterate). Însă pentru că sistemul are nevoie de CREDIBILITATE să reziste (atunci când tiparniţa duduie în dauna buzunarului cetăţeanului) evident că e nevoie de un obiectiv care să dea bine la public: stabilitatea preţurilor, stabilitatea dobânzilor, stabilitatea cursului de schimb. Băncile centrale ne vând aceste “pastile otrăvite” pe post de lucruri care oferă stabilitate unui sistem complet destabilizat de intervenţiile monetare.

      Când “cumpăraţi” acea marfă o cumpăraţi plătind cu vârf şi îndesat un preţ mare, sau cumpăraţi ceva care doar nominal valorează ceva, real valorează mult mai puţin. De fapt orice cumpărare presupune voluntariat. Ori noi nu mai suntem demult “voluntari” în a alege ce mijloc de schimb serveşte cel mai bine scopurilor pe care ni le propunem.

  25. Ardan spune:

    ˝Banii fiat sunt bani IMPERFECŢI care ne sunt impuşi CU FORŢA ca UNIC MIJLOC DE SCHIMB˝

    Doar pe jumatate adevarat.Nu sunt impusi cu forta ca unic mijloc de schimb, nimeni nu va impiedica sa achizitionati aur si sa cumparati cu el mere si pere.Deasemenea, nimeni nu va impiedica sa cereti ca plata serviciilor de catre angajatorul dumneavoastra sa vi se faca in aur, nu in bani.Apropos de flux, chiar in acest caz presupun ca negocierea se va face asupra unui flux, nu asupra unei cantitati (sau mase) de aur.Pentru serviciile dumneavoastra veti cere nu 1 kg de aur, ci cutare cantitate de aur PE ora, PE luna sau PE an.
    E pur si simplu o chestiune de perceptie.De pilda atunci cand salariile scad, perceptia comuna este ca au scazut banii pe care-i ai.De fapt a scazut fluxul, a scazut viteza cu care primesti banii.Cu alte cuvinte castigi aceeasi cantitate de bani dar intr-un timp mai lung.Sau altfel:castigi aceiasi bani dar pentru ei trebuie sa muncesti mai mult.Pe ansamblu, scade viteza de rotatie a banilor.Si la asta cred se referea Mugur Isarescu in interviul citat de dvs.
    Refenind la jumatatea adevarata a afirmatiei dvs:exista intotdeauna o legatura intre bani si forta.
    Ati scris despre istoria banilor.Daca in paralel ati fi studiat istoria puterii ati fi observat ca indiferent de forma banilor (de scoici, de sare, de mirodenii, de aur, de hartie) intotdeauna banii si forta sunt fungibile.Se transforma inevitabil dintr-una intr-alta.
    Banii au cumparat in orice epoca forta iar forta a generat in orice epoca bani.Ceea ce contestati dumneavoastra de fapt este distributia puterii, nu banii in sine, care sunt doar unul din instrumentele si in acelasi timp una dintre sursele fortei.Ca discursul despre bani este de fapt un discurs despre putere si nu de factura stiintifica o indica si agresivitatea cu care se poarta discutiile.Niciodata o disputa despre Teorema lui Fermat sau despre Teoria Unificata a Campurilor nu ar suscita atata agresivitate si violenta potentiala din partea convivilor.
    In concluzie: cea ce contestati dvs este fungibilitatea dintre forta si bani (sau bani si forta) pe de o parte, si distributia de putere globala rezultata in prezent ca urmare a acestei caracteristici, pe de alta parte.Chestie sesizata intuitiv de catre emulii dvs., chiar daca nu urmaresc argumentatia logico-matematica pe care o desfasurati.

    • Cristian Paun Păun Cristian spune:

      Problema e că EU NU CRED ÎN VITEZA DE ROTAŢIE A BANILOR. E un concept pe care nu ai cum să îl defineşti ECONOMIC. Oricum există şi alte confuzii de tipul bani = capital sau confuzia pe parte de cerere de lichidităţi (bani) care trebuie echilibrată cu oferta de bani. Lucrurile sunt mult mai complicate pentru o discuţie pe un site. De aceea nu pot decât să vă indic lecturi (deh, deficienţa de profesor) fără a vă jigni sau fără a vă închide gura (nu îmi stă în fire fiind liberal autentic în gândire) şi respectându-vă opiniile (inclusiv pe cele ale Guvernatorului le ascult cu atenţie însă nu sunt obligat să fiu de acord cu ele)..

      Aveţi aşadar aici o critică bună la această problemă pe care v-o recomand (cea cu viteza de rotaţie a banilor):

      http://mises.org/daily/2916

      Mai am o problemă pe care nu am discutat-o decât foarte tangenţial când am enumerat funcţiile banilor: banul are ca funcţie pe cea de mijloc de schimb (banii fiat sunt imperfecţi şi sunt impuşi cu forţa pentru că există lege care ne spune că toate plăţile trebuie făcute în LEI şi doar cum spune legea). Dar mai are o funcţie importantă: e baza calculului economic pe care oricine îl face atunci când renunţă la mere pentru pere. Merele sunt “evaluate” în bani contra perelor. Ori această evaluare, cu manipularea pe care o face banca centrală şi băncile comerciale devine neclară şi foarte înceţoşată. Informaţia care apare pe baza acestor preţuri “stabilizate” de banca centrală e creatoare de criză (generează eroare peste tot).

      Vă recomand pe acest subiect şi:

      http://www.gutenberg.org/files/34823/34823-h/34823-h.htm

  26. Alexandru Jecu spune:

    Cinic! Intre indivizi, pe cale naturala, se stabilesc raporturi economice. Aceste raporturi pot suferi efectele unor actiuni de forta. De aceea a fost necesara crearea statului care , pentru niste costuri rezonabile, protejaza piata de actele de violenta. Ea poate oferi si oportunitati de largire a pietii, uneori chiar prin violenta. Exista situatia perversa in care statul actioneaza impotriva pietii pe care ar trebui s-o protejeze. Acestea sunt de fapt fenomene de metastaza sociala in care un grup confisca statul si prin acest instrument vamuieste cetatenii, in vremuri vechi, prin alterarea aliajului din moneda, prin micsorarea gramajului monezilor, mai nou prin emisiuni monetara fara acoperire. Romania are un astfel de stat. Aproape dintodeauna.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Paun


Cristian Paun

Este doctor în economie, conferențiar în cadrul Facultății de Relații Economice Internaționale a Academiei de Studii Economice din București, Director executiv al Societă... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)