Home » Economie »Opinie » Citesti:

Fiscalitate şi bun simţ

Mihnea Vasilache martie 2, 2012 Economie, Opinie
23 comentarii 1,853 Vizualizari

Pot fi, oare, cele două noţiuni – fiscalitatea şi bunul simţ – alăturate? Noi credem că da. De ce avem nevoie pentru ca această alăturare să nu mai surprindă? Noi credem că, în primul rând, avem nevoie să înțelegem într-o nouă paradigmă relația stat – contribuabil, relaţie care nu trebuie să mai fie, aşa cum este astăzi, una de forţă şi abuz, ci una bazată pe respect, încredere şi corectitudine.

Fiscalitatea ultimilor 22 de ani nu putea să fie altceva decât oglinda modului în care s-a făcut politică în România: cu o lipsă totală de obiective, de strategii care să ajute la îndeplinirea obiectivelor, cu o lipsă, de cele mai multe ori acută, de profesionalism, divizatoare de societate, penalizatoare cu cei care muncesc şi creează plus valoare, precum şi foarte blândă cu cei care o croiesc. În plus, administraţia fiscală a dat mai tot timpul impresia că este în urma timpurilor, că de cele mai multe ori este interesată mai mult de hărţuirea celor care încearcă să respecte legea, decât de urmărirea celor ce fac evaziune.

Acestea fiind spuse, suntem mai puţin interesaţi de văicăreala retrospectivă, cât suntem interesați de soluţiile constructive. Ce se poate face?

În primul rând, trebuie stimulată munca eficientă. Toată lumea ştie că munca a fost şi este fiscalizată într-un mod împovărător. Pe lângă impozitul pe venit de 16% (rezonabil şi competitiv, în opinia noastră), avem şi contribuţiile sociale de 44%, astfel încât doar jumătate din fondul de salarii ajunge la angajat. Dacă mai luăm în calcul şi TVA-ul şi accizele care trebuie achitate de fiecare dată când cumpărăm ceva, ajungem la concluzia că doar în jur de o treime din ce câştigă un angajat este folosită pentru plata efectivă de bunuri şi servicii; restul de două treimi sunt impozite directe şi indirecte. Problemele au fost chiar şi mai mari înainte de 2005, când impozitul era de 40%, iar contribuţiile sociale ajungeau la 49%.

Evident, situaţia nu este aceeaşi pentru toţi. Unii sunt mai egali decât alţii. Solidaritatea socială, unul dintre principiile care stau la baza sistemelor de asigurări sociale obligatorii este, din păcate, doar o poveste de adormit alegătorii. De-a lungul timpului au existat nenumărate moduri de a ocoli plata impozitului pe venit, dar mai ales a contribuţiilor sociale: convenţii civile, microîntreprinderi, drepturi de autor, “freelanceri”. Baza de calcul a fost mereu ciuruită de tot felul de excepţii. Toate aceste excepţii nu au făcut decât să submineze principiul, să divizeze, să creeze frustrare şi o lipsă a dorinţei de conformare. În plus, fiscalizarea excesivă a muncii a făcut dificilă apariţia şi dezvoltarea clasei medii în România. Pentru a supravieţui, oamenii harnici au fost nevoiți mereu să caute soluţii pentru a reduce sarcina fiscală la un nivel suportabil.

Ce credeţi că este de preferat? Un sistem fiscal împovărător, dar subminat de excepţii, sau unul rezonabil, aşezat pe o bază largă, fără categorii privilegiate şi chichiţe fiscale? O legislaţie complicată până la nivelul în care nu mai este înţeleasă nici de autori sau o legislaţie simplă, clară, uşor de înţeles de contribuabil şi de administrat de către stat?

Noi nu credem că  politicile publice trebuie să fie un joc de-a şoarecele şi pisica. Această atitudine ne-a ţinut mai mereu la coada Europei. Noi credem că politicile publice, inclusiv cea fiscală, trebuie croite ca să servească interesului naţional, interes care, la rândul lui, trebuie să fie unul clar explicat şi înţeles de către noi toţi. Politicile publice nu trebuie să divizeze, nu trebuie să creeze categorii de cetăţeni privilegiaţi. Mai credem şi că politicile publice trebuie croite în mod eficient, ca să îşi atingă scopul, nu ca să îi încurce pe cei oneşti.

Să luăm câteva exemple recente. Din 2011, contribuţiile sociale au fost introduse în Codul Fiscal. Măsura este corectă şi am susţinut-o pentru că ar fi trebuit să aducă, în primul rând, claritate. Implementarea însă, este un dezastru, deoarece reglementarile sunt din ce în ce mai complicate, aproape fiecare categorie de venit a căpătat propriile reguli pentru contribuţii sociale. Cuantumul acestora rămâne, în primul rând, în funcţie de modul în care obţinem venitul şi, mai apoi, de cât câştigăm. La prima lectură apar, evident, şi moduri de a “fenta”…  Ne întrebăm: de ce este nevoie să alergăm în jurul cozii, să reinventăm roata? Bulgarii au 29% contribuţii, iar baza de calcul a acestora este plafonată la 1000 de euro şi colectează cam tot cât strângem noi cu 44% şi fără plafon. Slovacii care au tot 44%, dar la o baza de calcul plafonată la 1000 euro, strâng cu 25% mai mult decât noi. De aceea, noi propunem plafonarea bazei de calcul a CAS la 3 salarii medii brute pe economie, împreună cu eliminarea excepţiilor bazate pe tipul de venit, şi nu pe cuantum. Pe lângă faptul că o astfel de măsură ar stimula munca eficientă şi ar uşura administrarea, introducerea ei ar avea un impact bugetar net pozitiv încă din primul an de implementare.

Haideţi să discutăm  şi despre TVA, taxa care ne afectează practic pe toţi, în fiecare zi. Ne aducem aminte cu toţii de ridicarea intempestivă şi cinică a cotei principale de la 19% la 24%, în iulie 2010. Ca o paranteză, nu o să uităm prea curând cum ministrul de finanţe de la vremea respectivă declara, cu o falsă ingenuitate demnă de o cauză mai bună, că nu înţelege de ce atât tam-tam în jurul acestei creşteri, doar e simplu să schimbi în casa de marcat două cifre! În retrospectivă, este evident că mitul guvernamental al măsurii dureroase, dar necesare, este fals. Evaziunea fiscală, excepţiile cotei unice şi multe alte modificări ale codului fiscal, comandate de către politicienii vremii, au privat bugetul de stat de miliarde de euro. Însuşi Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat, în ianuarie 2011, că “majorarea taxei pe valoare adăugată (TVA) putea să fie evitată, ea a fost cea mai periculoasă măsură de ajustare luată în România, deoarece ar fi putut avea consecinţe serioase chiar asupra finanţării bugetului”.

Noi propunem scăderea imediată a cotei principale a TVA la 20%, aducerea cotelor reduse la 10% (în uşoară creştere, dar mai larg aplicabilă) şi, respectiv, 5% (pentru toate locuinţele noi). Impactul bugetar net al acestei propuneri a fost analizat cu diligenţă şi responsabilitate. Estimarea noastră este că deficitul primar în primul an după aplicare este sustenabil. În plus, efectele pozitive secundare izvorâte din creşterea gradului de conformare (istoric dovedită în toate cazurile de scădere a fiscalităţii), precum şi din fiscalizarea unor sectoare “negre” din economie, pot compensa în totalitate acest deficit.

Am ajuns şi la lupta împotriva evaziunii, recent redeclanşată de noul nostru prim-ministru. În 2010 am avut chiar şi o ordonanţă de urgenţă în acest scop, asta după ce Preşedintele introdusese pe lista de ameninţări la siguranţa naţională evaziunea fiscală. Cum se duce această luptă? A fost introdus registrul operatorilor intracomunitari, ocazie cu care, în 2010, peste o sută de mii de firme au trebuit să se reînregistreze în scop de TVA. Am spus atunci că măsura este o glumă: bună pentru evazionişti (care se puteau uşor reînregistra) şi proastă pentru contribuabilii corecţi (care au fost puşi inutil pe drumuri). Rezultatul: în 2011, frauda de TVA a fost semnificativ mai mare decât întregul deficit!…

De ce se întâmplă oare toate acestea? Nu credem în teoria conspiraţiei, nu credem că forţe străine şi malefice vor cu tot dinadinsul să pună ţara asta pe butuci. Motivele trebuie căutate aici, pe malurile Dâmboviţei. Iar acestea sunt dintre cele mai variate: de la neştiinţă, până la frica de răspundere. De la meschine conflicte de interese, până la corupţie. Dar, mai ales, o ruptură imensă între realitatea politicienilor şi a administraţiei publice şi realitatea restului ţării, care se chinuie să supravieţuiască, să producă şi să plătească impozite. Când cele două realităţi vor deveni una singură, va începe să ne fie mai bine. Cu cât se va întâmpla acest lucru mai devreme, cu atât ne va fi mai bine, mai repede. De aceea, am ales să ne implicăm!

Articol scris de Mihnea Vasilache si Gabriel Biriş, co-autori ai programului economic al Noii Republici

PS: Prezentarea detaliata a propunerilor de reforma a fiscalitatii va fi facuta de autori pe 3 Martie intr-o sesiune deschisa publicului. Detalii pe:  http://www.nouarepublica.ro/adunarea-nationala-noua-republica/

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "23 comments" on this Article:

  1. alex spune:

    Care este fiscalitatea muncii in UK de exemplu? Nu e cumva mai mare decat in Romania?

    • RazvanM spune:

      @alex:

      1. ce inseamna “fiscalitatea muncii”? analizeaza putin costuri vs. beneficii si apoi spune daca fiscalitatea la noi este mare sau mica.
      2. exemplul cu UK este extraordinar! Iata de ce: de cativa ani UK are probleme foarte grave cu cheltuielile bugetare (si cu deficitul, adica cheltuielile mai mari decat veniturile), cu datoria publica si cu lipsa de competitivitate a firmelor din Anglia pe motive de taxare foarte mare. Ce ai vrut sa spui prin comparatia cu UK?

      • @RazvanM spune:

        Razvan, cand te-ai referit la competitivitatea produselor UK, la ce te-ai referit CONCRET?
        Pentru ca, cel putin peo piata EXTREM DE LICHIDA (piata ce inghite foarte multi bani!!!) si extrem e concurentiala, productia auto UK sta destul de bine.

        Nu stiu cum e in UE, dar in Canada, Jaguar XF si Jaguar XJ (ambele finnd marci upper-class) se vand foarte bine. In Montreal cel putin…(unde locuiesc eu…) vad tot mai des Jaguar pe high-way…

        Revenind la fiscalitate, pot sa spun ca nu trebuie sa fii doctor in economie ca sa intelegi un lucru foarte simplu: fiscalitatea aberanta (Romania e un bun studiu de caz pe acest subiect!) stranguleaza economia si micsoreaza veniturile la buget datorita evaziunii fiscale in crestere xponentiala. Adauga la asta coruptia aferenta…si ai tabloul perfect al unui marasm economic.

    • Coman Gabriel spune:

      In Romania la un salariu brut de 12000 de unitati (lei , euro etc) ramai cu 8417 unitati.
      In UK la un salariu brut de 12000 de unitati (lire) ramai cu 10679 unitati.
      Sumele au fost calculate cu softuri de pe net si iau in considerare toate taxele aferente salariului, inclusiv asigurare de sanatate, somaj, pensie si impozit pe venit.
      Vezi astfel ca in UK valoarea totala a taxelor este 11-12 % iar in Romania de 30 %.

      • Mircea spune:

        Gabriel, exemplul nu e tocmai corect fiindca: 1. UK are cote progresive; 2.din cauza punctului 1, sumele ar trebui ajustate la un numitor comun i.e. putere de cumparare. 3. la cotele superioare, nivelul de impozare al salariului in UK sare putin de 50%

    • Biris spune:

      @ alex: si cine spune ca fiscalitatea in UK este ce ne dorim? By the way, ei au impozitul mult mai mare, dar contributiile mult mai mici. In plus, cu deducerile pe care le au la dispozitie, sarcina efectiva fiscala poate fi mai mica decat in Romania la nivelul salariului mediu.

    • Adi spune:

      De ce nivelul taxarii intr-o tara e un argument pentru a justifica practica in alta tara? In Arabia Saudita se taie capete in piata publica, e un argument sa o facem si noi? Nu pun in discutie nivelul de civilizatie (e diferenta de cultura, nu de civilizatie), ci doar reaplicarea unui exemplu doar pentru ca exista.

  2. florin spune:

    Un articol la obiect si de foarte mult bun simt. As mai adauga si plafonarea contributiei la sanatate si cresterea minimului neimpozabil (pentru ca altfel vom avea rate de impozitare mari la salarii mici si rate mici la salarii mari) si deja vorbim acceasi limba.
    Dar … un sistem fiscal simplu si usor de administrat inseamna si un necesar mai mic de functionari, spagi mai putine si alte asemenea inconveniente. Concluzia mea, pe scurt: la pastele cailor.

    • ana spune:

      Articolul este de bun simt ,din p.d.v teoretic este excelent ,dar practic trebuie multa forta sa-l poti inplementa. Este atita tesatura meschina in lagislatia ce reglementeaza activitatea economica in romania ,ca ar trebui rasa toata (ca atunci cand faci curatenie intr-o casa plina cu gunoae ,deratizezi ,zugravesti si aduci mobilier nou ,solid din lemn de esenta ce rezista in timp.).,si pui ceva solid ,simplu si functional pe termen cel putin mediu daca nu lung.In felul in care se vine acum ,cu modificari la codul fiscal ,si la altele ,nu este altceva decat piedica in calea oricarui om cu cea mai mare bunavointa de a face ceva. Nu este o noutate ce spun acum dar nu poate merge asa mai departe .Sunt o persoana care am inceput o activitate privata din 1991, au fost in timp momente cand te simteai jenat de faptul ca nu ai platit obligatiile la stat la timp ,dar asta nu se face cu metode de coercitie neaparat ,cu un aparat de functionari supradimensionat ,cu cohorte de controlori pe circuitul economic care merg in bobote haituiti de sefii lor . Totul trebue echilibrat ,dar asta se face cu creere de locuri de munca ,cu productie nu cu legi trcute pe sub masa parlamentului cu dedicatie asa cum se intampla de vreo15 ani incoace.Totul este prea politizat si de aici dereglarile in economie ,lacomia ,lipsa de moralitate etc.TREBUIE FACUT IN ASA FEL SA FIE RESPECT ALTFEL NICI POLITICUL NU ARE SANSE. Mergeam la data cand trebuia sa depun banii pentru obligatiile fiscale cu ceva in plus ,dar aveai un respect nu te simteai umilit ca acuma

      • Biris spune:

        Ana , si comentariul tau este de mult bun simt si ai dreptate- trebuie multa putere ca sa il implementezi. In actualul context politic este insa un vis frumos. Incercam insa sa schimbam putin contextul:-)

        • Prostu' satului spune:

          Repet o intrebare ceva mai veche — pana la urma acest pact fiscal, sau program economic, sau cum sa-i spunem al NR a aparut, sau va aparea curand pe undeva? Detaliat si explicit?
          Altfel, sub rezerva importanta a faptului ca nu stiu eu unde si cum sa caut, de pe site-ul NR nu se poate pricepe mare lucru; peste tot doar o insiruiri de postari (unele bune, fara indoiala) urmate de comentarii, majoritatea cam narcisiste si propagandistice. Navel staring ;-)
          Articolul de fata, sigur, interesant si bun, dar insuficient de clar ca sa poate fi considerat program.
          Bunaoara, ca un singur exemplu de ambiguitate (greu evitabila intr-un articol, dar care cu siguranta n-are ce cauta intr-un program politic) “noi propunem plafonarea bazei de calcul a CAS la 3 salarii medii brute pe economie, împreună cu eliminarea excepţiilor bazate pe tipul de venit, şi nu pe cuantum.”
          Despre ce exceptii/venituri e vorba? De exemplu, daca-mi vand casa, conform propozitiei de mai sus s-ar putea deduce ca pe suma incasata urmeaza sa platesc toate contributiile sociale si eventual si vreun TVA de 20%. Iar daca-mi vand harbul de masina, sumele respective ar putea ajunge la jumatate sau mai mult din suma?
          Si, ca o intrebare mai generala — a fost facuta publica macar o singura componenta din programul “oficial” al NR, asa, completa, cu cap si coada?

  3. Alexandru Jecu spune:

    Nu sunt finantist. Dar nu stiu ce ma face sa cred ca, dincolo de orice raport intre contributii sociale, TVA uri, accize, etc. , cea mai importanta, intr-o legislatie fiscala, ramane predictibilitatea si unitatea de tratament a tuturor subiectilor fiscali. Dupa ce vom fi stabilit aceste date, raporturile dintre diferitele contributii si contributiile in valori absolute sunt date matematice ale unui calcul al optimului fiscal, decurgand dintr-o viziune economica. Intr-o Romanie a prostiei, coruptiei sistemice si iresponsabilitatii politice, acest lucru e pe ultimul loc de luat in discutie.Pana cand decidenti nu vor da sama in fata electoratului, instant, nu la patru ani, orice discutie e fara niciun efect. Dar trebuie purtata.

    • Biris spune:

      @ Alexandru Jecu: perfect de acord cu tine. Asta e unul din principiile pe care le sustin de mult timp si in acelasi timp principiul care sta la baza solutiilor pe care le-am propus in recent lansata mea carte “Despre fiscalitate si competitivitate”.

  4. Danon spune:

    Principiile sunt foarte bune si frumoase si discutate si rediscutate. Dar, fara sa fim orbiti de ideologii, ar fi o mica problema de coerenta. Exista un efect-foarfeca:
    1. Romania are un sistem de impozitare foarte regresiv: cu cat castigi mai mult, cu atat platesti un procentaj de venit mai mic. Acest lucru are doua motive: primul, ca TVA este un impozit regresiv: daca castigi 200 euro pe luna, ii vei cheltui pe toti si vei plati TVA pe toata suma. Daca castigi doua milioane, o mare parte o vei pune de-o parte, o vei cheltui in vacante in strainatate, pe locuinte noi cu 5% etc… Al doilea motiv: cu cat esti mai bogat, cu atat probabil vei avea mai multe venituri din capital si nu vei mai plati cotizatii sociale pe acea parte.
    2. Multe dintre serviciile publice acordate sunt anapoda si nu tin minte nici de beneficiile reale obtinute nici de capacitatea de a plati. Gazul, de exemplu, este subventionat si pentru nea Ion din garsoniera din Ferentari si pentru Dinu Patriciu, care are cinci case de peste 500 m2 bucata… Deci Dinu primeste mult mai mult din banii contribuabililor decat nea Ion.

    Propunerea este de a plafona baza de calcul a cotizatiilor sociale. Deci a creste regresivitatea sistemului de impozite. Argumentele sunt cunoscute si multe pot fi acceptate. Ar fi o problema structurala, faptul ca atunci cand coeficientul Gini al inegalitatii creste prea mult (si in Romania el este pe cale sa o cam ia raza) exista riscul de conflicte sociale care vor fi extrem, extrem de costisitoare pentru buget, dar si pentru economie. Si ar mai fi una conjuncturala: in situatii de criza, exploziile sociale apar mult mai devreme.

    O crestere a inegalitatilor este in general considerata ca fiind un stimulent pentru economie (cu caveaturile de rigoare: nu intotdeauna, nu proportional etc.) Intrebarea este: vrea/poate sa-si permita Romania o crestere masiva a acestor inegalitati? Cat de mult este prea mult? Unde este punctul de inflexiune in care beneficiile sunt depasite de costuri?

    Articolul incepe -corect- criticand lipsa de obiective clare si de strategii coerente pentru politicle fiscale. Apoi ne propune o masura ca fiind tehnica, cand de fapt ea este foarte politica. Critica nisele fiscale si vrea sa mai adauge una, neanalizata complet. Cade deci in capcana de care rade. In fond, de ce sa plafonam numai contributiile sociale? De ce nu si impozitul pe venit? De ce sa nu spunem, ce castigi peste 1000 € pe luna, nu il mai impozitam. Sau de ce sa nu rambursam TVA-ul pentru cei care cheltuiesc peste 1000 €/luna? Raspunsul se intoarce le chestiuni de viziune: ce fel de societate vrem/ne putem permite si cum putem sa ajungem acolo? Dar cu intrebarea asta nu ai fi invitat la Realitatea TV.

    • Biris spune:

      Danon, noi sustinem cota unica. Impozitul pe venit Nu trebuie sa fie degresiv. Contributiile sociale insa trebuie (prin plafonare). TVA nu are cum sa nu fie regresiv, in special pentru cei care castiga suficient ca sa poata economisi.
      In ceea ce priveste subventiile acordate anapoda, este un subiect care ne preocupa. Subventile, daca exista, tb sa fie acordate doar celor care au nevoie de ele.

  5. Adi spune:

    Fiscalitatea prin definitie nu are nici o legatura cu bunul simt: taxele sunt vazute ca o contributie a fiecarui cetatean pentru acoperirea cheltuielilor comune, dar:
    1. Nu exista un contract cu statul ca sa stii ce platesti si ce primesti; ai doar obligatia sa platesti
    2. Taxele sunt procent din venituri; asta inseamna ca sunt discriminati in mod cert cei ce muncesc mai mult, de pilda cine munceste cu jumatate de norma si sta cu burta la soare restul timpului plateste taxe de 2 ori mai mici pentru ca are venituri de 2 ori mai mici
    3. Taxele sunt impuse, nu ai optiunea exercitarii vointei: nu poti sa iti alegi asiguratorul in cazul sanatatii sau pensiilor, nu ai optiunea sa alegi sa te asiguri sau nu; presupunand ca oamenii sunt considerati fiinte inteligente ce iau decizii informate si nu o turma de vaci e o incalcare a demnitatii sa fii obligat sa faci aceste lucruri (e ca si cum ti s-ar spune in fata “esti prea prost sa te lasam sa alegi”
    4. Taxele nu au coerenta, impozitele totale pe diverse tipuri de venituri sunt diferite, iar veniturile facile (gen dobanzi) sunt impozitate mai putin decat munca (ca salariat, nu drepturi de autor sau alte tertipuri)
    5. Taxele nu se duc in ce vrea cetateanul, ci la ce vrea partidul pe care e obligat sa il voteze (nu poti vota pe cine vrei, ci pe cine ai voie)
    6. Taxele pe proprietate sunt anticonstitutionale pentru ca sunt o nationalizare treptata. O persoana cu o casa, de pilda, si fara venituri va pierde casa in favoarea statului pentru ca nu are cu ce plati taxe pe un bun deja taxat (veniturile cu care a fost achitat bunul si TVA-ul pentru materiale). Nu e cazul la autovehicule unde taxele anuale sunt pentru circulatia pe drumurile publice.
    Mai departe nu mai are rost, or fi si motive bune pentru taxe dar nu le aduc bunul simt inapoi.

  6. eu****** spune:

    Interesant articolul.

    1. Despre angajatul si taxele aplicate salariului sau – raul a fost creat.
    Imi este teama ca acum sa vrei sa schimbi ceva trebuie sa astepti mai mult timp, pentru ca portita de eludare a unor taxe a fost creata, desi ea nu il avantajeaza.

    Mai este o problema importanta: economia nu este inca turata si de aceea, pana va ajunge la o anume viteza de miscare, degeaba masura ca practic efectele se vor lasa asteptate – de aceea as spune ca poate sa mai astepte un pic aceste masuri utila pana la aparitia dezghetului/ topirea ghetii cin economie.

    2. TVA-ul si masurile propuse – excelente.
    Pot sa inceapa aplicarea mai de ieri?

    3. Evaziunea a existat si va exista – depinde insa in ce masura afecteaza economia.
    Agentii economici cred ca sunt convinsi ca este nevoie de legalitate atunci ei singuri se vor supune unor reglementari firesti. Probabil ca nimeni nu a calculat ceea ce inseamna taxa suportabila intr-o economie care este/era in scadere continua…Este poate si un prag psihologic de la care operatorul economic nu isi mai risca nervii si isi achita obligatiile civilizat.

    4. Minunat P.S.

    Multa bafta si toate bune!

  7. Kenwood spune:

    As incerca un raspuns neutru la intrebarea din preambul. Voi puteti crede orice dle Vasilache dar adevarul este ca beneficiarii fiscalitatii nu vor fi vreodata multumiti iar fiscalizatii vor gasi mereu motive de impotrivire. Cazul ideal ar fi cand reusesti sa-mpaci si lupul si capra si varza. In ro lupul reprezinta beneficiarii asistentei sociale, capra este simbolul contribuabililor iar despre varza se poate spune ca intruchipeaza statul :-P Voi puteti propune orice. Lupul a fost ingrasat si stimulat in cei 22 de ani in timp ce caprei, desi in “pozitie”, i-a fost conditionat accesul la varza. Astfel ca s-a ajuns la aberanta paritate de 4 lupi la o singura capra. Sigur ca solutiile propuse de voi sunt valabile in societati civilizate si normale. Nu se prea potrivesc la stana denumita ro pana cand “ciobanii” nu reduc nr lupilor (treaba lor prin ce forme).

    ps: despre structura veniturilor la bugetul de stat nu aveti niciun comentariu?

  8. Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

    Foarte bun articolul dar face abstractie de radacinile istorice ale fenomenului.

    Putem incepe chiar cu Lenin care a spus-o clar: “Vom zdrobi burghezia intre pietrele de moara ale taxelor si inflatiei”. Le-am avut pe amindoua (cu inflatia au lasat-o mai moale, a fost buna pentru devalizarea bancilor dar acum le-ar paradui averile proprii bine ascunse si neimpozitate). TOT aparatul administrativ in frunte cu politicienii (care provin din rindurile acestuia) mosteneste ura si frica leninista fata de omul care munceste si cistiga corect fiindca astfel EL DEVINE LIBER. Pasul urmator ar consta in intrarea unui procent din cei cu averi cinstite in politica ceea ce ar duce la maturarea multora urmind apoi epurarea aparatului administrativ.

    Degeaba propuneti solutii de bun simt, gasca se apara cu ghearele si dintii DE 22 DE ANI si nu va ceda usor. Insasi haosul legislativ, si nu doar in economie, este tot de sorginte comunista – interpretarile fiind infinite intotdeauna poti fi prins pe picior gresit oricit incerci sa respecti legea.

    • Menumorud .... spune:

      taxele si impozitele ar trebui sa fie usor de platit de fiecare dintre noi – cel mai autentic barometru ar fi sentimentul de rusine ca nu ti-ai platit taxele…. pare un vis dar exista tari in care acest sentiment dainuie – totul est legat de modul in care este administrat Statul.

      Noua ni s-au cerut emreu bani multi, deoarece banii erau furati de smecherii care apar mereu langa cei puternici. Maniera asta dainuie inca din vremuri stravechi, si exact provine de la Bizantini, maia les dupa ce-au fost zdrobiti de Otomani. Acesti bizantini [greci din Cosntantinopolis cunoscuti sub forma de 'levant'] au practicat cel mai jegos mod de a exploata pe cei care puteau fi exploatati…; erau asa de odiosi, ca ii fraeriau si pe stapanii lor otomani.. si totul se facea mere chiar daca asupra lor sabia era mereu pregatita.

      De atunci noi facem acemas lucru si iata unde am ajuns – Statul a deveni gaina cu oua de aur si daca poti futii oule ca nimeni nu te ia la intrebari

      Deci – cand ne va fi rusine ca nu am plaitti impozitele etc… atunci vom trai si noi mai bine !

  9. Petrica spune:

    Imputinarea nr de taxe ar genera imediat imputinarea nr de angajati din administratia tarii. Sunt dispusi guvernantii la un astfel de harakiri electoral? Ma indoiesc. Reducerea taxarii impune o administrare performanta a finantelor. Dar nu se doreste..
    Asa ca singura (mea) speranta este adincirea crizei, care va presiune pe conducatori. Platforme politice, oameni pregatiti, etc nu vor lipsi. Lipseste mentalitatea autentic capitalista a celor care conduc (zic ei) Romania.

  10. Dan spune:

    Cred ca la nivelul de dezvoltare al Romaniei cea mai buna sursa de venituri bugetare sunt amenzile. Dar nu amenzi pentru legi absurse, ci pentru incalcarea normelor de comportare civilizata si bun-simt: aruncat gunoiului pe strada, muzica la maxim in cartier, amenda cu confiscarea a jumatate din avere pentru ca ‘i-am dat un pumn’ pe strada. Asa raman manelistii pe bune fara masini, aur, case.
    Cat despre impozitarea proprietatilor ca ar fi neconstitutionala, pentru ca deja s-a impozitat sursa de venit, really? Chiar s-a impozitat la toti? Si la nenea ala fost sef la Garda Financiara?
    Impozitul pe proprietate trebuie marit de multe ori in Romania, poate cu exceptia primei proprietati – dar la cei cu multe, multe proprietati impozitul trebuie sa fie mult mai mare (si poate cercetat din urma si ce ‘impozit pe venit’ au platit pana acum cei ce si-au achizitionat multe proprietati). Pana la urma trebuie separat graul de neghina, trebuie sa se schimbe perceptia ca mai ales cei necinstiti fac avere in Romania.

  11. Sile spune:

    In momentul in care directorul bancii nationale declara ca avem o legislatie fiscala defecta ce obliga la evaziune si nimeni din cei vizati nu reactioneaza inseamna ca avem o problema, o MARE PROBLEMA. Observ ca nici macar ciinele de paza al democratiei( despre care pe buna dreptate Brindusa Armanca a spus ca se afla pe masa de autopsie)nu sesizeaza gravitatea situatiei.Chiar isi imagineaza cineva ca se poate construi un stat de drept pe actualul cotet legislativ? O zi buna !



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihnea Vasilache


Mihnea Vasilache

Mihnea Vasilache are 17 de experienta in finante petrecuti la New York pe Wall Street si in City la Londra. In ultimii ani a fost responsabil de fonduri de investii in valoare de m... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)