Home » Economie » Citesti:

Fonduri structurale – o abordare alternativă

Cristian Banica iulie 12, 2011 Economie
1 comentariu 1,779 Vizualizari

În ciuda dezbaterilor numeroase, fenomenul fondurilor structurale rămâne prea puţin înţeles atât la nivelul aspectelor tehnice dar şi din perspectiva oportunităţilor precum şi a obligaţiilor pe care România şi le-a asumat odată cu intrarea în UE. Criticile fundamentate, realizate profesionist, bazate pe o bună înţelegere a aspectelor tehnice dar şi a celor legate de perspective şi interes naţional, însoţite de eventuale soluţii sau propuneri de îmbunătăţire a procesului sunt bine venite. Dar moda dezbaterilor publice din ultimii ani este prea des dominată de argumente sumare şi subiective, şi în acest domeniu, generează ceva ce am putea numi faimă negativă, care mai curând contribuie la scăderea performanţei decât la o ameliorare a situaţiei.

Utilizarea fondurilor este atât o oportunitate cat şi o obligaţie. Oportunitatea constă în faptul ca aceste fonduri reprezintă o sursă importantă şi esenţială de finanţare pentru dezvoltarea economică şi socială a României. Spuneam intr-un articol anterior ca una din slăbiciunile noastre la nivel de dezvoltare naţională constă în faptul că, în mod tradiţional,după 1989 şi până la nivelul anului 2008, statul a rezervat prea puţin din bugetul public pentru investiţii-dezvoltare, cea mai mare parte a cheltuielilor îndreptându-se către salarii, cheltuieli sociale şi cheltuieli curente. Oportunitatea este evidentă, în sfârşit sume considerabile pot fi îndreptate către dezvoltare. Această oportunitate este accesibilă şi mediului privat ce poate propune proiecte inovative care să contribuie la dezvoltarea companiilor dar şi a resurselor umane şi mediului antreprenorial. În acelaşi timp, intrarea noastră în EU presupune şi obligaţii, printre care şi cele de a face eforturi în vederea reducerii decalajelor economice şi sociale între noi şi restul Europei. Cu alte cuvinte am promis ca ne vom strădui sa îi prindem din urmă.

Cum stăm

Conform Guvernului României (aici), pana la 30 iunie s-au depus 28.611 proiecte, s-au aprobat 8.209 proiecte, s-au semnat 6177 proiecte şi s-au făcut plaţi în valoare de 11,025 miliarde lei (aproximativ 2,7 miliarde euro).

Pe parcursul anilor (2008-2010) plăţile au avut un ritm susţinut dar nu suficient de creştere (în jur de 300% pe an) iar ţinta guvernului pentru 2011 este de 2,5-3 mld euro.

Conform CADRULUI STRATEGIC NAŢIONAL DE REFERINŢĂ 2007 – 2013, până în 2013 avem de “absorbit” 19,2 mld euro pe programe de convergenţă, pentru care trebui să venim cu o contribuţie locală de 5,53 mld euro (73% surse publice/27% surse private).

Mai jos puteţi vedea un sumar al datelor, cu precizarea ca valorile CSNR sunt programate la nivel de contracte semnate iar datele Guvernului sunt plăti efectiv realizate – ce se pot “întinde” până în 2015 (toate valorile miliarde euro).

20072013

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014

2015

Programare contractare

CSNR 2007-2013

19,21

1,27

1,85

2,15

3,02

3,6

3,51

3,76

0

0

Plăţi realizate/ estimate gov.ro

5,16

0,15

0,43

1,3

2,5-3

est.

?

?

?

?

O precizare importantă este legata de regula n+2 care spune că sumele alocate la nivelul anului 2013 se pot cheltui pana în anul 2015. Practic pe perioada anilor 2012-2015 ar trebui să se facă plăţi în valoare totala de 14 miliarde – respectiv o medie de 3,5 mld euro/an.

Posibil? Având în vedere trendul de creştere anuala a plaţilor – pare posibil , cu condiţia să avem semnate contracte pentru toată valoarea pana la sfârşitul lui 2013 dar şi asigurată contribuţia financiară locală.

Ce avem de făcut?

1.În primul rând trebuie creat un mediu al încrederii , un mediu profesional - mai ales în cazul proiectelor dezvoltate de entităţi private care ar trebui să acopere cam un sfert din volumul finanţărilor dar şi în cazul autorităţilor publice ce trebui să colaboreze sau să depună proiecte rândul lor. Aici pot contribui măsuri de promovare, îmbunătăţire a transparentei dar şi a educaţiei în domeniu. Stabilirea unor proceduri de lucru dar şi exemple de bună-practică par de asemeni esenţiale.

2. trebuie promovate proiecte de calitate, bine susţinute profesional. Propunerile de proiecte se fac voluntar, Guvernul nu poate să oblige să spunem primarii sau entităţi private să depună proiecte şi are control direct numai asupra proiectelor gestionate direct de agenţiile sale. În acelaşi timp poate lua măsuri cu privire la promovarea acestor iniţiative sau identificarea beneficiarilor publici-privaţi, inclusiv prin publicitate şi organizarea de sesiuni de prezentare-training-educare, care (culmea!) s-ar putea face pe bani europeni. Identificarea unor consultanţi potriviţi pentru fiecare proiect în parte este de asemeni esenţială atât la nivelul iniţierii dar şi pe parcursul execuţiei.

3.trebuie asigurată contribuţia locală (cele 5,53 mld euro) din care aproximativ 75% sunt bani din bugetele publice şi 25% private. Având în vedere planul ca minim 3% din PIB (sa spunem 3 mld anual) sa fie îndreptaţi către investiţii precum şi măsurile luate până acum în acest sens, aici nu ar trebui să avem o problemă majoră, cu condiţia asigurării continuităţii acestei politici (vezi şi prevederea în acest sens propusă în Constituţie). În schimb când vorbim de bugetele entităţilor private, având în vedere contextul economic actual – este importantă intervenţia băncilor cu programe de finanţare dedicate.

4.trebuie asigurată o performanţă consistentă a managementului de proiect pe tot parcursul derulării proiectului. Ciclul de viaţă al unui proiect se poate întinde pe ani şi presupune în mare trei etape majore:

  • Etapa premergătoare execuţiei – ce presupune definirea ideii proiectului, întocmirea dosarului, aprobarea şi semnarea contractului de finanţare
  • Etapa execuţiei propriu-zise – fază în care se definitivează designul, se implementează proiectul după un program prestabilit de faze şi plăţi şi se fac plăţile dar şi monitorizarea execuţiei
  • Etape post-execuţie – fază de monitorizare+evaluare a efectelor pe care le produce proiectul

De regulă beneficiarii au tendinţa să se concentreze în special pe prima etapă şi sa dea mai puţină importanţă etapelor ce urmează. Aici trebuie făcut un shift cultural ce ne priveşte pe toţi – iubim prea mult hârtiile şi formalismul, de multe ori în detrimentul rezultatelor concrete. Banii se plătesc pe rezultate concrete iar execuţia proiectelor nu începe decât în baza unui proces de achiziţie publică. Controlul, după cum se vede în urma suspendării temporare a unor plaţi pe una din componentele POR, se poate face atât de autorităţi locale dar şi de către autorităţi europene. O monitorizare şi raportare competentă şi corectă este singura cale de finalizare cu succes. Implicarea unor profesionişti independenţi pe tot parcursul proiectului atât la nivelul beneficiarilor dar şi a autorităţilor de management este esenţială.

5. trebuie simplificate procesele şi stabilite clar rolurile şi responsabilităţile. Orice astfel de proiect trebuie documentat corespunzător dar fără a uita că documentele servesc proiectul şi nu proiectul este “sclavul” documentelor. În astfel de proiecte intervin actori din medii şi instituţii diferite. Responsabilii de buna derulare a proiectului trebuie stabiliţi clar, individualizaţi pe baza competenţelor instituţionale dar şi profesionale. Colaborarea trebuie să treacă din spaţiul cultural al “prieteniei balcanice ” în zona profesionalismului, şi aici discutăm de un efort de shift cultural ce tine de autorităţi, beneficiari dar şi de comunităţile profesionale.

6.nu în ultimul rând trebuie să măsuram profesionist performanţa în domeniu.

De prea multe ori criticile locale se bazează pe date generale sumare ce reclamă în principal gradul scăzut de absorbţie dar şi alte aspecte insuficient documentate legate de posibile fenomene de corupţie, probleme de legislaţie sau monitorizare . Criticile europene sunt mai nuanţate şi subliniază, în ciuda necesitaţii creşterii ritmului de absorbţie, importanţa menţinerii calităţii proiectelor în vederea asigurării unor efecte conforme cu obiectivul convergenţei.

Este necesar un sistem mai detaliat de raportare, însoţit de studii profesioniste care, întocmite periodic, ar ajuta la monitorizarea fenomenului fonduri structurale atât global cat şi la nivel de detaliu, şi ar identifica clar, măsurat, probleme în vederea stabilirii unor soluţii cu adevărat adaptate.

Concluzii?

Guvernul are un rol esenţial în promovarea şi reglementarea mediului legat de iniţierea, implementarea şi monitorizarea proiectelor europene şi cu siguranţă activitatea sa precum şi a instituţiilor din subordine poate fi optimizată. În acelaşi timp întreţinerea unei neîncrederi instituţionale nu întotdeauna susţinute argumentat prezintă riscul de a decredibiliza întregul proces.

Beneficiarii publici sau privaţi, prin eforturi financiare, conceptuale, antreprenoriale contribuie direct la succesul şi implementarea proiectelor, de multe ori în ciuda unor piedici aparente sau reale. Numărul lor trebuie sa crească, la fel şi calitatea proiectelor şi ideilor, şi acest lucru se poate face prin transparentizare şi promovare eficientă a întregului fenomen numit fonduri structurale.

Încă nu avem un corp de profesionişti clar constituit, aşa numiţii “experţi în fonduri structurale”, care de fapt ar trebui să fie numiţi mai potrivit “experţi în managementul proiectelor europene”. O abordare şi o practică unitară ar duce cu siguranţă la o performanţă mai bună.

Soluţii minune

Nu există soluţii minune. Proiectele europene sunt complexe prin contextul instituţional, natura şi durata lor. Complex nu înseamnă neapărat complicat. Ca şi în alte domenii,avem tendinţa de a complica inutil şi de a arunca o falsă aură de mister asupra fenomenului.

Aşa cum spune Guvernul “ne aflăm în prezent într-un moment de cotitură al procesului de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune”.

Soluţia unui minister unic nu e neapărat în sine o rezolvare, deşi o consolidare şi identificarea unui actor public asimilabil unui ‘single point of responsibility’, un soi de country-project-manager, poate aduce avantaje şi poate un control mai bun asupra administrării strategice dar şi in domeniul evaluării şi comunicării rezultatelor.

Importul de “experţi” ridică probleme de acomodare legate de barierele de limbă dar şi alte aspecte ce ţin de nivelul tehnic şi cultura locală ce pot fi depăşite dar necesită timp.

Deci una peste alta trebui sa ne bazăm pe noi, Guvern, agenţii locale şi centrale, beneficiari, profesionişti, pe iniţiativa publică şi privată, dar şi pe capacitatea de clădi un mediu bazat pe colaborare, profesionalism, cunoaştere şi nu în ultimul rând muncă. În esenţă cam ăsta este şi scopul acestor fonduri – clădirea unei noi societăţi mai moderne, mai prospere, mai informate.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there is "1 comment" on this Article:

  1. ramona spune:

    eu sunt castigatoarea unui proiect cu fonduri , nu vreau sa intru in detalii ca nu are rost . vreau sa trag un semn de alarma pe aceasta cale si as fi fericita daca cine trebuie l-ar citi . ca sa-ti aprobe un dosar pe o anumita masura trebuie sa dai SPAGA . Spaga este in functie de banii primiti de la uniune , pleaca de la 10-20 % din valoare , se negociaza cu ei la cutite , cu ANGAJATII DE LA FADR . dosarele ti le intocmesc tot ei . daca vii cu ele facute de o firma specializata ti le aproba cu numeroase drumuri si rugaminti dar iti pun cuie in roate la virarea transelor de banii . asa ca decat sa platesti in doua partii mai bine le dai lor banii. NICIODATA NU O SA LUAM BANII CINSTITI PANA NU STARPITI ACESTI SERPII .de unde sa dea un om spaga de 10.000-20.000 de euro ? apropo eu am dat 10.000 de euro



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Banica


Cristian Banica

Arhitect şi urbanist, în prezent masterand la Heriot Watt University si Edinburgh University unde studiez managementul de proiect în mediul construit. Am o experienţă practi... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)