Home » Economie » Citesti:

Fondurile europene în România – de la ”prioritate zero” la ”prioritate nulă”

Octavian Serban martie 13, 2012 Economie
13 comentarii 799 Vizualizari

La începutul fiecarui an, fiecare guvern îşi propune ca “prioritate zero” gestionarea mai bună a fondurilor europene, ceea ce ar însemna creşterea consistentă a ratei de absorbţie. În penultimul an al cadrului financiar 2007 – 2013, rezultatul se traduce într-o rată efectivă de absorbţie de 5,5%, ceea ce este mai apropiat de ”prioritate nulă”.

Pe tot parcursul anilor scurşi de la intrarea noastră  în Uniunea Europeană, s-au luat tot felul de măsuri pentru revigorarea puterii de absorbţie, dar în afară de umflarea pieptului politicienilor, cifrele au rămas insensibile. Imediat după schimbarea politică  din 2008, s-a adoptat o nouă stratagemă şi anume, raportarea la ritmul de atragere a fondurilor din timpul mandatului guvernului precedent. Ne aflam încă în era dezmăţului bugetar, criza declanşată practic în 2007 la nivel mondial, era o poveste ce nici nu visam să ne atingă, negocierile pe salarii săltau în pas sprinten pentru a prinde anul electoral 2009 cu urne de votare prietenoase.

Acum, rezultatele sunt cunoscute, efectul a fost devastator, urnele au explodat, buletinul de identitate şi-a pierdut statutul de garanţie supremă pentru credite luate/date la repezeală, iar ceea ce ne interesează mai mult, absorbţia fondurilor europene a rămas, în termeni reali, la nivelul poziţiei 27 în întrecerea dintre cele tot atâtea state ale Uniunii Europene.

Din când in când, acţionanînd orbeşte, puterile de conjunctură au mai schimbat câte un şef prăfuit din fruntea câte unei Autorităţi de Management, ajungîndu-se în situaţii îndealtfel comice, aşa cum este exemplul Programului Operaţional de Dezvoltare a Resurselor Umane, unde în 5 ani au fost numiţi succesiv, tot atâţia şefi supremi ai Autorităţii de Management, operaţiunea fiind golită  de sens si umplută de conţinut. Sensul ar fi fost acela al atăcării structurale a atragerii fondurilor europene, iar conţinutul a fost doar ceva sare şi piper, legat de trecutul mai mult sau mai puţin securistic al unuia dintre cei numiţi, servilismul faţă de anumiţi oameni politici sau chiar partide ai altora dintre cei nou-veniţi, culminînd cu aspecte de can-can referitoare la activitatea de ospătar al altei eminenţe numite in pripă.

Problema de fond nu o atacă nimeni deoarece este una de sistem. La întrevederea de săptămîna trecută cu reputatul profesor Andre Sapir (autorul studiului rămas in conştiinţa publică, ”Raportul Sapir”), acesta spunea despre criză  că este una de sistem, una a deficitului structural şi nu neapărat a uneia sau alteia dintre ţările membre UE, vrînd să spună  că unele ţări clar sunt in dificultate, dar nici altele nu se simt prea bine. Tot aşa, la noi absorbţia fondurilor europene este om problemă de sistem.

Sunt multe cauze, corupţia, slaba capacitate administrativă, neînţelegerea spiritului de funcţionare a reglementărilor europene, lipsa de motivaţie, intrarea în vigoare cu întârziere a prerogativelor fondului de garantare, lipsa cofinanţării, interesele divergente ale băncilor, etc. Desigur, văzut în ansamblu este un sistem buruienos, plin de hațişuri şi drumuri înfundate, iar în cel mai bun caz, acolo unde drumurile duc undeva, se constată că ne aflăm într-un labirint al disperării care se va sparge cândva, atunci când Comisia Europeana va intra cu buldozerul şi va pune tot putregaiul la pământ, pentru a face lumină. Nu este de dorit aşa ceva, o măsură de avarie. Ne trebuie curaj politic, instituţional şi social sa atacăm problema structural.

Problema de fond este că perioadele lungi de evaluare, datorate cercului vicios – slaba capacitate administrativă  vs. achiziţia publică a serviciilor de evaluare – par o nucă  tare pe care cleştele legislativ nu îl poate sparge. Fals! Avem resurse, sunt oameni care ştiu, dar nu avem determinare, aceeaşi pe care trebuia să o avem in 2007 când debuta criza şi puteam face ceva să nu intrăm în vîrtejul prociclic al deciziilor politice greşite în consonanţă cu rezultatele economice slabe.

Vorbesc de o determinare efectivă, aşa cum le place unora să spună acum ”rata de absorbţie efectivă”  şi nu de una pompieristică fără efecte concrete. Pe acest fond a venit înfiinţarea aşa numitului ”Minister al Fondurilor Europene”, jucînd cartea mare a numirii în fruntea lui a unui specialist cu recunoscute calităţi profesionale şi cu o cariera de succes, dar insuficient pregătit psihologic să se poată rupe (sau sa rupă) de (din) sistem. Mai mult, sistemul a fost preluat, el exista sub forma Autorităţii de Coordonare a Instrumentelor Structurale, de sub tutela Ministerului de Finanţe şi a fost contopit cu acel comitet interministerial, aflat în directa coordonare a primului-ministru şi cu Departamentul de Afaceri Europene din cadrul Ministerului de Externe. Rezultatul… acelaşi mecanism greoi, aceeaşi oameni, acelaşi hăţiş din care nu se poate ieşi.

Pentru a rezolva problema, e necesară o aboradare pe priorităţi a problemelor întâlnite, iar pe principiul 80/20 (vezi Pareto), adică 80% din efecte, ca importanţă, sunt generate de 20% din cauze, ca număr, punctele nevralgice sunt doua: cadrul şi oamenii.

Cadrul de desfăşurare este cel stabilit prin Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR), negociat cu executivul UE abea la jumatate de an dupa dobândirea statutului de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Pentru că această intrare în marea familie europeană a însemnat mai mult o voinţă politică  şi strategică decât o rezultantă a unor realizări economice şi sociale pe măsura suratelor dezvoltate şi cu state mai vechi,  la 5 ani de funcţionare, CSNR-ul îşi dă măsura pripei în care a fost negociat şi dovedeşte că este rupt de realitatea din economie şi societate. Ghidurile de aplicare sunt scoase pentru măsuri şi axe care nu răspund prompt nevoilor beneficiarilor, concurenţa pe punctele de evaluare se face pe criterii mai mult sau mai puţin obiective, investiţiile facute nu îşi dovedesc impactul pentru banii folosiţi la realizarea lor. Astfel, rezultatele sunt oarecum contradictorii: beneficiari care doresc şi pot să acopere nevoi reale, nu se califică pentru obţinerea fondurilor, iar alţii care fac proiecte doar pentru că există o oportunitate, se trezesc cu o mulţime de bani şi nu stiu ce să facă şi cum să-i cheltuie. Mai mult decât atât, efectul mai grav al unei astfel de disoluţii este creşterea gradului de frustrare din partea beneficiarilor, scăderea apetitului de a mai lupta pentru obţinerea fondurilor, crearea de stereotipii legate de modul de atribuire a contractelor.

Cea de-a doua cauză o reprezintă oamenii. Soluţia este tot în oameni, aceia puşi de autorităţi să gestioneze fondurile şi care la ora actuala sunt astupaţi de sarcini, sunt dezorganizaţi, nu-şi cunosc rolul in organizaţie, unii nu se pricep, alţii sunt numiţi politic. În primul rând, e nevoie de o gestionare a cunoşterii în cadrul Autorităţilor, fie ele de Management, fie Organisme Intermediare, Agenţii de Dezvoltare Regională, Oficii Teritoriale, etc.

Cu 50 de oameni la nivelul gestionării fondurilor pentru dezvoltarea resurselor umane, nu se poate face ordine, mai ales ca aceşti oameni nu sunt nicidecum bine organizaţi. Am dat doar un exemplu, dar situaţia este aproximativ aceeaşi şi la celelalte Programe Operaţionale. Pentru a evita morişca scoaterii la licitaţie a serviciilor de evaluare, trebuie gândit un alt sistem, unul colaborativ. În absorbţia fondurilor europene sunt implicate cel puţin trei entităţi fundamentale: beneficiari, consultanţi, autorităţi. Fiecare dintre aceştia sunt interesaţi ca rata de absorbţie a fondurilor europene să fie cât mai mare şi nu mă refer aici la raportări aiuristice de genul celei anunţate de defunctul guvern, pâna la sfirşitul acestui an să absorbim 6 miliarde de Euro, adică 20% din fonduri, ceea ce ar însemna cam de 4 ori mai mult decât s-a absorbit în primii 5 ani. Mă refer la o rată de absorbţie legată  de nevoia reală de finanţare a direcţiilor prioritate de dezvoltare strategică ale ţării. Două premise sunt certe: există  nevoie şi există bani. În acest circuit, veriga slabă  este angrenajul, modalitatea de a trasnsmite banii de la bugetul UE, la nevoile din teritoriu.

Păi în atari condiţii, haideţi sa-i implicăm pe toţi aceşti 3 mari actori: beneficiar, consultant, autoritate. Cum ar fi dacă evaluarea nu ar mai încăpea, prin ”luptă  crâncenă”, pe mâna unor agenţi privaţi, mai mult sau mai puţin pricepuţi sau binevoitori. Dragi specialişti, putem profita şi de ceea ce s-a facut pâna acum, să tragem învăţăminte din greşeli, să întărim ceea ce a funcţionat şi să reclădim sistemul. Avem beneficiari de fonduri europene, entităţi cu specialişti proprii care deja au trecut prin furcile caudine ale implementării proiectelor şi au acumulat deja experienţă. Avem consultanţi care au furnizat servicii de implementare şi au asistat beneficiarii în atingerea obiectivelor propuse. Nu în ultimul rând, avem oameni la nivelul autorităţilor, din păcate prea puţini, acei experţi reali care ştiu concret ce trebuie făcut, ceea ce americanii numesc Subject Matter Experts.

Să-i folosim pe toţi aceştia, printr-un mecanism simplu şi eficient. Se pleacă de la o modalitate electronică, (mulţi zămbesc pentru că ei cred că ceea ce se face acum e chair aşa) de întocmire a aplicaţiei şi mă refer la una inteligentă care prin generare de variante alternative, reproduce un arbore decizional cu rezultat exact, măcar în ceea ce priveşte verificarea eligibilităţii. Astfel, parte din sarcina celui care evalueaza este preluată de beneficiar, iar interfaţa electronică  asigură şi eficienţa şi transparenţa luării deciziei.  Astfel de sisteme funcţioneaza în lume, în diverse domenii, important este să le adoptăm şi în mecanismul atragerii fondurilor europene. La evaluarea tehnică, pot participa si foştii beneficiari, cei care deja au implementat cu succes proiecte finanţate din bani europeni. Nu ştiu ce aplicant pentru obţinerea de fonduri nerambursabile, în momentul întocmirii cererii de finanţare, dacă i s-ar cere să-şi dea acceptul că în cazul în care ciştigă finanţarea şi  implementează cu succes proiectul, apoi să fie solicitat să evalueze aplicaţiile viitorilor beneficiari, fiecare pe sectorul lui de activitate şi în virtutea solicitării deja existente a dovedirii capacităţii de implementare, ei bine acesta ar respinge o astfel de solicitare. Tot în mecanismul evaluării, ar putea fi folosiţi cu rezultate remarcabile, acei consultanţi care deja au implementat în mod oficial proiecte europene. Se înfiinţează astfel o comunitate de bune practici, bazată pe expertiză reală şi pe dorinţa de a sprijini efortul comun. Spiritul solidarităţii guvernează şi la nivel european, iar cei care cunosc modelul japonez de dezvoltare, ştiu cât a însemnat pentru nivelul de dezvoltare atins, acele Qualty Control Circles (nota bene).

Există un potenţial imens de cunoaştere care nu este fructificat, în condiţiile în care cei care au în momentul de faţă răspunderea gestionării fondurilor, se vaită că nu fac faţă solicitarilor, că timpul de lucru, la fel şi salariul din pacate, sunt limitate.

Revin aici la problema cadrului, acel CSNR, dacă  s-ar face o analiză mid-term riguroasă, tocmai în spiritul legării acestui cadru de nevoile reale, s-ar putea constata că este nevoie de o reaşezare, regândire a abordării încă din faza apelurilor. Dacă apelurile ar avea o componentă mult mai aplicată decât până acum şi mă refer inclusiv la domenii de activitate şi nu numai la domenii de dezvoltare, ei bine în aceste condiţii, s-ar putea aplica nişte tipare de evaluare şi gestionare a proiectelor, ceea ce ar uşura infinit munca de evaluare.

E  vorba de multa cunoaştere care se risipeşte, nu este folosită deşi sistemul este depaşit, iar rezultatele sunt mai degrabă în zona contra-performanţei decât în zona adunării laurilor pentru activitatea desfăşurată.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "13 comments" on this Article:

  1. x spune:

    Titlul face cit tot articolul.
    (Fara a-l supara pe autor, pe care-l felicit) Nu mai e nevoie ca sa citesti restul!
    MAXIMA exficienta in MINIM de expozeu.

  2. Dedalus spune:

    Haideti sa haidem!!!

    Solutia e foarte simpla, dar nu se poate aplica din simplul motiv ca nu avem o capacitate administrativa. Nici nu o putem avea acum, vor mai trece vreo 10-20 de ani pana cand o vom avea.

    Si numai daca ne vom aduce aminte ca o tara inseamana cetatenii ei iar cetatenii ei sunt ceea ce au invatat.

    Adica, fara un invatamant bun, nimic nu va merge vreodata, inclusiv aborbtia fondurilor europene.

    Deocamdata, pentru a creste putin absorbtia singura cale pe care o vad ar fi ca salarizarea personalului sa fie proportionala cu absorbtia.

  3. cristine barbu spune:

    De acord cu dumneavoastra si interesante idei. Totusi vorbiti de implicarea multor alti actori in procesele de evaluare si pareti a va opune moristii atribuirii evaluarii unor agenti privati. In final, cum urmeaza a fi platiti ei? Nu cred ca un beneficiar, dupa ce termina de implementat cu eforturi extreme un proiect finantat din fonduri UE, va fi de acord sa investeasca inca si mai mult timp in eforturi caritabile. Sunt de acord, exista “un potenţial imens de cunoaştere care nu este fructificat”, dar nici dumneavoastra nu pareti a propune cum se poate face asta de o maniera coerenta si sustenabila. Stiti, asa sunt si autoritatile, au idei generoase – atunci cand le au – dar nu le pot aplica.
    Strainii au externalizat complet activitatea OI-urilor, adica au mers si mai departe cu morisca licitatiilor, si nu aud ca ar duce-o prea rau. De ce au facut asta? Fiindca au realizat ca nu au capacitate administrativa suficienta. Si au actionat, reducand din sarcina autoritatilor.
    Despre depunerea electronica, numai de bine. Dar cum s-ar putea depune studii de fezabilitate si planuri kilometrice, cum s-ar putea sustine o analiza cost-beneficiu doar bifand optiuni presetate, sincer, nu inteleg.

    • Octavian Serban Octavian Serban spune:

      Va multumesc pentru aprecieri! Doamna Barbu, banii europeni au un spirit, iar cine nu vrea sa imbratiseze acest spirit se poate duce la banca. Comisia Europeana nu urmareste profitul ci impactul. La fel si beneficiarii, trebuie sa preia acest spirit. Mai mult, in faza de aplicare, daca pentru cei dornici sa participe la evaluarea urmatoarelor aplicatii din apeluri viitoare, li se acorda citeva puncte bonus, sau daca autoritatea incurajeaza prin diverse pirghii (sunt zeci de posibilitati) retelele colaborative – mie imi place sa le spun Communities of Practice – multi ar dori sa se implice. Externalizarea nu este o solutie, tocmai aici e problema. Ce fac, mut efortul de colo-colo? Important este sa organizez acest efort, prin pirghiile cunoasterii, pentru a fi eficient. Cit despre depunerea documentatiei laborioase sub forma electronica, e mai simplu decit va puteti imagina. Tocmai asta inseamna o retea colaborativa, redistribuirea efortului pentru atingerea unui obiectiv comun. Pai daca studiul ala de fezabilitate are deja certificarea unei institutii sau persoane abilitate, care raspunde in fata breslei si a legii, ce rost mai are sa il evalueze si autoritatea, virgula cu virgula? Ce s-ar face ANAF-ul daca ar trebui sa verifice toate gestiunile agentilor economici si totusi toata lumea plateste impozit pe profit? Rezumind, exista un set integrat de masuri concrete, iar articolul are menirea de a atrage atentia intr-o zona extrem de importanta si utila, cea a folosirii instrumentelor cunoasterii ca metodologie foarte bine fundamentata si nu ca lucru de mintuiala.

      • eu****** spune:

        Vai suflete, sa cream si alte institutii – sa cream si alte sisteme de certificare….Imi este rau…

        Mecanismul trebuie simplificat, flexibilizat, de la cap pana ajungem la coada.
        Mai putine nivele ierarhice, mai multa competenta si responsabilizare pe nivele mici si toata lumea o sa fie fericita si procesul mai fluent.

        • Octavian Serban Octavian Serban spune:

          Nu creem alte institutii, din contra, reducem. In acelasi timp se creaza un spirit de echipa, iar aruncarea problemelor in curtea altuia va disparea. Voi reveni si va veti lamuri. E nevoie de astfel de pozitii pentru a capata informatii lamuritoare. Va multumesc!

  4. Maria spune:

    Bun articol. Bravo! Stim persoane care se pricep, persoane care au muncit la studiul de fezabilitate al autostrazii Cernavoda-Constanta zi si noapte si au obtinut fondurile europene pentru construirea acesteia, care au implementat acest proiect pana a venit d-na Boagiu la conducerea ministerului si a numit-o pe d-na Draghia director la autostrazi. Aici s-a cam incheiat tot ce insemna proceduri legale conforme cu cerintele C.E.. Aceste doua “doamne” i-au scos din sistem pentru ca acestia, cunoscand procedurile, nu le semnau doamnelor hartii de majorare a pretului pe km. de autostrada. Au fost fortati sa-si dea demisiile, s-a pus problema “semnezi sau pleci” ca este ordin de “sus”. . Acestia, si-au dat demisiile si s-au mutat in privat unde sunt experti in proiecte europene, au mai obtinut fonduri de atunci, muncesc la implementarea lor si nu au probleme in acte.
    Nu cred ca trebuie sa ne mai intrebam: “cine strica sistemul”?

  5. Nicolae spune:

    Autorul vorbeste in general despre fondurile europene, dar aplicabilitatea exemplelor (si probabil a experientei sale) este limitata la programul de resurse umane, adica cel care finanteaza activitati – teoretic – non profit si care, neintamplator, este cea mai mare morisca de rasnit bani de pomana.

    Zambesc cand vad ca autorul are pretentia ca fostii beneficiari sau alti consultanti sa evalueze proiectele. Un fost beneficiar de proiect de investitii, ce inters ar avea sa aprobe proiectul unuia care-i face concurenta? Sau ce interes ar avea un consultant sa aprobe proiecte intocmite de alti consultanti concurenti? N-ar fi mai simplu sa aprobe doar proiectele intocmite de firma sa? (Eh, aceasta din urma deja s-a intamplat pe ici, pe colo, dar deocamdata in cadru restrans). Nu-mi vorbiti de declaratii de evitare a conflictului de interese, sunt doar simple hartii.

    Pe urma, autorul identifica birocratia sistemului, dar propune, in schimb, o birocratie si mai mare: actori mai multi, cu interese divergente si coordonarea carora ar fi un cosmar logistic. Basca, propune si achizitii de noi sisteme informatizate, ca si cum noi avem timp de pierdut cu licitatii si contestatii interminabile.

    In concluzie, problemele identificate sunt cat se poate de reale, dar solutiile propuse sunt in acord cu titlul: au aplicabilitate nula.

    Autorul nu se concentreaza pe problemele care genereaza blocajul in sistem: institutile care gestioneaza aceste fonduri, cu intarzierile de luni sau chiar ani pe care le genereaza.

    Bunavointa si spiritul de comuniune sunt o poveste dulceaga. Adevarul este dat de bani si de penalitati. Solutia este banala: externalizarea serviciilor, cu sanctiuni clare pentru nerespectarea termenelor. Ba chiar, in situatia de fata, vin si eu cu o solutie novatoare: aprobarea tacita. Nu ai dat raspuns in termen de X la aplicatia beneficiarului? Se considera aprobata. Sub sanctiunea recuperarii sumelor de la cei care nu au raspuns in termen, daca aplicatia e neconforma. Sa vedem atunci cine si-ar permite sa mai intarzie.

    • Octavian Serban Octavian serban spune:

      Domnule Nicolae, va transmit ca expertiza mea este mai mare in zona Competitivitatii. Cit despre programul de dezvoltare a resurselor umane, pot argumenta ca este cel mai important, atita timp cit el a fost proiectat pentru investitiile in oameni, prin capital social, intelectual si educatie.
      Intereseul beneficiarilor de a se implica in evaluare poate fi stirnit prin acordarea de puncte bonus in momentul in care ei aplica, daca sunt dispusi, nu neaparat sa evalueze alte dosare, dar sa se implice activ voluntar sau nu, asta ramine de vazut, in procesul de impartasire a expertizei lor pentru atragerea fondurilor europene. Oricum, sunt si alte metode la indemina autoritatilor, voi reveni.
      Modelul inovativ, eficient si putin costisitor propus de mine, inlatura birocratia si coruptia. Niste aplicatii bazate pe un format electronic inteligent reduc automat puterea de imixtiune “emotionala” a factorului uman. Pe de alta parte, sistemul colaborativ dintre cei 3 actori (nu sunt mai multi) – beneficiar, autoritate, consultant – inlatura veriga licitarii evaluatorilor.
      Aplicabilitatea propunerii este cit se poate de certa, important este sa vrem sa o primim si sa o implementam.
      Despre problema institutiilor si alte aspecte o sa revin fundamentat in alt articol.
      Pozitia dumneavoastra este una critica, dar foarte utila, deoarece ca dumneavoastra mai gindesc multi altii, ceea ce este normal, iar prin modul in care va expuneti punctul de vedere, ma determina sa aduc argumente care vor lamuri acest sistem inovativ.

  6. das spune:

    In ultima vreme l-am auzit pe dl Orban despre posibilitatea de a implica bancile in locul actualelor autoritati de management/ organisme intermediare. Cred ca ar fi un lucru extrem de benefic, pe de o parte in banci exista oameni specializati care sunt familiari cu finantarea unor proiecte de investitii, care au experienta in evaluarea viabilitatii unui proiect de investitii precum si a capacitatii de implementare a unui potential beneficiar de fonduri europene. S-ar putea aproba la pachet finantarea nerambursabila cu finantarea bancara pentru implementarea proiectului si s-ar scurta considerabil timpul de implementare (scrisoarea de confort nu rezolva problema asta).
    In alta ordine de idei as merge pe toate programele pe o procedura de depunere continua pana la epuizarea banilor pe un intreg exercitiu bugetar si nu pe sesiuni anuale sau la alte perioade de timp.
    Nu in ultimul rand trebuie redusa pentru este greu sa spui eliminarea coruptiei, traficul de influenta etc. Trebuie sa se aprobe si sa se implementeze proiectele cu adevarat bune care dovedesc ca au impact si nu proiectele pentru care se platesc spagi si comisioane cartre evaluatori sau alte “persoane binevoitoare” sa sprijine aprobarea.
    Coruptia si “furtisagul generalizat” este unul din principalele cauze ale lipsei absorbtiei fondurilor europene.

  7. AndreiaM spune:

    Reprezint un astfel de beneficiar pe POSDRU. Suntem ONG si avem si experienta pe proiecte Phare. Daca imi permiteti as face cateva comentarii tocmai in comparatie cu proiectele Phare:
    1. Pe Phare am avut asistenta tehnica sub-contractata tot un ONG care avea ca misiune intarirea capacitatii societatii civile. Faptul ca ei se defineau astfel a fot benefic, deoarece au facut legatura intre procedurile “birocratice” tipice proiectelor europene si dorinta ca proiectele castigate sa fie gestionate cat mai corect (astfel pe liniile de finantare pentru ONG-uri s-a ajuns la cea mai mare rata de absorbtie pe Phare, de peste 90%).
    Concluzie 1 pentru POSDRU: asistenta tehnica sa urmareasca sprijinul efectiv al beneficiarilor, sa fie in mai mare masura curea de transmisie intre probremele acestora si “solutiile” de la AMPOSDRU, decat niste simpli functionari care sa preia hartii de la beneficiari.
    2. Pe Phare nu am auzit de schimbarea regulilor in timpul jocului. Pe POSRU avem contract semnat cu prefinantare 40%, am primit 10% si o luna mai tarziu s-a scazut la 5% prefinantare. De ce 5% sau de ce 40% nimeni nu a calculat efectiv. Daca ar fi luat prin sondaj cateva proiecte pe POSDRU si ar fi facut un cash-flow de probaba s-ar fi vazut cu claritate ca 40% e prea mult, insa 10% e prea putin si practic beneficiarii trebuie sa avanseze bani de la ei pe care apoi sa-i deconteze, ceea ce incetineste gradul de utilizare al banilor, respectiv creeaza probleme serioase de derulare.
    Concluzie 2 pentru POSDRU: inainte sa incepi faci regulile, le calculezi impactul financiar si apoi dupa ce ai inceput nu mai schimbi nimic.
    3. Pe Phare erau competitii de proiecte si conta inclusiv experienta organizatiilor aplicante. Pe PODRU avem primul venit, primul servit, au aparut tot felul de consultanti, ONG-uri, formatori fara experienta relevanta, fara misiune asumata, masini de tocat bani care distorsioneaza grav o munca in care seriozitatea si profesionalismul ar trebui sa primeze.
    Concluzie 3 pentru POSDRU: trebuie privit la cum va arata piata dezvoltarii resurselor umane dupa avalansa aestor bani. Si daca rezultatele nu sunt bune pe termen lung, mai bine sa facem altceva cu acesti bani.
    4. Pe POSRDU birocratia e devastatoare, raportarile financiare sunt baza, iar cele de activitate umplutura. In orice linie de proiecte europene am aplicat si derulat proiecte, proportia era inversa. E curata risipa financiara sa ai si responsabil financiar si expert contabil si auditor intr-un proiect, iar sumele pentru ei sa depasesaca orice alocare financiara posibila pentru profesionistii care iti implmenteaza proiectul.
    Concluzie 4 pentru POSDRU: Avem aici o combinatie mortala (pentru beneficiari) intre procedurile birocratice europene (care nu sunt total lipsite de sens, cu conditia sa le faci pe bune si in ordinea ceruta) si procedurile birocratiei romanesti (“experimentul Kafka”).
    Ma opresc aici, caci altfel mesajul meu devine prea lung si prea greu de parcurs.

    • eu****** spune:

      Fosta asistenta tehnica:
      1. Da, asistenta tehnica a ajutat la implementarea mai usoara atat pentru autoritate cat si pentru beneficiari.Ne urau autoritatile ca le cautam si le aratam calea cea dreapta – epoca 4case…Usor, usor autoritatile s-au debarasat de asistenta – cica au invatat.Imediat dupa plecarea asistentei au inceput marile tunuri – unii deja sunt in puscarie – dosar penal. – No regret!
      2. Da, no more comments!
      3. Se urmareste o mai mare fluidizare in accesarea fondurilor. Personal consider mai buna cea de a doua practica, daca esti anuntat din timp calendarul finantarii.
      4. Este problema Dvs. cea legata de salarii si Da, se practica tarifele de gasca pentru expertii contabili si auditorii. Insa functiile de auditare si expertizare trebuiesc separate…Nu poti sa dai banii si tot tu sa verifici ca i-ai dat corect…

  8. In ceea ce ma priveste, articolul este unul util. E unul de analiza si de asta avem nevoie. Sa analizam cele mai bune solutii pentru imbunatatirea capacitatii de absorbtie.

    Desigur, nu acopera toate posibilitatile si nici nu va avea numai aprecieri. Dar e unul dintre articolele care propune solutii si mai putin acuza… cum face presa in general legat de acest aspect.

    Legat de absorbtia fondurilor europene ar fi de analizat si aspecte precum:
    1. catre ce zone ale economiei si vietii economico-sociale merg fondurile? (ex: este util sa faci cursuri cu titlu de a crea locuri de munca? este util sa modernizezi sosele in zone unde traficul rutier este la 15% din zone neatinse macar de petice ale asfaltului? este util sa finantezi firme pentru a produce sau e mai util sa dai subventii firmelor care deja produc, iar aceste subventii sa fie strict legate de cresterea productiei si cresterea locurilor de munca?)
    2. cate nivele de decizie reprezinta optimul in gestionarea fondurilor UE?
    3. are statul bani sa sustina cash-flow-ul fondurilor UE?

    Si ar mai fi multe altele…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Octavian Serban


Octavian Serban

Cadru didactic asociat si cercetator la ASE, presedinte al Knowledge Management Institute Romania, expert consultant la Ministerul Economiei in problematica atragerii fondurilor eu... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)