joi, martie 28, 2024

G-20 şi multiplele chipuri ale dragonului

Un editorial interesant, publicat astazi in The New York Times, anticipa problemele pe care le poate avea Presedintele Obama la intalnirea G-20 care se deschide maine, 11 noiembrie la Seoul. Probabil ca varful de lance ale criticilor vor fi China si Germania.  Daca Obama si-a inceput drumul spre Seoul in India, intalnindu-se cu Manmohan Singh, Premierul Britanic, David Cameron ajunge la aceasta intalnire dupa vizita Chinei si discutiile pe care le-a avut cu Hu Jintao. Nu prea se stie ce a reusit Obama in India, avand in vedere ultimile stiri publicate de Reuters, David Cameron nu prea a avut succes in China, desi a incheiat afaceri de aproape un miliard de euro (750 de milioane de lire sterline). In orice caz dragonul chinezesc va juca un rol foarte important la acest summit. Inaintea summitului am hotarat sa fac o mica trecere in revista a multiplelor chipuri ale acestui dragon chinezesc.

Criza economica si miscarile tectonice politice, financiare si sociale ce o insotesc  au doua nume, primul se numeste “Dezechilibru”, al doilea se numeste “Neincredere”. In clipa cand se creaza o relatie in care un stat sau un grup de state, care produc enorm de mult si state care consuma enorm de mult fata de posibilitatile lor, s-a creat un “Dezechilibru”. Deoarece nimic si nimeni nu poate trai intr-un dezechilibru au creat niste instrumente pentru a dezamorsa momentan problema. Ai un picior mai scurt la masa pe care mananci, bagi cateva bucati de carton sub piciorul scurt, il echilibrezi pentru un timp, dupa aia Dumnezeu e mare, sau moare creditorul sau moare cel care este creditat sau se intampla o minune. Germanii au  “urlat” ca din gura de sarpe ca Grecii i-au inselat, bineinteles ca i-au inselat, cu acordul lor. Ce credeti ca ar fi facut nemtii cu puterea lor de productie, ar fi inchis fabricile, sau le-ar fi dat chinezilor piata elena!

Pe plan international, China a devenit una din problemele majore si stimul al acestui “dezechilibru”,   insa exista niste sanse de a deveni si solutia pentru crearea unui nou echilibru.  Povestea Chinei moderne, cea dupa moartea fondatorilor comunisti şi a conducătorilor longevivi ai Chinei comuniste – Mao Zedong şi Zhou Enlai, are trei etape. Prima etapa as numi-o “dragonul dragalaş”; a doua etapa – “dragonul sexi”si etapa in care ne aflam acum – “dragonul imperial”. Hai sa incercam sa observam comportamentul chinez in fiecare din aceste etape si  sa incercam sa vedem daca putem invata ceva.

Sa vedem datele initiale ale problemei:

1. In 1978, dupa moartea lui Mao Zedong,  Deng Xiaoping a renunţat la dogmele vechi şi a declanşat o amplă reformă economică, orientată spre o liberalizare controlata si treptata, atat internă cat şi externă. Concepţia majoră a noii orientări a fost formulată în cunoscuta teză – „o ţară, două sisteme” (economice şi politice). Orientarea nouă a fost inclusă în Constituţia ţării, adoptată ulterior (4 decembrie 1982), care trebuia de jure sa cuprinda atât concepţiile lui Mao, cât şi principiile “economiei socialiste de piaţă” ale lui Deng Xiaoping.

2. Constituţia din 1982  consfinţea atat dreptul la proprietatea privată, dar îi si rezerva acesteia un statut principal, prioritar şi nu secundar (complementar) în economia naţională. Vorbim de anul 1982, cu 7 ani inainte de caderea comunismului in Europa de Est.

3. La 1.01.1979 China stabileşte relaţii diplomatice cu SUA. Ulterior, în urma acordurilor cu Marea Britanie şi Portugalia, obţine la 1.07.97 Hong Kong-ul (unul dintre principalele centre economice ale lumii), iar la 20 decembrie 1999, respectiv, regiunea Macao, ambele populate majoritar de chinezi, considerate impreuna cu Taiwanul regiuni istorice ale Chinei.

Dupa aceste prime reforme, China elaboreaza un program secret, care trebuia in aproximativ 100 de ani sa ajunga la nivelul Europei si sa devina locul doi in lume, dupa Statele Unite. Supriza este ca in anul cotiturii (Il sorpasso), in care China va ajunge la nivelul economic al Statelor Unite ar putea fi 2027. Nesperat pentru chinezi.

Trecerea de la   “dragonul dragalaş” la “dragonul sexi” se face prin atragerea masiva de capital occidental, in special investitii capabile sa retehnologizeze tara.

1. S-a pornit de la situatia in care în anul 1978, economia Chinei era comparabilă din punct de vedere al valorii nominale cu cea, de exemplu, a Slovaciei din 2006. Produsul intern brut (PIB) absolut constituia 362,4 mlrd. yuani sau 43,8 mlrd. Dolari. Balanţa comercială era negativă: exportul – 9,75 mlrd. dolari, iar importul – 10,89 mlrd.. In 2010 China a devenit a doua economie mondiala, dupa SUA.

2. In stadiul de “dragon sexi” reuseste China, prin  programul de dublare a volumului PIB prevăzut pentru anii 1980-2000, sa-l realizeze cu cinci ani înainte de termen. PIB per capita a crescut de la 379 yuani sau 45 dolari, în 1978, la 1490 USD, în 2004, în preţuri curente (şi 5896 USD la PPC). Conform Bancii Mondiale, s-a modificat substanţial structura economiei naţionale a Chinei. În 1978, sectoarelor primare le reveneau 29,8%, celor secundare – 48,2%, iar sectorului terţiar – 23,7%. În 2001 structura respectivă a constituit 49,2; 18 şi 32,8% corespunzător.

3. Pe parcursul a aproape trei decenii (comparativ cu 1978) valoarea comerţului exterior a crescut de peste 85 de ori (în 2007), inclusiv a exporturilor de 100 ori şi a importurilor de „doar” 73 ori. Cota exporturilor în PIB a crescut de la 22%, în 1978, până la 36% în 2006. Ritmurile de dezvoltare ale acestui sector au fost devansatoare celor ale creşterii generale economice, iar exporturile au depăşit importurile, în acest ultim an de gestiune, de 1,23 ori. Ca mărime absolută a comerţului exterior din 2004, China (fără Hong Kong)  a devansat Japonia, fiind depăşită la acest indicator doar de SUA şi Germania.

China este tot mai frecvent calificată ca fiind laboratorul lumii din secolul XXI, similar caracteristicii respective atribuite Marii Britanii cu două secole în urmă, si Statelor Unite in secolul XX. Potrivit Băncii Mondiale, aportul Chinei la creşterea mondială, în 2007, a fost estimat la 16% şi pentru prima dată a depăşit contribuţia SUA la acest capitol.

Realizările obţinute de China reprezintă rezultatul a mai mulţi factori, unul dintre principalii fiind acceptarea proprietăţii private. Un alt factor a fost deschiderea economiei spre exterior. Ea s-a produs pe mai multe căi: liberalizarea şi intensificarea relaţiilor de export-import, crearea unor imense zone economice libere/speciale (ZEL/ ZES: Shenzen, Zhuhai, Shantou, Ziamen etc., mărimea fiecăreia dintre acestea devansând ca proporţii Transilvania), care au atras investiţii străine directe (ISD) semnificative, precum şi sporirea intrărilor de valută obţinută de chinezii care lucrează în afară hotarelor respective, această ţară fiind principalul furnizor de forţă de muncă în plan mondial etc. Un argument semnificativ, însă, a constituit înţelepciunea, hărnicia şi raţionamentul chinezilor, caracterul economicos al modului de viaţă al acestui talentat popor, buna mobilizare a elementului naţional etc. Trebuie de menţionat faptul că preţul relativ scăzut al forţei de muncă a constituit un alt important „secret” al minunii chineze. Actualmente China are o forţă de muncă tânără, cu un raport favorabil (6:1) dintre angajaţi şi pensionari. Concomitent, ea atrage forţă de muncă, încă mai ieftină, din exterior (din ţările vecine).

La dezvoltarea accelerată a comerţului internaţional din ultimii ani a contribuit şi aderarea, la 11 decembrie 2001, a Chinei la OMC (după 15 ani de negocieri). În acel an volumul sumar al exporturilor şi importurilor a constituit 509,6 mlrd. USD De atunci, în doar şase ani comerţul exterior al acestei ţări a crescut aproape de patru ori. De pe locul şase în lume China a trecut pe locul trei (1761 mlrd. USD în 2006). China are relaţii comerciale cu majoritatea statelor lumii . Însă principalii parteneri sunt SUA, Uniunea Europeană, Japonia, Coreea de Sud. Comerţul cu Taiwanul (China Insulară) constituie 100,0 mlrd. USD.

Un rol determinant în dezvoltarea ascendentă a Chinei aparţine sectorului bancar. În fruntea lui se află Banca Poporului (People’s Bank of China), care exercită funcţiile de bază ale unei bănci centrale. Caracteristic pentru China este dominarea băncilor de stat, care sunt obligate să crediteze întreprinderile de stat. Patru bănci de stat (Banca Chinei, Banca Agricolă, Banca Industrial-Comercială/ ICBC, Banca Populară de Construcţii) deţin monopolul în acest sector: acestora revenindu-le 90% din acumulările băneşti şi 80% din investiţii. În acest sector un rol cheie aparţine sistemul financiar al Hong Kong-ului, care reprezintă o punte de legătură dintre băncile Chinei propriu zise şi „restul lumii”.

Industrial & Commercial Bank of China (ICBC, bancă chineză de stat), cu un capital de piaţă de 254 mlrd. USD, (în urma urcării preţurilor acţiunilor de la 2,68 la 5,75 yuani la bursa din Shanghai) a devansat Citigroup, cea mai mare instituţie americană şi a devenit cea mai mare bancă din lume în funcţie de capitalizare.

China este al doilea-al treilea importator de petrol din lume (2005 – 150 mln. t, 2006 – 160 mln. t). Principalii furnizori fiind ţările OPEC (Iran, Angola). În vederea diminuării dependenţei ţării de carburanţii importaţi, China a elaborat şi traduce în viaţă un vast program de dezvoltare a energiei nucleare. Până în 2020 vor fi construite 31 CAE, care se vor adăuga la cele patru centrale existente în sudul (dezvoltat) al ţării. În Nord-Estul ţării deja se construieşte prima CAE evaluată la 6,5 mlrd. USD

Este evident că în paralel cu succesele remarcabile obţinute în China, în mod firesc, apar şi anumite probleme. Printre acestea sunt: creşterea inflaţiei, îmbătrânirea populaţiei, problemele ecologice, subvenţionarea unor întreprinderi de stat nerentabile etc. Supraîncălzirea economiei a determinat autorităţile ca începând cu 2008 să limiteze exporturile şi să încurajeze importurile printr-un sistem flexibil de taxe vamale.

Modelul chinez de dezvoltare este diferit decât oricare altul întâlnit în lume. Meritul autorităţilor acestei ţări constă în faptul că au putut identifica şi aplica căi şi metode adecvate, care corespund realităţilor chineze. Despre aceasta univoc ne confirmă rezultatele obţinute. După cum (extrem de modest) menţionează specialiştii săi, China este o ţară în curs de dezvoltare si aplică reuşit economia de piaţă.

Viitorul Chinei poate fi si viitorul nostru, al tuturor. Fara a incerca o parafraza a lui Napoleon, China s-a trezit si incepe sa se faca simtita cam peste tot.

P.S. Pentru o abordare mai ampla, bibliografie si note puteti lectura seria de aricole pe Politeia.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Lipseste, cred, ceva din acest articol: un raspuns la intrebarea: de ce China a putut? De ce alte tari nu fac la fel?

    Si raspunsul ar fi: fiindca China nu este o democratie. Sau, daca vreti, e o democratie PARTIALA si ELITISTA. Nu exista multipartitism; e greu sa intri in partid, dar numai o data ajuns acolo vocea ta conteaza. Liderii chinezi nu sunt (in fapt) supusi ciclurilor electorale scurte.

    Si atunci, ei pot sa faca planuri de termen foarte lung, nefiind presati de short-termismul populatiei. Ar fi fost usor sa lase moneda sa floteze pana cand excedentul comercial dispare si forta de munca nu mai e destul de ieftina ca sa atraga ISD; sa distribuie ajutoare, sa creasca minimele sociale. Toate astea ar fi facut chinezii mult mai bogati, mult mai repede. Pe termen scurt.

    Un imperiu dispare cand isi pierde, nu numai resursele si capacitatea sa-si apere posesia, ci si cand inceteaza sa mai emita valori care-i inspira pe ceilalti. Si atunci, un alt viitor imperiu va propune o alta valoare.

    • Salu Danon,
      Eu as atribui succesul lor unei culturi milenare, omogene si cu niste calitati „speciale” pe care le are acest popor. O sincrezie intre Confucius si Mao sunt poate printre raspunsurile pe care noi occidentali le putem da. Chinezi au timp, si timpul lucreaza pentru ei!

      • Cred ca mai trebuie adaugat un element, deseori trecut cu vederea: sunt multi. Adunand putin cate putin … picatura cu picatura, piatra este …

        Nu sunt de acord ca este legat in bine de sistemul politic comunist. Cat timp au avut o tara/un sistem au avut alte rate de crestere.
        Daca avem un sistem care nu este ingradit acesta va creste cat spatiu are, daca este mai liber va creste mai repede. Binenteles, cand ajunge la (dimensiune) maxim(a) avem (si) alte probleme …

  2. In India Obama a facut una alta (bazat pe BusinessWeek si Bloomberg):

    Obama Visits India With Focus on Mending U.S. Economy

    http://www.businessweek.com/news/2010-11-06/obama-visits-india-with-focus-on-mending-u-s-economy.html

    „Obama’s three-day stay in India will be his longest in a foreign country as president. Asia’s third-biggest economy, India offers a rapidly growing market for U.S. companies, including Bentonville, Arkansas-based retailer Wal-Mart Stores Inc. and Fairfield, Connecticut-based GE, the world’s biggest maker of jet engines, power-plant turbines and locomotives.

    GE last month won India’s biggest single order for gas and steam turbines, a deal the company valued at more than $750 million, and is seeking nuclear plant contracts there.

    Chicago-based Boeing expects to bid for $31 billion worth of military contracts in the next 10 years as it competes with Bethesda, Maryland-based Lockheed Martin Corp. and other suppliers for orders following a tripling of India’s defense budget.

    India is the U.S.’s 12th-largest trading partner and commerce between the two countries more than doubled to $37 billion in 2009 compared with 2003, according to U.S. Commerce Department data. In the first eight months of 2010, total trade topped $32 billion.”

    Nu prea se stie insa ce s-a discutat la nivel geostrategic si militar…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Theophyle
Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro