Home » Analize »Economie »Financiar »Macro »Opinie »Sinteze » Citesti:

Ghidul înțelegerii PIB pentru începători. De ce suntem in recesiune

Bogdan Glavan august 17, 2014 Analize, Economie, Financiar, Macro, Opinie, Sinteze
25 comentarii 7,139 Vizualizari

Vă simțiți bulversați de interpretările diferite pe care economiștii și politicienii le dau recentelor date statistice privind PIB? Veți fi poate surprinși să aflați că toți au un pic de dreptate, sau mai degrabă că adevărurile nerostite de fiecare dintre ei (din diverse motive) reprezintă partea cea mai consistentă pe care trebuie să o asimilăm pentru a căpăta o înțelegere adecvată a realității. Poate acest scurt ghid vă va ajuta să realizați mai bine (ne)importanța PIB și situația actuală și de perspectivă a României.

De ce suntem în „recesiune tehnică”? Simplu!

Cred că cel mai util este să încep de la o formulă foarte cunoscută de calcul a PIB:

Consum (C) + Investiții (I) + Cheltuieli guvernamentale (G) + Exporturi nete (NX) = PIB

Ce ne spun statisticile?

-        Exportul net. România este net importator (importăm mai mult decât exportăm), astfel ceea ce contează este cât de mare este discrepanța dintre importuri și exporturi. În ultimii ani exporturile au crescut mai rapid decât importurile și astfel dinamica ultimului element din ecuația PIB a avut o contribuție pozitivă. Dar în prima jumătate a lui 2014 importurile au avansat mai repede decât exporturile. Deficitul comercial FOB-CIF în semestrul I 2014 a fost de 12619,8 milioane lei (2833,5 milioane euro), mai mare cu 1488,3 milioane lei (298,8 milioane euro) decât cel înregistrat în semestrul I 2013. Așadar, exportul net a pus frână creșterii PIB.

-        G a scăzut în primul semestru cu 0,3% față de perioada similară din 2013. În termeni reali scăderea este și mai mare. În comparație cu ținta asumată de govern, cheltuielile publice au fost mai mici cu circa 9 mld. lei. Deci cheltuielile guvernamentale mici rimează cu scăderea PIB.

-        Investițiile. Aici știm că investițiile nete au scăzut drastic în primul trimestru față de perioada similară din 2013, cu 7%, scădere continuată probabil și în trimestrul al doilea. Ca fapt divers, lucrările de construcții au scăzut cu 10% în primul semestru din 2014 față de semestrul I din 2013. Așadar, investițiile mai mici au tras PIB în jos.

-        Toată lumea vorbește de relansarea consumului. Ei bine, a crescut consumul? Avem la dispoziție o informație statistică cheie pentru a observa răspunsul: încasările din TVA. Deși acestea au crescut cu 1,9% față de primul semestru din 2013, aceasta înseamnă că au rămas aproape constante în termeni reali și se află cu 1,5 mld. lei sub ținta asumată de guvern. Deci informațiile privind consumul nu susțin creșterea PIB.

Concluzia? Toate informațiile statistice disponibile susțineau ipoteza unei stagnări sau chiar reduceri de PIB, “analiștii” economici nu trebuiau să fie prinși pe picior greșit.  În rezumat, tabelul de mai jos:

PIB = Consum

(C)

+ Investiții

(I)

+ Cheltuieli guvernamentale

(G)

+ Export net

(NX)

PIB scade Consum în creștere?

Încasări din TVA aproape constante în termeni reali; sub ținta asumată

Investiții mai mici Cheltuieli publice mai mici Deficit comercial în creștere

Cât este de relevantă această recesiune pentru dinamica PIB?

Guvernul afirmă că scăderea economică din primele două trimestre este doar un efect statistic și se datorează nivelului prea ridicat la care a ajuns PIB la finalul anului trecut. Cu alte cuvinte, senzația de viteză mică de deplasare pe care o avem acum vine din faptul că în 2013 am apăsat prea tare pedala de accelerație. Fără a constitui un argument cu mare putere explicativă, există un sâmbure de adevăr în această perspectivă. Și este adevărat că trendul general este mai degrabă de creștere a PIB, așa cum vom vedea la sfârșitul anului. Deci, pe de o parte, această recesiune este puțin relevantă. Dar pe de altă parte este foarte relevantă. Faptul că întâmpinăm recesiuni mici și dese arată volatilitatea creșterii economice, implicit lipsa ei de sustenabilitate. Faptul că un an agricol excepțional (2013) poate afecta atât de mult dinamica PIB este un lucru îngrijorător, care demonstrează dezvoltarea primitivă a „capitalismului” românesc. Cu un PIB meteosensibil bunăstarea noastră nu este în siguranță. Concluzia? Ar fi bine să nu ne speriem prea tare de actuala recesiune, dar nici nu a fost bine să ne lăudăm cu PIB-ul din 2013 (mda, “tigrul Europei”…)

Cât de relevant este PIB pentru nivelul de trai?

Aici trebuie înțelese trei probleme: (1) economia subterană, (2) polarizarea socială și (3) metodologia de calcul a PIB.

(1) România are un sector informal masiv iar evaziunea fiscală, după cum a arătat Consiliul fiscal, a crescut în ultimul deceniu indiferent dacă economia a fost în avânt sau în criză. Presiunea fiscală în creștere a contribuit probabil la acutizarea problemei. Astfel, din ce în ce mai multe tranzacții și afaceri scapă evidențelor oficiale. Pe blogul personal și în presă am susținut în repetate rânduri că economia subterană reprezintă o supapă în lipsa căreia economia în ansamblu s-ar fi prăbușit. Că regimul impozitării este în fond un regim politic, iar mica evaziune reprezintă reacția firească și exasperată a cetățenilor și antreprenorilor contra lagărului fiscal impus asupra lor. Cu cât economia subterană crește în dauna celei oficiale, cu atât PIB își pierde relevanța. Să ne referim la două subiecte concrete, atașate discuției despre PIB: și-a revenit consumul? Dacă ne uităm la comerțul cu amănuntul – da; dacă ne uităm la încasările din TVA – nu; dacă ne uităm la intensitatea traficului auto din București sau la mișcarea turiștilor – da; dacă analizăm mediul rural – nu. Cel mai probabil consumul și-a revenit dar acest lucru nu se reflectă bine în statistica PIB. Dar construcțiile, sector în care munca la negru are o importanță deosebită? Oficial ne merge rău, neoficial multă lume își renovează locuința, își mai construiește un gard… Mi se pare evident că PIB subevaluează veniturile/cheltuielile generate în acest sector. Concluzia? PIB a scăzut în prima parte a acestui an, dar nivelul de trai nu.

(2) Contribuția diverselor regiuni la formarea PIB (implicit distribuția avuției) este foarte diferită la scară națională. Pentru a da un singur exemplu – care și el ascunde inegalități profunde – regiunea București-Ilfov cuprinde 10% din populația țării dar generează 25% din PIB. În aceste condiții este evident că o creștere a PIB de câteva procente anual trece neobservată de o bună parte din cetățeni. Dacă ținem cont și de faptul că creșterea recentă a  PIB (excluzând agricultura, unde oricum marile exploatații s-au dezvoltat rapid) provine din contribuția câtorva fabrici exportatoare, avem o imagine și mai clară asupra fenomenului. Să încercăm o paralelă între economie și  biologie. Pentru ca creșterea PIB să se reflecte în creșterea echilibrată a nivelului de trai este nevoie ca această valoare adăugată să fie distribuită în economie la fel de eficient pe cât este distribuit sângele în organismul uman; este nevoie ca toate comunitățile să fie racordate la producerea și distribuirea avuției, printr-un sistem circulator asemănător celui sanguin. Din păcate economia României are foarte puține artere funcționale, iar capilarele sunt atât de atrofiate încât puține regiuni beneficiază cu adevărat de puțina valoare creată. În concluzie: între o creștere de 1% și una de 3% mare diferență nu este. Cea mai mare parte a creșterii PIB se capitalizează la nivelul unui segment restrâns de populație. Din acest motiv și nu doar în România mulți economiști spun că, pentru ca majoritatea să simtă o îmbunătățire în nivelul de trai este nevoie de o creștere a PIB de 5% anual sau chiar mai mare (cazul Indiei sau al Chinei).

(3) Din metodologia de calcul a PIB, rezumată în ecuația de mai sus, s-ar putea înțelege că variabilele din partea stângă (consumul ș.a.m.d.) reprezintă factorii determinanți ai PIB. Greșit. Formula PIB ne arată cum se împrăștie PIB-ul, unde se duce producția realizată, nu cum se formează ea; de aceea această metodă de calcul a PIB se numește „metoda cheltuielilor” (sau „după destinația PIB”-ului). Ce rezultă de aici? Că este greșit să deducem că stimularea consumului sau creșterea cheltuielilor publice ar putea crește avuția națiunii. Acest lucru este ușor de înțeles la nivel individual: nimeni nu s-a îmbogățit vreodată cheltuind mai mult! Rețeta îmbogățirii este exact opusă. Producția nu poate crește decât prin economisire și acumulare continuă de capital, care să permită inovația și creșterea productivității proceselor economice; desigur, investiția judicioasă, deșteaptă și prudentă este necesară, altminteri risipim tot capitalul adunat – așa cum s-a întâmplat în bună măsură în timpul comunismului sau al anilor de boom economic. Afaceri de genul „sapă șanțul, umple șanțul”, caracteristice în general activității guvernamentale, nu fac decât să umfle contabil PIB în vreme ce sabotează bunăstarea socială. O astfel de creștere a PIB, bazată pe cheltuieli publice, discreționare, este o creștere pauperizantă; arată bine în statistică dar prost în realitate, pe măsură ce capitalul societății este risipit în finanțarea unor proiecte fără legătură cu nevoile oamenilor, așa cum sunt ele exprimate pe piață.

Cum sună viitorul?

După două trimestre ratate, este îndoielnic că în acest an creșterea PIB va depăși 2%. Desigur, așa cum am spus mai sus, guvernul poate face multe ca să infirme această predicție – din păcate! Are spațiu fiscal să sporească cheltuielile publice, crescând practic PIB din pix. Bunăstarea românilor depinde însă de nițel mai mult decât de decizia guvernului de a împărți bani… luați mai întâi tot de la cetățeni. Iar contextul este potrivnic bunăstării. Pe plan global economia suferă, în special țările europene dezvoltate lâncezesc sub povara imenselor datorii și investiții eronate din trecut. Pe plan local statul a continuat să crească fiscalitatea și, în absența unei viziuni reformiste, noi creșteri de impozite ne pasc în 2014. Economia este dominată de instituții și comportamente ineficiente, care grevează investițiile private, acumularea echilibrată de capital și creșterea nivelului de trai.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "25 comments" on this Article:

  1. cinic spune:

    si mai simplu!! Mareste guvernul preturile [prin accize, prin taxe, prin...] si creste PIB.
    Costa adeverinta eliberata de primarie dublu? Victorie, creste PIB.
    Se risipesc banii publici? Creste PIB!

  2. Harald spune:

    PIB-ul reprezintă în multe situații doar o uriașă mistificare, el reflectând doar în mică măsură o anumită realitate economică. Doar două exemple:

    - dacă o factură este emisă în București, deși munca aferentă realizării produselor respective este realizată la Râmnicu-Sărat, ea contribuie la creșterea PIB-ului în București. Care București oricum spoliază întreaga națiune datorită centralizării excesive, fiscale și nu numai.

    - dacă un tronson de 50 km de autostradă este realizat la aceiași parametri tehnici, într-un caz la 10 mil.euro/km, iar în alt caz la 27 mil.euro/km, PIB-ul crește evident, în cea de a doua situație, deși economia națională nu obține nimic în plus.

    Concluzia ar fi să mai lăsăm PIB-ul în plata Domnului, că oamenii nu trăiesc din PIB-ul calculat de INS. PIB-ul e bun pentru dispute între politicieni, dar la final nu e decât statistică, iar ”din Biblie și din statistici se poate argumenta orice”. Sau după cum obișnuia Mark Twain să-l citeze pe Benjamin Disraeli: “There are lies, damned lies, and statistics”.

    • cinic spune:

      @harald. Numeste-o cum vrei, dar este acceptata de TOTI. Asa cum masori Germani, USA etc masori si RO. Nu-i convine lui P:onta, PSD, sau tie? Paguba-n ciuperci.
      Pe exact aceeasi interpretare si tu si Ponta injurati pe Boc acum ceva vreme.

      • Harald spune:

        Formula este acceptată de toți, dar alții au mecanisme care să nu permită facturarea cu 27 mil.euro/km. a unei lucrări realizate cu 10 mil.euro/km. Astfel încât PIB-ul lor nu crește în mod fals.

        Cât despre Boc, diferența între el și Ponta e destul de mică. Boc nu minte cu nerușinare și nu se contrazice la fiecare 5 minute, dar vederile lui sunt tot de stânga, iar România tot disfuncțională a rămas și pe vremea lui.

  3. Cristian Paun Paun Cristian spune:

    Probleme cu PIB-ul:

    1. Ia in calcul doar bunurile finale nu si bunurile intermediare;

    2. Nu ia in calcul datoria publica, pot împrumuta bani si ii pot aloca pe cheltuieli guvernamentale.

    3. Nu ia in calcul economia subterana;

    4. Nu ia in calcul schimbul de tip barter;

    5. Nu se poate calcula exact fiind usor de manipulat statistic. Exista diferite metode (metoda producției, metoda veniturilor, metoda costurilor – cea prezentată aici) care aproximeaza PIB. Având in vedere ca ne intereseaza doar PIB real in discutie mai intervine si inflația sau deflatorul care sunt si ele problematice.

    • pehash spune:

      PIBul e doar un indicator. Mai sunt cateva sute. Desi guvernul/ins nu ne dau acces direct la toti, se pot obtine relativ usor. Dr ce ne limitam doar la analiza pib si a componentelor? Nu ne obliga nimeni..

      • Cristian Paun Paun Cristian spune:

        Pentru ca intrarea in recesiune, sau mai exact, ciclul economic, se stabilește pe baza PIB real. Aici e problema. Si problema nu e mica ca sa il citez pe Andrieș. A masura recesiunea pe baza acestui indicator si a considera ca doua trimestre si nu trei sau patru ar fi ideale mi se pare de un arbitrar fabulos.

        PIB ascunde foarte multe capcane. PIB real si mai multe. Recesiunea sau boom-ul evidențiată de evoluția trimestriala a PIB si mai multe.

        • pehash spune:

          Si aceasta “intrare in recesiune” nu este practic doar un alt fel de a spune ca au fost doua trimestre in care PIB-ul a scazut? Avem triggeri care schimba automat.. taxele, investitiile, salariile etc cand intram in recesiune? Nici macar bursele nu reactioneaza la cuvantul asta. -0.1% sau -3%? CDSurile cum s-au miscat de la publicarea rezultatelor de catre Eurostat?..
          Relevant din articol este doar ca investitiile guvernamentale s-au prabusit si investitorii straini nu risca daca statul nu contribuie. Stiam cu totii ca se va ajunge aici. Nu poti sa parazitezi bugetul si cu electorat de stanga si cu membrii de partid.. intr-un final dezechilibrul devine evident.

  4. Andrei A. spune:

    http://ftp.bns.ro/observator/economia_informala.pdf
    Dintr-un raport datând din 2011, reiese că economia informală a României la acea dată era estimată la 31.5% din forța de muncă activă. Accentuarea aberantă a fiscalității nu va face decât să crească acest procentaj- e o reacție firească și care ține și de sensul de economie de supraviețuire atribuit sectorului informal. Rezultă de aici că în mod crescând vom avea două economii, una „reală” și alta mai mult sau mai puțin administrată pe hârtie de la București.
    Evaziunea fiscală și frauda „taxate juridic la vârf” sînt percepute pozitiv de marea majoritate a populației- lucrurile încep să se complice cu cât cobori mai jos pe scara economiei.Nu știu dacă percepția mea este corectă dar am impresia că pe lângă speranțele asistențiale, există o pătură largă a populației care vede în acest stat de drept un inamic al supraviețuirii economice. Prin urmare, cred că provocarea în ce privește asanarea statului nu poate avea doar o latură juridică/penală ci și una fiscală, cel puțin la fel de importantă.

  5. razvan spune:

    Sa importam mai putin din China si Rusia si dupa aceea BALANTA COMERCIALA se va imbunatati considerabil. Aceste doua tari cumpara mult mai putin din tara noastra decat ne vand ele noua. Mai trebuie si putin patriotism si desigur economie de gaze natulare si petrol.

  6. Dan spune:

    Domnule Glavan,

    Va multumesc pentru articol. Ne puteti spune, va rog, care este sursa informatiei privind investitiile in sectorul constructiilor – “Ca fapt divers, lucrările de construcții au scăzut cu 10% în primul semestru din 2014 față de semestrul I din 2013″?

    Va multumesc anticipat.

  7. MarianC spune:

    Prin anii 80, fiind student la o facultate tehnica, eram obligat sa invat “economie politica” prin anul II. Uram chestia asta, era o balta de informatii fara prea mare noima. Partea cu critica PIB-ului era mai rationala fiindca subiectul parea rational, chiar daca totul trebuia citit “pe dos”- pentru ca se demonstra ca PIB-ul este un indicator slab pe cand “calitatea vietii” din Romania socialista era adevaratul indicator.

    Anii au trecut si m-am convins ca povestea cu PIB-ul nu era “adevarul absolut” pe care il crezusem in anii 80. Dar PIB-ul este un instrument de manipulare doar pentru smecherii care nu pacalesc pe nimeni- d’alde Italia, Spania, Portugalia, Romania…. Nu mai putin adevarat este ca tehnica Romaniei de a ciupi dinamica PIB-ului este mai degraba nevinovata fata de neobrazarea unei superputeri care accepta- ca pe o mare favoare- sa-si creasca nivelul de indatorare ca sa nu intre in faliment; adica ne anunta ca face sacrificul sa mai manance si sa bea pe datorie cat mai au ei chef; ca doar cu PIB-ul stau bine….
    Asa funcționeaza Planeta asta…. Pana la urma, istoria omenirii este “tehnica pacalirii aproapelui”, iar bunastarea unei natii are in spate faptul ca sunt, undeva pe glob, niste oameni care muncesc si sunt pacaliti cumva.

  8. DanielT spune:

    Dl Glavan e cu Hayek ;)
    Guvernul actual e cu Keynes.

    http://youtu.be/GTQnarzmTOc

  9. Sorin Paveliu Sorin spune:

    Cred ca problema reala a scaderii PIB-ului se gaseste chiar in comentariul domnului Glavan insa este trecut usor cu vederea. Consumul a crescut insa nu si TVA – ul incasat. Evaziunea fiscala a devenit in realitate o problema mult mai grava decit credem. Am fucut un inventar al diverselor cheltuieli mai putin uzuale (altele decit utilitatile si piata), pe care le-am facut in acest an, si am ramas uimit sa constat ca in marea lor majoritate s-au facut fara chitanta. Desigur, o parte de vina imi apartine insa nu poti sa nu te gindesti ca daca toata lumea procedeaza similar, gestul tau eroic nu-ti aduce nimic. Iata citeva exemple: lucrari de renovare, zidarie, zugraveli, electricitate, cumparare de termopane (pentru corectitudine – o achizitie cu bon alta fara), achizitie sumedenie de materiale de constructie, cazare la hotel de 3 stele, alimentatie publica pe litoral, achizitie jaluzele, achizitie de pal melaminat de la depozit (firma), achizitie monitor second-hand de la firma de specialitate, lucrari legate de inmormintare si prestatii conexe etc. Desigur, astfel de situatii mai intilneam si in trecut! Ceea ce ma surprinde in acest an este generalizarea, intrarea in aceasta “normalitate” paralela, pe care nimeni (de fapt Guvernul) nu vrea s-o abordeze pieptis!

    • Cristian Socol spune:

      Nu, domnule doctor, evolutia incasarilor din TVA este irelevanta din perspectiva consumului ptr ca se mai si ramburseaza TVA ptr exporturi….. cat s-a consumat puteti citi mai degraba in evolutia acestui indicator http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/comert/comert_amanuntul/a14/com_amanunt_06r14.pdf

      cu lupta impotriva evaziunii, este corect. Poate ar fi bine sa mergem ca in Grecia nu tise da bon fiscal beneficiezi gratuit de produs/serviciu

      cu stima

      • sile spune:

        Si cand credeam ca dl. Socol nu poate cadea mai jos, vine si imi demonstreaza ca nu stie nici cum se prescurteaza corect “pentru”. Bine ca nu ecadriu universitar sau functionar guvernamental.

      • Harald spune:

        @ Cristian Socol – acum sincer, asta e soluția dvs.la problemele ținând de fiscalitate și fiscalizare în România?

        N-am fost niciodată în Grecia și nici n-am de gând, dar dvs.chiar aveți impresia că evaziunea fiscală în Grecia a devenit zero și că o astfel de măsură chiar funcționează în practică? Adică omul chiar pleacă fără să plătească și totul merge neted mai departe?

  10. TimeZ spune:

    Poate ca scaderea PIB marginala se datoreaza in principal (pe langa proasta administratie) datelor incurajatoare de crestere a consumului ce au dus la deficitul de cont curent mai mare (achizitie stocuri). Dar faptul ca baltim si asteptam efecte din inertie de la masurile luate in 2010-2011 este un fapt ce ar trebui sa ridice multe semne de intrebare referitoare la capacitatea unui guvern incapabil de a lua decizii anti-ciclice. Boc avusese cea mai mare pondere de investitii in PIB din UE pe fond de recesiune, efectele s-au vazut 3 ani. Revenim la “facem dupa cum ne duce capul si vedem noi ce-o fi o fi”.

  11. eleodor spune:

    Domnilor aveti dreptate recesiune,economie subterana,pib mic,dar va rog haidetii sa atingem si principalele probleme la care va rog frumos sa-mi spuneti si parerile voastre:
    -suntem prosti,incapabilii s-au inventam apa calda de nu accesam fonduri ue? de ce nu cerem ajutor de la altii care cer si suplimentarea lor?
    -de ce nu limitam platile cu cash? de ce nu obligam societatile sa depuna zilnic incasarile?cum se face ca vine unul cind are un cec sau bo cu 500 de milioane in sacosa sa achite cec-ul?cind ia incasat?
    -de ce anaful nu merge la stabul care isi cumpara masina de 150 de mii euro sa-l intrebe de unde are bani ? sa-l intrebe de documente bancare?
    VEDETI CE USOR SE COMBATE ECONOMIA SUBTERANA

    • iosiP spune:

      Aceeasi mentalitate paguboasa: de ce sa nu ingrosam biciul, in loc sa crestem morcovul?
      Pentru ca nu se poate – coercitia nu poate functiona atunci cand oamenii considera ca fiscalitatea este abuziva, si va garantez ca vor gasi intotdeauna portite de scapare… ba chiar, unii s-ar putea ambitiona sa plateasca si mai putine taxe, cu atat mai putine cu cat “militia economica” ii agaseaza mai mult.
      Prin urmare, solutia nu este facilitatrea unor noi comisioane percepute de catre banci si nici anchetarea tuturor cetatenilor (ca veni vorba, ANAF-ul trebuie sa demonstreze ca stabul nu a castigat legal banii de masina, nu el trebuie sa explice de unde i-a avut – asa-i in democratie).
      Solutia este scaderea poverii fiscale pana la un nivel la care evaziunea sa nu mai fie “rentabila” ca raport riscuri/beneficii. Desigur, pentru aceasta ar trebui ca statul sa-si limiteze cheltuielile, sa privatizeze ceea ce a mai ramas de privatizat si sa renunte la monopolul asupra unor sectoare economice… doar ca asta nu se va face, ca doar trebuie sa manance si gura alesilor si familiilor aferente ceva.

      • eleodor spune:

        Eu spuneam ca anaful s-a intrebe de bani in sensul ca acestia pot rezulta din tranzactii neimpozitabile(trafic droguri, carne vie,arme ,contrabanda) si nu pentru ca mi-ar fi tare simpaticii domni de la anaf.Sint si eu de acord cu implicarea statului cit mai putin in afaceri mai ales ca totii s-au marea majoritatii care s-au imbogatit repede fac afacerii cu statul pentru ca e singurul care isi poate permite intr-o afacere sa plateasca pe un stilou care costa 2 lei,200de lei .Intro afacere privat stat statul este cel care pierde totdeauna

        • SSS spune:

          in aceasta ecuatie sa luam in calcul si cultura tarii in ceea ce priveste circulatia banilor in economie.

          ca salariat – banii intra in cont, restul de taxe si impozite nu ma intereseaza cine le plateste si mai ales valoarea lor. Daca din cont ar trebui sa dispara semestrial sa zicem valoarea unei vacante in Grecia, intrebarile naturale si la prima mana ar curge imediat: unde se duc, cine ii foloseste, dar de ce nu avem aia, dar cand se construieste aia, dar de ce la noi e mai scump, dar cate proiecte s-au desfasurat, etc

          ca angajator / investitor / sau alte categorii – cand primesc o suma si trebuie sa ii impart, ma gandesc cum sa ii optimizez intr-un cadru fiscal nedigitalizat, birocratic, instabil, etc Si apelez la “floricele”. Cred ca daca taxele si impozitele datorate statului ar fi 5% – tot am apela la drepturi de autor, pfa si alte lucruri.

          ca persoana ce face afaceri cu statul ( si nu generalizam ) – singurul lucru care ma ingrijoraza este factorul multiplicator care il aplic serviciilor sau produselor mele, care se poate proba cel mai simplu.

          revenind o solutie simpla ar fi ca din total taxe si impozite sa vedem anual cate proiecte ( a se citi km de autostrada sau spitale renovate ) am reusit noi populatia sa platim. s-ar putea sa avem mari surprize :)

          • Harald spune:

            Ca salariat, dacă ai primi salariul brut în cont și ar face banca ulterior toate plățile pe care acum le face angajatorul, ai deveni repede conștient de nivelul real de fiscalitate. Însă guvernul nu vrea așa ceva, guvernul vrea votul tău fiindcă are grijă de tine. Rezultatul fiind că nu se descurcă prea bine la capitolul ăsta, exact cum nu s-a descurcat nici statul comunist, deși promitea o grijă mult mai extinsă pentru rezolvarea problemelor tale economice.

            • SSS spune:

              este o solutie cred ca pentru level +1.
              raportarea banilor din cont se face cu valoarea unei case, masini, vacante, haine, etc. pentru un % mare al populatiei.
              pentru unii astea sunt prioritatile zilnice si singura modalitate de a trai, de aici si gradul multiplicator sau % marginal atat de mare in aceste industii.

              deocamdata daca cineva ne cere bani in mod direct intrebam ce ne iese, so raman la solutia mea: toata lumea sa plateasca taxe si impozite de 2x pe an, iar pasul urmator ar fi de pastrarea chitantelor, facturilor ( chiar daca esti persoana fizica ) astfel incat sa indrepti orice eroare apare in dreptul tau.

  12. Decebal spune:

    Articolul este binevenit. Dar nu stiu cati cetateni citesc un asemenea articol. Sau cati sunt dispusi sa inteleaga ce spune acest articol. Cred ca cei mai multi se multumesc cu imaginea masinii care “nu mai merge cu 130 Km/h, ci doar cu 100 Km/h”. “E bine si 100 Km/h” ar putea spune unii. Desi conteaza si contextul. Daca suntem singura masina care merge cu 100 Km/h, pe prima banda, iar pe banda a doua ne depasesc toti, cu 130 Km/h, cred ca nu ne e prea bine.
    Cat despre politicieni – nimic nou, sub soare! Fiecare spune “adevarurile” care-i convin. De la aceasta premisa ar trebui sa plecam noi, votantii, in loc sa “inghitim ca pelicanul” ceea ce ne spune politicianul preferat.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Bogdan Glavan


Bogdan Glavan

Bogdan Glăvan este profesor universitar de economie, Director al Centrului de Economie Politică și Afaceri “Murray Rothbard” din cadrul Universității Româno-Americane (... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)