vineri, martie 29, 2024

Grecia sau versiunea economică a infernului dantesc

Reforme structurale abrupte, austeritate, tăieri de salarii, o datorie din ce în ce mai mare și escaladarea dezastrului economic și social – așa poate fi descrisă, succint,  istoria Greciei din ultimii 5 ani.

Mulți vor spune că este vina grecilor că au ajuns acolo și, mai ales,  că nu au știut să iasă de acolo, mimând reformele.  Nu se face diferența între guvernele Greciei, care cu suportul legal al Goldman Sachs au falsificat indicatorii economici, și cetățenii greci, care nu au fost părtași la această cârdășie. Și se ignoră sau nu se cunosc eforturile uriașe – dar, din păcate, zadarnice – pe care le-au făcut grecii după demararea programelor de asistență financiară cu instituțiile Troikăi. Spre exemplu, angajarea in sectorul public a fost redusă cu aproape o treime – de la 900.000 de salariați la un pic peste 600.00. Deficitul fiscal a coborât  de la  15,6% in 2009 la 2,5% in 2014. Iar surplusul bugetar primar ajustat a ajuns  la cel mai înalt nivel  din UE.

Rezultatele sunt cunoscute. Cifrele sunt, de regulă, seci și nu emoționează – dar în cazul Greciei, ele șochează. Șomajul a s-a triplat, crescând la 27% în 2014 de  la puțin peste 9%, cât era în 2009, iar rata șomajului de lungă durată s-a dublat – 76% față de 25% (2009). PIB-ul a scăzut cu 25%, scădere de o magnitudine comparabilă cu cea din timpul Marii Depresiuni, când PIB-ul SUA se contractase cu 26% în doar patru ani.  În tot acest răstimp, datoria publică a Greciei a crescut constatat, de la 130% din PIB în 2009 la 180% actualmente, iar perspectiva ca Grecia să poată să se împrumute de pe piață a devenit tot mai îndepărtată. Însuși FMI a recunoscut că politica bazată pe tăieri și reduceri este păguboasă și și-a arătat limitele.

Pe acest fondal, evenimentele întâmplate la finele săptămânii trecute, când Guvernul grec a respins propunerile Troikăi sunt halucinante. După eșecul de proporții pe care l-a redus austeritatea cea mai dură în Grecia, instituțiile creditoare au propus, nici mai mult, nici mai puțin, decât o continuare a vechilor politici, business as usual.  E adevărat că duritatea politicilor de acum  e incomparabilă cu măsurile aplicate în trecut, dar în linii mari, paradigma în care se înscriu recomandările Troikăi e aceeași – tăierea cheltuielilor, și încă de acolo de unde doare cel mai mult.

Concret, Troika a respins propunerile guvernului grec de a introduce o supra-taxa de 12% pe companiile cu profit mai mare de 500.000 euro si a insistat ca taxa pe companii sa fie crescuta de la 26% la 28%, in loc de 29%, cât intenționau grecii. In schimb, Troika a cerut o creștere a TVA-ului la 23% (fata de 13, cat voiau grecii) pe restaurante si catering, adică pe afacerile mici si medii. Mai departe, Troika a cerut o continuare a reformei sistemului de pensii, începută déjà imediat după demararea primului program de asistență financiară, în 2010, constând, principalmente, în  eliminarea graduală, începând cu acest an și până la finele lui 2017, fondului de solidaritate destinat ajutorării celor mai săraci pensionari (EKAS).  Ca urmare, s-ar fi obținut o economie de !5 din PIB a cheltuielilor cu pensiile.  Propunerea grecilor prevedea o restructurare treptată a EKAS abia între 2018 și 2020 și prevedea, în schimb, o creștere a contribuțiilor sociale ale angajatorilor, pentru a crește veniturile. Chiar dacă figura pensionarului grec a ajuns pentru mulți sinonimă cu lenea și abuzul, puțini cunosc că sistemul grecesc de pensii a fost puternic reformat în ultimii ani. După 2010 pensiile au fost diminuate, perioada de contribuție a crescut de la 37 la 40 de ani, iar vârsta de pensionare de la 60 la 65 și au fost introduse penalități pentru pensionare anticipată.  Evident că aceste reforme nu au rezolvat toate problemele, iar rata de ocupare a vârstnicilor a rămas în continuare scăzută. Dar din acest punct de vedere, situația se aseamănă cu România – degeaba crești vârsta de pensionare dacă ai o piața a muncii neincluzivă și contractată, care nu oferă locuri de muncă. În cel mai bun caz, în loc să se pensioneze, vârstnicii vor intra în șomaj – iar asta e un calcul cinic,  dar convenabil pentru stat, pentru că un șomer primește mai putini bani li pe o perioadă mai scurtă față de un pensionar.

Pe scurt, însă, divergența dintre guvernul grec și instituțiile financiare poate fi redusă la următoarele: tăieri de cheltuieli versus creștere de taxe, în special pentru avuți. Prima versiune a fost testată, fără succes, timp de 5 ani. Celei de-a doua Troika nu vrea să îi dea nici o șansă, chiar dacă e limpede pentru oricine că politicile recomandate de ei nu vor face decât să prelungească calvarul grecesc.

Care e problema? Suntem în fața unei obtuzități birocratice, a unei inerții instituționale? Sau, oare nu cumva instituțiile europene joacă politic? Ce altceva dacă nu o decizie politică este refuzul Troikăi de a extinde programul de asistență financiară până după data de 5 iulie, când va avea loc referendumul? În iulie 2012, Mario Draghi anunța că va întreprinde orice este necesar pentru a salva euro. Nu este aceasta decizie a Eurogrupului o aruncare a Greciei în faliment și în afara zonei euro cu bună știință ?  Și nu este aceasta o decizie politică ?

Și ce altceva, dacă nu un joc politic este avertismentul Băncii Centrale Europene (BCE) din acest raport asupra riscurilor uriașe la care se va expune Grecia în cazul neîncheierii unui acord cu creditorii ? Oare nu cumva BCE își depășește limitele mandatului? Nu ar fi prima dată când sub masca tehnocrației BCE face trage sfori politice – amintiși-vă cum a fost forțat să demisioneze premierul George Papandreou, atunci când și-a anunțat intenția de a organiza un referendum pe tema bailout-ului, fiind înlocuit cu… fostul vice-președinte al BCE, Lucas Papademos!

Ipoteza cea mai plauzibilă e că Grecia trebuia să primească o lecție pentru tupeul de a provoca establishment-ul financiar-politic european. În toamnă, urmează alegerile din Spania și Portugalia, iar o victorie a Syriza ar alimenta simpatia pentru Podemos și socialiștii portughezi, punând instituțiile creditoare într-o situație imposibilă.  Așadar, Greciei trebuie să i se dea o lecție dură, pentru a preveni surprizele politice în statele periferiei sudice a Europei.

Destul de previzibil, Banca Centrala Europeana a decis la începutul acestei săptămâni să înghețe furnizarea de lichiditate de urgență (ELA) la nivelul de vineri, iar din acest motiv Banca Greciei este forțată să impună restricții pe retragerile de numerar. BCE a folosit această amenințare și în cazul Ciprului, în 2013, riscând și atunci, ca și acum,  ieșirea țării din zona euro. Doar că Grecia nu este Cipru. Cu o datorie din ce în ce mai ne-sustenabilă, cu o populație din ce în ce mai obosită și frustrată de politicile economice, ieșirea din zona euro s-ar putea să fie o soluție pentru Grecia. Cel mai probabil, nu e soluția ideală, nici cea mai bună și cu siguranță e un scenariu care va veni cu costuri mari, cel puțin pe termen scurt. Pe termen mediu, însă, s-ar putea să ofere o șansă de redresare economică mai bună decât programele de asistență financiară care nu fac decât să perpetueze la nesfârșit o situație pe care editorialistul Wolfgang Münchau o numește, inspirat,  versiunea economică a infernului dantesc.

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Orice ar zice laureatii Nobel pentru Economie (Stiglitz, Krugman), austeritatea nu e cauza dezastrului economic, ci e efectul acestuia. Adica daca n-ai bani, trebuie sa reduci cheltuielile – in primul rand cele cu salariile bugetarilor si pensiile.
    Sper ca liderii europeni sa nu cedeze in fata iresponsabilitatii si tupeului Syriza.

    • Alo, Academia Suedeza! Vă rog să luați în considerare nominalizarea lui Dan T la premiul Nobel pentru economie. Ăsta economist nu dealde Stiglitz ori Krugman.

      • Dincolo de ironii la adresa lui DanT, Paul Krugman este competent in economie cam cum e Barack Obama in ce priveste Pacea (c-a luat si el un Nobel). S-a speriat si ISIS de Barack Obama, cind au auzit de Nobelul sau.

        Pentru cei care l-au citit pe Krugman timp de decenii, teoria lui este INVARIABIL ca guvernele cheltuiesc intotdeauna prea putin, ca politicile de austeritate sint stupide, ca guvernele trebuie sa se indatoreze [mii de] miliarde de dolari in speranta unor vagi beneficii ulterioare…. prin comparatie cu Krugman, John Keynes este Milton Friedman.

        Paul Krugman ar fi putut fi un excelent prim ministru al Greciei, ca si un lider al Partidului Syriza. Daca vreti sa interpretati asta drept un compliment, fiti binevenit.

      • pai iai tu ma pe astia doi consilieri financiari sa vedem cit de repede ajungi in faliment. Astia doi sint cei mai cuoscuti papagali cu diploma de economist din lume. Daca au nobel inseamna ca se pricep, nobel primit de la suedeziii cei experti in economie, e ca si cum varanul ar fi premiat de antena trei. asa cred idiotii utili, atiti utili cit si ”progresisti” . La fel de progresisti ca camarada stoiciu, care moare de grija pensionarilor greci si a altor puturosi smecheri. Nu va posta acest comentariu, dar trebuie sa stie ca nu toata lumea e formata din imbecili stingisti, care sint foarte darnici cu banii si munca altora.

    • @DanT
      Laureatii Nobel pentru economie par sa fie alesi azi dupa talentul de a imagina teorii complexe prin care sa demonstreze, in ciuda evidentei, ca marxismul reprezinta unica cale spre prosperitate economica.
      Solutiile pe care le propun imi aduc aminte de sfaturile primite de Pinoccio de la cei doi hotmani, motanul si vulpea, pentru inmultirea banilor. Si ma intreb daca nu cumva plantarea banilor in Campia Miracolelor nu reprezinta totusi o masura economica chiar mai promitatoare si de bun simt fata de ce propun ei.

  2. Care e problema? Daca citti aici intelegeti cum e cu „infernul”.
    http://www.capital.ro/grecia-vs-romania-radiografie-economica-a-paradisului-bugetarilor-.html
    Aaaa, nu…ECB, UE si FMI sunt rai…grecii sunt saraci. Oare?
    Stiiti ce se ascunde in spatele graficului postat de dvs?
    Un deficit ciclic de 4,2% echivalent cu un gap intre PIB potential si PIB real de vreo 9-10 % si un defict cauzat de sarcina datoriilor de vreo 3,7%
    Lasand la o parte probabilitatea ca PIB potential al Greciei sa fi fost supraevaluat , metodologiile difera, vedem ca tocmai indatorarea si ecartul fata de potential fac ravagii. Si dvs ce propuneti? Sa continue indatorarea? Cu sarcini pe buget din ce in ce mai mari? Sau o teapa sanatoasa? Ce se intampla cu creditorii? Care nici ei nu au avut vreun cuvant de spus atunci cand guvernele lor au dat cu banii in pereti?(peretii grecilor, evident)
    Aaaa, am inteles creditorii sunt bogati, de la ei se poate fura (chiar daca un pensionar neamt are pensia mai mica dcat unul grec, nu?) Ce sa mai vorbim de unul din Romania sau Estonia
    Deci care-i solutia? Teapa sau datoria in crestere, cu sarcini si mai mari pe buget? Vad ca orice altceva e conspiratie politica. Ca sa stim o treaba…

  3. Fireste. Aveti dreptate doamna. Aveti dreptate peste tot. Mai ales referitor la lucrurile pe care, desigur, din delicatete, nu le spuneti.

    Grecii au fost persecutati tot timpul. Au avut cel mai mic TVA, cel mai mic sector privat, cea mai mica colectare bugetara, cea mai mica varsta de pensionare, cele mai multe salarii si pensii de la buget.

    Fireste c-au mintit la indicatori, ca se simteau prea favorizati. E ca si cum te-ar invita cineva sa stai pe scaunul de persoana cu dizabilitati, in timp ce toata lumea sta-n picioare, tu fiind bine-sanatos!

    Grecii au ajuns in fundul hardaului din cauza politicilor socialiste, si-ati dori sa se scoata… cu mai multe politici socialiste? Poate doar daca gauresc vasul si sapa-n tarana!

    Syriza nu e guvern grec. Un guvern national isi asuma rolul pentru care a fost mandatat, nu facea mascarada asta cu referendumul. Sunt o gasca de aventurieri ajunsi la conducere. Care au scapat TOT din mana, si-acum constata ca or sa ia na-na. Partea nasoala e c-o sa plateasca si grecii care nu i-au ales. Dar de…

  4. Daca ai intrat in hora, joci pana la capăt. Creditorii nu sunt obligati la scadenta sa te ajute sau sa negocieze cu tine. Guvernul putea spune de la inceput ca nu plateste si se leapada de sistemul bancar cu totul (pe model Islandez) si avea toata legitimitatea. Asa, a intrat in hora dar cere tratament special. Evident ca, politic vorbind, nici creditorii nu au de ales decat sa-i dea o lectie, altfel ei inceteaza sa mai existe. Sunt de acird cu asta, dar fa-o de la inceput, nu dupa ce incerci sa mai ciupi si tu…

  5. Ma impresioneaza sufletul bun al doamnei Stoiciu si al altora, capacitatea lor de compasiune pentru semenii lor aflati la anaghie.

    Propun ca acesti buni samariteni sa creeze un fond voluntar de ajutorare a napastuitilor greci si sa contribuie tot ce cred dinsii de cuviinta, din resurse personale, pentru ajutorarea victimelor neajutorate ale capitalismului salbatic.

    Personal nu voi contribui un sfant, un gologan, o centima, sau o para chioara dar, de la periferia egoismului meu organic asumat, voi aplauda eroii care vor aduce lapte la gura bebelusului grec si tutun in obidita pipa a pensionarului elen.

    Sa se inceapa asadar!

  6. Problema socialismului e ca la un moment dat banii celorlalti se termina, spus-a Margaret Thatcher. Oricata antipatie personala mi-ar inspira doamna in cauza, trebuie recunoscut ca la faza asta a stiut sa puna punctul pe i. Restul e poezie.

  7. Nu sunt de acord cu ideea ca poporul grec nu ar avea partea lui de vina in dezastrul produs de guvernantii sai. De ce considerati poporul grec un fel de copil retardat caruia nu i se poate pretinde maturitate si responsabilitate? Mi se pare o atitudine condescendenta si jignitoare. Grecii de rand au avut nenumarate ocazii sa vada si sa inteleaga ca guvernantii lor ii trag in prapastie. Bunaoara, stiau ca tara lor nu are cadastru, ca nimeni nu cunoastre situatie proprietatilor, ca o multime de imobile nu erau taxate. Stiau ca statul s-a indatorat masiv dupa intrarea in euro pentru a finanta o crestere a nivelului de trai bazata pe indatorare, nu pe productie. Stiau ca la olimpiada s-au sifonat 9 miliarde de euro. Stiau ca creditele luate chiar de ei insisi dupa intrarea in euro, pe dobanzi foarte mici, s-au dus in principal in achizitia de masini si alte bunuri de consum si in creditarea serviciilor, nu a productiei. Si multe altele.

    Au ales insa calea cea mai usoara, sa se faca ca nu vad pentru ca era mai comod si mai profitabil pentru toti. Fura aia de sus, ciupim si noi, cei de jos, si toata lumea e multumita. Ori nu poate functiona asa la nesfarsit. E ca si cum o familie traieste ani de zile pe datorie, desi stie foarte bine ca nu va avea niciodata veniturile pentru a returna banii, isi permite concedii scumpe, vila, masini de lux, fara sa se gandeasca la scadenta. Iar cand scadenta vine, incepe sa se planga ca e persecutata. Cam asta e, simplificata, situatie Greciei. Normal ar fi sa inteleaga ca, daca nu pot construi o economie ca a Germaniei, nu pot avea standardul de viata al nemtilor. Este dovada de responsabilitate si bun simt sa nu intinzi mai mult decat te tine plapuma.

    Nu inteleg atitudinea asta paternalista de mangaiat pe cap comunitati de oameni adulti care au ales cu buna stiinta sa ignore realitatea timp de ani de zile. Cum am zis, mi se pare jignitoare fata de greci, in cazul asta. La fel cum e jignitor pentru noi sa ni se tot spuna ca romanul, saracul, e victima perpetua. Nu, e responsabil de soarta lui. La fel ca nemtii, scandinavii, cehii si toti ceilalti.

    • @ Nordwind – poporul grec chiar este un copil retardat, exact din motivele pe care le expuneți. Și nu poți să spui unui copil retardat ”ar trebui de mâine să înveți olandeză, ca să nu mai fii retardat” fiindcă nu folosește la nimic. Poate constatarea e corectă, poate dacă ar ști olandeză i-ar merge nemaipomenit. Însă nu poate învăța olandeză instantaneu, va dura ani și va fi nevoie de foarte multă îndrumare.

      Prin 1996, România era cam în aceeași situație, la finalul guvernării Văcăroiu. Rezervele BNR ajunseseră la doar 30 de milioane USD, mai puțin decât au unele firme. Iar eforturile de a depăși vârful de plată a datoriei externe din mai-iunie 1999 au dus nu doar la o nouă mineriadă (ceea ce grecii n-au făcut) ci și la tancuri desfășurate pe drumurile spre București. Pe care televiziunile românești nu știu dacă le-au prezentat, dar Euronews da.

      Acele comunități de oameni adulți nu au ales să ignore realitatea, ci li s-a oferit o situație complet nesustenabilă, dar care pentru ei era însăși realitatea.

  8. cei care vor avea de invatat din seria „grecia din nou in faliment ” , paradoxal vor fi propagandisti de stanga.. Cititi-le articolele scrise inainte de 30 iunie . Toti optau pt iesirea greciei din zona euro ca solutie ideala ( evident calata pe linile dure ale ideologiei de stanga radicala fara nicio legatura cu realitatea mundana ).
    Acum, pe 1 iulie – cand efectele blocarii negocierilor incep sa se simta , aproape epidermic, senzorial la nivelul grecului sustinator al lui NU la referendum si cand in urmatoarele zile vor experimenta senzatii mult mai intense ca urmare a oboselii de a sta la coada la bancomat/bnaca/benzinarie/etc sau cand alimente de baza vor deveni de negasit sau cand transportul devine prea scump sau cand turopearatorii nu mai primesc bani in conturi (fiindu-le blocate conturile) etc vom vedea rapid un nou discurs al radicalilor de stnga: poporul grec nu are vana de revolutionar, este incapabiul sa treaca de lucrurile marunte din viata(adica faptul ca ambulanta vine cu intraziere sau ca medicamentele sau unoel operatii nu mai sunt finantate,etc) !
    deci, sa ne pregatim popcormul si sa asteptam schimbarea de discurs a stangistilor radicali care vor dovedi inca odata ca nu le pasa de grecul simplu. asta pt ca faptele lui nu sunt demne de gandirea inalta si eliberatoare a radicalilor.

  9. Adevarul e ca piata muncii este asa de proasta incit Statele trebuie sa intervina cu ajutoare pentru oameni. Adica sa redistribuie veniturile.

    Si asta pentru a pastra pacea sociala si sistemului sa i se dea o fata umana.

    Daca Statele nu ar interveni si am trai doar din salariile pe care le poti negocia cu patronul, am fi cu 20-40% mai saraci (in functie de tara si meserie).
    Sau ne-am intoarce in feudalism.

    Indatorarea crescinda a statelor arata doar ca nimeni (nici o clasa sociala nu putea fi desemnata ca si contributor net) nu vroia sa dea din venitul lui pentru a ajuta pe altul.
    Azi cind indatoarea nu mai poate creste, caci se pare ca tiparitul de bani/indatoarea e ceva comunist cind acoperi deficite publice (dar nu si cind salvezi pe too big to fail), acum se hotaraste cine suporta cheltuielile cu intretinerea oamenilor.
    Din ce se vede, cistiga austeritatea. Adica acum vedem exact cit ne este nivelul veniturilor.

    Si se vede ca nivelul real al venitului median este foarte scazut. Acesta este venitul median real posibil al angajatilor in capitalism. Doar cei ciudati vor da exemple precum Singapore unde „toti” sint bogati si educati, etc. Sigur ca enclave exista, dar exista doar pentru ca alte zone sint sarace. De ce nu sintem toti Manhattan? De ce nu sintem toti CEO la banci ca JP Morgan?

    • @ DGherea – statele trebuie să intervină, însă din cu totul alte motive. În lipsa intervenției statului, vodka și țigările sunt în mod natural mai ieftine decât pâinea, exact cum se și întâmpla pe vremea lui Ceaușescu.

      Problemele din Grecia apar tocmai datorită intervenției exagerate a statului. Unele intervenții sunt atât de ample încât creează pur și simplu realități alternative, complet nesustenabile. Taxarea excesivă face diverse activități economice neprofitabile, iar ele ajung înlocuite cu activități economice complet inventate, fără nicio legătură cu realitatea, însă susținute din bani publici.

      Nu capitalismul este problema. Fără capitalism nu puteți construi o navă sau o locomotivă, chiar și atunci când statul este cel care furnizează capitalul (în fostele țări comuniste, de exemplu). Problema reală este etatismul în economie, statul nu are nici cel mai mic motiv să construiască el însuși nave și locomotive. Aveți exemplul țărilor scandinave care aplică o combinație excelentă: acolo capitalismul e capitalism, în timp ce redistribuirea e redistribuire.

      Ideal ar fi ca astea două să nu fie amestecate niciodată, însă în Europa de Est statul se ocupă el însuși de diverse activități economice, promovând niște funcționari în postura de antreprenori. Postură cu care acei funcționari ai statului n-au nimic de-a face, chiar și dacă ar fi cinstiți. Ceea ce de-obicei nu e cazul.

      Ideile de stânga nu au nimic rău prin ele însele, discrepanțele între veniturile individuale reale sunt atât de mari încât ele trebuie neapărat redistribuite. E utilă impunerea unui salariu minim, e utilă impunerea unui program limitat de lucru etc. etc. Însă atunci când se ajunge la pensii speciale și la vârste de pensionare ridicole (a se vedea polițiștii din RO) intervenția statului nu mai e utilă, ea devine profund dăunătoare. Pentru că în momente cu-adevărat dificile, cum era România în 1991-1992 sau cum e Grecia acum, singurii care reușesc să se descurce sunt cei capabili să ofere un produs sau un serviciu pentru care clientul e dispus să plătească bani reali. În timp ce activitățile economice false, special inventate de stat, sunt primele care eșuează.

    • @Herlad

      Si daca atit costa vodka si tigarile, de ce intervine statul sa le faca mai scumpe?
      Eu sint mai degraba pentru o piata cu adevarat libera.
      Statul taxeaza alcoolul si tigarile doar pentru ca are nevoie de bani nu ca tine la sanatatea noastra.
      Si ce treaba are statul daca eu vreau sa ma otravesc? Iar „viciul”, „luxul” sint pretexte pentru taxare.
      Sint si pentru desfiintarea sistemului public de sanatate. Sa vedem atunci daca fiecare om isi poate negocia salariu ca sa acopere celtuielile cu asigurarea privata de sanatate.
      Abia apoi oamenii se vor lasa de vicii sau nu. Va fi alegerea lor nu a statului.

      De acord ca etatismul e problema, dar etatismul nu e in slujba omului de rand ci vine in sprijinul oligarhilor.

      Ce spuneti Dvs, salariu minim, program limitat de lucru, sint doar masuri ca sa il fereasca pe om din fortele capitaliste autentice, sa nu il determine sa schimbe sistemul, o spaga pentru pacea sociala.
      Ideea e sa identificam si eliminam cauzele acestor „discrepanțe între veniturile individuale reale care sunt atât de mari încât ele trebuie neapărat redistribuite” pentru ca statul sa nu mai trebuiasca sa intervina.

      • @ DGherea – sigur că statul are nevoie de bani, nu putem să ne asfaltăm fiecare pe cont propriu strada din fața casei și nici să punem taxă de trecere pe ea după ce-am asfaltat-o. Sunteți de părere că statul ar trebui să taxeze pâinea pentru asta?!

        Sănătatea consumatorului nu este neapărat un criteriu, însă necesitatea unui produs, da. Pâinea este mult mai necesară, de aceea trebuie să fie ieftină (affordable, ăsta era sensul) în timp ce alcoolul și țigările nu reprezintă produse de primă necesitate decât pentru dependenți, astfel încât sunt o sursă mult mai acceptabilă de venituri pentru stat pentru că pot fi și scumpe. În ultimii ani ai lui Ceaușescu, laptele degresat era 3,50 litrul, în timp un pachet de Bucegi era 2,25, iar unul de Carpați fără filtru 3,25. Chiar credeți că așa tebuie să fie?

        Și eu sunt pentru desființarea sistemului public de sănătate, însă sistemul american propus de dvs.chiar nu ar putea funcționa în România. Toate clinicile și spitalele ar trebui să fie private, astfel încât să existe competiție, însă o asigurare minimă trebuie să existe, iar sistemul din Olanda pare ideal: pentru cei care nu-și pot permite să plătească asigurarea, o plătește guvernul. Însă asta plătește guvernul olandez, costul asigurării, nu costul serviciilor medicale în sine.

        Capitalismul este necesar, dar pacea socială este și ea necesară. ”Abuzul de putere dominantă” vă spune ceva? :) În lipsa intervenției statului, revoltele s-ar ține lanț în zonele sărace. Faptul că în România sau în Grecia intervențiile statului sunt de departe excesive, asta e o altă latură a problemei, cât se poate de reală și ea. Însă niște minime intervenții trebuie să existe, altfel am ajunge să trăim cam ca francii înainte de Carol cel Mare.

  10. Atata vreme cat in Grecia nu primesti bin fiscal, pe mine nu ma convinge nimeni ca problemele lor sunt provocate din exterior.

  11. Au redus grecii salariul cu 25% in sectorul public? La vreo 11 mil de locuitori aveau 900.000 in sectorul public?!?!? Daca problemele sunt mereu la altii si nu si la poporul grec si conducatorii lui, de ce nu este (de ex.) Suedia in situatia Greciei?

    • Are și Suedia idiosincraziile ei, nicio grijă :)

      După ce a reușit să transforme tații în mame și mamele în tați, astfel încât ei au devenit homosexuali, iar ele fac turism sexual prin Europa de peste 40 de ani încoace, Suedia a dus legislația cu privire la infracțiunile sexuale ”pe noi culmi de progres și civilizație”. Cine vrea să se convingă se poate informa despre fapta concretă care i-a adus lui Julian Assange acuzația de viol, la 2 (doi !) ani după ce respectiva faptă se presupune că s-ar fi petrecut.

      Un alt exemplu suedez, educația copiilor: dacă în State sau în Anglia homeschooling-ul câștigă teren de ani buni, în Suedia îți ia statul copiii, dacă nu-i duci la școală să-i spele el pe creier. Adică socialismul suedez vine la pachet cu un control nemaivăzut asupra vieții cetățeanului. N-o fi Grecia un exemplu de responsabilitate, dar nici Suedia nu e un exemplu de sănătate psihică.

      • Eu am adus vorba de Suedia in legatura cu continutul articolului. Fiecare tara are problemele ei, dar Suedia nu a intrat in incetare de plati.

  12. Doamna Stoiciu,

    Ca idee, v-ati interesat care ar fi efectele unei suprataxari cu 12% pe companiile cu profit mai mare de 500.000 euro? Cumva cresterea somajului, ca tot va pasa atit de somaj? Nu e un repros, incerc sa imi dau seama cit si cum trebuie sa interpretam datele. Cred ca niste previziuni exista la FMI / BCE, pentru fiecare scenariu in parte. Le aveti?

    Ideea ar fi cam asa: stiti ce efecte estimate are planul BCE respectiv planul guvernului grec, atit negative cit si pozitive?
    Vi se pare normal ca Grecia sa continue sa se indatoreze? Pe banii cui?

  13. Problema datoriilor suverane este doar o alta etapa a crizei financiare globale care a inceput in 2008 si care a fost generata de imprumuturile nesustenabile catre populatie si catre guverne. Bancile au imprumutat nu pentru a crea bunastare reala in economie ci pentru a face profit. Asta e problema care a stat atat la originea crizei din 2008 si care sta si la criza datoriilor suverane. Bancile au imprumutat o data populatia fara a-si pune problema generarii de valoare adaugata reala si apoi guvernele pentru ca acestea reprezentau un risc mai mic din cauza posibilitatii de a colecta taxe. Banii imprumutati de la FMI si BCE au fost folositi in mare parte la bailout si asta tot pentru ca FMI si BCE au sperat ca vor lua banii din taxe. In fapt nu e nicio negociere si partile o stiu foarte bine, banii trebuie sa vina din taxe. Daca bancile nu ar fi imprumutat cu gandul la profit, creditul suveran nu ar fi ajuns unde este azi. Guvernele, nu doar al Greciei ci toate guvernele din lume care s-au imprumutat, inclusiv Romania, au cheltuit banii nu pentru bunastarea populatiei, pentru ca bunastarea populatiei materializata prin infrastructura, sanatate si educatie se finanteaza din taxe ci tot pentru profit generat din afaceri cu statele.

  14. Dumneavoastra sunteti constienta de ceea ce scrieti?
    „Banca Greciei este forțată să impună restricții pe retragerile de numerar.
    Pe romaneste, Banca Greciei nu permite cetatenilor sa-si retraga proprii bani din banci. Ce conteaza ca acesti bani au fost deja impozitati la sursa, ce conteaza ca sunt proprietatea posesorilor de conturi: daca statul nu vrea, nu-i mai capeti!
    Iar cand acelasi lucru se va intampla in Romania voi asista „de pe gard, mancand seminte” la cozile interminabile de la bancomate. Se pregateste, nu va faceti griji, a inceput cu legea 70/2015…

  15. Cifrele sunt seci și nu emoționează:
    – salarul minim 981 €
    – salariu mediu 1400 €
    E vorba de Grecia nu de România. Și nu-i vorbă că se muncește. La greu!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Victoria Stoiciu
Victoria Stoiciu
Victoria Stoiciu a absolvit Facultatea de Ştiinte Politice din cadrul SNSPA. A publicat articole de specialitate în revista Dilema Veche, pe platforma CriticAtac si in Romania Libera. Între 2001-2006 a lucrat la Societatea Academică din România, iar din 2006 pană în prezent este director de programe la Fundaţia Friedrich Ebert România.Este bursieră Transatlantic Forum on Migration and Integration (GMF) şi absolventă a Şcolii Europene pentru Democraţie din Cadrul Consiliului Europei.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro