Home » Economie »Global / Europa » Citesti:

Guvernanța economică și criza euro – faza doi

Corneliu Harea octombrie 3, 2011 Economie, Global / Europa
1 comentariu 1,551 Vizualizari

La sfârșitul lunii septembrie, Parlamentul European a adoptat o serie de legi privind guvernanța economică în UE. Cu acest eveniment s-a încheiat o primă fază a procesului de reformare a Pactului de Stabilitate și Creștere,  început încă din martie 2010, o dată cu apariția primelor probleme serioase în Grecia. Din păcate, situația de astăzi nu are nimic în comun cu cea din martie 2010: între timp, alte două state au fost salvate de la incapacitate de plată, iar Grecia încă o dată; atacurile speculative s-au extins asupra Spaniei și Italiei, iar din luna august 2011, criza suverană s-a transformat și într-o criză bancară, băncile franceze acuzând la rândul lor tensiuni pe piața monetară. Această stare de lucruri ridică o întrebare fundamentală: va fi UE suficient de reactivă la provocările crizei euro, înainte de a fi prea târziu?

În sine, Pactul de Stabilitate și Creștere nici măcar nu este cauza esențială a crizei actuale. Până în 2008, nici Spania, nici Italia, nici Irlanda ori Portugalia nu au violat acest acord. Nimeni în afară de Grecia , Spania și Irlanda fiind chiar în surplus bugetar. Prin urmare, ideea că indisciplina bugetară ar fi cauza crizei euro este doar un mit. Din nefericire acest mit este promovat cu asiduitate de unele elite politice (Merkel, Schauble, Trichet) și a servit drept pretext pentru a lansa programe de austeritate în toate statele periferice, până în prezent cu efecte mai mult decât dubioase.

Aceasta nu înseamnă că Pactul de Stabilitate și Creștere nu avea nevoie de de reformare. Pentru a asigura stabilitatea monedei unice, zona euro are nevoie de o mai mare convergență fiscală și bugetară – iar Semestrul European, o parte esențială a reformei, este un pas major în această direcție. Anterior, Bruxelles nu avea decât o viziune statică asupra stării financiare a unui stat, prin prisma raportului Datorii/PIB și Deficit/PIB. În curând, datorită Semestrului European, Bruxelles-ul va fi capabil să anticipe unele evoluții pericoase și să corecteze din timp dezechilibrele macroeconomice – ceea ce nu poate fi decât salutat.

Însă o lege anti-tabac nu tratează cancerul de azi.  Ce a adoptat Parlamentul European săptămâna trecută este un set preventiv, ce ar putea deveni irelevant dacă pacientul moare mâine. Insituțiile europene acum trebuie să acționeze pentru a stabiliza nu doar solvabilitatea statelor, dar și pe cea a băncilor. Iar pentru asta, Europa nu-și mai poate permite încă 2 ani – soluția trebuie să fie masivă și foarte rapidă.

Anume această chestiune îi exasperează pe investitori: liderii UE negociază prea mult, și convin la prea puțin pentru ca Europa să rămână credibilă pe piețele financiare. Dar răbdarea investitorilor nu e veșnică. Spre exemplu, panica bursieră din luna august a anului curent a pornit de la un eveniment simplu: fondurile americane au decis, relativ spontan, să-și retragă banii din băncile europene, în special cele franceze. Asta după ce al doilea plan de salvare grec a eșuat să calmeze spiritele – Grecia a rămas la fel de insolvabilă și cu o economie și mai afectată de austeritate. De fapt, inacțiunea liderilor UE aduce criza euro tot mai aproape de porțile Berlinului.

Pentru a rezolva definitiv această criză, Europa are nevoie, mai mult ca niciodată, de o soluție șoc – o soluție curajoasă, heterodoxă, ce ar discuraja definitiv pe speculatorii ce pariază pe moartea euro ori pe falimentul băncilor europene. Această soluție trebuie să intervină imediat, atât cât vârtejul crizei nu a înghițit și statele solide din nucleul UE.

Și astfel de soluții există. Ideea euro-obligațiunilor era foarte bună: un singur instrument, emis de toate statele zonei euro, și garantat în comun de toate. Ideea plăcea investitorilor, băncilor, doctorilor în economie, majorității statelor UE, cu excepția notabilă a Germaniei. Motivele sale sunt lesne de înțeles: e greu să te angajezi pentru altcineva, fără a avea ceva în schimb. În cadrul planurilor actuale, Germania poate pune condiții (cure de austeritate, vânzări de active), la fel cum FMI o face în statele sărace. Desigur, există și problema lipsei convergenței fiscale – Germania consideră că, înaintea euro-obligațiunilor, trebuie să existe un federalism bugetar în UE. Adevărat, însă ar fi ridicol să refuzi un colac de salvare în fața unui pericol iminent din principii puriste. În final, Curtea Constituțională din Germania, deși a validat planul de salvare grec, a îngropat definitiv această idee, respingând orice concept al mutualizării datoriilor de stat.

Însă mai există și alte soluții, cea mai proeminentă fiind mărirea fondului european, de la 440 miliarde cât e acum, la cel puțin 2 trilioane de euro, sau în general să nu aibă o limită predefinită. 2 trilioane pare o sumă colosală, însă lucrurile devin ceva mai relative când ne gândim că SUA a cheltuit de cam 10 ori mai mult pentru a-și salva sistemul financiar după criza din 2008. Scopul este ca fondul să aibă un impact serios pe piață, însă la nivelul actual, fondul nu poate ajuta cu nimic state precum Spania ori Italia, ceea ce îi alienează pe investitori.  Timp de câteva zile, zvonurile unui astfel de plan au dopat acțiunile bancare, ce crescuseră cu 20-30%. Dar, în cele din urmă, oficialii UE au dezmințit o astfel de idee, greu realizabilă politic.

În ultimul timp, prăpastia dintre acțiunile necesare pentru a salva zona euro și acțiunile politic realizabile devine din ce în ce mai mare. Al doilea plan de austeritate grec a trecut la câteva voturi diferență. În Germania, guvernul Merkel e și el pus la îndoială. Pe de altă parte, cu cât mai mult se scurge timpul, cu atât costul crizei va crește. Deocamdată, liderii zonei euro s-au înțeles la doar ce nu se poate de făcut: nu se pot emite euro-obligațiuni, nu putem ieși din euro, nu putem mări fondul de stabilitate, nu putem face incapacitate de plată.

În aceste condiții, toți ochii se îndreaptă spre BCE. Doar BCE poate interveni masiv și extrem de rapid, fără piedici birocratice ori proceduri de vot îndelungate. BCE poate deveni un creditor de ultim resort pentru zona euro, cumpărând datoriile oricărui stat, astfel fiind în stare să asigure stabilitatea ratelor de dobândă pentru emisiunile de datorii din zona euro.

Teoretic, un stat cu monedă proprie și un curs valutar flexibil poate evita oricând falimentul dacă emite datorii în propria monedă.  Sau mai simplu spus, un stat ce poate tipări bancnote, se poate răsplăti cu orice împrumut în aceste bancnote. De ce acest lucru nu funcționează cu Grecia, Irlanda, Portugalia ? Pentru că BCE refuză să-și asume rolul de creditor de ultim resort, fiind probabil unica bancă centrală din lume care, sub principiul independenței, își interzice prin statut astfel de operațiuni, numite și acțiuni de monetizare a datoriei publice.

Paradoxal însă, statutul spune una, însă acțiunile arată cu totul altceva. Sub presiunea piețelelor, BCE și-a asumat astfel de acțiuni încă din mai 2010, în ciuda legalității dubioase a operațiunilor. În acest moment, BCE deține deja 215 miliarde de astfel de active. O astfel de decizie nu a trecut fără tensiuni : demisia vicepreședintelui Axel Weber și mai apoi a economistul-șef Jurgen Stark, au fost în mare parte consecința unui renegări a aripei conservatoare din cadrul BCE. Însă, acceptul tacit al guvernului Merkel denotă faptul că, la acest moment, asumarea de către BCE a acestui nou statut este unica soluție viabilă pentru a salva zona euro de la un colaps iminent.

Însă deocamdată, acțiunile BCE sunt prea timide și puțin semnificative. Pentru a interveni masiv, BCE are nevoie de o reformare urgentă, înainte ca justiția să intre pe fir. Guvernanța economică a UE nu poate fi finalizată fără o Bancă Centrală Europeană dotată cu mijloace complete de intervenție. Iar în acest moment, zona euro are nevoie mai mult ca oricând de o BCE solidă și determinată, gata de orice.

Articol preluat de pe site-ul Europuls

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there is "1 comment" on this Article:

  1. Alexandru Balasescu Alec Balasescu spune:

    Corect, felicitari. Este acelasi argument pe care il aduce si George Soros in articolul de pe project syndicate dot org.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Corneliu Harea


Corneliu Harea

Este absolvent al Masterului "Bănci și Finanțe" al Universităţii Paris-Dauphine. Originar din Chișinău, Corneliu crede în visul european și a ales Parisul pentru a-și urm... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)