joi, martie 28, 2024

HG-ul pe „siguranța alimentării”, sau cum bagă Guvernul degetul în priză

  • Miercuri, 3 aprilie, Guvernul a aprobat pe șest o hotărâre de guvern pentru “siguranța alimentării cu energie electrică”
  • Pe scurt, HG-ul dă prioritate absolută centralelor termo vechi în fața Hidroelectrica, Nuclearelectrica sau oricăror investiții noi în energie
  • Măsura distruge complet concurența între Oltenia și Hunedoara, pe de o parte, și tot restul pieței, în numele “siguranței” – un obiectiv strategic, desigur

Hotărât lucru, nici unul dintre partidele politice nu reușește să pună în fruntea ministerului economiei / energiei niște oameni care să aibă habar de piață și un minim simț de responsabilitate, dincolo de grupurile de interese și de șpăgi. De ani de zile singurele lucruri care ies din ministerul energiei sunt idei noi pe teme vechi: cum să facem contracte noi cu băieții deștepți, și cum să păstrăm centralele vechi și ineficiente exact ca acum, să nu care cumva să le înlocuim cu ceva mai bun, că avem sindicate și căpușe. În ambele situații, dușmanul numărul unu este piața de energie, liberalizată și funcțională, care ar termina odată pentru totdeauna și cu băieții deștepți, și cu întreținerea ineficienților pe spinarea poporului.

De câteva săptămâni vedem însă un efort susținut pentru desființarea pieței și protejarea ineficiențelor termo din sistem. HG-ul de miercurea trecută dă doar lovitura de grație, concepând (și asta prost) un sistem prin care să se asigure supraviețuirea părților ineficiente din companiile Hunedoara și Oltenia. În realitate, Hunedoara este falită demult, în timp ce Oltenia ar fi avut poate niște șanse dacă se privatizau Turceni, Rovinari și Craiova în urmă cu 7 ani, acum deja se face cam târziu. De remarcat că reglementarea e aplicabilă pe 2 ani, între 15 aprilie 2013 și 1 iulie 2015. Dar să traducem HG-ul, în limbaj cât de cât omenesc.

1. Accesul garantat și funcționarea continuă (art 1-2)

HG-ul spune așa: se acordă acces garantat în rețea “care să asigure funcționarea continuă la putere medie electrică” pentru 500 MW și 700 MW din Hunedoara (Deva), respectiv Oltenia. Acces garantat înseamnă că, dacă Oltenia și Hunedoara își găsesc clienți, pentru energia contractată și vândută Transelectrica le garantează preluarea energiei în rețea. Dar problema lui Hunedoara și Oltenia ar fi, tocmai, că nu-și găsesc clienți, că exact de aceea e musai să le sprijinim contra naturii – ce înseamnă atunci exprimarea ambiguă cu “funcționarea continuă”? Singura variantă prin care poți asigura “funcționarea continuă” a unei centrale este dacă obligi pe cineva să cumpere de la ea, iar acest lucru s-ar putea face numai dacă ANRE va obliga consumatorii reglementați să cumpere tot timpul această energie. Deci noi, fraierii, consumatorii casnici, și acei consumatori industriali care nu sunt încă în piața liberalizată. Iar dacă trebuie să existe o cerere suficient de mare în componenta reglementată, asta nu înseamnă și că va fi imposibil să se mai respecte până în 2015 acel calendar de liberalizare?

2. Dispecerizare cu prioritate (art 3)

Simplu spus (și nu foarte corect), piața de energie electrică are mai multe bucăți. Cea mai mare constă din contracte voluntare, destul de asemănătoare cu orice alt contract de vânzare-cumpărare, chit că e pentru o casă sau pentru o tonă de cartofi. Piața de energie are însă o ciudățenie, și anume că în permanență cererea trebuie să fie egală cu oferta, altminteri pică peste tot curentul. Adică toată lumea ar trebui să-și respecte exact contractele, fără nici cea mai mică deviere, lucru care nu se poate, mai apar consumuri neprevăzute, mai aprinde unul câte un bec. Pentru variații care nu se pot regla de fiecare, Transelectrica funcționează ca un soi de broker între cei care pot rezolva problema și cei care o cauzează. Pune pe producători (dar și pe unii consumatori) să facă oferte: cât pot reduce sau crește producția (sau consumul) de energie; cât de repede (unii pot în câteva minute, alții în ore); și la ce prețuri. Aceștia fac oferte în perechi preț-cantitate, pe care Transelectrica le centralizează și le ordonează, alegând cea mai bună opțiune, de pildă cumpărând cea mai ieftină energie din această piață. După care Transelectrica le cere celor responsabili cu dezechilibrul să plătească ei (adică cine a consumat mai mult decât a contractat), Transelectrica nefăcând profit din asta. Ei, ce zice acum HG-ul? Transelectrica nu mai are voie să aleagă cea mai bună opțiune, ci energia de echilibrare oferită de Hunedoara și Oltenia, înaintea celorlalți mai eficienți și mai ieftini. În speță, Hidroelectrica și Brazi. Cine va plăti? Cei care cauzează dezechilibrul, cum e și normal; numai că de-acum vor plăti mai mult decât e cazul.

Piața asta ar trebui să fie până în 5% din tot consumul de energie; în realitate, din mai multe motive, la noi a ajuns și pe la 20%, deci avantajul pentru cele două companii nu e de neglijat.

3. Serviciile tehnologice de sistem (art 4-5)

Pe lângă energia de echilibrare, care se cumpără din piață în timp real, Transelectrica își mai face și niște rezerve. Adică, unii producători se oferă să țină o capacitate de energie în așteptare, Transelectrica hotărând într-un anumit moment dacă cere producătorului să ofere energie sau nu. Transelectrica are nevoie de astfel de rezerve pentru cazul că nu va găsi suficientă energie de echilibrare dacă se întâmplă ceva. Este, dacă vreți, un soi de opțiune “call” pe care o cumpără Transelectrica. Dacă Transelectrica va cere producătorului să pună în funcțiune rezerva, îi va plăti și preț pentru energia de echilibrare produsă, ca la punctul 2; dacă nu, îi plătește doar rezerva, că producătorul n-a putut să o folosească la altceva. Rezervele acestea se cumpără tot printr-un mecanism de piață, Transelectrica cumpărând cea mai ieftină rezervă pe care o găsește. Revenind la HG-ul nostru: de acum, Transelectrica nu mai are voie să cumpere cea mai ieftină rezervă ci rezervele pe care le oferă Hunedoara și Oltenia, abia ce-i mai trebuie în plus apucă să cumpere de la alții mai ieftin. Din nou, cel mai mult are de suferit Hidroelectrica și, desigur, cine plătește mai mult, adică noi toți consumatorii.

În alte cuvinte, HG-ul introduce distorsiuni semnificative în piața voluntară de energie (OPCOM în principal); în piața de echilibrare; și în piața de rezerve, pentru a întreține companii care nu pot supraviețui singure în cele trei piețe.

De remarcat că propunerea de HG nu a fost discutată înainte; că nu vine ca urmare a unei analize din care să rezulte că este o soluție a unei probleme; și că, în general, a fost ținută în cel mai strict secret față de toată lumea și înainte, și după aprobare. De curiozitate – o fi întrebat cineva pe la Consiliul Concurenței ce părere au despre această nouă găselniță de la ministerul energiei care distruge piața?

Ne pasă realmente de siguranța energetică?

Codul comercial al pieței angro și mecanismele și instrumentele de piață existente permit asigurarea acestei “siguranțe a alimentării” cu energie electrică și acum, fără o asemenea măsură care nu are niciun efect bun decât întreținerea unor centrale vechi și nemodernizate. Ba chiar HGul pune el însuși în pericol siguranța sistemului, pentru că nu va investi nimeni într-o centrală nouă văzând cât e de ușor statului să discrimineze fără jenă în favoarea propriilor companii. Dacă guvernul USL dorea realmente să rezolve problema siguranței energetice, poate primul pas ar fi fost să scrie în Legea energiei cine este responsabil în cazul unui blackout, că e neclar; dar așa se întâmplă când legile se fac doar după cum strigă grupurile de lobby cu gura mai mare, nu după cum trebuie construită piața de energie. S-o fi făcut în Legea energiei, că tot USL avea majoritate parlamentară și atunci când s-a scris, vara trecută.

Mai mult, în ultima vreme s-au aprobat sau discutat mai multe legi care schimbă brutal regulile din piața de energie, defavorizând acum brusc regenerabilele după câțiva ani de sprijin excesiv; și distrugând piața. Pe lângă efectele lor și lipsa de gândire elementară, asemenea propuneri creează un mediu instabil în care nu va mai avea nimeni încredere să investească.

OPCOM și DEN

Cea mai importantă măsură este aprobarea OUG prin care se trece Transelectrica la Ministerul Finanțelor fără companiile subsidiare – OPCOM, Dispecerul Energetic Național și Formenerg. Este complet neclar, dacă nu absurd, să ne imaginăm cum ar putea funcționa dispecerul național separat de Transelectrica și nu știm dacă nu cumva asta ar putea fi cel mai mare pericol la adresa securității energetice, că practic rupe din Transelectrica o funcție esențială pentru un operator de rețea de transport. Ca să nu mai zicem că atunci degeaba au plimbat Transelectrica de la un minister la altul, cu DEN în subordinea ministerului energiei nu se poate bifa complet nici condiția de “unbundling”, de separare a operatorului de rețea de centralele producătoare, condiție cerută de UE pentru a asigura tocmai concurența fără discriminare între companii de stat și private.

Mai rău, mutarea bursei de energie în subordinea directă a ministerului energiei e și un conflict de interese – ministerul, proprietar de companii, poate face presiuni pentru aflarea unor informații confidențiale despre companiile care nu-i aparțin sau poate chiar abuza piața. Până acum, cu OPCOM sub Transelectrica nu au fost cazuri de interferență brutală, dar acest lucru probabil se va schimba.

Mai există acum diverse propuneri pentru schimbarea schemei de sprijin pentru energia regenerabilă. Schema este într-adevăr exagerată, dar nici pe cât se spune – dimpotrivă, noile centrale eoliene au și efectul pozitiv că aruncă în afara pieței cele mai ineficiente centrale, că cererea n-a crescut odată cu oferta. Ca urmare, deși există o presiune în sus pe prețuri din cauza certificatelor verzi, ea trebuie să fie parțial compensată de reducerea prețului ca urmare a scoaterii din piață a ultimelor centrale, cele mai ineficiente, care erau folosite până acum. Dacă în factură se vede doar impactul “în sus” al certificatelor verzi, integral, fără vreo compensare, se prea poate ca ANRE să folosească banii extra tocmai pentru subvenționarea încrucișată a ineficienților din piața reglementată[1].

În condițiile în care nu s-a făcut nici de această dată o analiză cost-beneficiu, e mai probabil ca motivul pentru care se vrea reducerea de urgență a schemei de sprijin să fie tot lobby-ul industriei termo, disperată că nu poate supraviețui în continuare în economia de piață. Și tot lobby-ul termo scoate de la naftalină zilele acestea și ideea “campionilor integrați” (o construcție de subvenționat încrucișat termo ineficient prin decapitalizarea hidro și nuclear); și reevaluarea bonusului de cogenerare, altă schemă de subvenție ascunsă, însă nu în sensul reducerii ci probabil al creșterii sprijinului pentru centralele ineficiente. E o disperare mare pentru supraviețuire, odată ce UE nu te mai lasă să dai ajutor de stat ilegal. Însă lucrurile nu mai pot continua așa, perpetuând lipsa de investiții – piața trebuie liberalizată pentru ca investitori noi să vină aici și să construiască centrale noi, flexibile, moderne, nu cârpeli pe unități decrepite care în curând ne vor lăsa în beznă.

Policy Brief 22 al


[1] http://www.j-constantinescu.org/___Impact_RES.html pentru o explicație în detaliu

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. O intrebare totusi: cum este piața de energie liberalizată daca prevede sa se cumpere intii energia eoliana (dupa factura mea eoliana este mai mult decit dubla la pret fata de restul de cos de energie? Oare nu este aici vorba tot de favorizarea unora in detrimentul celorlalti?

  2. fals: noile centrale eoliene au și efectul pozitiv că aruncă în afara pieței cele mai ineficiente . Le arunca pentru ca eolienele sunt subventionate masiv in timp ce ceilalti sunt pusi sa plateasca in plus. Si eu suport din buzunar factura. In plus, aveti idee cit din miliardele investite in eoliene sunt cheltuite in Romania? 5%! Probabil ca sa acopere salariile grase ale celor care fac lobby pentru ele si sa dea de lucru la amaritii care le-au sapat gropile pentru stilpi.

  3. Personal, atat cat ma pricep, va dau dreptate.
    Este absolut aberant ce se poate naste dintr-o pisica – evident manaca soareci – si aceste mici-mari jonglerii se intorc impotriva, mai devreme sau mai tarziu.

    Nu stiu cum au fost adunati oamenii acestia, dar evident ca domnii implicati, ca si aici imi este greu sa pun un deget fix pe cel care a emanat acest HG, sunt departe de competentele necesara in acest domeniu.

    Daca sperau ca modificarile profund gandite si avizate sa treaca neobservate, ei bine ma bucur ca s-au inselat. Dar la cat produce acest guvern trebuie un alt guvern sa munceasca sa opreasca nenorocile in sistem, si atunci ma intreb cand se mai construieste in tara asta??? Si mai ales cine se ocupa de reala guvernare????

    Pe zi ce trece mi se confirma ideea ca este mai bine cu expertii la guvernare decat cu politicienii – sunt mai responsabili si mai aplecati pe probleme expertii – sa ii apreciem si bine ar fi sa ii lasam sa lucreze…

    Personal, pana una-alta, dupa atacuri repetate, raman cu freza ca in poza!
    Sper sa imi treaca, caci ma tratez…

  4. Exista motive sociale, nu ECONOMICE care au determinat aceasta HG si ea consta in ceva la care cu greu te poate duce mintea – mai ales daca cauti o explicatie „economica” – acolo unde ea nu exista ! Daca Guvernul Ponta nu ar favoriza acest gen de intreprinderi falimentare, producatoare de energie electrica scumpa, in care nu se stie unde incepe si unde se termina cheltuielile fara acoperire in productie,s-ar produce numeroase disponibilizari fie intreruperi „tehnologice”.Daca PSD si Ponta nu ar sustine acest gen de intreprinderi falimentare de stat, ar inceta sa fie partid si lider social – fiindca la ei,economia nu mai conteaza!
    Vara, cind scade consumul de energie electrica, aceste intreprinderi trebuie ,,bagate in fata” la vinzarea de energie, altfel stagneaza nu doar ele, ci si cei care produc carbunele, cei care fac intretinere si reparatii la un lant tehnologic greoi si perimat – care practic nu poate fi eficientizat, decit prin inchidere…
    Opririle de vara la producatorii de carbune, pentru ca producatorii de curent nu au cui da curentul care este si asa prea scump, nu ar da bine, pentru Guvernul Ponta, care trebuie sa plateasca somaj tehnic, sa trimita acasa 10 zile pe saptamina minerii si energeticienii, sa le taie din salarii,etc. – tocmai celor care l-au votat pe Pontal la Gorj.
    Pina la alegerile viitoare, nu mai este nici macar un an – asa ca era firesc, ca TERMOCENTRALELE SA FIE FAVORIZATE, exact 2 ani!
    Esecul promisiunii de a realiza o crestere economica de 3-4 la suta pe an si crerea unui milion de noi locuri de munca, care sa absoarba eventualii disponobilizati din energie sau minerit, s-a TRANSFERAT si transformat, in pierderi in sistemul energetic(dar si pentru populatie), unde era asteptata o reforma.Numai Ponta, poate crede ca nimeni nu va intelege aceste minareli politico-sociale perdante, desi par putin…vizibile!
    Esecul Guvernului Ponta era deja dezvaluit de primele luni de guvernare, iar masura luata prin HG de sustinere preferentiala a termocentralelor, nu este prima mostra doveditoare – prima dovada in acest sens, fiind renuntarea la cresterea economica si crearea milionului de noi locuri de munca.
    2.Din moment ce USL a renuntat la orice PROIECT de crestere economica, este obligat, prin natura ideologiei sale(sociale) sa sustina ,,caderea economica” prin salarii de la stat, desi pare ca ar sustine intreprinderile de stat!
    Sustinerea intreprinderilor falimentare, este solutie de avarie,contraproductiva, fiind necesar, sa se asigure prin proiecte speciale, constructia masiva de intreprinderi in domeniul „prelucrativ”. Numai aici poate fi vorba de o dezvoltare industriala durabila, nu renuntind la ,,programul national de crestere economica de 3-4 la suta pe an” – pe care ,,staful’ sau de ,,specialisti”, nu l-a putut asigura prin proiecte de tip pro-activ, care sa conduca la edificarea de noi intreprinderi industriale.

  5. „Piața asta ar trebui să fie până în 5% din tot consumul de energie; în realitate, din mai multe motive, la noi a ajuns și pe la 20%, deci avantajul pentru cele două companii nu e de neglijat…”. Ce credeti, in situatia de acum in care plusul de 20% va trebui platit cu sume mai mari, este posibil sa apara necesitatea (din ratiuni evident de cost) de micsorare a lui si scaderea pana la valoarea care ziceti ca ar trebui sa fie, respectiv 5%?

  6. Celebra energie verde este mult mai scumpa decat cea produsa in centralele pe carbuni sau hidrocarburi.
    Fara subventiile (certificatele verzi) acordate extrem de generos de guvern dar platite de consumatorul final, energia regenerabila nu ar rezista pe piata, nefiind competitiva.
    In afara costului cu certificatele verzi, in cazul energiei regenerabile apar costuri suplimentare cu plata grupurilor clasice tinute in rezerva ca sa poata interveni cand nu mai bate vantul sau nu mai e soare.
    Imaginati-va ce s-ar intampla intr-o perioada secetoasa (putin hidro) sau la caderea unui grup nuclear daca am elimina din sistem grupurile pe lignit de la Turceni/Rovinari.
    Cine preia deficitul de putere in acest caz, cine garanteaza siguranta sistemului?
    Eolienele ?

    Interesant mi se pare faptul ca se exercita o presiune pro-regenerabile din ce in ce mai mare de catre reprezentanti ai unor firme de consultanta care reprezinta interesele companiilor straine implicate in eoliene (CEZ, de ex.), experti care iau in considerare exclusiv aspectele comerciale, de piata, neglijand aspectele tehnice, mult mai importante in siguranta alimentarii cu energie electrica.
    Nu va doresc un sistem energetic bazat pe regenerabile (asa cum tinde sa devina in ritmul actual), ca sa vedeti cat platiti ca sa nu aveti energie cand nu bate vantul/nu e soare.

    Daca doresc, companiile straine pot construi grupuri mai eficiente, cu randamente mai mari decat grupurile actuale, care sa scoata de pe piata grupurile declarate ineficiente prin pretul ofertat pe piata (grupul Petrom cu ciclu combinat de la Brazi e un exemplu).
    Si care sa asigure si rezerva/serviciile de sistem atunci cand este nevoie.

    • Pozitia d-voastra este una extremista deoarece nimeni nu a sugerat existenta numai a regenerabilelor in sistem. Romania trebuie sa-si mentina un mix diversificat, fara discutie.

      Comparatia d-voastra dintre regenerabile si Turceni/Rovinari este incompleta pentru ca ignorati unele lucruri. Comparati o tehnologie de anul 2012 (regenerabilele) cu o tehnologie de anii 1950 (Turceni/Rovinari). Centralele termo au fost amortizate de mult timp, prin urmare astazi ele trebuie sa-si acopere exclusiv costul variabil. Normal ca tehnologia regenerabila neamortizata nu este competitiva dpdv comercial cu o unitate amortizata cu 10 ani in urma. Dar ia sa vedem dc Turceni si-ar construi un grup cu parametri supracritici nou-nout, ar mai fi el competitiv in piata astazi?

      Nici macar un grup nou ca Brazi nu este competitiv comercial atunci cind trebuie sa concureze cu o centrala amortizata. Daca Petrom nu beneficia de exceptia privind folosirea exclusiva a gazului la pret local (care este de fapt adevaratul factor care pune presiune astazi pe carbune deoarece a dus Braziul sub centralele pe lignit in ordinea de merit), atunci centrala de la Brazi era astazi un muzeu modern.

      • 1. In cazul centralelor pe carbuni costul combustibilului este majoritar – 75 % din total costuri, nemaivorbind de cele pe hidrocarburi, unde e vorba de 85 %, amortizarea avand o pondere redusa.
        In cazul regenerabillelor ponderea majora o constituie costurile cu amortizarea investitiei.
        2. Regenerabilele nu mai sunt de mult o tehnologie noua (am facut prima centrala solara in Romania acum peste 30 de ani).
        In plus, comparatiile dpdv al eficientei/nivelului tehnologic intre filiere sunt neavenite.
        3. Sigur ca intre tehnologiile anilor `60 si cele mai noi, in cazul centralelor clasice, diferenta de randament e decisiva (o centrala pe gaze in ciclu combinat are un randament in jur de 55 %, in vreme ce una cu ciclu Rankine are un randament de 37-38 %). In cazul centralelor cu parametri supracritici investitiile sunt totusi mari, din cauza materialelor utilizate.
        4. Problema nr. 1 in cazul unei puteri excesive in regenerabile este ca acest tip de sursa are caracter aleatoriu si necesita rezerva, care induce costuri mari.
        Prin urmare, nu se poate depasi o anumita pondere in regenerabile din total putere in SEN din cauza sigurantei sistemului si costurilor implicate.
        La nivelul actual, o putere de 3000 MW in regenerabile constituie o valoare maxima acceptabila.

        In general, decizia unei investitii se face doar pe baza de studii de fezabilitate (SPF, SF), care iau in calcul inclusiv pretul energiei electrice produse/vandute.
        Deoarece acordarea certificatele verzi (nr., pret etc.) constituie o decizie strict politica, ma intreb cum sunt incluse intr-un studiu de fezabilitate care se face pe termen de 20 de ani.

        In plus, se omite faptul ca centralele hidro (tot energie regenerabila) asigura deja in Romania cca. 30 % din puterea livrata.

        Ori cum ar fi, regenerabilele cu tehnologiile/costurile actuale implica cresterea pretului energiei vandute, pret platit de consumatorul final.
        Daca se mai lucreaza la material, costuri etc., pot deveni la un moment dat competitive, si in contectul cresterii pretului combustibililor clasici.
        Pana atunci, ele necesita subventii si nu cred ca toti consumatorii sunt dispusi sa plateasca aceasta energie „verde”.

        • Va multumesc pentru raspunsul d-voastra.

          Nu sunt de acord ca amortizarea are o pondere redusa, cel putin nu in cazul unitatilor noi, in special al unitatilor pe carbune.

          Spuneam ca a d-voastra comparatie intre tehnologia noua (cel putin dpdv comercial) regenerabila, complet neamortizata, si centralele CE Oltenia, construite pe tehnologii de anii 1950 si deci amortizate de cel putin 10-20 de ani este incorecta. In acest caz, centralele pe carbuni au nevoie sa-si acopere doar costul marginal pe termen scurt timp ce centralele eoliene abia instalate au nevoie de recuperarea investitiilor in urmatorii 10-15 ani. Daca in schimb am vorbi de centrale pe carbune noi, acestea ar trebui sa fie la acest moment CCS ready cel putin pentru a nu risca sa fie oprite ulterior de UE. Amortizarea investitiei ar face extrem de scumpa energia produsa de o asemenea centrala si la nivelurile actuale de preturi ar fi imposibil de construit.

          Pe de alta parte, nu inteleg argumentul ca centralele regenerabile functioneaza in functie de vreme. Probabil ca se vrea a fi un argument impotriva regenerabilelor. Dar cu respectul de rigoare, un asemenea argument este pueril. Tehnologia a fost dezvoltata tocmai pentru a beneficia de potentialul natural. Faptul ca uneori nu bate vantul sau nu este soare, asa e viata. Cu putina bunavointa si un pic mai multa munca, Transelectrica ar putea foarte bine sa balanseze sistemul fara mari probleme.

          In priv certificatelor verzi, repet: ele sunt instrumente ale statului roman de a stimula investitiile in energie regenerabila deoarece Romania are o tinta europeana de atins pentru anul 2020 si energia electrica este cea mai imp in atingerea acestui scop. Guvernul a fost cel care a calculat in planul national de actiune cam cite capacitati sunt necesare pentru a atinge aceste tinte.

          Calculul este relativ simplu: sa asumam ca Romania va avea un consum brut de energie electrica de aprox 70 TWh in 2020. Astazi are cam 60 TWh. Data fiind o pondere necesara de 38% doar pentru energia electrica regenerabila, inseamna ca Romania trebuie sa aiba in anul 2020 cam 26.6 TWh din surse regenerabile. Intr-un an mediu, Hidroelectrica produce cam 17 TWh. Rezulta o diferenta de aprox 10 TWh care trebuie acoperita din alte surse pentru ca investitiile in hidro mari nu vor mai fi in perioada asta. Deci ara investitiile astea in eoliene in principal Romania NU isi atinge tinta si risca procedura de infrigement. Mai mult, in mod sigur Comisia Europeana va impune alte tinte pentru anul 2030.

          De acord cu d-voastra ca nu pot fi instalate mai mult de un anumit numar de MW in sistem. Nu stiu daca 3000 este limita, calculele TSO-ului nu sunt intotdeauna de incredere. Dar in mod clar ca Romania nu trebuie sa instaleze acum mai mult decit are nevoie pentru tinta din 2020.

          Pe de alta parte, spuneti d-voastra ce se intimpla dc maine vine Comisia Europeana si „rezolva” problema pietei de CO2 astfel incit pretul certificatului de emisii ar sari la 20 eur/tona? Stiti foarte bine ca asta e un scenariu plauzibil si stiti si cit de mult polueaza o centrala de la CE Oltenia…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Otilia Nutu
Otilia Nutuhttp://expertforum.ro
Ana Otilia Nuţu este analista de politici publice în energie la Expert Forum și este Co-chair al Eastern Partnership Civil Society Forum

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro