Home » Economie »Financiar »Opinie » Citesti:

Implicatii ale plasarii dobanzilor in zona negativa

Marius Danila martie 17, 2016 Economie, Financiar, Opinie
14 comentarii 2,237 Vizualizari

Unul din scenariile simple, de baza, pentru toti clientii bancari este legat de rolul primordial al bancilor de atragere de depozite pentru care platesc dobanda. Mai este insa general valabil acest scenariu in ziua de astazi? Este el pus in fata unor provocari si chiar pericole?  Este posibil sa identificam o noua etapa in acest segment de activitate bancara si nu numai, indusa de realitatea in care mai multe banci centrale percep un anumit cost institutiilor bancare, legat de plasarea de catre bancile comerciale a excesului de lichiditate la respectivele banci centrale.

In contextul politicii monetare avand ca obiectiv principal stabilitatea preturilor si utilizarea ce catre bancile centrale a unor instrumente neconventionale care sa conduca la sprijinirea  efectiva a economiei reale, se mentioneaza scopurile urmarite si anume  stimularea  cresterii economice prin reducerea costului creditarii,  “incurajarea”   plasarii lichiditatilor in economia reala versus plasarea in depozite la banca centrala, stimularea consumului gospodariilor si corporatiilor (in contextul in care ne confruntam la nivel global cu un “chronic demand defficiency syndrome”), lupta contra deflatiei si scaderea volatilitatii pietelor valutare. Subscriu opiniilor ca acest instrument al dobanzilor negative genereaza si o serie de provocari pentru care pietele si decidentii nationali nu sunt probabil suficient de pregatite.

Incepand din a doua jumatate a secolului XIX (Silvio Gesell, primul suporter al conceptului “taxei pe bani”) subiectul dobanzilor negative s-a constituit intr-un subiect fascinant atat pentru publicul larg cat si pentru profesionisti. In general se considera ca dobanda asociata investitiilor financiare nu este niciodata negativa deoarece un astfel de scenariu ar genera o retinere, o blocare a lichiditatilor. Sa nu uitam ca orice astfel de retinere are si ea anumite costuri si riscuri – furt, distrugere, fondurile nu pot fi folosite pentru plati de valoare mare sau internationale, riscuri si costuri asociate investitiilor alternative (de exemplu aur).

Inca din 2012 (intalnirea din 25 iunie 2012 a Money Market Contact Group) Banca Centrala Europeana (BCE) a avut o preocupare constanta cu referire la subiectul dobanzilor negative in contextul dimensionarii Deposit Facility Rate. Printr-o permanenta analiza a costurilor legate de retinerea lichiditatii de catre institutiile financiare BCE determina pragul de rentabilitate in ecuatia cost retinere / Deposit Facility Rate. Astfel, in iunie 2014 BCE a dimensionat pentru prima data Deposit Facility Rate la o valoare negativa (“to underpin the firm anchoring of medium to long-term inflation expectations” – Draghi) – vezi Fig.1, urmata la un interval de cateva luni (Februarie 2015) de catre Banca Centrala a Suediei precum si de bancile centrale din Danemarca si Elvetia – vezi Fig. 2

Fig. 1 Evolutia BCE Deposit Facility Rate 1999 – 2016

Sursa: Banca Centrala Europeana

Fig. 2 – Evolutie recenta rate de  politica monetara

Sursa: Bloomberg

Asistam la un moment care ar trebui sa ne dea de gandit si care este necesara fi analizat, cu toate implicatiile lui. Recent (10 Martie 2016), Mario Draghi, Presedintele BCE, aplicand politica de forward guidance, a reiterat clar scenariul pe care il parcurge BCE si Zona Euro si anume  mentinerea pe o perioada lunga a dobanzilor joase (acum la nivel negativ), chiar foarte  joase („… rates will stay low, very low, for a long period of time”). Daca la un moment dat se analizau cele doua scenarii cu privire la trendul dobanzilor si anume „Low for long” si „Back to normal” (luand in considerare efectele pozitive si negative ale fiecaruia), iata ca cel putin in ceea ce priveste BCE si Zona Euro avem o perspectiva destul de clara. Romania este interesata sa cunoasca toate aceste dezvoltari si sa ia in considerare toate implicatiile avand in vedere apartenenta noastra la UE, comertul exterior preponderent cu UE si mai ales cu Zona Euro, structura sistemului bancar romanesc (dominat de grupuri bancare din Zona Euro).

Trendul de scadere a dobinzilor si de mentinere a lor la un nivel foarte jos, ca si atingerea nivelelor negative de dobanda se resimt in mod negativ in diverse sectoare ale pietei financiare, avand capacitatea de a genera un fenomen global de dezintermediere financiara intr-o lume ce este deja marcata de volatilitate, incertitudini si neincredere.

Un prim efect de acest gen este reprezentat de o diminuare considerabila a profitabilitatii sistemului bancar in principal prin scaderea marjelor nete de dobanda – bancile nu sunt deocamdata comfortabile cu ideea de a micsora aproape de zona negativa dobanzile aferente depozitelor in contextul pericolului de a pierde cota de piata, atat in zona clientilor retail cat si a celor  institutionali. Asistam insa la o clara diminuare a importantei veniturilor din dobanzi pentru majoritatea institutiiilor bancare; aceste institutii sunt fortate sa diversifice gama de servicii bazate pe comisioane si fee-uri, precum si sa creasca presiunea in procesele, deja de mai multi ani in aplicare, de restructurare, reducere a costurilor si maximizare a eficientei si productivitatii. Aceasta presiune in crestere, evidentiata si de un numar mare de studii BIS, ingrijoreaza actionarii, pietele si supraveghetorii; pentru a evita pierderea increderii in banci ea trebuie administrata de catre institutiile bancare intr-un mod inteligent si rational, cu atentie sporita mai ales pe urmatoarele zone:

-        Alegerea unui nou model de business si revenirea la profitabilitate. Atingerea acestor tinte nu trebuie acompaniata de standarde de creditare mai relaxate, cresterea dependentei de surse de finantare pe termen scurt sau cresterea expunerilor pe anumite clase de riscuri. Ne vom confrunta in mod clar cu situatii de crestere excesiva a riscurilor asumate in procesul de identificare de yield pozitiv, data fiind corelatia negativa intre nivelul dobanzilor pe piata si nivelul riscurilor asumate. Sa speram ca aceste riscuri nu vor fi transferate catre investitori sau clientii deponenti (vezi bail-in). De altfel, vorbind despre modelul de business, putem spune ca influenta dobanzilor joase si negative asupra profitabilitatii bancare difera de la banca la banca, in functie de modelul ales. Ba mai mult, studiile BCE arata ca la nivel agregat sistemul bancar din Zona Euro arata profitabilitate si pentru multe banci „important capital gains”

-        Volumul creditelor neperformante (NPL), care la nivel national si global se afla din pacate intr-o permanenta crestere, creand un cerc vicios in procesul de crestere a profitabilitatii prin nivelul de provizionare. O mare atentie trebuie acordata in acest context calitatii procesului de evaluare / reevaluare a garantiilor, analizei de catre supraveghetori si reglementatori a solutiilor de vanzare a NPL de catre bancile comerciale, precum si calitatii generale a procesului de restructurare, inclusiv prin diminuarea cazurilor de forbearance in conditiile in care nu exista suficiente semnale privind sustenabilitatea serviciului datoriei. Concomitent, procesul de „curatare a bilanturilor bancare de credite neperformante” poate imbraca uneori exagerari in clasificarea unor clienti la aceasta categorie, netinand cont de calitatea managementului clientului, de viabilitatea afacerii (aceasta trecand de multe ori printr-o perioada de tranzitie mai dificila, necesitand deci un „bridge financing”). Actiunea exagerata a trecerii creditelor la categoria neperformante, provizioanele mari si vanzarea portofoliilor de credite neperformante la preturi derizorii (cui?) pot influenta profitabilitatea si in final baza de impozitare, cu impact asupra veniturilor bugetare la nivel national. Interesul national cere o indreptare urgenta a atentiei asupra acestui domeniu.

-        Gradul de adecvare a capitalului, testele de stress si AQR (analiza calitatii activelor). In contextul actual este important sa semnalam cerinta FED ca pentru stress test-ul 2016 bancile sa produca scenarii ale modelului de business plecand de la premisele dobanzilor negative (incepand cu trimestrul 2) dublate de o recesiune globala severa. Este un semnal clar ca si FED considera in mod serios aducerea si mentinerea ratelor de politica monetara in zona negativa pe o perioada mai lunga.

-        Administrarea riscului de lichiditate – Internal Liquidity Assessment Process (ILAAP), mai ales in contextul noutatilor aduse de Basel III in ceea ce priveste testul de lichiditate si leverage ratio. Se creeaza o necesitate clara in a mentine un nivel real pozitiv al dobanzilor la depozite dublata de eforturi in vederea diversificarii surselor de finantare. Imi exprim opinia ca reglementarile sunt bune pentru a creste rezilienta bancilor comerciale, dar toate au o limita. Vorbind de necesitatea constituirii la nivelul fiecarei banci a unor active lichide sau care pot deveni lichide imediat, ca si constituirea unor surse de funding stabile, putem identifica pericolul ca aceste cerinte sa „inghete” o mare parte din sursele atrase de banci si deci partea disponibila pentru finantarea economiei nationale sa fie diminuata. Daca adaugam la aceasta si continua aversiune la risc a bancilor, a clientilor si a statului, cum mai putem ajunge la nivelul dorit de crestere si dezvoltare economica?

-        Tratarea cu maxima seriozitate a oportunitatilor de consolidare locala sau regionala prin M&A.

Mentinerea pe o perioada indelungata a unei situatii de dobanzi negative va produce efecte negative si in piata institutiilor financiare nebancare – in special fonduri de pensii, fonduri de investitii si companii de asigurare – cu potential de afectare a obligatiilor pe termen lung pentru astfel de institutii (in special cele ce presupun un nivel fix al venitului sau venit minim garantat), situatie semnalata si de FMI inca din 2015. Deja ne confruntam cu deteriorarea raportului populatie activa/populatie pensionata si cu deficite in crestere in zona fondurilor de pensii sau a asigurarilor de viata. Este necesar sa diminuam riscul afectarii negative a potentialului de crestere si a cresterii insuficiente a acestor fonduri prin diminuarea cistigurilor financiare. Lipsa unei rentabilitati suficiente in ceea ce priveste piata instrumentelor monetare va forta o reorientare masiva catre alte tipuri de instrumente, cum ar fi de exemplu obligatiunile suverane, crescand insa rapid volumul cererii si bineinteles ducand la diminuarea semnificativa a yield-ului si pentru astfel de instrumente (conform unei analize Bloomberg la sfarsitul anului 2015 deja o treime din datoriile suverane din zona euro aveau randamente negative). Acest fapt poate reprezenta totusi si un aspect pozitiv prin inlesnirea accesului la piata internationala de capital a emitentilor mai ales suverani de pe pietele emergente, inclusiv Romania, contrabalansand, prin stimularea investitiilor publice, politicile curente de austeritate ce aduc efecte negative pe termen mediu si lung. Este posibil chiar sa fim martorii apropierii datoriilor suverane de notiunea de „free lunch” – o situatie insa foarte periculoasa deoarece contureaza de multe ori o imagine falsa privind sustenabilitatea datoriei suverane in cazul multor emitenti.

Fondurile axate pe instrumente de piata monetara vor fi cele mai grav afectate; in mod cert se va produce o diminuare a valorii activelor nete considerand lipsa de atractivitate pentru investitorii traditionali in astfel de vehicole.

Sa nu uitam, in ceea ce priveste piata instrumentelor financiare in care institutiile financiare nebancare investesc, si de potentiala aparitie a unor anomalii privind evaluarea investitiei prin distorsionarea discount rate-ului utilizat; pentru fondurile de pensii si companiile de asigurari scaderea semnificativa a discount rate-ului se traduce prin supraevaluarea valorii prezente a fluxurilor de obligatii.

Impactul asupra pietei bursiere de actiuni este pentru moment neclar; in mod cert anumite categorii de investitori institutionali se vor indrepta spre astfel de produse si vor crea o crestere artificiala a valorilor de piata, insa sa nu uitam ca pe multe piete institutiile bancare reprezinta o componenta importanta a capitalizarii bursiere. Scaderea indicatorilor de profitabilitate pentru sistemul bancar va afecta negativ valoarea de piata a emitentilor bancari, imprimand direct si prin contagiune un trend descendent pietei bursiere.

Va trebui avut in vedere si adresat in mod responsabil si impactul social direct al dobanzilor negative – chiar daca unii debitori retail beneficiaza de pe urma ieftinirii creditului, in special ipotecar, sa nu uitam ca efectul primordial (negativ) va fi asupra economiilor populatiei. Depunatorii retail nu sunt in nici un caz manageri sofisticati de fonduri, vor fi intr-un fel fara aparare in fata unei astfel de situatii, direct afectati de diminuarea sau chiar disparitia veniturilor generate in procesul de economisire. Taxarea depunatorilor (dobanzi mici, de multe ori real negative si „on top of it” impozitarea dobanzilor) ca si subsidierea creditorilor nu este deloc de natura a creste calitatea vietii si va eroda masiv increderea populatiei in autoritatile financiare si guvernamentale. Consider ca putem exersa scenariul in care sa gasim cea mai buna forma legala prin care sa impunem sistemului bancar o zona minima a dobanzilor la depozite. Trebuie sa fim realisti si cu privirea spre viitor limitand efectele contraproductive  ale dobanzilor joase sau negative asupra deponentilor, cu implicatii dezastruoase pe termen mediu si lung.

Sunt de parare ca este necesar sa analizam si unele scenarii  (putin mai „exotice” ar spune unii) cum ar fi revizuirea modului de functionare si a modelului utilizat pentru anumite produse financiare, a cadrului legal si procedural precum si a terminologiilor, situatii de dobanzi negative in cazul contractelor de credit cu dobanda legata de anumite benchmark-uri, aparitia unor noi produse financiare cu randament de minim „0”, inovatii pe plan operational (settlement), aparitia unor noi servicii financiare (de exemplu noi tipuri de institutii care sa administreze lichiditatile ce vor parasi sistemul bancar), orientarea preponderenta catre cash a unor sectoare ale economiei, toate acestea cu scopul de a nu inhiba inovatia, dar, in acelasi timp de a diminua potentialul impact negativ asupra stabilitatii economice si financiare.

Vom asista si la adevarate razboaie valutare (in principal datorate faptului ca nu toate tarile isi pot deprecia moneda nationala in acelasi ritm), multe tari utilizand deja, cu mai mult sau mai putin succes, instrumentul dobanzilor negative pentru stimularea exporturilor prin deprecierea monedei nationale – vezi de exemplu cazurile Japoniei si Elvetiei.

In general participantii in pietele economic – financiare privesc situatia dobanzilor negative ca factor generator de incertitudini si volatilitati, un nou punct pe lista curenta de astfel de factori, de probleme si provocari, in aditional la  evolutia pretului la hidrocarburi, viitorul economic al Chinei (unul din principalii factori de influentare a economiei mondiale, ce se confrunta la ora actuala cu o „unholy trinity”- nu poate controla eficient moneda nationala, masa monetara si fluxul de capitaluri), problemele bancilor europene, diversele riscuri geopolitice, strategiile FED (la ora actuala divergente fata de cele ale BCE) si situatia economiei SUA. Exista multe voci care sustin ca bancile centrale subestimeaza in aplicarea dobanzilor negative si chiar a dobinzilor joase „for long”,  riscurile economice, distorsioneaza preturile diverselor clase de active (inlocuirea regulilor de piata in formarea preturilor cu decizii de natura monetara) si creaza instabilitate economica si financiara, mergand pana la compararea unor astfel de politici cu „arme de distrugere in masa” (Deutsche Bank).

In mod cert aducerea dobanzilor la un nivel negativ si mentinerea unei astfel de situatii este doar o solutie partiala la provocarile unei cresteri economice scazute, ratelor ridicate de somaj si a procesului deflationist avand in vedere atat efectele negative ale unei astfel de politici precum si transmisia ei, dupa multi specialisti, se pare limitata in economia reala – marea majoritate a institutiilor bancare inca nu au crescut volumul creditarii catre economie, ci din contra, continua procesul de deleveraging. Este absolut necesar ca o astfel de politica sa fie acompaniata de intense reforme structurale si fiscale adresate imbunatatirii mediului de afaceri si social pentru a-si atinge macar partial menirea originala si a evita aparitia unor dezechilibre micro si macroeconomice. Pietele financiare si autoritatile nu trebuie sa-si creeze o fixatie privind politica monetara; focusul trebuie sa fie pe economia reala in vederea crearii premiselor efective, eficiente si sustenabile de crestere economica si dezvoltare.

Stadiul actual parcurs de economia Romaniei, necesitatile ei curente si viitoare, indicatorii fundamentali impun o politica si o strategie pe termen mediu si lung in legatura cu dobanzile si finantarile, fara irosirea resurselor financiare interne;  din contra trebuie depuse eforturi in vederea atingerii unei spirale virtuoase a relatiei efort – efect in procesul de utilizare a lor. Mesajele recente ale politicii de forward guidance a BNR incearca sa ne ancoreze asteptarile in privinta dobanzii de politica monetara si a culoarului acesteia catre un trend, se pare, divergent fata de politica BCE. Urmarim cu interes deciziile urmatoare de politica monetara a BNR si mai ales efectivitatea transmisiei acesteia in economia reala.  In acelasi timp imi exprim convingerea ca avem totusi puterea si dorinta de decizie pentru implementarea acelui mult dorit mix de politici (monetara, structurala si fiscala) ale carui rezultate sa se resimta  cit mai curand si sustenabil la nivelul INDIVIDULUI.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "14 comments" on this Article:

  1. pathfinder spune:

    Rate mai mici pentru debitori?

  2. Lucifer spune:

    Se încearcă cu metode uneori absurde(dobânzi negative,relaxarea cantitativă,etc) să se forțeze creșterea economică.Mi se pare numai o escamotare a cruntei realități determinate de:
    -datoriile guvernamentale enorme
    -criza de supraproducție cu implicația automată a deflației.
    Nu mai adaug încălzirea globală,creșterea diferenței săraci-bogați cu diferențele demografice inverse(în sensul că cele mai sărace țări au cea mai mare creștere demografică),criza alimentară,a apei,a aerului(poluarea),etc.
    Se dorește ca țările dezvoltate să crească economic și în continuare,să-și păstreze actualul nivel ridicat de viață și implicit propria putere.
    O competiție a creșterii consumului a cuprins întreaga planetă.
    Numai că…resursele sunt tot mai puține iar oamenii din ce în ce mai mulți.

    Poate continua la nesfârșit spirala consumului fără a amenința însăși existența umană?
    Eu mă îndoiesc că aceasta este calea.

    • Harald spune:

      Oamenii sunt incredibili de puțini, ”gradul de umplere” al planetei e undeva pe la 3-4%, adică planeta e de fapt pustie în cea mai mare parte. Chiar și România e o țară pustie, ar putea trăi lejer 100 de milioane de oameni într-o asemenea țară. Încălzirea globală e o non-problemă, diverse regiuni mai reci ale planetei devin mai propice vieții, iar asta se întâmpla și în urmă cu 2000 de ani și în urmă cu 5000 de ani. Nu e nimic nou, doar idiosincraziile ecologiste sunt de dată recentă.

      Problema reală e alta: din ce în ce mai mulți oameni învață să nu mai producă nimic pentru societate, ci să trăiască din ceea ce produc alții. Din taxe și impozite plătite de alții. Abia ASTA nu poate continua la nesfârșit, nu ”spirala consumului”. Atât timp cât populația crește, e firesc să crească atât producția, cât și consumul.

      Există într-adevăr și limite de bun simț ale creșterii economice, o familie tipică de 4 persoane nu va ajunge să aibă o locuință cu 18 camere fiindcă n-are ce face cu ea. Și nici nu va ajunge să-și petreacă viața în excursii pe Lună. Însă de muncit trebuie să mai și muncească cineva pentru a obține cele realmente necesare traiului, iar la momentul de față metodele de a fenta sunt din ce în ce mai diversificate, tocmai datorită socialismului generalizat (fie el cu tentă ecologistă sau nu).

    • Adi spune:

      Mai iesiti putin si pe afara din clubul de la Roma, dar nu prin gradinile pacii verzi.

    • Ion Balaban spune:

      Da, se incearca mascarea unei realitati prin acoperirea ei cu un strat gros de bani luati pe credit. Guvernele si bancile centrale au luat-o razna de tot in privinta asta. Da, exista alocare aiurea de resurse, care duce la supraproductie, uneori pe o scala inimaginabila. De exemplu: China a produs mai mult ciment in trei ani decit SUA in ultimii o suta de ani (!!!). Mai devreme sau mai tirziu situatia asta se va schimba dramatic.

      “Resursele sunt tot mai puține iar oamenii din ce în ce mai mulți. ”

      Cu alte cuvinte, teoria lui Malthus. Ar trebui sa aveti in vedere faptul ca exista o resursa care creste direct proportional cu numarul de oameni: ideile noi. Sa luam un exemplu foarte simplu. Sa presupunem ca acum 200 de ani, adica pe vremea lui Malthus, cineva ar fi avut urmatoarea argumentatie: daca populatia va creste prea mult, atunci vor fi taiate toate padurile de pe planeta pentru ca oamenii vor avea nevoie de lemn pentru incalzire, pentru constructii, pentru hirtie, pentru facut barci, carute, corabii samd. Iata insa ca au aparut solutii noi pentru incalzire, de la gaz natural la energie nucleara, materiale noi pentru constructii, metode electronice de stocare a informatiei care se scria pe hirtie, materiale noi din care se fac vehicule de transport samd.

      • Lucifer spune:

        @Ion Balaban:nu am avut în vedere să aduc în discuție teoria lui Malthus și nici punctele de vedere ecologiste.Vroiam să spun numai că spirala consumului nu poate fi infinită fiindcă resursele sunt oricum limitate.De altfel,probabil,acesta este pericolul oricărei civilizații:să consume toate resursele planetei pe care trăiește,dar dezvoltarea propriei civilizații să nu ajungă la nivelul tehnologic care să permită utilizarea resurselor altor planete.Da,avem nevoie de idei noi,fundamentale.

        • Harald spune:

          La actuala populație a planetei, limitele resurselor sunt doar teoretice. Lemnul nu s-a terminat ca resursă, după cum foarte bine a exemplificat @ Ion Balaban. A ieșit din uz pentru că era ineficient. Cărbunele e mult mai eficient dar nu s-a terminat nici el, iese din uz pentru că există în prezent alternative mult mai eficiente. Există monștri de termocentrale care ard milioane de tone de cărbune pe an, dar acel cărbune trebuie dus la termocentrală bucată cu bucată și vagon cu vagon. E clar că așa ceva nu are cum să fie eficient, dacă vântul vine singur la centrala eoliană și energia solară vine singură la panouri.

          Odată ce tehnologia avansează, metode din ce în ce mai eficiente de obținere a energiei devin disponibile. Și când ajungem la fuziunea nucleară, chiar dacă va mai dura zeci de ani până să fie utilizabilă pe scară largă, vor fi disponibile cantități realmente astronomice de energie fără să fie nevoie să părăsim planeta pentru asta. Dacă e într-adevăr cazul să ne facem griji pentru ceva, asta ar fi mai degrabă riscul de ”europenizare” a întregii planete, o scădere demografică datorată traiului prea confortabil, care ar putea deveni realitate la scara întregii planete în mai puțin de 200 de ani.

  3. Adrian B spune:

    Pana la urma care e scopul analizei? Sa vedem daca modelul curent, falimentar, mai poate fi tinut pe aparate si cat anume, nu si cand si cu ce ar fi nevoie sa fie inlocuit?

    Exista cateva probleme fundamentale care au nevoie de solutii; fara a avea un fundament, orice constructie economica si financiara se va prabusi.
    1. Probleme demografice. De fapt nu sunt probleme demografice daca ne gandim ca o populatie in scadere inseamna resurse mai mari per capita, dar prea multe sisteme se bazeaza pe o populatie in crestere (gandire fara perspectiva) si nimeni nu vrea sa ajusteze sistemele, ci populatia. Un soi de dus muntele la Mahomed.
    2. Sistemele de venituri si cheltuieli guvernamentale. Cam peste tot unde exista sisteme de pensii obligatorii sunt probleme, pentru ca au fost gandite pentru alti parametri de functionare – speranta de viata mai mica decat varsta de pensionare, populatie in crestere, o fractie pensionari/contribuitori foarte avantajoasa. Desi parametrii s-au schimbat, sistemele nu au schimbat mai nimic, e ca si cum am incerca sa zburam cu un avion cu motor cu aburi pentru ca vrem sa fie cu aburi.
    3. O parte in crestere a diferentelor de venituri intre tari e artificiala si nesustenabila. Cel mai simplu exemplu este ca un programator in India are 1/10 din salariul unuia din UK fara nici o justificare economica – da, in general expertiza e mai slaba in India, dar sigur nu de 10 ori. Si totusi salariatii din UK vor ca salariile lor si puterea de cumparare sa nu se schimbe, desi nu sunt deloc competitivi, iar situatia asta nu poate sa reziste pe termen lung pentru ca nu e fundamentata pe nimic real. Intrucat nu vad salariile in India crescand peste noapte ca Fat Frumos, vad ca numarul de joburi de genul asta in tarile “dezvoltate” e in scadere continua, iar daca unele domenii cheie vor da trendul (IT, constructii de masini, chiar si medicina – a se vedea costurile si calitatea in India) ne vom trezi cu tari in care singurii angajati sunt cei din servicii care isi presteaza servicii intre ei, ca nu sunt competitivi, si doar in serviciile ce necesita prezenta locala, restul fiind outsourced.

    Pe langa problemele de baza enumerate mai sus, dobanda negativa e tichie de margaritar.

    • Red spune:

      Să spui că Indienii au o expertiză „mai slabă” ca în alte țări, cum e România, e o subapreciere.

      Indienii nu știu engleză în primul rând. Știu un fel de amestec hinduso-britanic pe care ei o numesc engleză. De fiecare dată când un coleg din India deschide o discuție, toată lumea din Europa de Vest se face că plouă că nu are chef să-l întrebe „Ce vrei să spui?” la fiecare propoziție.

      Pe o parte din ei poți să-i plătești și cu un $1/oră că tot ce realizează nu e bun de nimic. Dar! Sunt ieftini și îți dă impresia că faci ceva. Că progresezi. Chit că apoi angajezi pe cineva din România de exemplu, pe bani de Europa de Vest, ca să rescrie ce au făcut indienii.

      Mă uitam peste un cod al unui nou coleg indian și ziceam: Mamă! Ce comentarii la cod pertinente. Ce engleză suavă. Ca să-mi dau seama peste câteva secunde că ăsta mi-a copiat codul la greu și a modificat două linii.

      Iar singurul lui comentariu a fost:
      //it check the

      Exact. Atât. It check the. Se verifică …-ul. Fără logică, fără vreun motiv să-l scrie, asta a ceea ce India, în mare parte, e la capitolul expertiză.

  4. Adi spune:

    Sunt foarte curios ce politica va adopta BNR in situatia actuala in ce priveste rezerva valutara, datoria externa, cursul valutar si dobanda de referinta. Poate ne prezinta autorul, intr-un articol ulterior, cateva date, daca le are si ceva previziuni. Pariul meu este ca va continua sa sporeasca rezerva valutara, absorbind valuta de la banci straine, care oricum n-au ce face cu ea, ca doar nu o s-o plaseze la dobanzi negative (bravo!, BNR ne va anunta cu mandrie ca a crescut rezerva), la un curs in crestere, asa ca sa incurajeze exportul si nu importul (bravo!, BNR sprijina industria si exportul), iar leii pe care ii va da bancilor, ii va prelua tot ea, la dobanzi pozitive, ca nu cumva sa avem exces de lei pe piata, tocmai acum cand ne paste deflatia (bravo!, BNR a asigurat si stabilitatea preturilor). Ce-o face cu datoria, habar n-am, si nu indraznesc sa ma gandesc.

  5. Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

    Exista un model de afaceri perfect functional in conditii de dobanda 0 si mai ales in conditii de dobanda negativa.

  6. pro_fan spune:

    nu ca m-as pricepe, dar:
    -ma tem ca economia reala nu prea poate dispune dupa bunul plac de bani care nu ii apartin: daca otelul a scazut la 1/3 din pretul de varf, teoretic ar fi momentul ideal pentru investitii imobiliare, dar practic sectorul e blocat de masurile anterioare de manipulare excesiva a pietii;
    -apoi ma tem ca banii ieftini cu care sunt umflate pietele, inevitabil se vor scurge si in zone de risipa si ineficienta, iar la termenul scadent de retragere a lor de pe piata, factura va fi achitata tocmai de activitatile (inca) eficiente
    -si ma mai tem ca lichiditatea temporara, rezultata din profiturile operatorilor din piata nebancara, va tinde sa evite costurile de depozitare in sistemul bancar si sa se converteasca in stocuri supradimensionate, cu efect pirotehnic intarziat

    • Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

      Diminuarea dobanzilor este in principiu un instrument de stimulare a investitiilor. In practica, am impresia ca la un moment dat bancile centrale vor face un write-off al obligatiunilor de stat pe care le detin pentru a diminua datoriile publice.
      Momentan cel mai mare pericol este colapsul sistemului de obligatiuni de stat, pentru ca statele sunt excesiv de indatorate. Bancile centrale probabil vor colecta aceste obligatiuni si vor proceda la un write-off. Asta inseamna ca bancile centrale vor deveni ceva mai slabe, dar statele vor fi mai echilibrate financiar pe termen lung.

      • pro_fan spune:

        pai mda, daca as fi banca lucratoare, nu prea m-as inghesui sa bazai la arat in economia productiva, cat mai degraba la borcanul cu miere de la stat



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Marius Danila


Marius Danila

Cu o experienta testata si apreciata atat la nivel local cat si international de mai mult de 15 ani pe zona de Corporate si Investment Banking, Marius Danila a ocupat pe piata din ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Legea cererii si ofertei nu poate fi contrazisa de nicio reglementare iar legea celor 51% produse ro...

de: Valentin Mircea

la "Despre timpurile când supermarketurile dominau România"

Cauta articole

august 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)