joi, martie 28, 2024

In ce lume traim?

UPDATE 3 frank g. schmidt:

stimabile domn vlaston,

la intrebarea “provocatoare” daca guvernul conduce economia raspunsul este un clar DA. cum? aici de fapt este discutia! prin investitii directe, de exemplu infrastructura. prin cadrul fiscal care sa faca atractiva ocuparea fortei de munca si un cadru fiscal care sa sustina schimbul de marfuri. tva-ul este un jaf intre timp insa aplicat de toate culorile politice. in tarile “dezvoltate” acest impozit regresiv aduna cam 50% din veniturile bugetare. este insa un impozit care apasa mai mult pe cei cu venituri mai mici. am mai explicat acest lucru, dar daca doriti mai pot aprofunda inca o data.

in momentul in care tva-ul incepe sa afecteze serios aceasta larga patura ce isi cheltuie tot venitul pe cele strict necesare, in acel moment, o marire a acestei taxe nu duce doar la diminuarea incasarilor la bugetul de stat, dar reduce si in mod serios consumul, deci si productia. am trait asta in ultimii trei ani, cu o serie intreaga de intreprinderi din industria alimentara care au intrat in faliment. taxa in sine s-a marit cu peste 25%! asadar, guvernul boc a scazut puterea de cumparare dintr-un condei cu aproape 50%. asta nu-i austeritate domnule vlaston! asta-i noaptea mintii – NU, nu este un termen de la antene, antenele eventual l-au preluat din limba germana – se numeste geistige umnachtung.

asadar, prin crearea unor parghii guvernul conduce economia. daca dumneavoastra saditi doi pomi in gradina, si dati apa doar la unul dintre ei, pe celalalt lasandu-l in voia ploii, rezultatul va fi foarte clar. guvernul trebuie sa stabileasca pe ce sectoare sa le ajute si pe care dintre ele sa le lase in voia sortii. aceasta chestiune nu are absolut nimic in comun cu sistemul de planificare folosit in vremurile comuniste. nu orice planificare este nociva!

ganditi-va la firmele care nu au o “baza de productie” ci presteaza servicii. deci valorifica doar capitalul uman – ca mai sunt prin preajma ceva calculatoare, telefoane, masini, este altceva. un guvern este un consiliu de administratie al unei intreprinderi foarte diversificate care se numeste de exemplu romania. acest guvern, acest comitet director trebuie sa defineasca asanumitele “core businesses” si sa aloce resursele necesare catre aceste directii.

aceste lucruri trebuie facute indiferent daca vorbim de dreapta sau de stanga. de ce oare guverne de dreapta in istoria recenta au “renationalizat” banci? in ideea dumneavoastra ar fi trebuit sa le lase sa intre in faliment, ca asa-i mecanismul de piata. pai daca faceau asta, paguba ar fi fost mai mare. bancile acelea au un simbure sanatos si atunci, dupa aplicarea curei necesare, pot redeveni profitabile.

asadar, ar trebui sa va redefiniti termenul de “conducere”. exista si conducere in zona statului minimal, care insa din varii motive este deja o chestiune depasita. externalizarea unor servicii pe care trebuie sa le asigure un stat nu inseamna stat minimal, ci inseamna crearea unor monopoluri in maini private, ceea ce este cel putin discutabil. am ajunge la fanarioti – cine da mai mult la sultan capata dreptul de a impune impozite in respectivul teritoriu pentru o perioada determinata – si daca va uitati atent, o sa ajungeti la concluzia ca in ultimii aproape 23 de ani romania a fost cam fanariota. cand au dat unii mai mult, cand altii, si apoi au dijmuit fara mila, ca doar trebuia sa iasa la socoteala.

UPDATE 2 Iata o intrebare interesanta: intr-un sistem capitalist, in Romania in particular, „conduce” guvernul economia? Cine risca un raspuns?

UPDATE1

Am citit cu atentie comentariile si multumesc celor care s-au obosit sa scrie. E important sa ne lamurim cu totii asupra a ce se intampla.

Unii cetateni sunt asigurati cu bani si active, altii, majoritatea, nu. Primii le-au obtinut fie prin munca cinstita si creativa, pe masura resurselor intelectuale proprii, putini,  fie prin frauda si hotie, cel mai adesea folosind usa politicii. Ei cred, in mod gresit, ca se pot bucura de cele agonisite, in pofida multimilor flamande talazauind pe strazi. La adapostul vilelor-cazemate.

Ce am inteles. Ca din cer nu pot veni bani, doar din munca asidua si creativa. Inclusiv sau mai ales din zona IMM-urilor, zona care a dus Germania acolo unde este astazi. Dar pe care nu le creeaza statul, ci oamenii obisnuiti, daca au competentele si determinarea necesara. Nu guvernul Boc sau alte guverne.

Ce poate face statul. Sa creeze conditiile cat mai simple cu putinta pentru aparitia si dezvoltarea acestor IMM-uri, reducerea fiscalitatii se poate face prin reducerea la minim a cheltuielilor de functionare a statului. Tot de aici rezulta resurse pentru finantarea infrastructurii, a sistemelor mari de irigatii, in care nimeni altcineva nu baga bani.  Sintagma asta, nu sunt bani, este extrem de relativa, poate fi inlocuita cu „cheltuim prea mult”.

Statul se poate retrage ca intermediar financiar intre beneficiari si furnizori in marile sisteme de educatie si sanatate, asigurand doar solidaritatea sociala prin vouchere dedicate.

Solutii tehnice, stiintifice, nu exista. Exista doar productie, productie, productie, a celor necesare traiului zilnic, iar daca vrem mai mult, sa producem mai mult, produse vandabile si cu valoare adaugata mare.

Probabil va fi necesar un reset, un purgatoriu. Romania sta bine, are potential agricol pe care, daca nu-l instraineaza, il poate folosi pentru supravietuirea alimentara. Alte popoare nu au sansa asta.

Si dupa purgatoriu, poate vom fi invatat ceva, sa nu repetam greselile trecutului.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Intr-o lume care a scapat complet fraiele. Si acum merge haotic, brownian, fara tinta si obiective. Unde o vrea Domnul. Vrajitorul a iesit din cutia magica si, se pare, nu mai poate fi oprit.

Joaca cu banii

Volumul derivativelor financiare a atins de 11 ori PIB-ul mondial. Bani care exista doar virtual, din joaca pe clapele computerelor.

Iata un exemplu simplificat, didactic. Banca A are 1000$, din care imprumuta banca B cu 900, care imprumuta banca C cu 800 si tot asa. Cu dobanzi si tot tacamul. Cand ii intrebi cati bani au, iti raspund 1000+900+800+…. plus dobanzi. O bogatie care exista doar in memoria computerelor, nu are corespondent in bunuri si servicii aflate pe piete. Sunt bunuri financiare, importante si ele, dar s-a sarit de mult calul, n-a existat o legislatie si un control al acestor bunuri si servicii. Si acum tremuram.

In realitate lucrurile sunt mult mai sofisticate si mai greu de explicat, dar pentru uzul necunoscatorilor cam asa stau lucrurile.

Avem de 11 ori mai multe „resurse” financiare comparativ cu volumul bunurilor si serviciilor reale. Ne amagim ca suntem de 11 ori mai bogati decat suntem in realitate. Dorim sa traim de 11 ori mai bine decat am merita. Sa cheltuim de 11 ori mai mult decat muncim. Discrepanta dintre dorinte si putinte se vede in piete si burse. Care tremura ca frunza.

Criza datoriilor suverane

Profitand de acest volum urias de resurse ireale  si de coniventa dintre bancheri si politicieni, unele state  s-au imprumutat peste masura, peste posibilitatile de a restitui candva banii. Cu banii imprumutati politicienii si-au mituit alegatorii si au castigat alegerile, iar bancherii au primit dreptul sa se adape din bugetele de stat. La discretie. Ce-a iesit vedem in Grecia. Care, in plus, a mintit ascunzand deficitele, sa se poata imprumuta mult si bine.

Mult si bine nu inseamna la infinit. Candva, buba avea sa se sparga. Si s-a spart acum. A aflat toata lumea ca Grecia are de returnat 5-600 de miliarde de euro, o suma pe care nici in vise n-o poate returna. Dar 14 salarii si 14 pensii, si venituri lunare duble sau triple, comparativ cu alte tari, au fost bune. Grecii au trait mult peste ce le permitea plapuma proprie, fara sa-si dea seama. Si acum dau din colt in colt, traiesc pe perfuziile UE, pentru ca sunt in zona euro si bancile germane, franceze, italiene au expuneri mari pe Grecia. O plecare a Greciei din dispozitivul euro ar afecta extrem de multe jocuri financiare.

Si totusi, fiind in moarte clinica economica, cat mai poate trai doar pe aparate? Mai ales ca grecii nu dau semne ca au inteles ce li se intampla, sa-si plateasca impozitele, sa treaca la treaba si la o viata mai cumpatata.

Statele Unite aveau vara trecuta 14.500 miliarde dolari datorie, cand Congresul a votat depasirea ei. Or fi ajuns la 20.000 miliarde datorie? Posibil. Japonia are „doar” 11.000 miliarde dolari datorie, dar grosul reprezinta bani luati de la propria populatie, care la o adica mai renunta la ei. Italia are datoria cea mai mare din Europa, 1795 miliarde euro. La nivelul UE suma tuturor datoriilor se ridica „doar” la 8600 miliarde euro.

Si ce daca, vor zice unii. Mergem inainte. Nu este chiar asa. Ca daca ar fi, n-ar mai tremura bursele si pietele la fiecare anunt mai important, nu s-ar intruni mai marii lumii de cateva ori pe semestru, in cautare de solutii. Pe care nu le gasesc.

In trecut astfel de dezechilibre grave se rezolvau prin razboaie. Care stergeau totul cu „buretele”, mai dispareau cateva milioane de locuitori, se reseta situatia economica si se pleca de le zero, pana cand alte dezechilibre grave provocau un alt razboi.

Aceasta „rezolvare” nu mai exista acum, eventuale conflicte armate ar fi atat de distrugatoare, in contextul noilor tehnologii, incat sunt scoase din ecuatie.

Cu ce le inlocuim? Iata marea intrebare, cel care gaseste raspunsul merita trei premii Nobel, inclusiv cel pentru pace. Caritasul gigantic sta sa crape, ceasul ticaie, nu mai este mult pana la prima bubuitura.

Tiparirea de bani

Pana una alta Statele Unite si BCE au gasit „solutia”: tiparesc moneda. Si nu cu masura, ci cu vagoanele. Cat o functiona, nimeni nu pare sa stie. Ca nu este solutia care ar trebui este la mintea cocosului. Daca ar fi posibil, toata lumea ar sta acasa si ar primi lunar, de la banca centrala, un plic cu bani. Cu care n-ar avea ce cumpara, ca nimeni n-ar mai munci. Am trai fericiti, numarand bani si cu burta goala. Pana cand? Iarasi nimeni nu pare sa stie, in ciuda faptului ca se ocupa de problema capete luminate, unele incununate cu Nobel.

Unde este Romania?

In mijlocul furtunii economice, unde sa fie. Din fericire cheia de la tiparnita de bani este la Mugur Isarescu, a ascuns-o bine ca nici el nu mai stie unde a pus-o. Dar rezerva valutara si tiparnita asta le stau in gat celor de la USL, care ar vrea sa porneasca dezmatul si festinul, acum cat vor sa castige alegerile. Dupa care potopul. Daca reusesc sa fure cateva miliarde de euro, sa dispara cu ele in insule exotice, asta e. Sa fie primit.

UE ameninta cu taierea totala a fondurilor structurale, nerambursabile, in care caz iesim din tinta de deficit convenita cu troica FMI-UE-BM, in care caz cei trei s-ar putea supara si denunta acordul cu Romania, in care caz CDS-ul si costurile imprumuturilor Romaniei ar urca in stratosfera, in care caz… Ii las pe cititori sa completeze urmarile.

Ca amarastenii ramasi acasa, fara chiloti si mancare, se pun pe injuraturi si blesteme, nu mai conteaza. Fraierii au votat, acum platesc prostia.

Guvernarea Boc-Basescu, cu toate reprosurile ce i se pot aduce, a inteles si a actionat in directia cumpatarii si prudentei, inclusiv prin limitarea veniturilor din surse inexistente. Exista opinii ca Romania ar putea hrani acum, din ce produce, maximum sase milioane de persoane. Restul? Din imprumuturi. Pana cand? Nu se stie.

Un tablou sumbru, dar real. Solutiile? Daca nu le gasesc capetele luminate ale lumii, cum sa le gasesc eu. Probabil, in comentariile lor, cititorii mei se vor dovedi mai inventivi la capitolul solutii.

Le multumesc anticipat si le astept cu curiozitate.

Distribuie acest articol

139 COMENTARII

  1. „Mişu Negriţoiu, CEO al ING Bank România, a declarat într-un interviu pentru Ziarul Financiar că, în politică, totul se reduce la promovarea unor membri de gaşcă: „‘Dilema României este că sunt foarte multe de făcut, dar sunt foarte puţini cei care înţeleg şi se angajează să facă. Nivelul de înţelegere a problemelor este mai în urmă ca acum 20 de ani’, constată bancherul acum când aproape se împlinesc 23 de ani de la schimbarea de regim politic din 1989.

    Având în spate o experienţă relevantă în administraţia dâmboviţeană de la începutul anilor ’90, Negriţoiu critică în termeni duri lipsa de progres a lumii politice româneşti. ‘Nu se poate ca o ţară întreagă să nu producă oameni competenţi şi să tot vii cu colegi de şcoală, să improvizezi'”.

    http://www.romanialibera.ro/actualitate/revista-presei/revista-presei-intoxicare-ponta-nu-i-a-dat-nicio-scrisoare-lui-barroso-281299.html

    Ce solutii sa ai cu asa clasa politica ?!!!

  2. Domnule Profesor, scapati din vedere un singur lucru: banii nu exista. Aurul nu exista. Diamantele nu exista. Exista doar increderea intr-o conventie (sau absenta ei). (Vezi John Locke) Nu ii luati intr-atat de-n serios. Ne jucam „de-a ei”. Si, cand nu ne mai putem convinge unul pe altul, dam cu pumnul in masa. Care are pumnul mai mare e mai convingator. De ce credeti ca nu s-a depreciat dolarul in ciuda faptului c-au tiparit cateva mii de triliarde in ultimii ani?

    • Dolarul nu s-a depreciat pentru ca cei care stau pe mormane de bani nu au in ce moneda sa ii schimbe. Apoi multi dolari sunt folositi in comertul international. De asemenea foarte multi sunt „blocati” in tot felul de instrumente financiare si nu ajung efectiv de piata pentru a influenta preturile produselor si a influenta inflatia. Lucrurile se vor inrautati cand cei care detin astfel de instrumente financiare, vor renunta la ele si vor cumpara produse de pe piata. Atunci preturile vor incepe de creasca.

      Cat despre situatia Romaniei, cred ca cel mai important lucru este sa se fure cat mai putin. O combinatie de promisiuni electorale si un deficit de 3% impus de CE si FMI, va duce la mai putini bani de furat. Cred ca este mai bine pentru economie ca acei bani sa ajunga in mainile oamenilor de rand, decat in mainile hotilor. Primii ii vor cheltui si vor sustine economia locala. Ceilalti vor avea tendinta sa ii doseasca si sa ii cheltuie in strainatate. Cu cat vor fi mai putini bani de furat sau de cheltuit pe proiecte inutile cu atat mai bine. Un alt aspect pozitiv, va fi ca primarii si guvernul vor trebui sa faca ceva pentru a face rost de bani. Si poate se vor gandi sa cheltuie mai multi bani din fundurile de la UE.

    • Pentru simplu motiv ca economia americana este bazata pe o intelegere concreta si practica a realitatii si nu pe speculatii socialiste de tipul celor propuse de dvs. Mai precis pentru simplu motiv ca exista o corelatie directa intre economia reala, concreta si moneda. Acestea nu sunt „conventii” asa cum credeti dvs aici pe blog in Romania ci realitati concrete. „Conventii” exista in Romania, tocmai din acest motiv nu functioneaza mai nimic acolo..

  3. Natura, in marea ei intelepciune, a pus intotdeauna rezolvarea alaturi de problema. Daca prin I-le Cook sta chinina laolata cu frigurile, in politica a pus entropia alaturi de izbavire. Doar printr-o miscare cat mai neregulata a societatii se pot, aleator, intamplator si accidental, crea circumstantele unei iesiri la liman.
    Sa fim optimisti! Mai sunt doi ani.

    • „Natura in marea ei intelepciune a pus rezolvarea alaturi de problema”. Una dintre frazele cele mai tampite pe care le-am citit in ultima vreme… Puteti sa-mi spuneti si mie unde are „Natura” un birou de relatii cu publicul? As vrea sa o intreb ce credea ea, natura, despre asemenea afirmatii… si ce anume a determinat-o sa puna „rezolvarea alaturi de problema”…

      • O fi tampita, dar e cea mai adevarata. natura a asezat pisica langa soarece si ursul polar langa ghetar. Ierbivorele mari sunt langa carnivorele mari. Iar votca i-a fdat-o rusului din Siberia. Sedimentele de pe fandul marii au fost candva stanci, iar mai inainte fusera din nou sedimente pe fundul altei mari. Actiunea creaza reactiune. Natura se afla mereu in echilbru si tinde spre acesta. Insa echilibrul respectiv este unul dinamic, caracterizat nu prin absenta oricaror forte, ci prin unele egale si de sens contrar, dar care actioneaza in acelasi punct. Trebuie sa stii sa le citesti, iar nu sa intrebi la ghiseul de relatii cu publicul.
        Fraza mea nu era o gluma: pentru o noua ordine, e necesar mai intai foarte multa dezordine. Ca la stadiul acesta s-ar putea ajunge exploziv sau lent, e treaba specialistilor: daca vor gasi supapele necesare pentru eliberarea tensiunilor, va fi lent. Daca nu, nu!

  4. stimabile domn vlaston,

    un pic simplist privit (aia cu bancile care isi dau credite in lant – dar, hai, sa zicem ca trebuie sa inteleaga tot omul) aveti dreptate. dar un credit nu este un derivat financiar! derivate financiare sunt optiuni pe cursuri valutare, optiuni pe indici sau evolutii ale preturilor actiunilor, asta pentru mai simpla dumneavoastra intelegere, sunt si derivate mai complicate si chiar si derivate la derivate.

    guvernul boc nu a inteles nimic in modul practic – ei au dat-o cu austeritatea pe gura dar la cheltuieli nu prea, si la investitii si mai putin. domnule vlaston, mai uitativa pe cifre, chiar si alea oficiale si apoi mai vorbim. anul trecut a crescut pib-ul ca sa produs enorm in agricultura. din pacate s-a produs mult si la un pret scazut, ceea ce a lasat multi fermieri cu cheltuieli neacoperite. a fost un an de care nu s-au bucurat toti in agricultura, si nu are nici un merit nici boc nici basescu si nici fostul ministru al agriculturii pentru vremea buna si ploile la timp.

    unde sunt cei ca. 14 miliarde imprumutate stimabile domn vlaston? in ce s-au dus?

      • De Tariceanu?! Oh, nu!
        Chiar domnul Basescu s-a laudat vca in mandatul sau au crescut pensiile si tot dumnealui a anuntat ultima majorare cu 2% din octombrie 2009, cautionand astfel toate maririle anterioare ce deveneau neindestulatoare.

        Credeti ca daca Boc ar fi fost la guvernare in 2007 n-ar fi marit pensiile?! Sau ca, daca Geoana ar fi castigat in 2009, premierul pesedel n-ar fi trecut pe austeritate?! Ca dovada, Ponta e inca mai retinut decat promitea sa fie MRU reintregitorul.

      • Aha, Tariceanu a marit salariile si pensiile, in timp ce Basescu se lauda cu asta in 2009 in plina campanie electorala prezidentiala pentru ca apoi in 2010 in plina criza acelasi Traian Basescu il infiera pe Traiceanu ca a marit salarii si pensiii uitand cum se laudase in 2009 in campania prezidentiala !!
        Cum numiti asta ?

        Ia uite aici cum acelasi Traian Basescu este CO-AUTOR la aceste mariri, cat timp afirma in 2009 in campania prezidentiala laudandu-se nevoie mare: „In mandatul meu salariul mediu a crescut (!!!)…… si „Tot in mandatul meu pensia medie a crescut de la…la…”(!!!) ….”

        SALARII

        Traian Băsescu, 2010(in plina criza!!):

        „Politicienii au făcut ce i-a dus capul, singurul lucru la care i-a dus capul a fost să dubleze salariile”.

        Băsescu Traian, 2009(in campanie prezidentiala)

        „În mandatul meu, salariul mediu a crescut de la 815 la 1880 de lei”.

        PENSII

        Traian Băsescu, 2010:

        „Atât i-a dus capul pe politicienii români: să dubleze pensiile”.

        Băsescu Traian, 2009(campanie prezidentiala)

        „Tot în mandatul meu, pensia medie a crescut de la 230 la 700 de lei”.

        AJUTOARE

        Traian Băsescu, 2010:

        „Atât i-a dus capul pe politicienii români: să inventeze 222 de categorii de ajutoare sociale”.

        Băsescu Traian, 2009(campanie prezidentiala)

        „Şi tot în mandatul meu, pentru cei 1,5 miloane de bătrâni pensionari care au lucrat toată viaţa la CAP s-a introdus pensia minimă garantată de 350 de lei”.

        Cum numiti toate astea?!
        Traian Basescu este la fel de responsabil pentru maririle de salarii si pensii(nu mai spun de celebra LEGE de marire a salariilor profesorilor cu 50% contestata vehement de Tariceanu si sustinuta la fel de vehement de PDL siTraian Basescu care a si PROMULGAT-O – dar p-asta nu o spuneti niciodata Dvs Dle Vlaston, ii dati mereu cu Tariceanu fara sa spuneti ca Basescu este la fel de RESPONSABIL, asa cum recunoaste el insusi in declaratiile din campania prezidentiala din 2009 cand spunea cum au crescut salariile si pensiile „in mandatul lui”!!!!)
        Sper sa dati comentariul asta.

        • a reaparut activistul Costica (sanchi pensionar din Brasov). Te anunt Costica ca in timpul vietii tale (intre 2005 si 2009) s-au marti pensiile….E incorecta afirmatia? Tot in timpul vietii tale s-au taiat salariile bugetarilor. E incorecta firmatia? Ai initiat tu cele doua actiuni? Atunci jos cu tine sau sus cu tine (functie de opinia fiecaruia). Iti dau deci o bere Costica sau una dupa ceafa???

      • Si aurul pe care rusii ar trebui sa ni-l returneze cum se numeste? Datorie sau Pumn in masa? O tot invartiti cu chestia cu foamea, cu burta, cu mancarea, dar numarul yachturilor de pe Mediterana s-a inmultit si in nici un caz nu a scazut.
        PS – Mi-a placut faza cu „uzul necunoscatorilor” adica uzul alora care au incredere in ce spui d-ta asa pe neve. Daca spune Stefan Vlaston pai e evident ca asa e.

      • stimabile domn vlaston,

        am spus-o de mi s-a acrit deja stimabile, austeritatea, adica economisirea si cheltuirea cu cap a banului public este de dorit si este absolut benefica. dar un guvern trebuie sa mai faca si altceva – facand abstractie ca boc a taiat complet imbecil (im scuzati termenul dar am ajuns la limita). sa tai de la profesori, personal sanitar si politie, sa trimiti oamenii acasa in somaj tehnic pentru a plati mai putin – alea sunt zile in care hotii au furat fara supraveghere si copii s-au jucat in parc fara sa invete. asta din pacate pentru mine nu este decat semn de imbecilitate, si asta ca sa fiu inca elegant. de fapt este trecuta limita patologicului.

        da, un guvern poate face ceva. va dau exemplul din austria. la inceputul crizei austriecii, nici nu stiu cine era la „buitoane” au zis ca pentru sustinerea sectorului constructiilor, se renunta la tva pentru constructiile noi! asadar, fritz österreicher, care ar fi trebuit sa se indatoreze ipotecar (nu derivate stimabile!) cu sa spunem 200.000 de euro, nu a mai trebuit sa ia credit decat de 160.000, pentru ca nu mai trebuia finantat tva-ul cu bani de la banca! si-a facut fritz casa, iar in cel mai „groaznic” an al crizei, sectorul constructiilor s-a contractat (adica diminuat) doar cu ca. 20%! la noi au fost ani cu 80%!
        socoteala guvernului a fost foarte simpla – renunt la o suma x din tva la aceasta activitate, dar incasez pe partea cealalta in continuare asigurari, impozite, etc.

        asadar stimabile domn vlaston, problema nu este austeritatea, problema este ce pui in loc. cred ca v-am mai spus treaba aia cu chinezul care statea si pescuia si in drumul spre casa tot dadea unui cersetor cate un peste. la un moment dat s-a plicitisit si i-a dat o undita. inestimabilul guvern boc nu a mai dat nici peste si a confiscat si unditele, de a inceput sa putrezeasca pestele in balti. astia vorbesc de dreapta de parca ar fi vorba de regimul de circulatie. imbecilismul este raspandit pe peste tot si nu are culoare politica. ca sa va dau satisfactie si in cealalta tabara, actualii vor sa impoziteze piscinele – nimic mai penibil nu am auzit.

        si de acum incolo, ca-s de dreapta, fac precum hantzy – e pe bani!

          • Ba exact despre asa e, domnule Vlaston!
            Am incercat in fel si chip sa va atrag atentia asupra lipsei de initiativa a guvernului Boc, mai direct sau mai subtil, asa cum m-am priceput. Nimeni, nici chiar opozantii regimului PD-L, n-au contestat necesitatea taierilor. Minima intelegere a buzunarului propriu i-a convins pe toti ca acest lucru nu putea fi evitat. Dar au asteptat consens si, dupa un termen de gratie, reviriment. Daca venitul nu-ti mai ajunge de paine, treci pe barabule, dar cauti o solutie ca maine sau poimaine sa-ti permiti din nou painea de dinainte. Asta a lipsit cu desavarsire la regimul Boc. S-a trezit cu un accidentat in fata si i-a facut respiratie gura la gura. Iar apoi, multumit ca i-a iesit, a omis sa-l opereze. Sau, si mai rau, ca sa para ca face ceva, i-a amputat un picior. Un diletantism perfect!

            • Greseala dv consta in faptul ca guvernele „pot” dar nu sunt capabile, competente, sa faca din economie bici, care sa mai si pocneasca. Ar trebui sa admiteti atunci ca toate guvernele din Grecia, Spania, Portugalia, Italia, si altele, sunt la fel de incompetente, si daca v-ar fi luat pe dv. consilier altfel stateau azi lucrurile in lume. tealitatea e alta. Intr-o lume cu piete globalizate, fara a fi proprietar de mij;loace de productie, fara a conduce tara prin CSP, Consiliul de Stat al planificarii, un guvern nu are mare lucru de facut. Are 3 parghii: fiscalizarea, investitiile si stipendiile. Si astea depind de ce aparat bugetar are de hranit.

              Guvernul Boc a mostenit de la Tariceanu 1,4 mil bugetari, in loc de 850.000 cati erau in 2004, pe deasupra si cu pensii si salrii duduite la dublu. Ce era sa faca? De unde bani sa le umple burtile?

            • stimabile domn vlaston,

              incepeti sa fiti plictisitor cu guvernul tariceanu. repet, ca sa nu avem discutii – guvernul tariceanu a facut suficiente prostii, cea mai mare a fost monica macovei. dar revenim la buget si la administratie.
              o.k. – greaua mostenire a fost de 1.4 milioane de bugetari. de cati avem nevoie. eu estimez, fara sa am nici cele mai rudimentare date, ca mai mult de 700.000 nu este nevoie, si asta incluzand profesori, personal medical, securitatea cetateanului si alte servicii administrative – fisc, etc. asadar, trebuie sa creez premise, tocmai prin instrumentele pe care le-ati aratat, de ex. fiscalitate, sa se poata dezvolta industrii pentru a absoarbe cele ca. 700.000 de „expulzati” din sistem. suna simplu pana acum, si va asigur ca nu este nimic nou, zeci de guverne in europa au facut astfel de lucruri in decursul timpului.
              dar ce a facut inestimabilul guvern boc – atentie! de manuta cu psd-ul la acea vreme? pai a bagat impozitul forfetar si a instituit prezumtia de vinovatie fiscala. rezultatul? a mai pus de 300.000 de someri, caci s-au inchis firme si firmulite, care de bine de rau traiau de azi pe maine, dar nu faceau suficient profit pentru a plati si acel impozit imbecil. de ce nu acuz prea tare psd-ul la chestiunea asta. pai uitati-va cine erau ministri la respectivele minister si apoi mai vorbim.

              asadar stimabile domn vlaston, greaua mostenire mostenita de la tariceanu a fost continuata de niste adevarate genii. viteza cu care acest guvern a facut someri a intrecut cu mult viteza cu care sub inaltul patronaj al tovarasului baconschi se vota la paris. prietenii stiu pentru cine.

              sa mai fac afaceri in romania? mai pot sa ma duc in atari conditii la firme din vest si sa le propun intr-un mod constructiv sa investeasca in romania cand codul fiscal se schimba in ritumul in care o doamna ministra isi schimba pantofii si gentile – adica de mai multe ori pe zi?

              marirea tva-ului a fost o alta masura absolut imbecila, care pe langa reducerea consumului a mai saracit si mai mult larga patura a populatiei care si asa o ducea destul de greu. ganditiva va rog, sunteti doar matematician, cat de perversa este aceasta taxa – este de fapt o taxa regresiva, care il pedepsete pe cel cu venituri mici supraproportional ca are impertinenta sa vrea sa traiasca. cu alte cuvinte, imi dau singur in baza de impozitare. asadar, stimabile, nu am crezut niciodata ca voi trai realitatea unui banc de pe vremuri: se spunea la „breaking news” ca ar fi cazut guvernul din congo. la intrebarea de ce? raspunsul era ca s-a rupt craca. apoi, din pacate, guvernul nu era din congo ci din bucuresti, si stirea nu era de la radio erevan ci din realitatea romaneasca.

              comunistii nu au reusit sa strice in romania in 45 de ani cat a reusit guvernul boc in 3!

              romania are nevoie de o forta politica de dreapta, dar nu prea vad oameni care sunt in stare sa intelega ce inseamna asta. intrarea pd-ului in partidul popular a fost o miscare oportunista si nu una care sa reflecte valorile. dreapta, chiar si cea crestin-democrata, la care nu subscriu, inseamna gasirea unor solutii – de exemplu impartitul unditelor (vezi exemplul de mai sus). dreapta lui boc m-a pedepsit ca aveam undita si incercam sa-mi pescuiesc pranzul. asta nu-i dreapta, asta nu-i nimic. stanga mi-ar fi lasat undita si mi-ar fi spus ca trebuie sa dau jumate de peste si cersetorului. dreapta, in varianta boc, m-a condamnat si pe mine si pe cersetor.

              nu stiu daca intelegeti, dar treaba aia cu impozitul forfetar a mutat balanta de la 300.000 de contributori la bugetele sociale la 300.000 de asistati din bugetel sociale, asadar statul asistential tocmai de boc a fost exacerbat. strasnica realizare.

            • Aia cu forfetarii s-a bagat ca cei 300.000 stateau pe pierderi de 10 ani. Cum sa functionezi pe pierderi atata timp? Evaziune curata! Nu suntem prosti chiar intr-atata.

            • stimabile domn vlaston,

              priviti mult prea simplist lucrurile. evaziune puteau face doar la impozitul pe profit – dar dadeau de munca si contribuiiau la bugete pentru cel putin 200.000 de angajati – „buticu’ din colt”. cat facea ala evaziune domnule vlaston? dar 10 ani a contribuit la bugetul sanatatii. l-ati omorat de evaziune la profit si ati bagat angajatii pe bugetul de stat la somaj. super afacere de dreapta! genial!!!
              pe aici sunt mai destepti – daca nu treci de o anumita limita, nici nu trebuie sa treci pe la fisc. de ce? simplu – se calculeaza „de dreapta”. costurile de operare a „contului” unui contribuabil care nu depaseste acea limita sunt mai mari decat impozitul ce se percepe, asadar se diminueaza suma disponibila la bugetul statului. cam tampiti astia cu tot statul lor asistential!
              cand ii aud pe unii ca trebuie impozitate toate veniturile mai ca ma apuca rasul. prin germania s-a nascut o vorba inteleapta pentru astfel de situati: economisim indiferent cat costa. cam asta face marea dreapta actuala in raport cu politica fiscala. si treaba cu impozitatul piscinelor nu-i nici ea departe.

            • Domnule Vlaston,
              primo: din raspunsul dumneavoastra recunoasteti indirect ca guvernul Boc nu a facut nimic mai mult decat austeritate.
              secundo: eu nu am vrut sa fiu ales. Boc a vrut. Si pentru asta a promis km de autostrada, mariri de pensii si de salarii minime. Se presupune ca ar fi trebuit sa cunoasca si caile pentru a le obtine. Doar ca o paranteza va spun ca guvernul Germaniei a reparat in perioada dde criza peste 3200 km de autostrada, acum aflandu-se inca in reparatie cam 2000 km, fata de 1200 km cat se aflau inainte de izbucnirea crizei. A profitat de pretentiile financiare mai scazute ale drumarilor si a contractat mai mult. Iar in caietele de sarcini a trecut ca materialele trebuie sa fie neaparat din productia interna. Deci se poate, chiar si cu parghii putine. Dar daca vrem sa umplem doar burtile clientelare …
              terzzo: si dvs faceti exact aceeasi greseala pe care mi-o reprosati mie, atunci cand spuneti ca asistatii trebuie sa munceasca. Daca ar fi asa de simplu sa-ti gasesti un loc de munca in Romania, atunci n-ar ramane someri peste 90% dintre disponibilizatii de la Jucu, de exemplu. Dar daca spuneti ca e simplu, de ce nu va angajati consilier la fortele de munca sa-i redirectionati pe oameni? Sa-i invatati cum sa ia credit, cum sa-si ipotecheze casa pentru asta, cum sa-si cumpere un tractor si cum sa-i convinga pe tarani sa le dea pamant in arenda, cum sa-si faca calculele de profit, cum sa gaseasca tractorist, mecanic samd.
              Ma gandesc ca in cariera dumnevoastra de profesor ati avut cazuri cand, la o lucrare de control, mai nimeni n-a luat nota buna. In aceeasi logica ati conchis probabil ca toti sunt lenesi si nu invata. Dar poate ca problema e in alta parte. Poate ca nu ati explicat bine sau ora de predare n-a fost suficient de atractiva, iar cei putini care au stiut raspunsul il cunosteau de la meditatiile particulare. Tendinta asta de a-i responsabiliza pe altii pentru esecurile proprii devine tot mai evidenta la multi dintre romani.

            • Ce va reprosez este faptul ca puneti in carca guvernelor capitaliste, Boc sau altul, crearea de locuri de munca, sa faca din economie bici, fara sa fie proprietare de mijloace de productie. Nu se poate dar nici sa ne intoarcem la comunism nu vrem. Globalizarea inseamna ca suntem in competitie cu nemtii, de ex., cand vom avea si noi productia lor, vom trai ca ei. Cum au ajuns ei acolo, dupa un razboi distrugator, ne uitam in urma, la cata munca si devotament au depus.

              Sa-ti gasesti un loc de munca nu e usor, cand nu stii de niciunele cautate in piata si cand nu-ti asumi pornirea unei afaceri proprii

            • Sehr geehrter Herr frank g. schmidt,

              nu e singurul exemplu. exista inca altele mult mai crase in statele astea care nu se vor asistentiale. Unul dintre ele este cel al tinerelor mame neinstruite (ohne Ausbildung), care fac un copil, pentru a beneficia de ajutor de stat. Groaznic! Traieste pe banii contribuabililor, pitipoanca! Care ar fi fost alternativa insa? Prostitutie, destrabalare, droguri, urmate de internari, doftori, psihologi, pedagogi sociali, politie, arestari, toate mult mai scumpe pentru contribuabili. Ajutorul pe care-l primeste tanara se intoarce complet in circuitul fiscal, ea nefiind interesata sa acumuleze capital. Iar copilul, pe langa faptul ca e cel mai mare consumator de bunuri, o responsabilizeaza pe mama de multe ori. Nu sunt putine cazurile cand, dupa o astfel de experienta, tanara mama incearca sa recupereze ce n-a invatat la timp.
              Al naibii de stangaci mai sunt si capitalistii astia!!!

            • Nu, domnule Vlaston, nu le cer sa faca bici. Sunt destul de inteligent sa stiu ca nu se poate face. DAR EI AU PROMIS CA O VOR FACE. Ca sa castige alegerile. Iar dupa ce au castigat au dat vina pe mostenirea grea. Eu atat le reprosez.

            • stimabile domn vlaston,

              incep sa inteleg unde este neputinta dumneavoastra de a intelege – dumneavoastra nu intelegeti ce inseamna sa creezi locuri de munca. pai stimabile, nu trebuie guvernul sa detina mijloace de productie pentru a crea locuri de munca – guvernul poate crea insa premizele ca diversi investori straini sau autohtoni sa faca investitia si astfel sa creeze locruile de munca. va dau un exemplu ca tot sunt in austria si avem si noi munti frumosi, dar mai mult, prin 97 cred ca s-a apelat la o firma de consultanta austriaca sa faca niste propuneri pentru dezvoltarea turismului de iarna – ski etc. cam ce au zis aia, e o chestie care se face aici de zeci de ani, si s-a implementat si cu succes la bansko in bulgari de exemplu:
              pai au zis asa – consiliile locale ale statiunilor montane sa se asocieze intr-o intreprindere care sa dezvolte si sa administreze partiile si lifturile aferente. exista corelari intre nr. de kilometri de partie si nr. de locuri de cazare ce pot fi asociate. asadar, in jurul unei investitii publice (sau parteneriat public privat) se pot dezvolta locuri de cazare (hoteluri, pensiuni) si serviciile conexe (restaurante, service articole sportive, etc.). au trecut aproape 20 de ani de atunci, si in romania se inaugureaza cu fast si taieri de panglici partiii de 700 metri! nu stiu daca exista in austria o statiune montana care sa aiba mai putini kilometrii de partie decat TOATE partiile adunate de prin romania.
              politica de austeritate facuta de guvernul boc a fost in principal economia de folosire a creierului. pacat! nu de boc ci de restul tarii, indiferent daca sunt simpatizanti ai unora sau altora. mie nu imi place risipa, iar romanii sunt saraci din risipa! romanii se vaita de pretul mare de gaze dar cu reabilitarea termica nu s-a prea facut nimic – tovarasul petre roman a fost primil care prin 92-93 a zis ceva despre treaba asta, dar zisa a ramas. romania plateste astazi amenzi de mediu ca a lasat pe unii sa faca gropi de gunoi ecologice care nu sunt ecologice. romania nu are astazi inca nici o centrala de incinerare a deseurilor menajere. si lista as putea s-o continui si este foarte lunga.

      • Exista insa alternativa la austeritatea de tip Basescu/Boc. Chiar dumneavoastra ati dat solutia intr-un din articole: revenirea la numarul de angajati din administratia locala si centrala din timpul guvernului Nastase (nu cred ca s-au angajat nici mai multi profesori, nici mai multi doctori de atunci). Aici este risipa. Birocratia creeaza birocratie.

        Bine inteles ca se poate merge mai departe: informatizarea administratie, reducerea numarului reglementarilor si apoi reducerea numarului angajatilor in continuare. Inca astept guvernul de dreapta care sa reduca cheltuielile statului din PIB cu macar 5% (din cate stiu, deocamdata prin intermediul statului se cheltuie cam 30% din PIB).

  5. Apropo de tăierea fondurilor de la UE, ce bine e că ăştia de la USL (în mod special PSD, deşi nici cu ăilalţi nu mi-e frică) sunt şi hoţi şi proşti, altfel ar duce cercetările până în pânzele albe şi ar trimite documentele la OLAF, despre cum s-au dat granturi din fondurile POS DRU la toţi guriştii adevărului dă dreapta.

  6. Domnule Vlaston,
    Pe masura ce citeam articolul imi ziceam „iata ca domnul Vlaston intelege ce se intampla in lume”. Cand a ajuns la situatia Romaniei nu s-a abtinut sa nu scrie o propozitie in care sa dea in USL si sa laude intelepciunea guvernului Boc. V-am mai spus si alta data ca reducerea cheltuielilor cu salariile ca singura masura aplicata de guvernul Boc (Basescu) in conditiile in care s-au risipit bani pe investitii inutile si pe lucrari cu preturi dublate in favoarea clientelei polotice a PDL ce a dus la aceasta adversitate fata de PDL – Basecu. N-am vazut alte solutii decat „sa ne integram cat mai repede si total in UE” de parca tarile cu probleme cum sunt Grecia, Spania, Italia si care or mai fi nu sunt membre UE. Sigur ca exista alternativa la austeritate sau cel putin o combinatie de masuri in care intra si austeritatea, dar nu singura austeritatea cum am facut noi doar aparent pentru ca am cheltuit nesabuit in paralel cu asa zisa austeritae, dar aplicata doar saracilor. Ce ma deranjeaza pe mine este ca noi dorim sa intram total intr-un sistem in care de fapt nu contam pentru ca suntem „nimeni” din punct de vedere economic, financiar, militar, politic. Astea sunt solutiile ARD ? Sa ramanem doar o piata de desfacere tacuta si ascultatoare in care sa ne spuna UE ce sa facem, ce sa mai vindem, ce preturi sa practicam, pe cine sa punem sa conduca institutiile, cine sa fie presedinte etc. ?

    • Numai cei care au fost indobitociti de minciunile, calomniile, dezinformarile, intoxicarile si manipularile banditilor din usl si de la televiziunile infractorilor Felix, SOV, Ghita si DDD, cred ca existau si alte solutii, in afara celor aplicate de guvernul Boc, cred ca guvernul Boc a facut cheltuieli nesabuite, pentru a-si plati clientela politica. Numai niste inapoiati mintal isi pot imagina ca guvernul Boc a risipit lunar citeva miliarde de euro, pentru a-si plati clientela politica, in loc sa majoreze salariile si pensiile, iar apoi sa cistige detasat alegerile.
      Numai niste inapoiati mintal nu inteleg ca din cauza crizei economice mondiale, veniturile la buget au scazut cu circa 20 de miliarde de euro pe an.
      Guvernul Boc putea sa nu imprumute niciun ban, dar atunci era obligat sa plateasca doar circa 50% din salariile bugetarilor si circa 70% din pensii, dar si sa renunte complet la investitii.
      Nimeni nu imprumuta Romania anual cu 20 de miliarde de euro, fara sa aiba garantia ca va recupera acei bani, plus dobinda. In anul urmator, situatia ar fi fost si mai grava, pentru ca pe linga deficitul de circa 20 de miliarde de euro, se adauga si plata ratelor si dobinzilor pentru inprumutul de 20 de miliarde de euro, din primul an de criza.
      Guvernul nu putea garanta un asemenea imprumut decit cu angajamentul ca va adopta masuri care sa permita restituirea imprumutului. Reducerea salariilor cu 25% pentru sase luni si a pensiilor cu 15% era o garantie ca deficitul nu s-ar mai fi marit.
      Daca s-au facut citeva cheltuieli nejustificate, acestea au fost de ordinul citorva milioane de euro in doi sau trei ani, care nu au afectat practic deficitul tarii.
      Austeritatea este doua tipuri.
      1. Daca cineva, care are venituri de 2.000 de RON pe luna si cheltuieli tot de 2.000 de RON pe luna, doreste sa-si cumpere un autoturism, stie ca niste ani trebuie sa manince mai putin, sa nu mearga in concediu, sa stea iarna in frig, ca sa economiseasca bani. Dupa o vreme, isi poate spune ca nu merita sa maninci putin, sa stai iarna in frig, sa nu mergi in concediu, pentru a-ti cumpara o masina. In acest caz poti renunta la austeritatea impusa de tine.
      2. Daca cineva, care lucreaza, sa zicem, la Nokia si care are un salariu bun, isi permite un anumit nivel de trai. Daca Nokia pleaca din tara si persoana nu mai are serviciu deloc sau gaseste un job mai prost platit, este obligat la austeritate. Nu are cum sa-si pastreze nivelul de trai dinainte, pina gaseste un job la fel de bine platit. Cu un asemenea al doilea caz, a fost confruntat guvernul Boc. Nu a avut cum mentine salariile si pensiile de dinainte de criza. Toate tarile au fost obligate sa adopte masuri dure de austeritate, pentru a iesi din recesiune.

  7. Singura solutie vazuta de mine este falimentul, atat al statelor cat si al companiilor indatorate peste limita … in cazul nostru al tuturor companiilor de stat nerentabile si pline de datorii, un reset extins, care sa poata valorifica activele, poate salva ce a mai ramas de salvat … am invatat in scoala la economie ce inseamna un faliment dar se pare ca in practica ne ferim sa-l aplicam…cu cat aceasta solutie se aplica mai devreme cu atat mai bine, chiar daca exista mii de joburi in joc si interesele politice (sprijinite tot din mediul economic) marind mereu numarul asistatilor sociali practic taxam mai mult mediul privat si economia functionabila…dupa mine nu exista alta cale, ne amagim cautand solutii pentru evitarea falimentului cand solutia este chiar aplicarea lui
    Realitatea actuala ma duce cu gandul la o poveste cu mafioti unde datornicul nu este eliminat cand datoria este mare, ea fiind vazuta ca o investitie ce trebuie recuperata si astfel datornicul devine protejat…

    • Sa presupunem ca dl Sorin da faliment. Are doi copii la scoala si sotia lucreaza, dar salariul mic. Impreuna nu pot plati ratele la banci si asigura cheltuielile de intretinere curente. Deci, are prea multe datorii si dupa curajul afisat merge in faliment. Dar ce face cu copiii pentru care este responsabil? Ce face cu sotia care are nevoie de ocrotire (asumare deliberata)? Banca are executori judecatoresti buni si nu va iesi in pierdere. Isi va recupera datoria. Falimentul este numai inceputul dramei. Dl Sorin poate privi desznajduit in ochii copiilor? Se poate gindi la viitorul incetosat al unui om al strazi? Imi cer scuze pentru scenariu dar mi se pare prea usor sa vorbesti despre faliment fara a lua in calcul efectele. Romania a avut mii de falimente (fabrici) in ultimi 20 de ani si milioane de oameni au luat falimentul in piept, de acea credeam ca acest subiect poate fi tratat cu alta adincime.

      • Poate un faliment pentru multi inseamna desfiintare, pentru mine inseama “re-start”, faliment inseamna un nou inceput cu activele ramase, fara datorii, o noua conducere, poate un alt patronat…falimentul este singurul mod in care poti salva ceea ce a mai ramas dintr-o companie, protectia sub care te refugiezi pentru a nu fi macelarit de cei carora le esti datornic… priveste doar situatia de la Hidroelectrica sa-ti faci o idee, doar asa, prin insolventa (primul pas catre faliment), au putut scapa de contractele care ii legau la maini.
        In Romania traim inca cu conceptul socialist ca trebuie sa lucram toata viata intr-o singura companie, si ca doar contractul pe durata nelimitata este cel absolut…iar daca am fost destul de neinspirat ca angajat la stat, sa ma indatorez la randul meu, sau sa nu-mi dramuiesc cheltuielile precum angajatorul, asta nu ma face decat sa ingros si pe viitor numarul asistatilor sociali…dupa mine anagajatii unei companii falimentare sustinuta in viata de stat sunt tot asistati sociali.
        Parerea mea este ca siguranta locului de munca este constientizarea valorii angajatului…si doar puterea lui de a se reinventa intr-un alt post sau la o alta companie da valoare acestuia…
        Doamna Smaranda, inca nu am auzit de faliment al unei persoane fizice (nu juridice) dar cred ca ar trebui sa existe si acest concept si o lege pe masura ale falimentului acesteia, sub care sa se retraga atunci cand datoriile lui nu mai pot fi achitate… in schimb stiu ca unele banci pot face recalcularea creditelor (pasuire, sau schimbarea duratei) atunci cand poti demonstra ca nu mai poti achita si ca datele financiare sub care au fost semnate contractul nu mai sunt aceleasi…practic aflandu-te in insolventa.
        Romania a avut companii cu prea multe falimente intarziate, cand nu mai poti salva nimic, cand datoriile de multe ori depasesc toate activele companiilor… cu privatizari dupa ureche, cu contracte la care trebuia sa adaugam si o lumanare ca pomana sa fie vizibila… Ceausescu prin infometarea si chinul poporului a platit toata datoria tarii, chiar am ajuns ca alte tari sa ne fie indatorate noua, nu zic ca aceasta este o metoda buna dar acum avem o datorie suportabila si in schimb nu facem nimic pentru ca ea sa nu mai creasca, nu vorbesc sa o achitam ci continuam sa facem investitii ce nu aduc nimic la buget.
        Grecia ca tara este in insolventa de ani de zile, practic azi este in faliment…Europa continua sa o imprumute ca si cand va veni ziua platii acestor datorii…dar aceasta zi nu exista, iar banii pompati fac doar sa umple gurile hamesite tot ale celor care au imprumutat aceasta tara si datoria creste iar dobanzile lafel, un joc unde Grecia nu are cum sa castige.

    • „Statul” este o „fiinta”. In masura in care crezi ca solutia unei fiinte (oricare)
      pentru a iesi din „criza” este ca mai intai sa moara, sa se constate asta
      de catre medicina legala, sa se ingroape si ajunsa astfel la zero, curata si
      curatata de toate pacatele cu care ajunsese sa se incarce, sa se duca
      de unde a venit (ca sa aiba de unde sa se re-nasca) si sa o reia iar de
      la „zero”. Asta nu e decat confuzie intre ceea ce de fapt inseamna realitate
      si virtualitate.
      (Daca aduni, sub auspiciul realitatii 10 mere, ele nu devin „un mar de 10 ori
      mai mare” asa cum devin in adunarea virtuala (adica, in mintea ta).
      Daca aduni (in realitate) 23 de milioane de in-divizi (sa zicem, romani) nu
      obtii un roman de 23 de milioane mai mare decat in gand.
      Poti declara falimentare institutii ale statului ( tot la fel cum, la limita, un individ
      poate trai fara anumite parti ale corpului) dar altfel, nu merge.
      Se rupe, se dezmembreaza, face orice fel de traznaie dar intr-un fel in care
      sa nu fiinteze. nu exista sa se poata.
      Aici, acel „nimic nu se pierde, nimic nu se castiga ci .. se transforma”, este
      la el acasa.

  8. dle vlaston o tineti langa cu tariceanu care a marit salariile si pensiile. ati vazut cu cat a crescut productivitatea muncii in romania ultimilor 12 ani?stiti ce decalaj era in 2007-2008 intre cresterea productivitatii muncii si a salariilor? stiti ce diferenta este intre remunerarea capitalului si retribuirea salariatilor in intreprinderile din romania si cele din tarile din restul ue?
    vedeti modelul polonez de abordare a crizei, care este opusul a ceea ce a facut bnr si boc/basescu.
    polonia a devalorizat moneda dar a protejat locurile de munca,a stimulat cresterea economica si exportul si in prezent guvernul cauta sa stimuleze consumul populatiei( chiar faimosul credit cu buletinul) si pe cel public printr-un program national de investitii cu rata mare de multiplicare.
    guvernul boc a fost cel care a redus consumul, locurile de munca, a inchis firme si supus firmele la o presiune si mai mare. in acest contex dezechilbrele s-au accentuat iar datoria publica a crescut de la 13,5% din pib la 40% din pib in prezent.
    daca adaugam suferintele populatiei si inexistenta reformelor in sectorul public in ultimii patru ani, de ce doriti sa ne ard-em iar dupa ce am „trait bine”?

    • Polonia l-a avut pe Balcerovitz care a curatat sistemul bugetar de toti taietorii de frunze la caini. Asta a avut Polonia, iar noi pe Tariceanu care a urcat nr bugetarilor de la 850.000 in 2004 la 1,4 mil in 2008si, ca si cum nu era de ajuns, le-a si dublat salariile si pensiile. Cand a venit criza, eram cu pantalonii in vine.

      • Este interesant de vazut care a fost viteza de angajare in timpul guvernarii Tariceanu. Sa nu uitam ca Tariceanu a guvernat vreo 2 ani cu PDL-ul. Credeti ca numai PNL-ul si-a angajat oameni in administratia centrala si locala?

  9. Domnule Vlaston, ce spuneti dvs este subiect de dezbatere serios in lumea economistilor.
    Lucrurile nu sunt asa de simple cum le prezentati dvs. In SUA austeritatea este privita foarte circumspect, si nici in Europa nu exista un consens in aceasta directie. Si chiar daca acceptam austeritatea ca idee, nu se face cu toporul, ci cu bisturiul, si nu se face de azi pe maine ci se creeaza mecanisme de control intern, care sa analizeze corect fiecare cheltuiala, si de acolo straturi peste straturi de instrumente de preventie si control. Austeritatea nu este deloc un proces revolutionar ci un proces lent si permanent realizat cu mare grija ca sa nu se dezechilibreze economia si societatea.
    Legat de inflatie, o sa fiti surprins sa aflati ca este privita de multi economisti ca o solutie la multe din problemele economice ale Romaniei, si cu argumente foarte solide.
    Ar fi foarte multe de spus, dar majoritatea ideilor nu ar fi ascultate sau acceptate de auditoriu, de asta prefer sa le formulez in mediu academic, unde dezbaterea este ceva mai obiectiva si mult mai putin politizata.

      • NU stimabile domn vlaston, nu economistii ci doar UNII economisti. sunt multi cei care au spus ca nu e bine ce se face de multi ani, dar nu au fost trendy. erau cei care „se impotriveau succesului”. succesul a fost doar inchipuit, dar multi au trait dupa principiul mai bine un an zmeu decat o viata intreaga cioara. vedeti asta si in societatea romaneasca unde unii nu stiu sa manace cu furculita si cutitul dar se plimba in masini de mai multe sute de mii de euro – sunt smecheri. ei nu inteleg ca maine nu mai sunt nimic.

      • Stimate domnule Vlaston, v-as sugera sa fiti mai retinut cu astfel de aprecieri generale la adresa unei profesii si a unei stiinte. Riscati sa deveniti ridicol.
        Pana si ideile pe care credeti ca le-ati descoperit dvs, provin de la economisti care au criticat decizii proaste luate de-a lungul timpului, unii chiar inainte ca ceea ce criticati dvs sa existe in realitate. Vocea lor, n-a fost pe placul celor care decid, deci au fost ignorate. Cifrele pe care le folositi au fost calculate de economisti, si analizate, unele cu foarte mult timp in urma.
        Dvs spuneti alarmat: „Volumul derivativelor financiare a atins de 11 ori PIB-ul mondial”. In realitate, buna parte din PIB-ul mondial provine din cresterea anuala a derivativelor. Dvs spuneti ca statul cutare sau cutare a ajuns sa aiba o datorie de X, dar nu stiti ca tocmai cresterea PIB este finantata din datoriile respective.
        Investitiile sunt achizitii scumpe sau achizitii de bunuri care genereaza sau faciliteaza fluxuri pozitive viitoare? Cat din PIB-ul generat in sectorul privat este strict dependent de sectorul public, si care parte anume a sectorului privat este (a fost) favorizata sau defavorizata? Un economist ar intelege, probabil amuzat, substratul intrebarilor din modul in care le formulez, si ale cui puncte slabe sunt relevate de raspunsuri si de consecintele lor.
        „care adevar, modificat de cine, cu ce scop” spunea Franke

        • Care stiinta, daca astazi suntem cu totii pe marginea prapastiei? Sau nici asta nu e adevarat? Atunci de ce atatea intalniri si dezbateri, intre mai marii lumii, fara niciun rezultat?

          • stimabile domn vlaston,

            este clar, noi economistii suntem de vina. pai explicatia este simpla domn profesor, am iesti noi economistii niste prosti patentati ca nu am avut profesori buni de matematici care sa ne predea modele de calcul coerente ca sa putem prevede dezastrul. asadar, lipsa profesorilor de calitate din liceu nnu ne-a dat posibilitatea ajungerii la o calitate superioara a actului si intelegerii si prognozei economice. asadar, am rostogolit vina cum a rostogolit guvernul boc paralele multe luate imprumut in directia firmelor care au dat faliment dupa incasarea avansului.

            • stimabile domn profesor vlaston,

              va propun sa lasam treaba asta cu invinuirea unei profesii – eu nu stiu sa pun smileys, caci altfel as fi pus, si am impresia ca nu ati inteles ghilimelele pe care le-am sugerat. nu economistii fac politica – ei prezinta niste situatii si arata niste parghii. restul este decis de politicieni. deseori in raspar cu ceea ce li s-a spus. cel mai bune exemplu in romania in aceasta directie este domnul mugur isarescu, care are suficienti economisti buni in jurul dansului pentru a face toate calculele si modele de care vorbiram mai devreme. nici pe ei nu i-au luat in serios.

            • De acord, asa este. Dar nici in alte tari, acum falimentare, economistii n-au fost luati in seama? Nici in America? Cam grav atunci…
              Mugur Isarescu: In Romania antreprenorii au o singura sansa sa reuseasca in afaceri, sa faca evaziune fiscala.

            • Da, nici in America. Luasi o lovitura la lingurica? Dar ce credeai, ca America e perfecta? In politica nu merge pe credinte ci pe realiatate si pe stiinta, iar d-ta nu prea dai dovada ca le ai, nici pe una nici pe alta. De aceea nu te pot vota. Nu-mi inspiri incredere.

    • Austeritatea este doua tipuri.
      1. Daca cineva, care are venituri de 2.000 de RON pe luna si cheltuieli tot de 2.000 de RON pe luna, doreste sa-si cumpere un autoturism, stie ca niste ani trebuie sa manince mai putin, sa nu mearga in concediu, sa stea iarna in frig, ca sa economiseasca bani. Dupa o vreme, isi poate spune ca nu merita sa maninci putin, sa stai iarna in frig, sa nu mergi in concediu, pentru a-ti cumpara o masina. In acest caz poti renunta la austeritatea impusa de tine sau o poti ajusta, pe o perioada mai lunga de timp.
      2. Cineva, care lucreaza, sa zicem, la Nokia si care are un salariu bun, isi permite un anumit nivel de trai. Daca Nokia pleaca din tara si persoana nu mai are serviciu deloc sau gaseste un job mai prost platit, este obligat la austeritate. Nu are cum sa-si pastreze nivelul de trai dinainte, pina gaseste un job la fel de bine platit. Cu un asemenea al doilea caz, a fost confruntat guvernul Boc. Nu a avut cum mentine salariile si pensiile de dinainte de criza. Toate tarile au fost obligate sa adopte masuri dure de austeritate, pentru a iesi din recesiune.

      • stimabile domn emil,

        austeritatea inseamna intr-un singur tip restrangerea cheltuielilor. daca se poate realiza treaba asta si pe principii rationale atunci este bine, daca nu, atunci ai o alta problema, indiferent de esti guvern sau privat, angajat la multinationala sau la primaria din buhusi.
        guvernul nu asigura salarii decat la bugetari. cat plateste orice angajator privat este doar treaba lui si guvernul nu prea are posibilitati de interventie. rezultatele geniale ale guvernului in discutie, reducerea salariilor personalului medical si a celor din educatie a se resimte acut prin lecarea acestor cadre din sistem – asadar, principiul rational a fost incalcat, iar o semnificativa patura a populatiei, cu precadere in zonele rurale, nu mai beneficiaza de servicii de educatie si de sanatate. ruralul romanesc a ajuns cu succes in decurs de doar trei ani in evul mediu – mai pui lipsa de curent si infrastructura, cismeaua de la coltul strazii si o dai cu visit the carpathian garden.

          • stimabile domn vlaston,

            bani nu ai, bani faci. atat stimabilul hantzy cat si eu am dat suficiente exemple in actuala discutie. daca ati avea bunavointa sa le cititi si sa le treceti prin filtrul intelepciunii dumneavoastra, ati avea suficiente puncte de abordare pentru doua programe de guvernare. doar tunurile se dau de pe o zi pe alta, si din pacate asociatii dumneavoastra vin preponderent din aceasta directie. ar trebui sa va dea de gandit cum marea comisie de etica prezidata de neinduplecata amazoana a dreptatii si virtutii a croit in cele din urma plasa cu gauri suficient de mari pentru a permite in continuare unor personaje sa candideze. daca mai si castiga in respectivele colegii va vad deja plangandu-va de „greaua mostenire”. dar stimabile, asocierea nu se face prin mostenire, se face printr-un act deliberat.

        • @frank @hantzy. De cand RO este exclusiv sectorul bugetar???? si ai sai angajati?? cand firma care asigura cateringul la spitalul X a primit mai putini bani, ati ZBIERAT domnilor? acel patron a facut ce a facut si a supravituit! I-ati cantat ode? Cand Universitatea Y a concediat femeile de serviciu care lucrau NUMAI intre ora 7:00 si 8:00 si apoi intre 13:00 si 14:00 , ati URLAT ca guvernul taie locuri de munca! Asa o fi si prin tarile unde traiti? Articol de azi in HN, in regiile de stat din RO salariul mediu depaseste cu 40% pe cel din privat!!! Mai scoateti va rog ceva lacrimi de mila pe umarul sarmanilor….. Chiar nu va puteti debarasa de ideea marxista ca guvernul (in orice tzara cu economie de piata) creaza sau distruge job-uri??? Daca romanii nu pot produce competitiv televizoare are guvernul vreo vina? sau guvernul trebuie sa plateasca de la buget diferenta de pret? bugetul acela este banul fiecarui roman si noi NU VREM televizoare romanesti. De cand dreptul la munca a lui Z inseamna o obligatie pt. mine sa-i sustin leafa??? Cu alte cuvinte, unde solidaritatea devine DEZMAT ASISTENTIAL??? si egalitarist pe deasupra… Ati demonstrat pe strada in Germania sau Austria cerand drepturi ASISTENTIALE egale cu ale luxemburghezilor? Vi s-au dat cumva?

          • stimabile cinic si rau,

            cred ca va agitati degeaba – eu am spus ca din cei 1,4 milioane de bugetari cel putin jumatate, deci 700.000 sunt sigur in plus! asadar nu stiu de ce tipati dumneavoastra la mine sa tip eu pe nu stiu ce strazi.

          • cinice,
            din ce pozitie a norilor rezulta ca eu as sustine ce combati tu aici? ca din cele ce am scris, sigur nu rezulta.
            Nu zic ca e treaba guvernului sa angajeze personalul auxiliar in spitale, ci a managerului asezamantului de sanatate respectiv. Insa ministrul de resort ii poate usura sau ingreuna decizia acelui manager printr-o fiscalitate mai lejera sau mai aspra, in functie de intentiile sale. De exemplu, in legatura cu ministrul industriilor pune la punct un plan sa se produca in Ro tractorase de spalat holurile spitalului, acceptabile ca pret, si da de lucru la personal calificat, reusind sa reduca astfel costurile spitalului din acest punct de vedere.
            Sau daca romanii nu fac televizoare bune, iar sateanul n-are nevoie de parcuri cu tobogane defecte, premierul se poate gandi ca romanii ar putea face strazi. Si sa dea o scutire de impozite pentru firmele care fac beton si/sau asfalt.
            Nu intervine direct ajutand o firma sau alta, dar creaza circumstante pentru o concurenta mai acreba intr-un anumit domeniu, pe care-l considera strategic. Restul se regleaza de la sine.

      • Exemplul ar fi bun dacă realitatea nu ar fi diferită. Adică, după ce a aplicat măsurile de austeritate, Guvernul condus de domnul Boc a reușit să aibă cheltuieli mai mari decât înainte tocmai la capitolele de unde tăiase. Curat paradox doar că e cât se poate de real.

  10. Eu nu cred in „tiparirea de bacnote de catre americani, asa doar ca sa tipareasca”.
    Putem sa afirmam tot ce ne trece prin cap, dar eu stiu principiul din constructia unei
    case (unde fiecare urmatoare lucrare le controleaza pe cele anterioare ei si nu poate
    avansa pana nu aduce la un „minim, din ceea ce trebuie sa fie” tot ce s-a facut gresit.
    SUA nu e un concept gol. Dincolo de el stau oameni, iar oameni care isi cunosc
    propriul interes , exista in toata lumea doar ca in SUA in procentaj al densitatii pe
    cap de locuitor, suficient de „mult mai mare decat la orice alta natie” pentru a trezi
    nu doar admiratie ci si o cam aceeasi cantitate de invidie.
    Apoi, nu cred ca partenerii lor de afaceri (externi) sunt niste fraieri care iau doar
    niste hartii verzi in mana si se si apuca sa-si frece mainile, ci cred ca, sunt o
    sumedenie de „parghii de control”.
    Am, mai multa incredere in specia umana decat neincredere, si stiu ca uleiul, nu se
    va lasa sa nu iasa deasupra in nici un fel de situatie si, cu nici un fel de pret.

    • stimabila vida clara,

      daca nu stiati va comunic eu acum, apocalipsa dot.com s-a nascut in sua, enron si fosta casa de audit si contabilitate arthur andersen (fosta top 4 si actualmente intrata in istorie) au fost in sua, derivatele si criza sub-prime s-a facut in sua. este absolut induiosator ce incredere aveti dumneavoastra in spiritul antreprenorial american.
      democratizarea capitalului s-a inventat in sua, este doar o alta citire a mult hulitului marx. in sua orice femeie de serviciu are actiuni, fie direct fie prin intermediul asigurarii, pe care marele stat amaerican o obliga sa tina in titluri de valoare, adica NU numai in t-bonds ci si in actiuni (revenim la enron).
      sunt foarte multe lucruri demne de toata admiratia in sua si la sistemul lor concurential, dar aveti o privire foarte selectiva, care nu corespunde nici pe departe realitatii.
      pe mine nu trebuie sa ma credeti, dar il puteti crede pe domnul bolos mai sus, care de fapt spune ca o inflatie controlata este singura iesire din acest marasm. intrebarea este cine ar dori s-o controleze, caci in situatia de fata s-ar face un avocat al diavolului.
      interesul in sua este de foarte multi ani „fly now pay later”. s-ar putea sa nu intelegeti niciodata, nu pentru ca nu aveti capacitatea de a o face, ci pentru ca nu doriti sa vi se prabuseasca o imagine pe care ati construit-o pe informatii filtrate si trunchiate.

        • stimate domn vlaston,

          nu incercati sa intrati in astfel de detalii ca va prindeti urechile. chestiunile astea se studiaza la facultate si nu pot fi expuse inteligibil in cateva randuri pe o platforma de discutii.
          inflatia nu reprezinta neaparat o saracire ci poate fi un motor de progres in momentul cand productivitatea muncii creste. credeti-ma, chiar daca sunt modele matematice, care ar trebui sa nu va fie straine, explicarea variabilelor ar necesita cateva luni pana sa intelegeti despre ce este vorba. stiti cum se spune printre noi economistii: the number tell it all. except what to do next.
          romania nu este in incapacitate de plata si are un sambure viabil. castigator este acela care se branseaza la el – din pacate nu vad pe nimeni in „dreapta” capabil de asa ceva. domnul ionut popescu are alte preocupari intre timp si nu cred ca poate cineva sa-i faca vre-un repros – presupun ca s-a saturat sa vorbeasca de unul singur.

            • stimabile domn vlaston,

              nici unul dintre acele modele nu s-a aplicat in romania – nu stiu de ce, intrebati-l pe domnul boc sau mai bine pe videanu. singurul model aplicat in romania este „modelul pe genunchi” si asta simte astazi cetateanul. ca sa nu fiu prost inteles – modelul acesta a fost practicat in marea majoritate a celor aproape 23 de ani, unii au prins insa conjuncturi externe mai favorabile, altii nu, dar tot pe genunchi s-a facut. una din marile tare ale romaniei actualmente este lipsa unei infrastructuri competitive – ata feroviar cat si rutier. intrebati-l pe maiintaistatatorul statului de ce, ca pe la infrastructura a cam tot diriguit dansul, din mai multe pozitii, dar totdeauna de la butoane.

            • stimabile domn vlaston,

              ca sa ma puteti angaja la guvern trebuie mai intai sa il puteti face. vedeti dumneavoastra, ca si domnul johannis, noi nemtii, facem realpolitik. in rest, desigur, daca o sa faca plopii pere…. dar cred ca nu trebuie continuata discutia, ca dupa aia ne trezim cu dna-ul pe cap, ca acei procurori care cica incercau sa ajunga mai in frunte.

              ps. sunt destui economisti in romania, muuult mai competenti decat mine. problema este ca nu-i prea asculta nimeni. sau cel putin nu cei care ar trebui.

      • @frank. Ca ei au mancat friptura arsa, inteleg. Carnea lor, jarul lor, treaba lor.
        Dar pentru faptul ca noi i-am copiat precum o oglinda copiaza stramaturile unei
        maimute nu sunt de vina americanii.
        Ce ne-au pus ei sa le luam google-ul ? Nu puteam sa ne fi facut noi unul mai
        inaintea lor?
        Mie mi se pare (cam asa am vazut de prin 60, de cand am inceput sa vad in
        fata ochilor televizor (singura fereastra prin care, pana sa apara calculatorul am
        privit dincolo de ocean) ca romanul (nu zic de alti europeni ci vorbesc de ceea ce
        in mod natural aveam sub ochi, se tin (s-au tinut si se vor tine) dupa americani
        ca unul din vagoanele trenului dupa locomotiva care-l trage, ca un alergator de
        maraton vesnic clasat de la locul 25 in jos care-l injura pe mereu primul clasat,
        ca alearga (al dracului) prea repede si din cauza asta nu ajunge si el la borcanul
        cu miere.
        Injuram blugii, coca-cola, „ciunga”, aterizarile pe luna, filmele de la John Wayne
        incoace si schimbam pe bulgari), pop-corn, mac-donalds.
        Nici pe Edison nu l-am primi pe la casile noastre dar nu mai stim unde am pus
        oborocul.
        De ce-om folosi noi „card”-ul si nu ne-am mentinut batista de la bunica?
        Ale dracului inventii, si-ai dracului americani, cum ne mai tinem dupa ei, si
        ii injuram pe ei daca ne iese, tinandu-ne dupa ei, rau, dar ne aducem noua laude,
        daca o data la 1976 de ani castigam vreo proba la vreo olimpiada, chiar daca e una
        la un miliard de-ale lor.

        Fa altfel frank, de ce sa faci ca ei?

        • @ frank . Stii care-i partea haioasa frank? Ca noi alergam din rasputeri dupa ei
          (desiau n’spe ture avans), ca sa ii prindem … ca sa ii invatam noi cum sa fuga.

  11. Domnule Vlaston, ma bucur ca m-ati ascultat sfatul si ca ati inceput sa intelegeti lumea reala in care traim! Mai bine mai tarziu decat niciodata !
    Referitor la ” tiparnita lui Isarescu” din 2007 nici nu o mai are, si chiar de ar avea-o , nu ar dori sa o foloseasca. Nu o mai are datorita tratatului de aderare la UE cand Romania a fost retrictionata sa monetizeze datoria nationala. Nu ar folosi- o deoarece, domnul Isarescu face jocul bancherilor occidentali, tinand leul artificial sus pentru ca romanii sa poata plati imprumuturile, desi, economia Romaniei s-a contractat . Asca ca, dorinta USL – ului de a tipari bani pantru jaf sant baliverne!
    Despre guvernarea Boc-Basescu, a fost o guvernare care a tradat interesele cetatenilor romani angajand tara in imprumuturi oneroase cu IMF si BCE , a ” socializat” datoria acumulata de bancile straine si, mai grav, a tarat Romania in ghearele dictaturii suprastatului UE. Adoptarea a proasta a celor 120 000 de reglementaru UE auditrus si vor distruge business in Romania. Masurile extreme de austeritate pe care aceasta administratie le-a luat frizeaza genocidul , iar dumneavoastra ii ridicati in slavi. De ce nu coborati in strada si intrebatii pe bolnavii de cancer ce cred despre regimul Basescu ?? Nu ati inteles lectia de la referendum , continuati sa aprobati o politica careia 90% dintre romani au spus nu !!
    Solutii : as spune ca solutia germana din 1948 ar putea fi o solutie. Atunci, marea majoritate a datoriei Germaniei a fost detinuta de nazisti. Solutia a fost eradicarea tuturor datoriilor si constituirea unui sistem monetar onest, fara masini de tiparit. Rezultatul de atunci a fost miracolul german ca rezultat al unei politici liberale instituita de Erhard. Acum , detinatorii datoriilor sant oligarhii financiari, marea majoritate a datoriei fiind rezultatul sistemului fraudulos fiat money bazat pe dolar. Solutia : eradicarea tuturor datoriilor si abolirea, astfel, a sistemului extractiv ,rentier fraudulos impus de oligarhie, si trecerea la un sistem monetar financiar onest care sa previna dominatia intempestiva a oligarhilor. Influenta banilor in viata democratica nu a fost, nici pe departe atat de grava pentru popoare, cat este influenta politicii din mainile oligarhiei in domeniul banilor. Solutia este : scoaterea banilor din politica si scoaterea politicii din bani !!

  12. Nu e nici o criza.

    Decat pentru fraieri, adica marea masa.

    In timp ce ei saracesc, noi, firmele private ne imbogatim.

    Si nu mai platim taxe statului roman care sifoneaza banii intr-o educatie care nu educa, intr-o medicina care nu vindeca sau in salariile bugetarilor sau specialistilor gen economistii de pe la Tv sau chiar din comentariile de mai sus. Mai bine la bulgari unde-s mai mici taxele.

    Lumea se imparte in doua. Cei care produc bunuri si servicii care se vand rapid si ceilalti, care nu produc nimic sau doar stocuri.

    Produsele romanesti nu se vand. Fara cei cativa investitori straini tara e terminata, moare de foame. Ceea ce eu doresc sa se intample cat mai repede.

    Apoi, din cenusa, ca pasarea Phoenix, poate se va naste o noua lume.

    A, si inca ceva, cand eu le spuneam retardatilor de la UVT, mari specialisti, ca economistii gen Daianu care a luat teapa recent, lucruri similare cu ce spune domnul Vlaston in articol, radeau, cica teoria conspiratiei. Cea mai mare conspiratie e teoria conspiratiei….totul e real si sper ca fortele care vor sa rezolve prin razboi situatia sa nu castige.

    Dar romanii….isi merita soarta.

    Cititi si un punct de vedere al patronilor:

    http://capitalismpepaine.wordpress.com/2012/10/19/germania-aplica-solutia-finala/

    • „Lumea” cea impartita in doua la noi la romani e cam asa: unii fura iar altii,
      le baga tocmai celor ce mai rau ii fura, bani in buzunare.
      Ciupercuta-ntr-un picior, ghici usl cei ..!!?

  13. P.S Domnule Vlaston, mai terminati cu minciuna asta sfruntata „Tariceanu a ridicat numarul bugetarilor la 1,4 milioane” !! L-am intrebat, mai demult , pe domnul Vosganian, membru in guvernul Tariceanu, si acesta a afirmat ca este o aberatie !! Asa ca , mai usor cu pianul ca se supara pianista !!

      • Care din ele, alea comandate de Boc-Basescu, de „servicii”‘ , de referinta la Parchet, CSM sau Curtea Constitutionala ca alea ale INS -ului sant la fel. Dumneavoastra ati avea cea mai vaga incredere daca cifrele ar veni de la Ponta ?? Asa ca lasati-o moarta, aritmetica de la buget nu sustine o asemenea bazaconie pe care, ne-o serveste Basescu via Vlaston !!

  14. Problema este ca aceste oceane de bani nu se devalorizeaza sau nu sunt lasate sase devalorizeze. Sunt prea multi oameni care au prea multi bani si care nu fac nimic pt ca au tot ce le trebuie. Asa ca le lipseste orice motivatie interioara sa faca ceva. Luati exemplul grecilor care in mijlocul crizei stateau gramada la terase.
    Solutia ar fi sa lasam banii fara acoperire sa se devalorizeze si oamenii sa fie astfel motivati sa treaca la munca. Paradoxal, tiparirea de bani este parte a solutiei,ajtand la devalorizare. Devalorizarea este ‘resetarea’ pe care o cautam.

  15. @ emil
    Daca aveti o incredere oarba ca guvernul Boc a facut tot ce se putea face, iar dumneavoastra asta intelegeti prin ceea ce se cheama conducerea unei economii in vremuri de criza, atunci va rog sa nu-i considerati pe ceilalti care gandesc altfel decat dumneavoastra „inapoiati mintal” sau „indobitociti”. Nu va este tema ca ceilalti ar putea vedea invers ?

    • scuze, ca ma bag in vorba, „conducerea unei economii”, nu cumva este un concept comunisto-socialist? Cred ca aici este pctul zero al discutiei, conduce guvernul economia? Guvernul are trei parghii, fiscalitatea, investitiile si stipendiile. Dar asta inseamna a conduce economia?

      • Da domnule Vlaston, guvernul conduce economia !! Este grav cea ce afirmati dumneavoastra , mai treceti pe la o scoala economica !! Bineinteles ca, sistemul fiscal alege factori economici avantajati si pierzatori, toste regulamentele de functionare a pietelor au acelasi efect, manopolul statului in sectoare intregi de actiivitate , sistemul de certificate, licence, autorizatii etc.etc. permite sau restrictioneaza factorii economici, impozitarea, taxarea si subventionarea sant tot atatea mijloace prin care guvernul influenteaza redistribuirea surplusului creat in economie, fara sa mai vorbim, de investitii care selectioneaza segmente economice intregi , unele in favoarea altora. Este la mintea cocosului ca : aia care fac regulile determina rezultatul final ! Din acest motiv libertarienii doresc scoaterea statului totalmente de la carma economiei, pentru ca nu exista o influenta mai mica sau mai mare , toata influenta trebuie eradicata pentru o economie libera, asociatiile din sectoare economice pot determina reguli specifice de bransa mult mai bine decat statul sau Parlementul. Bineinteles ca la nivel national, Parlamentul este acela care sa
        asigure echilibru intre sectoarele economice si publicul consumator at large.
        Daca nu ati inteles premizele economiei mixte , in care ne aflam acum, nu ati inteles nimic !!

        • Guvernul ar „conduce” economia prin:

          -fiscalitate, daca ar avea bani
          -investitii, daca ar avea bani
          -stipendii, daca ar avea bani

          Cum nu are, nu conduce nimic, sufla-n duda si fluiera a paguba.

          De ce n-are bani? o alta discutie, aproape infinita….

          • Domnule Vlaston, cred ca este mai important sa vedem de unde ” ia guvernul bani” decat unde redistribuie acesti bani!
            In cea ce priveste economistii , aici santem deacord ,desi, nu chiar toti nu au prevazut criza. Realitatea este ca ,de fapt, cauza se afla tot la politica corporatiilor care au impus in curriculum universitatilor europene studierea numai a neo-liberalismului. Vorba doamnei Margareta Teatcher : ” alta alternativa nu exista”….. Ba eu cred ca exista!

  16. stimabile domn vlaston,

    la intrebarea „provocatoare” daca guvernul conduce economia raspunsul este un clar DA. cum? aici de fapt este discutia! prin investitii directe, de exemplu infrastructura. prin cadrul fiscal care sa faca atractiva ocuparea fortei de munca si un cadru fiscal care sa sustina schimbul de marfuri. tva-ul este un jaf intre timp insa aplicat de toate culorile politice. in tarile „dezvoltate” acest impozit regresiv aduna cam 50% din veniturile bugetare. este insa un impozit care apasa mai mult pe cei cu venituri mai mici. am mai explicat acest lucru, dar daca doriti mai pot aprofunda inca o data.

    in momentul in care tva-ul incepe sa afecteze serios aceasta larga patura ce isi cheltuie tot venitul pe cele strict necesare, in acel moment, o marire a acestei taxe nu duce doar la diminuarea incasarilor la bugetul de stat, dar reduce si in mod serios consumul, deci si productia. am trait asta in ultimii trei ani, cu o serie intreaga de intreprinderi din industria alimentara care au intrat in faliment. taxa in sine s-a marit cu peste 25%! asadar, guvernul boc a scazut puterea de cumparare dintr-un condei cu aproape 50%. asta nu-i austeritate domnule vlaston! asta-i noaptea mintii – NU, nu este un termen de la antene, antenele eventual l-au preluat din limba germana – se numeste geistige umnachtung.

    asadar, prin crearea unor parghii guvernul conduce economia. daca dumneavoastra saditi doi pomi in gradina, si dati apa doar la unul dintre ei, pe celalalt lasandu-l in voia ploii, rezultatul va fi foarte clar. guvernul trebuie sa stabileasca pe ce sectoare sa le ajute si pe care dintre ele sa le lase in voia sortii. aceasta chestiune nu are absolut nimic in comun cu sistemul de planificare folosit in vremurile comuniste. nu orice planificare este nociva!

    ganditi-va la firmele care nu au o „baza de productie” ci presteaza servicii. deci valorifica doar capitalul uman – ca mai sunt prin preajma ceva calculatoare, telefoane, masini, este altceva. un guvern este un consiliu de administratie al unei intreprinderi foarte diversificate care se numeste de exemplu romania. acest guvern, acest comitet director trebuie sa defineasca asanumitele „core businesses” si sa aloce resursele necesare catre aceste directii.

    aceste lucruri trebuie facute indiferent daca vorbim de dreapta sau de stanga. de ce oare guverne de dreapta in istoria recenta au „renationalizat” banci? in ideea dumneavoastra ar fi trebuit sa le lase sa intre in faliment, ca asa-i mecanismul de piata. pai daca faceau asta, paguba ar fi fost mai mare. bancile acelea au un simbure sanatos si atunci, dupa aplicarea curei necesare, pot redeveni profitabile.

    asadar, ar trebui sa va redefiniti termenul de „conducere”. exista si conducere in zona statului minimal, care insa din varii motive este deja o chestiune depasita. externalizarea unor servicii pe care trebuie sa le asigure un stat nu inseamna stat minimal, ci inseamna crearea unor monopoluri in maini private, ceea ce este cel putin discutabil. am ajunge la fanarioti – cine da mai mult la sultan capata dreptul de a impune impozite in respectivul teritoriu pentru o perioada determinata – si daca va uitati atent, o sa ajungeti la concluzia ca in ultimii aproape 23 de ani romania a fost cam fanariota. cand au dat unii mai mult, cand altii, si apoi au dijmuit fara mila, ca doar trebuia sa iasa la socoteala.

    • Stiati ca presed. Basescu a argumentat la fel cand a fost impotriva cresterii TVA la 24%? Am pus raspunsul dv si pe fb

      Argumentatia dv ar fi valabila in cazul unor conducatori „ingeri”. Nu este cazul si nu va fi multa vreme.

      iar cadrul fiscal este legat de cati bugetari trebuie sa hraneasca guvernul. Exact ce spuneam si eu cu reducerea cheltuielilor de functionare a statului

      • stimabile domn vlaston,

        la capitolul ingeri domnul plesu este specialist.

        e valabila domnule vlaston. pe fond deja v-am spus ca sunt de parere ca la capitolul „bugetari” avem un mare excedent. prin crearea unor mecanisme inteligente, celor ca. 700.000 de redundanti li s-ar putea crea alte optiuni viabile, nefanariote, si celor ramasi in sistem li s-ar putea cel putin dubla salariile, ramanand la aceeasi valoare bugetara. ma incumet insa sa spun ca si „doar” majorarea salariilor acestora cu doar 50%, facandu-se astfel economii, s-ar putea creste productivitatea acestor persoane considerabil. daca in primul pas am face niste ingerasi, deja am fi cu totii castigati.

        va multumesc pentru oferta cu articolul. nu sunt jurnalist, dar voi reflecta asupra propunerii. am convingerea ca sunt insa altii chemati sa faca acest lucru. desigur, pozitia mea de „spectator” imi creaza detasarea necesara pentru a critica si pe unii si pe ceilalti. parerea mea o spun tuturor celor ce sunt dispusi sa se aplece asupra ei in mod critic.

        stiu ca masura cu tva-ul a fost criticata, cu atat mai grava este introducerea ei. luptam cu evaziunea dar ajutam sa amplificam fenomenul. este in aceeasi directie de gandire cu reducerea politistilor si jandarmilor dar sporirea numarului de procurori.

    • Totusi, sunt cam multe lucruri care ma intriga in ce spuneti, dincolo de buna credinta evidenta ce va anima.

      „la intrebarea “provocatoare” daca guvernul conduce economia raspunsul este un clar DA. cum? aici de fapt este discutia! prin investitii directe, de exemplu infrastructura. prin cadrul fiscal care sa faca atractiva ocuparea fortei de munca si un cadru fiscal care sa sustina schimbul de marfuri”

      Investitiile directe sub guvernul Boc au fost mari, printre cele mai mari in ultimii 20 de ani. Dar stiti care e procentul? 5,5% din PIB! Cam putin fata de tot PIB-ul, nu? Guvernul redistribuie 32-33% din PIB si mare parte sunt salarii, pensii, ajutoare sociale (60% din bugetul public). E mult prea mult spus ca guvernul conduce economia, asa cum vedeti dumneavoastra acest lucru. Da, guvernarea are un efect clar asupra economiei prin investitii directe si prin sistemul de taxare/birocratic, dar ce care e preponderent in ecuatia asta e investititorul/antreprenorul/afacerile private in sine, nu statul.

      O sa spuneti ca statul roman „omoare” firmele, deci nu mai avem ce discuta despre firme. Judecand la rece nu e chiar asa, rapoartele generale privind libertatea economica ne situeaza pe la jumatatea clasamentului mondial, nu suntem cea mai rea tara din lume, nici pe departe. Si ce ne trage mai rau in spate nu sunt criteriile stricte legate de activitatea economica (inffintare companie, sistem de taxare, sistem de raportareetc) cat starea justititiei si regimul proprietatii. Si nu, nu vorbesc doar din carti, am doua companii mici de care ma ocup si cam stiu ce se poate si ce nu se poate face in Romania, cel putin la acest nivel. Poate ca peste nivelul IMM e altceva, aici nu ma pot pronunta.

      „in momentul in care tva-ul incepe sa afecteze serios aceasta larga patura ce isi cheltuie tot venitul pe cele strict necesare, in acel moment, o marire a acestei taxe nu duce doar la diminuarea incasarilor la bugetul de stat, dar reduce si in mod serios consumul, deci si productia. am trait asta in ultimii trei ani, cu o serie intreaga de intreprinderi din industria alimentara care au intrat in faliment. taxa in sine s-a marit cu peste 25%! asadar, guvernul boc a scazut puterea de cumparare dintr-un condei cu aproape 50%”

      Acest lucru nu s-a intamplat (diminuarea incasarilor la bugetul de stat), cresterea TVA a dus cvasi-instantaneu la cresterea incasarilor la TVA. De fapt TVA-ul e taxa care colecteaza cel mai rapid si raspunde liniar la „comenzi”.

      Nu stiu cum ati facut calculele alea cu 50% putere de cumparare. Daca un produs costa 100 de lei fara TVA, adica 119 lei cu TVA, dupa majorare el a ajuns la 124 de lei. Pentru camparatorul final produsul s-a scumpit cu doar 4% din motive de TVA.

      Si nu, nu sustin ca o cota mare de TVA e buna, TVA-ul ar trebui miscorat, daca se va putea, tinand cont de constrangerile bugetare stabilite cu FMI-ul. Spun doar ca guvernul care a luat masura asta era cu spatele la zid si altceva mai bun nu a stiut face. Acum avem alt guvern, sa vedem daca va umbla sau nu la TVA (nu va umbla!). Dar daca ar fi de ales, mai bine s-ar scadea taxele aplicate fortei de munca decat TVA-ul. In perioada asta de criza nu taxa miscarea economica (impozite pe profit sau venit), taxeaza mai bine consumul.

      „bancile acelea au un simbure sanatos si atunci, dupa aplicarea curei necesare, pot redeveni profitabile.” „externalizarea unor servicii pe care trebuie sa le asigure un stat nu inseamna stat minimal, ci inseamna crearea unor monopoluri in maini private” „acest guvern, acest comitet director trebuie sa defineasca asanumitele “core businesses” si sa aloce resursele necesare catre aceste directii.”

      Aveti o privire destul de socialista asupra economiei. Cu care eu nu prea sunt de acord, caci am vazut cu proprii ochi cum se lucra intr-un sistem socialist 100%, adica in sistemul comunist. Dupa revolutie am vazut cum stie statul romana sa gestioneze intreprinderi lucrative (si cazurile pe care le stiu erau intreprinderi care ar fi putut sa supravietuiasca, daca erau privatizate si ar fi primit infuzia de capital si know-how la timp, adica acum 15 ani!).

      Ca sa incerc o lamurire, economic vorbind statul trebui sa ramana acolo unde exista pericolul natural de monopol, unde are interese strategice si unde e dificil de facut profit, castigurile fiind de alta natura (in speta sociale). Acolo unde intreprinderea are „rost economic” (se poate face profit, exista concurenta, nu e vorba de interese strategice la nivel de tara) statul ar trebui sa nu se bage deloc. Nu va duce decat la o risipa uriasa de bani publici. De exemplu, e intersesul strategic al statului roman sa produca el PVC? Unii au zis ca da, si uite unde e Oltchim acum. Cam la fel si in cazul bancilor asupra carora statul poate sa aplice „cure necesare” pentru revitalizare. Poate statul (si mai ales statul roman!) sa faca asta asupra unei banci falite? Nu prea cred asta.

      Chiar si in cazuri „delicate”, precum sanatatea sau educatiea, statul trebuie sa permita concurenta privata in conditii „fair”, cel care castiga fiind utilizatorul final de serviciu, adica cetateanul. Ma refer la finantarea care ar trebui sa urmeze elevul, indiferent de forma scolii unde invata copilul (privata sau de stat) sau de posibilitatea ca spitale private sa poate deconta anumite cheltuieli legate de un cetatean asigurat in sistemul de stat.

  17. domnul ‘schmidt’ are niste opinii greu de combatut pentru ca nu au legatura cu realitatea.. a scazut puterea de cumparare cu 50%? :)) desigur, asta ar insemna un transfer de bani. ia-l de unde nu-i. dar domnia sa ne scrie, cica, din Austria… deci s-o fi informand de la antene.
    rolul statului in economie, in realitatea economica romaneasca, este usor de observat… comparati o companie de stat care activeaza pe o un sector economic unde avem o piata concurentiala. atat. parghii care sa garanteze concurenta corecta. de restul se ocupa economia. poti sa pui tva 100% (stiti cat costa o masina in Danemarca?) si economia tot va functiona, cat timp joaca toti dupa aceleasi reguli.

    • stimabile pehash,

      nu, ma informez din realitatea romaneasca. acum doi ani mai eram in romania, iar invatatoarei copilului meu i-au taiat o serie de sporuri si apoi 25% din salariu, astfel incat venitul ei net s-a redus cu un pic peste 40%. mai pui si cei 5% tva la toata socoteala si iaca pozna, ajungi la 50%. poate nu ati sesizat diferenta – eu vorbeam de venituri reduse, acelea se translateaza in putere de cumparare, nu doar salariul.

      • hai sa nu ne inecam in ipocrizia stimei..
        scrieti ca „Boc a scazut puterea de cumparare dintr-un condei cu aproape 50%”. si ne dati exemplu o profesoara. dar este acest exemplu relevant pentru o discutie macroeconomica? daca eu cunosc persoane carora le-au crescut veniturile in aceeasi perioada pot sa-i dau exemplu si sa spun ca guvernul Boc a crescut puterea de cumparare??? daca ne uitam pe statisticile INSSE descoperim ca salariile au scazut foarte putin si puterea de cumparare s-a diminuat exclusiv din cauza inflatiei. de asemenea, daca ne uitam pe statisticile INSSE descoperim (cu uimire?) ca salariul mediu orar al unui cadru didactic este destul de mare, deci solutiile ar putea sa vina si din alte directii. domnul Vlaston m-ar putea contrazice, desigur, cunoscand multi profesori care si-au petrecut peste cele 40 de ore normate pregatind materialele pt clasa, elevii mai buni pentru olimpiade, si alte activitati asemanatoare, dar e vorba, din nou, de exceptii. si exceptiile trebuie tratata ca atare. incurajate cele pozitive, eliminate cele negative.

        • stimabile pehash,

          din punctul meu de vedere stima nu este o ipocrizie. chiar daca sus pseudonim, va respect pentru ca aduceti argumente.

          treaba cu macroeconomia nu tine foarte bine, caci din rezultatele condensate nu se vede ce s-a dus unde. este cam ca treaba aia cu daca cu o mana stau in apa clocotita si cu cealalta in deep-freezer, in medie stau bine. doar in realitate stau foarte prost.

          daca nu stim ce se ascunde in spatele cifrelor agregate, ajungem la concluzii gresite. este veche zicala, si cred ca ma repet: the numbers tell it all. except what to do next.

          exemplul este ultrasimplist, si din acest punct de vedere sunt perfect de acord cu dumneavoastra, dar nu cred ca aici este locul sa dezbatem in detaliu diverse aspecte economice. pentru o larga patura a populatiei, puterea de cumparare a scazut. s-au inchis foarte multe magazine (multe dintre ele inutile aparent, dar mai asigurau cate un loc de munca fiscalizat), au intrat mall-uri (templele consumerismului) in insolventa si faliment. oare de ce, ca a scazut puterea de cumparare doar foarte putin, asa cum ar releva datele statistice?

          • 1. respectul se castiga.. de aici si ipocrizia apelativului
            2. nu aveti incredere in medii? statistica ofera solutii. nu cunoasteti venitul median in Romania? insse.ro
            3. s-au inchis „foarte multe magazine”. hai sa punem niste cifre. eventual niste procente? cate magazine s-au inchis, cand si din ce motive? cate persoane au fost concediate? cand si din ce motive?

            e usor sa dai din gura si din taste. hartia suporta orice.. mai nou si in format electronic.

            • stimabile pehash,

              imi pare rau ca dumneavoastra aveti o parere proasta despre dumneavoastra si va asigur ca este gresita – prin argumentele aduse mi-ati castigat respectul. puteti avea mai multa incredere in dumneavoastra.

              statistica nu ofera niciodata solutii. statistica indica o stare de fapt – este un tablou. statistica este o posibilitate de analiza a unui bilant. un bilant este o imagine istorica si atat. daca ar fi cum spuneti nu am mai avea nevoie de vreun minister al economiei, ar ajunge institutul national de statistica. statistica este o metoda calitativa de analiza ex post. bilantul este suportul cantitativ pentru aceasta.

              prognozele sunt simulari si se fac intr-o marja. acum 25+ ani cand mergeam la facultate ne-au invatat sa dezoltam trei scenarii – cel mai prost, cel mai bun si cel mai probabil! din aceste scenarii se deduce un set de masuri aplicabil situatiei.

              pana una alta din gura resp. din tastatura dam amandoi. eu nu am pretentia sa argumentez cu dumneavoastra „stiintific”. mie imi este de ajuns sa vad ca in ultimii 3 ani multe din spatiile comerciale din centrul bucurestiului au ajuns „de inchiriat”. atat timp cat nu sunt platit pentru a face o analiza concreta nu incep sa caut pe insse.ro. de asemenea imi este de ajuns ca multe din spatiile locative construite pentru expati stau goale si chiriile s-au redus cu 50%. astea sunt informatiile pe care le am fiind un „jucator” in piata. deci nu poate sa fie bine daca este rau. cat de rau este, asta este o alta discutie.

  18. „Guvernelor capitaliste Boc sau MRU ” ?!!!!!!!!!!!
    Chiar asa vedeti Dvs incompetentul Guvern Boc ?!
    Dumnezeule, nu intelegeti chiar nimic din ceea ce i se intampla de 20 de ani Romaniei !
    Este un dezastru guvernul lui Ponta, dar Boc era o catastrofa de prim Ministru, cel mai cel YES-MAN posibil pe care putea sa-l gaseasca TB !!!!!!
    Iar Guvernul lui MRU cel cu unghiere si parfumuri si vita Kobe, asta DA guvern capitalist dar pentru el, nu pentru romanii care nici macar nu au auzit 99,99% dintre ei despre Vita Kobe specialitatea preferata a lui MRU !
    Si asta o sa vada MRU la viitoarele alegeri cand partidul lui FC va lua vreo 2% !!
    Ha, ha, ha !!
    „Guverne capitaliste” !!!!!!!!!!
    Dumnezeule !!!

      • Ati auzit despre acea celebra vorba a lui Petre Tutea, care zicea asa „: aflarea-n treaba la romani” ?!
        Cam asa faceau Guvernele Boc si MRU !!
        Guvernul Ponta face la fel !

      • Domnule Vlaston, vad ca va puneti intrebari asupra orientarii ideologice a guvernelor post-revolutionare.
        Raspunsul este evident: toate aceste guverne, indiferent de culoarea politica, au fost socialiste. De ce? pentru ca au mentinut si alimentat mecanismele economice mostenite de la RSR prin care riscurile si pierderile erau socializate. De pilda, sistemul de pensii – o schema piramidala in care Statul si agentiile sale au pastrat monopolul colectarii contributiilor [in fapt taxe mascate], monopolul reglementarii si definirii contractelor, monopolul distributiei de beneficii, monopolul incheierii de asigurari de varsta [abia recent relaxat si transformat in oligopol], si, in plus, au introdus privilegii de tip feudal pentru anumite segmente „strategice”, in principal cele non-productive. Prin generalizarea asigurarilor de stat a fost distrusa efectiv o piata -cea asigurarilor de profil- si riscurile au fost, implicit, socializate cu forta: ca vor sau nu, cetatenii romani sint obligati sa sustina pensiile nomenklaturii socialiste [inclusiv cea dinainte de 89, iar prin aceasta Revolutia isi pierde orice valoare institutionala]. Actualul deficit din sistemul de pensii nu este altceva decat semnul falimentului unui mecanism socialist.

        Orice mecanism economic de socializare a riscurilor prezinta un risc fundamental de faliment, indiferent de titularul fondurilor/retelelor, insa in cazul fondurilor cu titular statal abuzul de pozitie dominanta pare a fi inerent si, in consecinta, falimentul va fi suportat de toti cetatenii unei tari, nu doar de catre un grup de clienti naivi [precum in cazul escrocheriilor de tip ponzi]. Intiarzierea in declararea falimentului unei retele etatiste de socializare a riscurilor genereaza noi pierderi, pentru ca bugetele statelor sint deturnate constant, sistematic, pentru a acoperi gaurile din fondurile de asigurari aflate deja pe deficit.

        Ce ar fi trebuit sa faca un guvern ca sa poata fi considerat capitalist?
        1. sa’si asume deschis responsabilitatea si sa declare starea de faliment
        2. sa anunte masuri reparatorii, nu neaparat pentru a salvgarda „statul social” asa cum este definit constitutional, ci pentru ca statul si’a asumat niste obligatii fata de niste contribuitori, iar eventuala reziliere unilaterala a contractelor nu se poate face decat prin despagubirea cumparatorului [de polite de asigurare]; pentru sustinerea programului de despagubire a populatiei, statul trebuie sa caute surse de creditare si sa asigure cetatenii ca plata ratelor la aceste credite guvernamentale nu se va face din impozitele si taxele viitoare, ci din vanzarea si/sau concesionarea tuturor zacamintelor aflate inca in patrimoniul public.
        3. sa desfiinteze obligativitatea incheierii de contracte de asigurari sociale [altfel nu putem vorbi de libertate contractuala, ci de perpetuarea unui oligopol]
        4. sa liberalizeze piata asigurarilor, inclusiv reglementarea si definirea termenilor contractelor, pastrand pentru sine doar competenta supravegherii si informarii [asa cum Guvernele socialiste au cheltuit cu nesimtire bani publici ca sa ne avertizeze asupra riscurilor prezentate de consumul de medicamente, sare, grasimi, tutun etc, ar face bine sa avertizeze publicul si asupra unor produse mult mai nocive: asigurarile de orice fel, caci o piata libera inseamna prezenta unei multimi de escroci marunti in locul unui escroc gigantic precum in prezent]

        • stimabile eunuke,

          la ce fel de asigurari va referiti cu precizie – doar la cele de sanatate sau de exemplu si la desfiintarea obligativitatii asigurarii pentru masini (csa cred ca se numeste cea minima legala)?
          mi-as putea imagina ca cineva sa se creada sanatos pana la ultima respiratie si sa renunte la o asigurare de sanatate, ramanand sa plateasca daca in mod surprinzator se imbolnaveste, dar ma nelinisteste idea ca as putea ramane invalid in urma unui accident de circulatie din culpa adversarului si sa nu am ce sa-i iau in vederea dezdaunarii mele.

          • @mr. schimdt, cred ca am fost destul de explicit: in tot textul meu este vorba de asigurarile asa-numite sociale, in fapt sisteme de taxare deghizate in asigurari [asigurarea este un contract de drept comercial, insa in cazul „asigurarilor sociale” ale statului nici macar nu se mai incheie vreun contract si nici nu se mai vorbeste de temeiul contractual al platilor lunare]

            • stimabile eunuke,

              la pct.3 era specificat, dar la pct.4 nu, si atunci mi-am permis sa intreb.

  19. Singura solutie pentru Romania este sa impumute exemple de bune practici de prin alte parti. Putem sa preluam modelul lui Deng Xiaoping care a inființat, in China, o serie de zone economice speciale(libere), unde investițiile străine au fost încurajate, atrăgând astfel multe companii străine in special americane. Putem sa preluam modelul chilian sau brazilian, putem sa preluam modelul polonez de dezvoltare regionala sau pe cel francez, putem sa preluam codul muncii de la nemti. Putem sa preluam multe, chiar si de la noi (plecarea Nokiei si venirea Bosch si de Longhi sau parteneriatul intre fabrica Delphi si Universitatea Tehnica din Iasi). Dar cine sa preia? Politicienii romani?
    Observ cu tristete ca oamenii din Noua Republica spun acelasi lucru ca si cei din PDL. Domnule Vlaston, un partid nou trebuie sa dea o noua abordare, nu sa repete greselile celor din trecut. Daca sustineri ca guvernul Boc a fost bun de ce nu intrati in PDL. Oricine poate sa taie salarii, pensii, cheltuieli insa nu oricine poate reforma statul, nu oricine poate industrializa Romania, nu oricine poate da o directie agriculturii sau turismului. Masuri de genul: scadem cota unica la 12% sunt la fel de populiste ca cresterea salariilor si pensiilor. Intrebarea e: Cum facem ca antreprenorii sa scoata mai mult profit? Cum facem sa se deschida mai multe afaceri, fabrici, ferme agricole? Apoi ne gandim cu cat impozitam profitul.

      • Cum adica prea multe pentru cativa ani? O economie sustenabila nu o ridici peste noapte( vedeti cazul statului Chile dupa moartea lui Aliende). Dar trebuie un proiect national care trebuie urmat si consens in sfera politica( poate o dictatura militara gen Pinochet nu e chiar o idee rea), o democratie in care nu exista consens e mai distructiva pentru economie decat un regim autoritar. Vedem ce inseamna modificarea legii invatamantului sau anuntata modificare a codului muncii: 0 predictibilitate pentru mediul de afaceri. Observ ca multe multinationale prefera statele cu regim autoritar( China, Rusia). Sa fie vorba de stabilitatea politica( regim autoritar)sau predictibilitatea politicilor economice in favoarea mediului de afaceri.
        Legat de a 2 chestiune fondurile POSDRU puteau fii folosite si pentru a ii invata pe oameni sa faca o afacere si sa scoata profit. Exista exemple in acest sens si in Romania. Cautati programul de dezvoltare agricola al fundatiei World Vision, implementat in cateva judete din Romania. Putea si statul sa faca un astfel de proiect.

        • Daca tot ti se pare o solutie o dictatura gen Pinochet (de parca ceausescu
          a fost alta branza) atunci cine sa o exercite: pontii sau basestii ?
          (Asa, ca curiozitate)
          Pentru ca altfel, cine-i democrat nu poate exercita dictatura tot asa cum
          cineva care nu poate sa omoare un gandac, nu poate omora gandaci,
          in timp ce pontii si sa-si doreasca sa fie democrati, tot la a calca in
          picioare libertatile ajung (si pentru ca nu le vad, ca un daltonist care
          nu vede culoarea nu pentru ca ea nu este ci pentru ca ochii lui nu
          sunt capabili sa o perceapa.

          • Nu are treaba Pinochet cu Ceausescu. In timpul lui Pinochet, s-au introdus cateva masuri neoliberale, bazate pe ideile scolii de la Chicago, prin care Chile a devenit unul din cele mai dezvoltate state din America de Sud. Brazilia ii urmeaza exemplul si vedem cum creste, in timp ce Italia, Spania, Grecia se prabusesc.
            Intrebarea mea este… daca in Romania se poate ajunge la un consens politic referitor la reformele care trebuiesc urmate? Acestea sunt: reforma constitutionala, reforma institutiilor statului, reforma Codului Fiscal( si sa ramana o varianta finala), reforma sistemului de pensii( o povara ce atarna greu pe umerii Romaniei), reforma invatamantului, reforma sanatatii si reforma economica.

  20. stimabile silicon_v,

    temele pe care le deschideti sunt foarte interesante si cred ca merita sa ne aplecam un pic asupra lor, asigurandu-va din start ca nu am o viziune socialista asupra lucrurilor, chiar daca traiesc intr-un „stat asistential” precum asutria in acest moment.

    1. investitiile directe ale guvernului boc, poate cele mai mari din ultimii 20 de ani au fost „reale”, dar nu au fost „productive” in sensul generarii unei plusvalori durabile. sali de sport nu produc, doar consuma, spre a da un singur exemplu. investitiile de infrastructura au fost sublime dar au lipsit (aproape) cu desavarsire. unul din motivele competitivitatii scazute este lipsa unei infrastructuri serioase – atat in ce priveste traficul de marfuri dar si traficul de persoane. nu pot dezvolta de exemplu turismul fara infrastructura. se poate argumenta desigur daca suntem o tara cu potential de turism alpin, dar despre perioada de tranzit a camioanelor incarcate cu produse romanesti la export este greu de discutat, distribuim cu viteza melcului.

    2. faptul ca 60% din buget merge pe salarii, pensii, ajutoare sociale este o realitate care trebuie schimbata. dar daca dau afara 700.000 de bugetari, doar ii trec de la salarii la indemnizatia de somaj. asadar, care-i economia? in afara de cei 15-20% cat este indemnizatia de somaj mai mica, dar daca pun si asigurarea de sanatate si celelalte, s-ar putea sa ajungem la concluzia ca iesim mai scump. asadar, trebuie redus aparatul birocratic, eu nu am nici un dubiu asupra acestui lucru, dar trebuie sa creez conditii ca cei dati afara sa isi poata gasi ceva de lucru si astfel sa contribuie la bugetele respective si nu sa primeasca. atat timp cat nu fac un astffel de lucru, ca guvern, nu ma pot plange de pleiada de asistati – caci doar eu i-am facut asistati, fie ca i-am tinut in serviciu chiar daca nu am avut nevoie, fie ca i-am trecut in somaj, dar prin suprataxarea muncii nu am creat conditii favorabile pentru absorptia lor pe piata muncii.

    3. tva-ul este o taxa foarte putin elastica, aici suntem de acord. dar s-a discutat foarte mult despre evaziunea din industria alimentara (deci produse cu ciclu scurt). eu am certitudinea ca reducerea tva-ului (ca in austria si germania de exemplu) ar putea scoate din „umbra” o mare parte a acestei evaziuni, caci evaziunea in acest domeniu nu mai este rentabila.
    filozofia tva-ului ca o taxa antisociala este un simpla data din cifre, si fac un calcul sumar a ceea ce doresc sa ilustrez:
    o persoana are un venit de 1000. acest venit se duce integral pe cele necesare traiului, asadar, si simplificam lucrurile (nu ma luati la virgule), 200 se duc pe tva-ul aferent la cheltuiala de 1000, pentru cele necesarului. asadar, simplificand, am 20% tva din venitul meu net, deci deja impozitat pe venit.
    o alta persoana are un venit de 5000. din acest venit, reflectand un standard de viata mai ridcat, necesita 3000 pentru cheltuielile curente supuse tva-ului si restul de 2000 le economiseste, fie investind intr-un banal depozit sau instrumente financiare mai sofisticate, nici unele nesuportand tva-ul. asadar, cei 3000, reprezentand si concedii, vizita la teatru, etc.. vor cumula o proportie de 600 aferent de tva. asadar, raportul de tva platiti la venit este de 12%.
    deci, cei cu venituri mai mari au o sarcina de tva mai mica pentru a putea trai.
    tva-ul este deci o taxa regresiva, care incarca o povara mai mare pe cei cu venituri mici, ori tocmai acestia sunt majoritatea indiferent unde ne uitam, in austria sau romania sau oriunde doriti.
    eliminarea tva-ului nu este dorinta mea, doar echilibrarea lui, in asa fel incat sa pot creste nivelul de trai a celor cu venituri mici. de ce vreau asta – nu din socialism stimate silicon_v, ci din faptul ca astfel ii pot duce in magazine, sa cumpere mai multe produse, poate mai „baga” si o carte sau un bilet de teatru, si astfel mai face un business si un editor sau patron de teatru. bani mai multi in buzunarul cetateanului inseamna o posibilitate in plus de a dezvolta o afacere.

    statul a gestionat prost intreprinderile si le gestioneaza prost in continuare, caci gestiunea este una politica si nu una economica. este de discutat intr-adevar daca statul mai trebuie sa ramana undeva ca proprietar. eu chiar m-as incumeta sa spun ca nu. in america de exemplu daca ai petrol in curte este al tau, nu al statului. se poate si asa. nu am reticente si nu subscriu la parerea ca „am dat din mana petrolul”, chiar daca actualii exploatatori sunt austrieci. pe mine ca stat ma intereseaza ce fac cu el – deocamdata il rafineaza, deci asigura niste locuri de munca si o anumita plusvaloare se realizeaza in tara. nu discut de redevente, ma intereseaza doar secundar. luam o alta ramura, agricultura, si vedem ca exportam produse „neprocesate” si le importam „procesate”. aici cred ca statul trebuie sa faca ceva – nu in sensul unor restrictii de export, ci in sensul de a crea niste parghii pentru ca industria procesatoare sa se stabileasca in preajma materiei prime. mi se pare absurd sa export porci si sa import sunca (doar ca exemplu, nu prea stiu daca mai exportam porci!). cred ca statul are la indemana instrumentele pentru a face productia de sunca atractiva, astfel incat sa nu mai facem turism cu porcul, ci acelasi camion sa exporte in loc de 60 de porci 20 de tone de sunca. asta este rolul statului in economie dupa umila mea parere.

    in ceea ce priveste educatia si sanatatea, cred ca exista in europa sisteme care functioneaza suficient de bine, si care ar putea fi adaptate realitatilor romanesti. cred ca este mai simplu decat ne putem imagina, dar am ajuns la convingerea ca sunt interese serioase, transpartinice, pentru care nu se doreste acest lucru. la vienna sunt mai putine scoli private decat in bucuresti. la vienna sunt mult mai multi expati decat la bucuresti, este un oras cu centru onu, sediul opec, comisia atomica si multe alte astfel de institutii. aceasta situatie te cam pune pe ganduri. de ce este asa? sunt putini austrieci doritori de scoala privata, pentru ca sistemul de stat functioneaza bine. la lycee francais un an scolar costa ca. 4500 de euro cu masa de pranz si activitati after-school! cel mai select liceu privat, schottengymnasium, costa „doar” 1800 de euro.

    ar fi foarte multe de discutat, dar un forum nu ne ofera spatiul sa detaliem foarte mult, si apoi pentru creionarea unor chestiuni concrete ar trebui sa avem acces la niste date care nu se pot decela din cifre agregate, asadar suntem „condamnati” sa ne dam teoretic cu parerea.
    in cele din urma, noi trebuie sa le spunem ce dorim, si ei, politicienii, in baza acestui mandat trebuie sa faca – asta inseamna serviciul public. cand spun ce vrem ma refer desigur la lucruri serioase si viabile, nu visuri de „vreau 3000 de euro pe luna si sa nu fac nimic”. numai ca statul ar trebui sa nu mai dea 3000 de euro pe luna unora care nu fac nimic. (loc de smiley, nu stiu sa inserez).

    • +1 Corect. Nu exporti lemn, exporti mobila (nu mai spun ca reduci exploatarile ilegale). Nu exporti materii prime, le exporti prelucrate.

    • domnule schmidt, ma bucur ca va situati in barca reformista, ca sa zic asa, si insistati asupra degrevarii bugetului public prin reducerea aparatului administrativ:

      „2. faptul ca 60% din buget merge pe salarii, pensii, ajutoare sociale este o realitate care trebuie schimbata. dar daca dau afara 700.000 de bugetari, doar ii trec de la salarii la indemnizatia de somaj. asadar, care-i economia? in afara de cei 15-20% cat este indemnizatia de somaj mai mica, dar daca pun si asigurarea de sanatate si celelalte, s-ar putea sa ajungem la concluzia ca iesim mai scump. asadar, trebuie redus aparatul birocratic, eu nu am nici un dubiu asupra acestui lucru, dar trebuie sa creez conditii ca cei dati afara sa isi poata gasi ceva de lucru si astfel sa contribuie la bugetele respective si nu sa primeasca”

      dar, din pacate, ramaneti captiv in paradigma socialista:
      2.a) cei 700.000 [eu de pilda cred ca e nevoie de mai mult: aprox 1,2 milioane] de angajati ai statului ce ar urma sa fie disponibilizati NU trebuie sa primeasca nicio indemnizatie de somaj si nicio asigurare de niciun fel. Au primit destul pana acum, deci ar trebui sa zica merci ca nu li se cer banii inapoi [pentru a despagubi contribuabilii productivi reali, iara nu cei imaginari aflati in slujba statului]. A, daca intr’adevar vorbim de un stat care are o minima grija fata de viata cetatenilor sai atunci ajutorul oferit nu poate directionat in mod discriminatoriu doar catre fostii angajati ai agentiilor si institutiilor statului si, sub nicio forma, nu poate fi distribuit lunar sub forma baneasca. De ce? pentru ca statul nu trebuie si oricum nu’si permite [nu mai are de unde] sa opereze noi nationalizari ale capitalului privat s’asa extrem de subtiat [orice stipendiu banesc este obtinut prin extorcare de catre stat a cetatenilor productivi obligati sa suporte o noua socializarea riscurilor]
      2. b) statul NU trebuie „sa creeze conditii” pentru ca piata muncii sa absoarba acesti disponibilizati de lux: asta ar fi inca o discriminare si inca o interventie a statului in economie si inca o reafirmare a statului ca cel mai mare angajator din economie. Asa cum 3 milioane de romani si’au luat lumea in cap si s’au imprastiat in cele 4 zari ale pamantului ca sa’si gaseasca un rost, sa munceasca si sa’si castige prin efort propriu painea zilnica, tot astfel cei 700.000 vor putea sa se care -in situatia ca piata locala a muncii nu’i multumeste- si sa spele wc-uri prin occident [ca se presupune ca’s destul de calificati pentru treaba asta]. Nu’mi pasa mie daca bugetarul x isi gaseste sau nu de lucru, ca nici lui nu’i pasa de mine, de cariera mea si mai ales de averea mea spoliata pentru a’i asigura un salariu cu 40% mai mare ca al meu. Clar?
      2. c) daca statul isi doreste cu adevarat contributii sporit la buget e simplu: ofera reglementari mai favorabile corporatiilor europene care migreaza in prezent, adica elimina piedicile birocratice in calea investitiilor. cum se poate face asta? simplu: prin desfiintarea agentiilor de mediu, prin desfiintarea camerelor de munca, prin eliminarea contributiilor sociale obligatorii din sarcina firmelor [ce’i asta sa plateasca un patron asigurarile altora?] si inlocuirea tuturor agentiilor locale implicate in procesul de avizare/autorizare printr’un birou guvernamental central cu functionare virtuala unde orice noua firma sa fie obligata doar sa notifice infiintarea sa, angajarile facute si contractele de munca, punctele de lucru, aria activitatilor etc. A, nu se poate asa-ceva din cauza suprareglementarilor europene? pai, sa ia atunci in calcul suspenarea din uniune [posibilitate prevazuta inca in Tratate].
      2. d)daca nu bani, atunci ce poate oferi statul bugetarilor disponibilizati in masa? evident, o supa calda la una din sutele de cantine sociale. O supa si un colt de paine e suficient, poate chiar prea mult, ca si asa se incurajeaza cersetoria.

      • stimabile eunuke,

        dumneavoastra sustineti exact ce spun eu, cu mici diferente pe care le voi explica, dar pesemne ca eu sunt socialist si dumneavoastra nu – imi asum si asta, nu am nici o problema.

        1. exista legi, si intr-un stat care le respecta trebuie ca orice angajator sa le indeplineasca, asadar si statul. nu pot da afara „birocratii” fara sa-i trec in somaj. nu este nici constitutional si nici drept.

        2. statul nu trebuie sa creeze conditii pentru preluarea acestor oameni. statul trtebuie sa creeze conditii ca sa faca atractiva investitia in romania. in germania se discuta la nivel politic, de catre TOATE partidele „standort deutschland”. deci despre asta vorbesc – sa fac oportunitatea de investitie atractiva. oamenii isi vor gasi locuri de munca.

        3. NU, eu nu vreau sa plece inca trei milioane pe unde ii taie capul. romania are astazi intre 5-6 milioane de angajati in tara si ca. 2.5-3 milioane angajati afara. asadar undeva in jur de o treime din forta de munca „presteaza” altundeva SI ALIMENTEAZA BUGETELE UNEI ALTE TARI. pe mine ma intereseaza ca astia sa isi lase taxele in romania! nu stiu daca sunt socialist, s-ar putea sa fiu un capitalist la fel de cinic precum henry ford, care a facut crese pentru ca femeile care lucrau in fabrica sa poata fi mai productive. calculul facut de el l-a impachetat apoi frumos in poleiala cu responsabilitatea sociala a antreprenorului!
        dumneavoastra priviti cu ranchiuna, de inteles desigur, cum un „bugetar” poate sa castige mai mult decat un „privat”. eu privesc din alta parte, si aici nu ma refer la austria. pe timpul scumpei noastre patrii republica socialista romania, in anumite intreprinderi se lucra in acord. unii dintre directori erau suparati ca sudorii castigau mai mult ca ei – o gandire socialista. va aduc aminte ca sub inteleapta obladuire a maiintaistatoruluis statului s-a introdus o grila salariala asemanatoare, ca un specialist intr-un domeniu foarte restrans de exemplu nu poate castiga mai mult decat un ministru. asta nu-i capitalism stimabile, asta-i comunism in cea mai pura forma. daca am asa un diamant trebuie sa-l scot in evidenta si sa ma mandresc cu el – rezultatul a fost ca au plecat mai toate diamantele! un foarte prost management al resursei umane a practicat acest guvern boc sub inaltul patronaj al maiintaistatatoului statului.

        • Domnule Schmidt, multumesc pentru replica amabila. As vrea sa va ajut sa inlaturati cateva confuzii datorate gradului de colportare a paradigmei socialiste in societatea noastra:
          1. Nu exista dreptul la indemnizatie de somaj, nici dpdv al doctrinei drepturilor omului si nici statuat la nivel constitutional. Exista in schimb legi si dispozitii constitutionale care protejeaza sau ar trebui sa protejeze proprietatea privata. Asa-zisa indemnizatie de somaj este o mita oferita de stat cetatenilor neputinciosi, iar sumele destinatei fondului de mituire publica provin din spolierea averilor cetatenilor productivi. Deci indemnizatia de somaj este o haiducie nerusinata intreprinsa in scopuri populiste. Nu este nici constitutionala, nici morala, nici dreapta. Este intr’adevar legala, pentru ca statul de banditi a avut grija sa’si acopere cu un temei legal jaful sistematioc. Dar, legile, intr’un stat de drept, NU sint imuabile, se pot schimba si trebuiesc schimbate de cate ori legiuitorul constata o situatie de conflict societal datorata unor norme proaste sau discriminatorii. Desigur, partidele socialiste actuale isi datoreaza existenta unor mase largi de cetateni mituiti, deci e greu de crezut ca vor gasi de cuviinta sa stinga litigiul pe cale pasnica [dintre detinatorii de capital jefuiti si neputinciosii bugetari cadorisiti si menajati prin programe guvernamentale].
          pentru edificare:
          protectia sociala in Constitutia Romaniei:
          art 41, (1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.
          (2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.
          proprietatea privata:
          art 44(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. […]
          (2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în MOD EGAL de lege, indiferent de titular. […]
          (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
          (4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.”

          2. NU orice actiune filantropica, umanista, utilitarista sau pragmatica este socialism, ci din contra, rareori o actiune etatist-socialista are in spate o ratiune filantropica. Ford a facut protectie sociala pe banii lui si din calcul economic, NU pentru ca ar fi fost obligat de stat.

          3. Grila de salarizare din sistemul bugetar: orice guvern socialist tinde catre uniformizare, nivelare, mediocritate, prin definitie; deci cei mai buni vor fi expulzati din sistem in mod inevitabil. asa ca nu ma mira deloc „evolutia” guvernului boc. sub o astfel de guvernare e firesc ca un preafericit degeaba sa incaseze 80 de milioane, iar un nefericit de operator in gestiunea programelor ue sa ia 20. [deci, sa fie clar: eu nu sustina ca functionarii guvernamentali ar trebui sa fie cei mai prost platiti birocrati, ci doar ca guvernul sa se conecteze la piata muncii unde sa concureze cu celelalte corporatii pentru atragerea celor mai buni in structuri organizatorice la fel de elastice in organigrama ca si cele ale competitiei]

          • stimabile eunuke,

            ma bucur sa avem un dialog constructiv si argumentat.
            eu am avut o perioada angajati in romania si tin minte ca plateam o taxa care mergea catre un fond de somaj – din care, daca dadeam afara pe respectivul, isi incasa apoi indemnizatia pentru cateva luni, functie de cat muncise. acum, guvernul boc a schimbat cdul muncii cred ca in primavara 2011, si nu mai sunt „actualizat”, firmele fiind inchise si eu plecat.
            indemnizatia de somaj inteleg ca nu se plateste ad infinitum, dupa o anumit aperioada inceteaza. intre boi fie vorba, asta fiind o senzationala jmecherie statistica, acesti oameni nu mai apar in rata somajului.

            ford a facut-o acum aproape 100 de ani pe banii sai, caci america este altfel organizata. astazi cred ca legea este altfel, si de fapt el, avand succes cu solutia implementata, a conditionat si legea. la vremurile acelea fluctuatia personalului si mobilitatea sa, chiar si in america, era mai scazuta. la cremea respectiva era o onoare si o mandrie sa fi inceput la ford si sa fi iesit la pensie la ford, astazi daca nu ai schimbat 15 joburi inseamna ca esti prost. si aici are loc o schimbare de paradigma, astazi nu prea mai exista „forzi” – capitalistul a fost inlocuit de administrator. noi de fapt nu mai avem capitalism, dar asta-i alta discutie.

            cea mai mare problema in romania este insasi constitutia – este o lege unica in lume si ar trebui de fapt preluata in guiness book of records. este singura lege care iti da voie s-o incalci fara sa ai repercursiuni – desigur, sa n-o incalci prea rau. cred ca spiritul ei reflecta in buna masura lipsa de responsabilitate mai mare sau mai mica a „clasei conducatoare”.

          • stimabile eunuke,

            trebuie sa fac si eu precum inaltmultstimata curte constitutionala, sa dau cu erata – in textul de mai sus s-au strecurat niste erori de tastare, cea mai esentiala fiind in loc de „intre boi fie vorba” ce trebuia sa fie „intre noi fie vorba”. imi cer scuze, nu am recitit inainte de a apasa pe buton si uite ca absolut involuntar a iesit ceva ce ar putea fi interpretat complet gresit. mea maxima culpa.

            mai e una cu cdul muncii in loc de codul muncii, dar aceea nu este „interpretabila.

            asadar, inca o data mea culpa, va asigur ca nu este vreo intentie.

      • sorry eunuke, dar in paradigma aia socialista pare ca actionati dumneavoastra. am trecut in diagonala, recunosc, peste comentariul dumneavoastra, mai ales datorita introducerii pe care ati facut-o. Pretentia ca 1,2 milioane ar trebui dati afara din sistemul bugetar nu se bazeaza pe un calcul, ci pe o convingere de sefulet cu apucaturi dictatoriale. De asemenea, lipsa unei indemnizatii de somaj este iarasi ceva profund de stanga: numai in statele socialiste nu exista asa ceva. Somajul este un rau necesar, o stare de munca pana la urma, obligatia asistatului respectiv e sa fie oricand la chemarea oficiului de plasare. In plus mentalitatea asta cu omul care trebuie sa se descurce in hatisul de legi al statului modern, deoarece are nefericirea de a fi obligat sa traiasca, pentru ca pana si moartea sa e prea scumpa pentru comunitate, nu poate fi de dreapta. Multumirea si siguranta viitorului sunt elemente esentiale pentru paradigma de dreapta. Doar lucratorul sigur de locul sau de munca si multumit de veniturile sale, investeste, face credite, intr-un cuvant consuma. Mentalitatea de stanga e cea care uniformizeaza si pleaca de la convingerea ca lucratorul isi va face oricum un locusor de trai, unde fie-si bea amarul, fie isi bate nevasta. Viata nu e un labirint, in care unii inchid altora trecerile ca intr-un joc video.
        Reducerea birocratiei este in sine un lucru bun, dar este tot o posibilitate de eludare a democratiei muncii. Reducerea ei creaza posturi inca mai privilegiate in administratie, tocmai princumulul de puteri care urmeaza unor astfel de reduceri: dumnezeii locali. Crearea unor privilegii exclusiv pentru angajator nu este eficienta decat pe termen scurt. Impresia ca renuntarea la unele clauze contractuale, practicate masiv in vestul cel asistential, nu este de dreapta, atat vreme cat multinationalele ofera in continuare contracte colective de munca, standardizate, neindividualizate, bazandu-se doar pe principiul ca la poarta mai stau inca 10 mii de doritori, n-are nimic de a face cu dreapta pe care pareti ca o sustineti. Metodele propuse sunt stangace rau.

  21. Sunt comentarii in aceasta dezbatere mai valoroase decat multe articole publicate in presa romaneasca din ultimii ani. Reies clar diferente ideologice, abordari pragmatice, idealiste, doctrine, mentalitati.
    Felicitari contributorilor pentru dezbaterea valoroasa!
    Herr Schmidt: Ausgezeichnet!

    • sehr geehrter herr bolos,

      va multumesc pentru aprecieri si trebuie sa multumesc si stimabililor hantzy, eunuke, silicon_v si last but not least domnului vlaston pentru luarile de pozitie incitante care au facut posibil dialogul.

      va intreb daca va puteti imagina un stat precum o societate pe actiuni foarte diversificata. recunosc, ideea nu imi apartine, am „preluat-o de la ross perot, insa doar ca idee de baza, nestudiind propunerea domniei sale pentru americani in detaliu.
      traim in secolul 21, asadar o astfel de societate comerciala trebuie sa aiba ca o prima prioritate managmentul resursei umane. este un potential „regenerabil” spre diferenta de petrol sau alte zacaminte. scopul acestei „firme” este „extorcarea” a cat mai multe taxe (nu ma refer la un sistem sufocant!) de la cat mai multi contribuabili, pentru asigurarea plusvalorii create de calitatea resursei umane. asadar, precum in companii care isi trimit oamenii la tot felul de cursuri de specializare si perfectionare, sau isi creaza „ucenicii”, si aceasta corporatie, statul, trebuie sa aiba grija de ei. corporatiile de asemenea se ingrijesc de sanatatea angajatilor (in viziunea mea nu sunt angajati ci contribuabili!) din simplul motiv mai sus mentionat deja, pentru ca doar un om sanatos alimenteaza bugetul, un om bolnav il „secatuieste”. deci, eu zic ca aceasta companie, romania, are nevoie de oameni educati si sanatosi, tocmai pentru a crea plusvaloare si pentru a alimenta bugetul.
      to put it in a nutshell cum se spune asa de frumos, prioritatea zero este resursa umana, in cele doua componente ale sale, educatia si sanatatea. astea nu costa, ci trebuie facute sa „aduca”, crescand productivitatea muncii. incepand cu zilele lucrate in plus (deci putine concedii medicale) si „exportand sunca in loc de porci” pentru a prelua un alt exemplu dat mai sus.

      aceasta romanie corporatista in viziunea mea, are pe langa potentialul uman si un potential energetic, care incet incet incepe sa fie valorificat, si un potential agro-industrial, despre care mai mult se vorbeste dar mai putin se face. au fost acum niste masuri luate, sa vedem daca nu „incremenesc in proiect” (am pus ghilimele, vine de la domnul liiceanu, ca sa nu fiu apoi acuzat de mai stii ce).

      deloc de neglijat este partea de infrastructura rutiera si feroviara. suntem legati la lume online, comunicam instant, dar viteza de deplasare reala a marfurilor este inca mult sub o medie rezonabila.

      a, si inca o idee – pensionarii nu sunt asistati sociali. pensia pe langa faptul ca este un drept patrimonial, pensionarii sunt un creditor ai statului. in viziunea mea sa spunem ca au cumparat obligatiuni de stat si trebuie sa le dau lunar cuponul! ca eu, romania corporatista, nu am administrat bine fondurile, este vina mea, nu a lor. pensia nu este o investitie speculativa de genul forex, nici macar o investitie in actiuni, ci in obligatiuni de stat. chiar si prin lege. ma refer la pensia obligatorie. daca o desfiintam si facem din ea un individual retirement account ca la americani, este o discutie de viitor – cei care deja au contribuit nu pot fi „expropriati”. dar si pensionarii pot fi contribuabili – interzicerea cumulului pensie si alte venituri din munca dependenta este o prostie. ca sa nu fiu gresit inteles – vorbesc de modelul practicat de exemplu in austria – nu pot fi si la pensie si la un alt fulltime-job, asta ar fi o contradictie in termeni. dar pot fi la pensie si sa mai fac in jur de 500 euro lunar, pentru care nici macar nu trebuie sa platesc impozit pe venit!!!! dintr-un part-time job sau un job temporar (werkvertrag, conventie civila).

      ramane insa intrebarea fundamentala herr bolos – pe langa faptul ca astfel de discutii sunt frumoase si incitante si ne ajuta nu numai sa ne cunoastem mai bine dar si sa gandim si regandim anumite idei pe care le avem, cum iesim din virtual si intram in real. degeaba avem ganduri bune daca ele nu „ies in afara”, adica deschid o discutie mai larga si in cele din urma ajung la „comitetul director” al acestei corporatii care este romania.

      • Da, multumim, dle Schmidt. Impartasesc multe din ideile d-voastra, dar inginer fiind, nu stiu sa le exprim asa bine :)

      • Va multumesc si eu, Herr Schmidt, pentru mentiune. Recurgand si eu la o analogie, as spune ca statul roman este ca un pacient, cu boli multiple, unele mai evidente, altele mai ascunse. Multi sunt cei care doresc, cu adevarata dedicatie, sa-l insanatoseasca, insa greseala majoritatii dintre ei e ca incearca pastile pentru o anumita boala, netinand seama la efectele secundare.

      • Exista o serie de servicii publice care nu pot fi gandite in termeni de „productivitate” definita in acelasi mod ca in cazul corporatiilor. Majorarea productivitatii se poate realiza in doua moduri, prin majorarea muncii pentru o suma similara sau prin diminuarea venitului pentru o munca similara.
        O unitate de pompieri de exemplu, poate fi „productiva” daca exista multe incendii de stins, ceea ce este aberant, o sectie de politie depinde de numarul de infractiuni rezolvate, ceea ce presupune incurajarea numarului de infractiuni pentru a se solutiona mai multe, o puscarie este „rentabila” daca ii infometeaza si exploateaza pe cei inchisi, o unitate militara este „productiva” daca exista razboi, etc. Justitia este „productiva” daca exista un numar mare de procese. In sanatate profitul este echivalent cu moartea si suferinta unora spre beneficiul altora.
        In educatie „productivitate” inseamna mai multe discipline/ore la acelasi profesor, adica o specializare mai redusa, adica o calitate mai slaba.
        Daca se pune problema reducerii veniturilor, avem in vedere pozitia statului pe piata muncii in acest domeniu: salarii mici, locuri de munca nesigure, mediu de munca infect. Este clar ca oferta este departe de orice ar putea atrage competenta.
        Dilema productivitatii se rezolva prin diminuarea cantitatii de munca necesara si majorarea salariilor. Aici cel mai puternic si imediat efect il are preventia. Daca sunt mai putine incendii este nevoie de mai putini pompieri, daca sunt mai putine infractiuni de mai putini politisti, daca sunt mai putine procese, si proceduri mai rapide, de mai putini judecatori, daca se previn boli e nevoie de mai putini medici, etc. Peventia este complicata, si presupune un efort intelectual si de reforma mult mai amplu decat „jugularea” sistemelor publice.
        Legat de pensii, una dintre marile greseli ale actualului sistem este definirea (profund gresita) a incasarii contributiilor ca venituri si a platii pensiilor ca cheltuieli. Pensiile sunt restituiri ale plasamentelor contribuabilului gestionate de stat. In acest sens colectarea este o creditare a statului si plata este o restituire.
        Competenta sectorului public este data de profesionalism, seriozitate, etica, valori care nu sunt promovate, mediatizate, admirate. Mixul de succes este actualmente mai mult o suma de vocalizare+miselie+oportunism+coruptie. Gentilomul este o specie in pericol de disparitie. Dar, eu sunt optimist, si sper ca roata sociala sa se invarta dinspre noroi spre soare pentru o vreme. Dupa decadenta urmeaza criza dupa care urmeaza seriozitatea, care se pierde spre decadenta si spre o noua criza. Cicluri economice, sociale, umane inexorabile.

        • sehr geehrter herr bolos,

          productivitatea este o chestiune de definitie in cazurile enumerate de dumneavoastra. iau doar unul dintre ele si anume in legatura cu politia = securitatea cetateanului. am spus-o intr-un alt context, ca actuala paradigma in aceasta privinta in romania este absolut gresita – mai multi procurori, mai putini politisti. o atitudine de preventie trebuie sa fie exact invers. am tot dat exemplul in austria, unde sunt per total 380 de procurori! dar foarte multi politisti! se reduce numarul pagubelor si atunci politia este „productiva”. pot analiza eficienta in numarul de cazuri rezolvate.

          in educatie productivitate nu inseamna numarul de ore ci indicii de calitate ai elevilor/studentilor. ma gandesc ca la un werkvertrag – trebuie sa stai pana termini (desigur, exagerat formulat – cu doamna gorga am dezbatut pe aceasta tema destul, copilul meu mergand de doi ani la scoala la vienna).

          sistemul de sanatate poate fi un „exportator” de produse de sanatate – am informatii certe ca la akh in vienna se factureaza catre pacienti romani servicii prestate intre 500.000-700.000 euro PE LUNA! (bineinteles inclusiv onorariile medicilor, care practic opereaza „privat” – asta nu inseamna la negru!).

          iar in ceea ce priveste pensiile vad ca nu avem divergente nici de opinii nici de definitii (nu stiu sa pun smileys).

          eu cred ca de la educatie porneste toata problema, dar asta include pe langa sistemul educational si cei 7 ani de acasa in opinia mea. desigur, media joaca un rol in perceptia maselor si promovarea modelelor, dar cel mai hotarator rol il joaca mentalitatea „haiducului”.
          iarasi ma repet, dar revin cu exemplul meu clasic:
          daca in germania/austria fritz ii spune lui hans ca martin a furat, atunci martin este hot si in consecinta nefrecventabil.
          daca in romania ion ii spune lui gheorghe ca marin a furat, gheorghe intreba ce? si de la cine? functie de ce a furat si de la cine este ori un nemernic ori un smecher demn de admiratie. asadar aceasta ambivalenta a furtului este o problema fundamentala in mentalul romanesc. in mod interesant acest aspect se reflecta si in constitutia romaniei, care cred eu ca este singura lege din lume care in cuprinsul ei specifica lipsa de sanctiune in cazul unei incalcari, e adevarat mai putin grave, a ei. asadar, in romania, conform principiului haiducesc, premiera mondiala in principiile dreptului, poti sa furi un pic fara sa fi hot. atentie, nu vorbesc de intinderea unei sanctiuni si vorbesc de completa lipsa a acesteia. circumstante atenuante inseamna ca te condamn de hot, cu inscriere in cazier, dar din varii motive iti dau cu suspendare.
          constitutia poate fi constitutional incalcata si de presedinte dar si de guvern, care prin instrumentul ordonantelor de urgenta poate emite „legi” (atentie, separarea puterilor in stat!!!!) cu aplicare imediata, deci si cu efecte imediate, care ulterior se dovedesc a fi neconstitutionale. nu-i bai conform constitutiei, efectele produse raman, caci legea doar nu retroactiveaza si nimeni nu este sanctionat ca a incalcat constitutia. asadar, romanul e frate cu codrul, caci doar e haiduc, si pe dupa pomi merge si asa ca nu ne vede nimeni.

          in privinta ciclurilor s-au scris biblioteci intregi. dar au scris si unii cum faci bani pozitionandu-te anticiclic. ar fi o perspectiva guvernamentala interesanta, nu credeti? daca toti se apuca sa creasca porci sa faca sunca (in austria a existat la un moment dat un fenomen numit „schweinezyklus” analizat de wirtschaftskammer), si prin urmare din pricina supraofertei o sa scada pretul, nu ar fi bine sa ne apucam sa mangaiem niste vaci si sa le dam si-o bere? o sa le vindem scump! si cand se vor lua din ce in ce mai multi dupa noi si o sa isi ia vaci si o sa le dea si ei bere, noi o mutam iar pe porci, ca intre timp si-a revenit pretul, ca doar acum „e” mai multe vaci in piata.

          hochachtungsvoll,
          ihr frank g. schmidt

          • Sehr geherte Herr Schmidt
            Asa cum spuneati dvs, problema este la „comitetul director”, si acolo a fost mereu. Rar am vazut sclipiri temporare de disciplina (Mihai Tanasescu la Finante, Mugur Isarescu la BNR de exemplu). Si daca la varf nu exista disciplina, evident haosul se imprastie si se amplifica spre baza piramidei.
            Educatia morala este cea care lipseste, pentru ca valorile sociale au fost rasturnate si bulversate. Modelul „fara munca” este promovat insistent, neincrederea in educatie este cultivata asiduu in media, ignorandu-se un adevar simplu, nu se poate „exploda” un nou sistem. E nevoie de munca grea, de ajustari bine gandite si planificate, de un proces auto-generator de reforma ireversibila. La noi, se da o lege si se declara reforma efectuata, cand de fapt este nevoie de management, de administratie, de maruntisuri puse in ordine unul dupa celalalt de la registraturi, pontaje, contabilitate, planificari minutioase, planuri de achizitii atent construite, fise de post calculate cu grija, structuri administrative focusate pe obiective clare si fezabile cu resurse alocate corespunzator si la timp, bugete atent intocmite si bine justificate pe departamente, compartimente, directii, etc. Avem nevoie de logistica, disciplina si bun-simt mai mult decat de legi, standarde, norme. Nu e o stiinta complicata, nu sunt ecuatii fanteziste, este munca grea si frustranta. Sedintele trebuie sa fie pregatite, organizate la anumite ore in anumite zile, cu o ordine de zi bine intocmita, cu rapoarte planificate pe sedinte si sarcini clare si bine determinate. Trebuie ordine in haos, si asta se obtine foarte greu. Asta nu avem de fapt, management adecvat si realist. Avem nevoie de ritm, nu de infarcturi si tahicardii in serie.

            • sehr geehrter herr bolos,

              pe mine ma fascineaza si ma intriga intr-o oarecare masura ca cei mai multi romani plecati reusesc sa se integreze destul de bine in ordinea „de aici” – si ma refer strict la austria, germania, elvetia – sa spunem tari mai „riguroase” decat italia sau spania (poate perceptia mea este gresita si atunci imi cer scuze anticipat).

              asadar, nu „personalul executant” este problema ci asa cum spuneti si dumneavoastra, managementul. asadar am restrans deja considerabil numarul de persoane care trebuie „adaptate” comportamental. in germania recent reunita s-a petrecut foarte des urmatoarea situati – managerul de santier, un wessie, dadea o norma de munca si muncitorii, ossies, se apucau de treaba. joi pe dupaamiaza venea in „inspectie” si ossies erau cu treba facuta, chiar bine, si stateau la taclale, caci nu mai aveau cu ce lucra. ei nu au mai raportat progresul si nici el nu credea ca norma poate fi depasita, asadar problema era in comunicare. s-au inteles ca in momentul cand ajung cu materialul catre final, sa comunice pentru a dispune livrarea unei noi transe de material. aparent simplu, dar si ossies au cuplat, caci terminau mai repede constructia si astfel castigau mai multi bani.

              in romania se face apologia, pe fond corecta, a antreprenorului, a initiativei particulare. in vest se discuta de multa vreme de „intrapreneur”, adica initiativa particulara in interiorul companiei in ideea de a facilita fluxurile de informatii, de marfuri etc. sistemul nu va putea fi modificat decat in momentul cand se raspandeste SI sustine aceasta idee de „intrapreneurship”. aceasta responsabilizare pare la prima vedere hilara – la americani paznicul de parcare a devenit „security manager” – dar tocmai „ridicarea” la rang de manager ii sporeste „selfesteem-ul” si il face mai productiv, adica mai vigilent. secretarele au ajuns manager assistant, suna mai important nu? dar produce o mai buna identificare cu compania. conceptul este stravechi si aparent inventat de maria theresia – care „innobila” diversi birocrati cu tot felul de titluri, in mod interesant fara sa le mareasca si salariul. omul se simtea mai „respectat” in comunitate si mai important si in mod interesant isi facea si treaba mai bine.

        • Ba nu ar trebui sa existe, mister. Pompierii exista pentru ca pagubele provocate de incendii sunt mai mari decat plata unei astfel de forte. La fel si alte servicii, in general. Stiati ca, chiar si la elaborarea pedepselor de inchisoare pentru diverse infractiuni se aplica algoritmi care sa eficientizeze …economic vorbind toata povestea? Asadar, nu trebuie sa existe nimic ne-eficient. Desigur, eficienta trebuie gandita pe termen foarte lung, nu asha, de pe azi pe maine. Tocmai de aceea, educatia nu trebuie privita ca un consumator ci ca un generator. Insa trebuie tinut cont de faptul ca daca si educatia aceea nu mi produce, se vor intampla transformari…ca vrem sau nu vrem care sa reduca imputul financiar.
          In ceea ce priveste pensionarii (nu mai stiu cine vorbea aici, pe thread) poate ca aveti dreptate…ei sunt „actionari”. Dar asta e un „mof” mai nou. Pensionarii exista de 2 generatii. asadar nu stim soarta unui astfel de sistem. El poate sa esueze sau sa reziste, cu transformarile de rigoare. Clar ca in conditiile actuale el nu va functiona prea mult. La fel, si sistemul medical…in toata lumea. Deci nu va mai cramponati…sistemul a fost supralicitat…trebuie sa se dea inapoi. Nu toti vor avea drept egal la medicina si pensii babane, nu toti vor putea trai cum a trait o generatie sau doua pana acum. Ganditi-va pe o scala a timpului ca ultimele 2 generatii sunt nimic si ca poate acest „experiment” nu va dainui. Dar sa CERI si sa CERI si sa te imprumuti ca sa sustii un sistem care intr-o zi va colapsa zgomotos sub propria neputinta, nu cred ca este indicat. Eu sunt un economist incepator, dar analizele mele economice si sugestiile de business developer se vor baza intotdeuna pe prudenta si pe acceptarea faptului ca anumite lucruri, oricat de dureroase, trebuiesc sfarsite la un moment dat…the gate stage startegy.
          Toate frumoase!!!
          PS. Si nu uitati ca pensia cea mai buna nu e cea de stat…si nici cea privata. Sunt activele, sunt copiii, sunt sanatatea.

          • stimabile domn razvan a,

            sistemul pensiilor a fost inventat si perfectat in forma actuala, devenita nesustenabila, in anii 50-60. el de fapt a fost si este o schema piramidala – contractul intre generatii! de fapt se baza pe o chestiune naturala, cine nu avea mai multi copii o ducea greu la batraneti, asadar s-a proclamat ca vom avea tot timpul un spor al nasterilor, mai controlat sau nu, dar evolutia va fi pozitiva. astazi vedem ca pe fond previziunea era corecta, insa regional privita nu mai este sustenabila. multe guverne vestice accepta imigratia tocmai din acest motiv, unii trebuie sa plateasca pensiile unora care fie nu au mai facut deloc copii sau au facut prea putini.

          • @Razvan A
            Daca sunteti atent la formularea folosita de mine o sa observati ca am luat in calcul exact ceea ce spuneti dvs. Exemplele arata tocmai absurditatea abordarii pe ideea de „productivitate” abordata in stil corporatist. Pentru sectorul public exista ABC sau ACB pe domeniu, si altele de acest gen. „productivitatea” privita in sens corporatist la stat este paguboasa. Multe concepte de „business” nu au noima in sectorul public, de exemplu „profit”. In sectorul public profitul poate insemna colectarea de resurse din taxe si impozite si neutilizarea lor (macro) sau acumularea de resurse din finantari (nu are legatura cu eficienta). Conceptual profitul este rasplata investitorului de capital, asa cum renta este rasplata pentru terenuri si salariul pentru munca. Cine poseda capitalul statului, pe cine rasplatim, cine ia „dividende”?
            Pana si productivitatea este o falsa masura, pentru ca rezultatele nu sunt comparabile. 100 de pacienti tratati la 1000 euro/zi nu inseamna acelasi lucru cu 100 de pacienti tratati cu 100.000 de euro pe zi. In invatamant este imposibil sa compare un cost de 1500 lei/an/student cu un cost de 10.000 euro/an/student pentru ca pachetele de servicii sustenabile sunt evident diferite.
            Sa va ganditi cu multa atentie la ceea ce am spus eu si Herr Schmidt legat de pensii, s-ar putea sa descoperiti cheia tranzitiei catre ceea ce vreti dvs. Pensiile nu sunt incompatibile cu sursele pe care le mentionati, le completeaza.

            • sehr geehrter herr bolos,

              citind acum raspunsul dat domnului razvan a, am realizat ca nu am specificat un element esential in viziunea mea „corporatista” – facand abstractie de faptul ca nu am definit exact „profitul” care trebuie sa-l faca statul, statul ar trebui sa reinvesteasca acest „profit” tocmai catre dezvolarea infrastructurii, sistemului de sanatate etc. in mod ideal statul ar face un deficit situat in jurul ratei de inflatie, dar intram deja in alte zone complicate, mase monetare, etc. si nu cred ca este cazul aici si acum.

              ideea fundamentala in viziunea mea este ca veniturile statului sunt taxele si cheltuielile, pe sanatate, educatie, infrastructura, etc. sunt cheltuielile directe si indirecte necesate obtinerii acestor taxe.

              simplist privit exemplul cu pacientii totusi este abordabil si in felul urmator: daca am 1000 euro/zi pe pacient, doctorii ma costa 200, personalul sanitar 150, personalul administrativ 200, ….. daca ma costa 100.000/zi si doctorii ma costa 20.000, personalul sanitar 15.000, avem doar o problema de ordin nominal, mai taiem 4-zerouri cum am mai taiat si am rezolvat problema.
              dar sa stiti ca si actul medical este supus unui calcul de productivitate – casa de asigurari din austria a socotit niste baremuri decontabile pentru fiecare act medical. unele spitale se specializeaza pe diverse tipuri de servicii medicale pentru ca pot face profit din baremurile stabilite, altele se specializeaza pe alte servicii, caci au alt profil. totul se pliaza pe o structura de costuri.

              pentru servicii de ambulanta avem rotes kreuz, malteser, johanniter, grünes kreuz, samariter si or mai fi si cativa altii. totul se deconteaza, si daca la sfarsit nu ramane un mic plus nu se mai face.

              am convigerea ca exista astfel de indici calculati la nivelul austriei de exemplu, cat poate sa coste un anumit serviciu. de aici de exemplu sunt sigur ca s-a ajuns la concluzia ca un venit de ca. 500 euro pe luna, adica 6000 pe an nu merita impozitat, caci mentenanta acestui cont costa mai mult decat aduce. trebuie sa-i verifici scutirile de impozitare, are doi copii sau nu, etc., cheltuieli care ar excede valoarea impozitului incasat. asadar, pe astia nici nu ii primesc la ghiseu caci nu are nimeni timp de pierdut, caci vorba aia, time is money.

            • sehr geehrter Herr Schmidt

              Ideea este simpla, trebuie sa existe un buget echilibrat (pe metoda cash-incasari si plati), adica deficit să fie 0 sau apropiat de 0. Din acest buget, trebuie sa existe un excedent operațional care sa finanțeze investiții astfel incat încasari=plăți. Investițiile trebuie să fie generatoare de venituri viitoare, ceea ce înseamnă un buget perfect sănătos. Dacă investițiile îndeplinesc condiția VAN (NPV) pozitiv, costul capitalului fiind sustenabil, se pot face investiții suplimentare pe bază de credite.
              De exemplu, o autostradă care generează venituri directe (taxe de autostrada) si prin creștere economică colectare de impozite suplimentare în fluxuri anuale actualizate care să permită recuperarea investiției și a costului capitalului este fezabilă, o autostradă care nu produce VAN pozitiv nu este fezabilă. Problema este că avem un deficit operațional, finanțat la un cost exorbitant pentru nivelul de risc aferent, și investiții care nu generează VAN pozitiv deci adâncesc deficitul operațional ulterior.
              Criteriul VAN poate fi aplicat la orice activitate inclusiv la colectarea de impozite și ar trebui sa apara in nota justificativă pentru orice decizie fiscală, de asistență socială, în educație cu variante, cu probabilități, cu efecte prognozate. Dacă sufiecient de multe activități se eficientizează începând din momentul X la momentul X+20 toate activitățile devin eficiente.
              Deocamdata la investiții se trec bunuri cu valoare mare, indiferent dacă generează beneficii ulterioare sau nu. În practică asta înseamnă o stivă de inutilități scumpe gen plasmă de 2 m în birou la director, autoturisme de lux care ruginesc inutil, laptopuri de valori exagerate (”overkill” pentru activități administrative), aparate medicale pentru care nimeni nu a prevăzut sustenabilitatea consumabilelor, care stau nefolosite din lipsa de fonduri și alte astfel de ciudățenii. Teoretic, conform legii, se poate justifica achiziția de tichii de mărgăritar dacă se respectă procedurile în vigoare. Și așa se naște și se cultivă deficitul, sărăcia și Ministerul Dobânzilor cu buget egal cu sănătatea, educația și cultura la un loc.

  22. Domnule Bolos,

    observ ca folositi doar NPV -ul in argumentele dumneavoastra. Se poate insa implementa si IRR-ul care eventual ne-ar da o indicatie mai clara. Insa calculele strict cantitative nu sunt recomandate, mai ales in discutia de fata. De aceea trebuiesc combinate cu cele calitative pentru a avea o viziune mult mai clara…pe termen lung.
    Oricum, intocandu-ne la povestea nostra, cred ca problema sta in calitatea oamenilor din sistem si nu a legilor in sine. Cand ministerele colcaie de coruptie si de lacomie, cand trepadusii sunt adusi pe „recomandari” de casa, normal ca invetitiile se vor face pe plsme si lucruri nesustenabile in loc de aplicare a unei strategii de prioritati. Asta e alta discutie, oricum

    • IRR este mai util in selectarea intre variante alternative, este un nivel de rafinare superior. La fel si DRA si altele. Eu am un indicator pe care am incercat (fara succes) sa-l promovez Fluxul de Avere Pozitiv, (FWF, Forecasted Wealth Flow) care cuprinde toate beneficiile stakeholderilor unui proiect, ar fi superb in domeniul public.

  23. Domnule Vlaston, din pacate politizati discutia, ati ajune la adevar daca nu ati politiza-o,( cum fac si cei care va combat) Cheia rezolvarii problemei sta de fapt in adevarul afirmatiei dvs. ca economistii actuali nu au gasit solutii ca lumea capitalista sa evite criza. Totusi, economistul Keynes ( englez) a salvat capitalismul din marea criza din 1929-1933. Deoarece economistii actuali l-au dezavuat pe Keynes, poate e mai util sa revenim la ideile acestuia din „Teoria generală a ocupării forței de muncă, a dobânzii și a banilor”, mai ales ca teoria sa are si un suport matematic. Din pacate… pentru politicieni, ceea ce spune el , nu se poate reduce la austeritate ori …dezmat. IMi pare rau ca nu am vazut la timp articolul dvs. Sper ca veti vedea interventia mea, va veti informa cu privire la J.M.Keynes si-mi veti raspunde.

  24. P.S.Cum dumnezeu este matematician, orice solutii care n-au un suport matematic- n-au nicio ecuatie in spate, chiar daca economia este atat de imprevizibila- nu valoreaza nimic. Astfel- trebuie luate masuri prociclice, injectati bani, dar cati ? Trebuie redus nr. posturi de bugetari , dar cu cat? Raportam nr. bugetarilor din Romania la angajatii din domeniul privat sau la populatia Romaniei? Reducerea birocratilor fara simplificarea legislatiei care genereaza birocratiei este utila ori genereaza haos?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Stefan Vlaston
Stefan Vlastonhttp://stefan-vlaston.blogspot.com/
Candidat din partea ARD la Camera Deputatilor la alegerile din decembrie 2012 Profesor de liceu, director de liceu in perioada 1990-2008, Presedintele asociatiei EDU CER- Educatie si Cercetare. Preocupari in domeniul politicilor educationale, in privinta calitatii educatiei, a managementului educational. Contributii in media scrisa si audiovizuala, pe temele privind educatia, formarea profesionala si cercetarea.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro