Home » Economie »Global / Europa »Sinteze » Citesti:

Înapoi la Bretton Woods

Theophyle noiembrie 9, 2010 Economie, Global / Europa, Sinteze
22 comentarii 4,374 Vizualizari

Preşedintele Băncii Mondiale, Robert Zoellick, afirmă într-un editorial publicat în Financial Times că marile economii ale lumii ar trebui să ia în considerare modificarea standardelor globale pentru stabilirea aurului ca etalon monetar care să ghideze mişcările valutelor.

Robert Zoellick, care conduce Banca Mondială din 2007, spune că lumea are nevoie de un nou program Bretton Woods – regim adoptat la nivel internaţional în 1944, care plasa aurul ca etalon monetar, funcţional până în anul 1971 când sub administraţia Nixon, dolarul a devenit moneda de rezervă. (Financial Times: aici si aici & SaFi)

Cateva cuvinte despre Bretton Woods.

Conferinta Monetara si Financiara din 1944 de la Bretton Woods a abordat pentru întâia oara problema crearii unui sistem monetar international, bazat pe etalonul aur-devize si, în cadrul acestuia, pe dolar ca principala moneda de rezerva.

  • Propunerea facuta de de J. M. Keynes de creare a unei monede internationale, denumita „bancor”, nu a fost acceptata.
  • A prevalat conceptia americana cuprinsa în Planul White de a se utiliza pe plan international monedele nationale.
  • Propunerea crearii unei monede internationale a fost numai un adevar prematur, mecanismele monetare ulterioare fiind favorabile punerii în circulatie si utilizarii în proportie tot mai mare a unei astfel de monede (DST) emisa de FMI.
  • Crearea în 1944 a SMI a însemnat primul mare succes al ideii de cooperare internationala în sistemul monetar, un succes al conceptiei, potrivit careia o moneda nationala poate îndeplini functii internationale si, ca atare, poate servi ca pivot al sistemului.
  • SMI din 1944 a fost conceput ca un ansamblu de norme si tehnici convenite si acceptate pe baza unor reglementari institutionalizate, menite sa coordoneze comportamentul monetar al tarilor în relatiile de plati si de stingere a angajamentelor reciproce, generate de schimburile comerciale, necomerciale si de miscarile de capital pe plan international.
  • Ansamblul acestor norme de conduita monetara internationala au fost incluse în statutul FMI, organism creat în scopul supravegherii si sprijinirii aplicarii de catre tarile membre a principiilor de functionare ale sistemului nou creat. (Bretton Woods – Fragment)

Dupa exact 66 de ani, in mijlocul unei crize economice care nu se sfarseste, si dupa “aruncarea pe piata” a 600 de miliarde de dolari de catre FED, care trebuia sa “stimuleze” economia americana in detrimentul cetatenilor Statelor Unite (prin erodarea economiilor lor) si exportarea unei inflatii spre economii care detin rezerve de dolari (majoritatea economiilor lumii) lovind in eforturile altor state de a iesi din criza prin masuri de austeritate drastice se ajunge la greseala  primordiala – Conferinta Monetara si Financiara din 1944 de la Bretton Woods si hotararea aplicarii unui sistem discretionar si politizat.

Etalonul monetar care a fost decis la Bretton Woods a reprezentat un principiu de baza al sistemului, economiile nationale si FMI cooperând la aplicarea lui în practica. În cadrul SM creat în 1944, dolarului i-a revenit rolul de etalon si, într-un cadru mai larg, cel de moneda de rezerva si de plata pe plan international. Faptul ca aurul a fost considerat marfa si mijloc de schimb i-a asigurat exercitarea, alaturi de US $, a rolului de etalon,  rol care s-a diminuat treptat si care va înceta în 1971, odata cu sistarea convertibilitatii internationale a US $ în aur. Aceasta stare a fost mama tuturor problemelor cu care se confrunta sistemul monetar actual.

Regandirea acestei greseli si declaratiile recente ale lui Robert Zoellick,  Preşedintele Băncii Mondiale, si convocarea unei noi conventii de genul Bretton Woods (II) este imperativa – cu cat mai repede cu atat mai bine.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "22 comments" on this Article:

  1. [...] This post was mentioned on Twitter by Mihaela Biolan, Politeía. Politeía said: Înapoi la Bretton Woods http://t.co/ijdwUIU via @AddThis [...]

  2. mircea spune:

    Altceva decat dolarul este necesar.Intoarcerea la aur ar fi ca un atac nuclear.Cred ca daca s-ar lansa toate bombele nucleare existente si efectul nu ar fi atat de dezastruos ca intoarcerea la aur.Sper ca tarile dezvoltate,ca de ele depinde,sa gaseasca un etalon mondial,altul decat metale pretioase.Banu trebuie sa ramana o marfa ,dar este necesara o noua reglementare si mai ales sanctiuni mai drastice pentru cei care nu respecta regulile.

  3. Flavian spune:

    Prin anii 30 in timpul primei crize americanii i-au pacalit pe toti sa accepte dolarul ca moneda de rezerva internationala. Adica daca tu roman vrei sa cumperi calculatoare din china, trebuie sa schimbi leii in dolari, ii dai pe laptop si apoi chinezul schimba dolarii in yuan la randul lui. Smecheria a fost ca initial americanii au promis acoperire in aur. Cu timpul insa, nu s-au mai tinut de cuvant. La fel ca hotii de la 1800, care emiteau mai multe chitante pentru acelasi aur. Prin anii 70 celelalte tari s-au prins de pacaleala, au incercat sa cumpere aur la cursul oficial si atunci americanii au zis: teapa, decuplam dolarul de aur. A urmat o vreme tulbure in care pretul la aur a explodat brusc, sistemul financiar mondial s-a clatinat rau de tot si era cat pe ce sa fie game over. Europenii s-au apucat sa puna bazele euro drept “alternativa” la dolar, baietii s-au apucat de inflationat in draci si au mai gasit cateva tari fost comuniste pe care sa le pacaleasca o vreme. Efectele le simtim insa azi: marea criza mondiala care va insemna sfarsitul sistemului bazat pe hartiute igienice emise sub monopolul FED si folosite drept bani. Si dupa cum ziceam, uite asa se incheie… un secol de istorie economica 1913-2013.

    Iar DST-ul, acolo e alta magarie cusuta cu atza alba. Chiar daca se va incerca garantarea acestuia cu metale pretioase nu sunt sigur daca ne mai putem intoarce acum la vechile povesti economice de crestere forever… ;)

  4. Flavian spune:

    P.S.

    USA nu mai poate face figura lui Volcker din anii 80 ca sa salveze dolarul. De data asta au datorii infinit mai mari ca atunci si ar intra pur si simplu in faliment.

    Pana la urma alegerea e simpla: print or go broke. Se pare ca au ales prima varianta. Unii zic ca de fapt nici nu a prea fost o alegere… ;)

  5. Danon spune:

    Lucrurile sunt ceva mai complicate. Si nici Zoellick (sa nu uitam, bancher si politician american!) nu cere revenirea nici la convertibilitatea-aur a toturor monedelor, nici la etalonul-dolar convertibil in aur. El cere ca aurul sa joace un rol “mai insemnat” si un “sistem BW modificat” ceea ce ar insemna probabil o convertibilitate partiala sau o “prudential ratio” intre monedele principale si aur.

    Ceea ce poate avea un sens daca privim in mod global: aurul a fost totdeauna un refugiu de zile negre si a evoluat invers cu economia si cu puterea monedei. Aurul deci, trezoriat in cantitati suficiente, ar avea un rol stabilizator. In plus, ar descuraja aventurismul monetar al marilor puteri. Ca dezavantaje ar fi, unu, cresterea economica ar fi mult redusa, doi, guvernele n-ar mai avea posibilitatea sa intervina in caz de criza prin pompare de lichiditati (ceea ce poate fi bine; ar fi cateva cazuri grave de stagflation dar si mai putine probleme de tensiuni inflationiste).

    Marea problema este insa schimbarea. Cum ajungi acolo? Sa zicem ca G20 decid maine crearea unui BWII modificat (convertibilitate partiala in aur a principalelor valute, dolar, euro, renminbi, yuan). Sa zicem, un procentaj din masa monetara in circulatie (M3 de exemplu). What next?

    1. Pretul aurului explodeaza. Toate aceste state vor fi obligate sa cumpere aur si speculatia abia de acolo incepe. Cresteri de 1000% nu sunt deloc de exclus.
    2. Piate este inundata de dolari, deveniti inutili ca moneda de stocare. Americanii se regasesc foarte saraci, dar cu o economie competitiva.
    3. Marile puteri nu-si mai pot finanta deficitele. Sigur, cu exceptia Chinei :) . America in special, este obligata sa revina la excedent bugetar, taind la sange cheltuieli cu principalele programe, dar, pentru prima oara, si drastic cheltuielile de aparare.
    4. Intregul sistem bancar este paralizat. Toate soft-urile, toate mecanismele de arbitraj instalate devin inoperante. Nimeni nu mai imprumuta nimanui. Aversiunea fata de risc ajunge la apogeu. Singurele tranzactii facute sunt cele vizand cumpararea (in ciuda pretulurilor astronomice!) de aur si cele speculative, urmarind castiguri pe termen scurt si pe baza analizei tehnice si nu a celei fundamentale a valorilor.
    5. Lipsita de sangele cash-ului, economia se prabuseste. Scaderea ajunge la doua cifre anual in majoritatea tarilor dezvoltate.
    6. Primele conflicte serioase apar in Europa dupa doi ani. Mai exact in sudul Frantei. Europa este regiunea unde forta de munca este cea mai rigida si tensiunile duc prima oara la ruperi. Tarile sunt intai paralizate de greve si manifestatii, din ce in ce mai violente. Statele sunt obligate sa taie in continuare bugetele, incapabile fie sa imprumute fie sa joace inflatia. Primele grupuri de desperados sunt formate din militari si politisti demisi. Se adauga muritorii de foame tineri, apoi tot felul de revolutionari care vor sa schimbe sistemul.
    7. Tot mai multe state sunt victime ale unor conflicte care devin adevarate razboaie civile. Xenofobia creste. Pentru a mentine tesutul social, politicienii incep s-o utilizeze din ce in ce mai mult.
    8. Primele conflicte armate internationale apar in fosta Iugoslavie, la Sarajevo. Urmeaza (re)cucerirea Georgiei de catre Federatia rusa. Ele sunt lasate sa “arda” pana cand un nou conflict apare la granita ungaro-slovaca.
    9. Marile puteri europene, Anglia, Germania, Franta si Rusia, asa slabite cum sunt, sunt obligate sa intervina, luand partea unuia sau altuia. Din pacate, nu toate aleg acelasi “campion”. Un razboi pan-european se prepara.
    10. Intr-o America pauperizata, in care puterea de cumparare a ajuns la planseu, din ce in ce mai multi oameni se trezesc in fata perspectivei de a muri de foame, impreuna cu familiile. Nu mai exista ajutor de somaj, fondurile de pensiune au dat faliment, foamea se instaleaza. Primii desperados vor doar sa supravietuiasca. Statul, slabit si falimentar, renunta la orice pretentie externa. In fruntea lui apare o coalitie fascista, care controleaza o parte restransa a teritoriului, dar nu va mai abandona aceasta putere.
    11. Actualii sefi de stat din Orientul mijlociu sunt inlaturati prin violenta de miscari islamiste, care (culmea!) instaleaza “democratia” -mai exact, alegerile libere (pentru ca nu au cum sa nu le castige). Prima bomba nucleara este lansate de Israel, in fata unui atac concentrat al tarilor arabe…
    ….
    12. Cand praful se aseaza, cativa ani mai tarziu, omenirea mai numara jumatate din cat numarase inainte de schimbarea sistemului monetar international. In rolul Americii de dupa WWII, singura tara care nu va fi purtat razboiul pe teritoriul sau, care va fi profitat de pe urma oportunitatilor de afaceri oferite de razboi, care va avea o moneda puternica si convertibila, va fi China. O noua era poate sa inceapa.

    Exagerez, dar nu mult. Umanitatea a ajuns intr-un loc unde reformele radicale nu mai sunt posibile. Bataia aripilor fluturelui…

    • para spune:

      Nu-mi place cînd sunt solicitat emoţional. De obicei, ceva nu e în regulă.
      Lipsită de sîngele caşului, se prăbuşeşte doar economia “simbolică”, cea care nu produce plusvaloare. Sistemul monetar care-şi ţine inflaţia înăuntru şi care merge mînă-n mînă cu etatismul sufocă iniţiativa antreprenorială. Există şi altfel de economie, nu numai cea desenată de Keynes.

    • Clovis spune:

      Cam apoteotic scenariul tau… Daca ar fi sa ascult la stirile neoficiale este posibil sa se intample asa ceva (un colaps), fireste cu ceva modificari. Totusi, nu cred ca americanii si Vestul vor aprecia aceasta dezvoltare istorica. Momentan, muribundul financiar global este sustinut de aparate gen programul QE2 (quantitative easing)… Europa pare dezorientata si lipsita de decizie si viziune. SUA incearca disperata sa incercuiasca China prin apropierea de India, lucru care o va scoate din sarite pe China…

      Pe termen scurt cred ca problema financiara se va “rezolva” prin inceperea unui razboi, probabil cu Iran-ul… Politicile monetare si fiscale (cele fiscale limitate) din USA si-au aratat neputinta. Urmatoarea etapa va fi razboiul, da Doamne sa ma insel…

  6. Theophyle Theophyle spune:

    @Mircea;
    @Flavian;
    @Danon;
    @Para;
    @Clovis:

    Multumesc pentru comentarii. Profetia ar fi – O sa fie bine, dar dupa ce va fi foarte rau! Lucrurile nu se aduna impreuna si nu ies multumitor pentru toti. S-a terminat o epoca, nu o cunoastem pe cea noua :(

    • Clovis spune:

      @Theophyle

      Ai dreptate o epoca s-a incheiat… Ca o orice transformare profunda nu cred ca vom ajunge la epoca noua in mod pasnic.

      Si sa nu uit… Obama incearca o apropiere de India si Indonezia (vezi vizita Presedintelui in aceste tari)… China se va simti marginalizata, terfelita chiar. Avantajul Chinei (si al tarilor BRIC sa zicem) este ca n-are ce pierde si poate face orice… China si BRIC pot trai foarte bine in saracie, in comunism, sub regimuri autoritare… Vestul nu. Nu-i vad pe americani si vestici acceptand saracia, fie ea si temporara, fara riposte dure… De aia spun ca putem a ne astepta la orice…

      • Theophyle Theophyle spune:

        Din nefericire s-ar putea sa ai dreptate :( Daca ai timp citeste, aici.

        • Clovis spune:

          Citit, multumesc… Nu inteleg cum vestul permite asa ceva. Fiecare tara are dreptul de a limita “vizitatorii” fara sa incalce vreun drept al omului. Daca ar fi sa utilizez sintagma “tara ca o casa”, atunci am dreptul sa controlez cine intra si cine sta la mine in casa…:)

    • flavian spune:

      Corect, o sa fie un pic de rau si apoi va fi bine. Ramanem optimisti si nu ne speriem noi de schimbarile care vor veni.

      Ba unii incepem sa banuim tot mai tare cum va arata noua epoca. Mai ales astia care vorbim de tranzitia dureroasa ce va urma de aproape doi ani… :)

  7. [...] drumul la tiparniţă, iar din acest motiv, tocmai cantitatea limitată de aur ar fi un avantaj. Statele Unite şi Obama cel rău au folosit 600 de miliarde de dolari şi au pus piedici revenirii altor economii. Trecem peste faptul că oricine este liber oricând să [...]

  8. CFG spune:

    @all
    Cum spunea un profesor, “vor urma vremuri interesante”. Asta ca si atitudine vis-a-vis de viitor.

    Eu sunt optimist (moderat), nu va fi foarte rau :) .
    Este complicata lumea in care traim, sa le luam pe rand si sa evitam schimbari bruste si mari. Interesante comentarii :)

  9. Gamer spune:

    With all due respect,
    uoofff… toti si-au dat cu presupusu’… da’ unu’ n-a nemerit-o p’a dreapta
    este capsula rachetei romanesti Helen2* a carei identificare/recuperare a fost imposibila :)
    am auzit ca ARCA are deja cereri din iran.

    *lansare reusita la a patra incercare



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Theophyle


Theophyle

Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/). Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)