Home » Analize »Economie »Energie »Macro »Sinteze » Citesti:

Înființând fonduri, descurajând investiții sau reflecții asupra unui capitalism original

Cristian Felea ianuarie 5, 2019 Analize, Economie, Energie, Macro, Sinteze
17 comentarii 2,922 Vizualizari

Utilizarea naționalismului/patriotismului ca armă într-un război hibrid pentru putere este imorală și inutilă. Cine este naționalist să pună mâna să construiască autostrăzi și căi ferate. Cine este naționalist să pună mâna să construiască spitale și universități. Cine este naționalist să crească marile companii energetice românești și băncile românești. Cine este naționalist să sprijine expansiunea firmelor românești în țările vecine, nu să ofere firmelor maghiare exportul gazelor românești. Cine este naționalist să nu trucheze licitațiile pentru înzestrarea armatei. Cine este naționalist să împingă aderarea României la OECD. Cine este naționalist și conduce România să nu își construiască vile prin Brazilia și să își facă concediile în țară, nu prin destinații exotice.

Petrișor Gabriel Peiu”Manual de recunoaștere corectă a bunului român”[1]

Un proverb românesc ne învață să ”nu punem boii înaintea carului” și dacă vrem să știm exact la ce se referă această învățătură veche, DEX ne lămurește că semnifică: ”a lucra haotic / dezorganizat; a efectua o serie de acțiuni într-o ordine improprie / nefirească”. Mi-e teamă însă că trăim vremuri în care – din motive ce nouă celor mulți de obicei ne scapă, datorită lipsei de comunicare corectă și cinstită – clasa noastră politică pune cu obstinație carul înaintea boilor.

Uneori ne întrebăm dacă acești oameni care luptă să cucerească puterea politică pentru a decide apoi în materie de guvernare și legiferare chiar pun carul înaintea boilor din stupiditate sau au o agendă pe care preferă să nu o comunice public, pentru că cinismul ei ne-ar ofensa; ori, când se acționează conform unei agende ascunse, multe dintre decizii pot să pară ilogice și nefirești.

Ca să nu ”bat apa în piuă” folosind cuvinte multe, ideea articolului ar fi să ”bat șaua să priceapă iapa” pe marginea deciziilor legate de posibila înființare a unor noi fonduri de investiții – o perdea de fum colorat, însoțit de zgomote asurzitoare – pe fundalul cărora actuala guvernare vrea să schimbe paradigma de dezvoltare economică în condițiile în care, cel puțin deocamdată, mie-mi pare doar că ”aruncă copilul odată cu apa din copaie”.

FONDUL DE INVESTIȚII KAZAH – ROMÂN, O REALIZARE PENTRU GUVERN SAU ÎNCĂ UN AVERTISMENT PENTRU NOI?

La finele lunii octombrie 2018, adică după aproape șase ani de negocieri între guvernele României (Ponta I, II și III, Cioloș și, în fine, Liviu Dragnea I, II și III) și compania kazahă ce deține rafinăria Petromidia (KazMunaiGaz), părțile au bătut palma și au pus bazele Fondului de investiții kazah-român, prevăzut ca una dintre soluțiile de lichidare a datoriei istorice bugetare a fostei companii controlată de omul de afaceri și politicianul Dan Costache ”Dinu” Patriciu, astăzi dispărut dintre noi.

Cred că istoria acestui fond de investiții, ale cărui baze sunt puse de statul român printr-o companie de stat aflată în coordonarea Ministerului Energiei[2] (astăzi, mâine cel mai probabil deținută de posibil viitorul Fond Suveran de Dezvoltare și Investiții) și o companie deținută de statul kazah, merită adusă în discuție și urmărită în dezvoltările sale viitoare, pentru că presimt că ne va oferi imaginea exactă a modului în care va funcționa un posibil viitor Fond Suveran de Dezvoltare (înființat în temeiul OUG 100/2018).

Pentru început, ca să fie cât se poate de clar cum anume s-a născut acest Fond de investiții kazah-român, ar fi necesar să vă aduc aminte că guvernul Adrian Năstase, în perioada în care România își negocia dosarele de aderare la Uniunea Europeană, a identificat diverse soluții de reglementare a datoriilor unor companii cu capital majoritar ori minoritar public către bugetul general consolidat al statului. Printre aceste companii au figurat și Petrom, RAFO ori Rompetrol Rafinare[3].

Figura 1


În anul 2003, guvernul Adrian Năstase aprobă o Ordonanță de Urgență (figura 1), nr.118, ce reglementa datoria istorică a Rompetrol Rafinare prin emiterea de obligațiuni. Datoria totală, care a fost astfel reglementată, se ridica la circa 680 de milioane de dolari SUA.

Un an mai târziu, guvernul Adrian Năstase încearcă să ofere o mână de ajutor și rafinăriei RAFO, așa că emite Ordonanța de Urgență (figura 2) nr.101. În acest caz, însă, se încerca o scutire de datorii care erau preluate de AVAS; în chestiune nu erau doar datoriile la bugetul de stat ci și cele față de Petrom.

Figura 2

În anul 2005, însă, cele două ordonanțe de urgență emise de guvernul Năstase evoluează diferit, ceea ce are consecințe până în ziua de astăzi. Astfel, OUG 118/2003, care privea reglementarea datoriei Rompetrol Rafinare, era aprobată (și chiar îndulcită) prin legea nr.89, în timp ce prin legea nr.94 era respinsă OUG 101/2004, privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a unor creanțe fiscale asupra RAFO.

Noul Parlament, cu o majoritate asigurată de Alianța Dreptate și Adevăr (și partenerii săi de guvernare), adică de partidele conduse de Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu, decide, prin urmare, că Rompetrol Rafinare merită o șansă, iar RAFO nu. Ideea nu este acum să judecăm dacă această decizie politică, tranșată prin jocul majorităților parlamentare, a fost corectă sau nu. Ceea ce putem observa totuși este că:

(i) RAFO, care a ajuns ulterior pe mâna oligarhului rus Iakov Goldovskiy, se află în lichidare[4], iar foștii să patroni, frații Marian și Octavian Iancu sunt condamnați la pedepse cu detenție[5];

(ii) OUG 118/2003, semnată de Adrian Năstase, fost premier; Mihai Tănăsescu, fost ministru de finanțe și Dan Ioan Popescu, fost ministru al economiei, i-a oferit dimpotrivă lui Dan Costache ”Dinu” Patriciu șansa imensă de a negocia cu parteneri din est (Gazprom și, în final, KazMunaiGaz) o vânzare extrem de profitabilă a afacerii Rompetrol Rafinare, în anii 2007 – 2008[6].

În anul 2010, noii proprietari kazahi ai Rompetrol Rafinare răscumpără o (mică) parte din obligațiunile emise în contul datoriei bugetare istorice, achitând cam 70 de milioane de dolari SUA, iar pentru diferență, adică pentru aproape 610 de milioane de dolari SUA, decide emiterea de acțiuni. Fără să dețină formal pachetul majoritar de acțiuni, ci undeva în jur de 48-49%, KazMunaiGaz rămâne să controleze și pe mai departe afacerea Rompetrol Rafinare, în timp ce guvernul Boc anunță că nu este de acord cu soluția de transformare parțială a obligațiunilor în acțiuni și acționează compania kazahă în instanță.

Odată ce PSD ajunge la putere, prin înlăturarea guvernului Mihai Răzvan Ungureanu, în mai 2012, se deschid noi orizonturi de negociere între Guvern și acționarul kazah al rafinăriei. În februarie 2013 guvernul Victor Ponta semnează cu KazMunaiGaz un Memorandum de înțelegere, potrivit căruia diferendul dintre părți pe tema datoriei istorice se poate tranșa acționând după cum urmează:

(i) statul român, care deține (aproximativ) 44,6% din acțiunile Rompetrol Rafinare, ar urma să vândă acționarului kazah un pachet de acțiuni de 20%, iar acesta ar urma să achite minim 200 milioane dolari SUA, în lipsa unei alte oferte mai bune, înaintată de un terț (dacă mă gândesc bine acum, ar putea fi inclusiv Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții, cel care ar urma să fie înființat în baza OUG 100/2018, de ce nu?);

(ii) statul român, cu o participație de 20% și acționarul kazah, cu o participație de 80%, înființează un Fond de investiții în energie, cu o capitalizare de 150 de milioane de dolari SUA.

Ei bine, la finalul anului 2018, Fondul kazah-român a luat ființă, iar părțile au anunțat public faptul că[7]: (i) preconizează un nivel investițional de aproximativ 1 miliard de dolari pe o durată de 7 ani; (ii) principala prioritate a Fondului vizează dezvoltarea proiectelor energetice, contribuind, astfel, pozitiv la dezvoltarea sectorului energetic din România, precum și la consolidarea securității energetice a țării prin diversificarea surselor de aprovizionare cu petrol și la consolidarea unui climat investițional favorabil (?) în România; (iii) unul dintre proiectele vizate de Fond se referă la construcția unei centrale de cogenerare (de producere combinată de energie electrică și termică) pe platforma Petromidia, în parteneriat cu Uzina Termoelectrică Midia[8]. Valoarea investiției se ridică la 120 de milioane de dolari și se estimează că proiectul va fi finalizat în 4 ani din momentul demarării; (iv) extinderea cu aproximativ 80 de stații a rețelei de benzinării pe piața locală. Noile stații vor fi dezvoltate prin investiții de tip greenfield, suma totală estimată ridicându-se la 100 de milioane de dolari.

Cu alte cuvinte, Fondul de investiții kazah-român, al cărui sens – cel puțin așa cum l-aș vedea eu – ar fi acela de a oferi statului român o compensație palpabilă în contul unei părți a datoriei bugetare istorice, va fi un vehicul financiar care va finanța două investiții extrem de utile afacerii KazMunaiGaz din România și care, dacă vor produce un oarecare profit, acesta, în proporție de 20% va fi repartizat către statul român. Dacă nu, atunci nu.

Sigur, sigur, se va spune că se creează locuri de muncă, că statul va taxa salarii și va colecta TVA mai mult ca urmare a extinderii activității comerciale a Rompetrol… într-un cuvânt odată creat Fondul, statul român ar trebui să fie mulțumit și scopul a fost atins. Dacă vi se pare că ne scapă ceva, că lucrurile nu stau cum ar trebui, este probabil să aveți dreptate. Înmulțiți cu 10 sau mai mult și veți avea dimensiunea dezamăgirii pe care o vom trăi după ce guvernarea PSD – ALDE va reuși să creeze Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții. Dar să nu anticipăm…

GUVERNUL S-A DECIS: ÎNFIINȚĂM FONDURI CA SĂ DEZVOLTĂM ȚARA. PENTRU CĂ PUTEM

În noiembrie 2018 guvernul condus de doamna V. V. Dăncilă aproba și publica în Monitorul Oficial o Ordonanță de Urgență (nr.100) privind cadrul legal general aplicabil Fondurilor suverane de dezvoltare și investiții; cu o săptămână înainte de publicarea Ordonanței de Urgență în Monitorul Oficial, ministrul de finanțe Eugen Orlando Teodorovici afirma, într-o conferință de presă[9]: ”Fondurile Suverane vor contribui decisiv la dezvoltarea economiei României, prin asigurarea unor surse alternative de finanțare pentru investițiile importante din infrastructură, industrie sau piețe de capital. Forma legală de organizare a acestor fonduri suverane este aceea de societăți românești pe acțiuni în condițiile de organizare și funcționare pe care le vom stabili separat prin hotărâri de guvern.”

La ședința de guvern care a aprobat respectiva OUG, în 15 noiembrie 2018, premierul V. V. Dăncilă le explica miniștrilor săi, într-un mesaj ce a fost de asemenea preluat public, că: ”Prin înființarea Fondului Suveran se are în vedere crearea unor vehicule de investiții financiare sau intermediere financiară în acțiuni sau participații în proiecte sau companii profitabile, segment neacoperit în prezent pe piața financiară din România care, pe de o parte, să aibă un rol de multiplicator în economie pentru o dezvoltare sustenabilă și, pe de o altă parte, să mobilizeze resurse financiare disponibile către sectorul real și, în același timp, către proiecte durabile”[10].

Se pare că premierul, spre deosebire de ministrul de finanțe din guvernul ”Dragnea III”, cel puțin așa cum rezultă din declarațiile publice oficiale, nu se gândea la prea multe Fonduri Suverane ci la unul singur, care ar trebui să participe la crearea unor vehicule financiare de investiții și/sau intermediere în acțiuni și participații în proiecte și sau companii profitabile, umplând un gol din piața românească de profil. Ceea ce este curios, nu-i așa, pentru că ar mai fi prezente în piață cel puțin Fondul Proprietatea (ce-i drept, creat pentru a se desființa în timp) sau Fondurile de Pensii administrate Privat (create să ne asigure veniturile alternative la bătrânețe, deci cu perspectivă de viitor).

În fine, să nu facem un caz din atâta lucru, mai bine să analizăm puțin dispozițiile OUG 100/2018, care în decembrie 2018 era adoptată în Senat[11] și lua drumul Camerei Deputaților pentru votul final. În tabelul 1 sunt prezentate principalele prevederi ale legii, și anume:

Definiție Societăți pe acțiuni înființate conform Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prezentei ordonanțe de urgență, deținute integral de stat, care au ca activitate principală operațiuni financiare, inclusiv efectuarea de investiții financiare în nume și cont propriu, cu aport în numerar și în natură la capitalul social, inclusiv sub formă de acțiuni deținute de stat la societăți, inclusiv strategice, atât pe piața internă, cât și pe piața externă, care îndeplinesc criteriile economice și cerințele de clasificare în afara conturilor guvernamentale potrivit metodologiei Uniunii Europene.
Scop Dezvoltarea și finanțarea din fonduri proprii și din fonduri atrase, de proiecte de investiții rentabile și sustenabile, în diverse sectoare economice, prin participarea directă ori prin intermediul altor fonduri de investiții sau al unor societăți de investiții, singure sau împreună cu alți investitori instituționali sau privați, inclusiv prin participarea în parteneriate public-private, cât și administrarea activelor financiare proprii, în vederea obținerii de profit.
Mod de organizare Fondurile sunt persoane juridice române ale căror condiții de organizare și funcționare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului și care se înființează și funcționează ca societăți pe acțiuni, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale prezentei ordonanțe de urgență, precum și ale actelor constitutive ale Fondurilor. Cheltuielile cu taxele și tarifele necesare înființării fiecărui Fond se suportă din bugetul autorității publice centrale care exercită, în numele statului român, drepturile și obligațiile izvorâte din calitatea de acționar unic, în condițiile stabilite prin hotărârea Guvernului.
Conducere și mandat Fondurile sunt administrate în sistem dualist de către un consiliu de supraveghere și un directorat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Consiliul de supraveghere este format din 9 membri, din care un reprezentant din cadrul autorității publice centrale, autoritate care exercită, în numele statului român, drepturile și obligațiile izvorâte din calitatea de acționar unic și un reprezentant din cadrul Ministerului Finanțelor Publice. Membrii Consiliului de supraveghere sunt desemnați de adunarea generală a acționarilor, pe baza următoarelor criterii de selecție, care se detaliază în hotărârea Guvernului prevăzută la art. 4 alin. (1): expertiză în domeniul financiar-bancar necesară îndeplinirii responsabilităților specifice fondurilor suverane, experiență în administrarea de societăți, integritate profesională, bună reputație, cunoștințe, aptitudini și experiență adecvate complexității activității specifice fondurilor suverane, precum și a criteriilor stabilite în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările și completările ulterioare. Prin derogare de la dispozițiile art. 15312 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, mandatul membrilor Consiliului de supraveghere are o durată de 5 ani cu drept de reînnoire. Prin derogare de la prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările și completările ulterioare, primii membri ai Consiliului de supraveghere se numesc temporar de către acționar prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care reprezintă statul ca acționar, iar Consiliul de supraveghere numește directoratul, până la numirea noilor membri ai Consiliului de supraveghere și ai directoratului, pe o perioadă care să nu depășească optsprezece luni. Mandatul primilor membri ai Consiliului de supraveghere și ai directoratului are ca obiectiv organizarea activității fondurilor suverane.
Strategie, domenii și activități Strategia fiecărui Fond se elaborează de către directorat, se avizează de Consiliul de supraveghere și se aprobă de către adunarea generală a acționarilor, în baza unor linii directoare aprobate în prealabil prin hotărâre de Guvern. Strategia fiecărui Fond este corelată cu un set de indicatori de performanță pe termen mediu și lung stabiliți de adunarea generală a acționarilor, anterior elaborării strategiei de către conducerea fiecărui Fond, și are în vedere următoarele domenii și activități de dezvoltare:

- finanțarea întreprinderilor în diverse etape ale dezvoltării, indirect, prin fonduri dedicate, indiferent de structura acționariatului, dacă și numai dacă aceste întreprinderi sunt relevante pentru un anumit sector economic/industrial;

- finanțarea companiilor românești de importanță strategică, respectiv dezvoltarea sectoarelor-cheie, în care companiile românești au șansa de a obține un avantaj competitiv la nivel global;

- investiții în industrie;

- investiții în proiecte de infrastructură;

- finanțarea start-upurilor și a întreprinderilor într-un stadiu incipient de dezvoltare;

- crearea de locuri de muncă în mod durabil, prioritar geografic în zonele cu dezvoltare mai puțin avansată și prioritar economic în sectoarele cu potențial ridicat de creștere economică;

- stimularea inovației și a noilor tehnologii;

- dezvoltarea capitalului uman și social pe termen lung;

- creșterea competitivității economiei românești;

- urmărirea strategiei energetice;

- piețele de capital.

Achiziția/înstrăinarea de acțiuni Înstrăinarea sau achiziția de către fiecare Fond a unor acțiuni sau alte active se realizează în condiții de piață, de transparență și de competitivitate, conform reglementărilor în vigoare. Decizia de înstrăinare de active și de acțiuni care au constituit aport la capitalul social inițial al fiecărui Fond se ia în conformitate cu strategia prevăzută la art. 7 și pe baza unei analize cost/beneficiu privind utilizarea acestei surse de finanțare din înstrăinarea de active/acțiuni în vederea implementării strategiei, după epuizarea tuturor celorlalte instrumente de finanțare prevăzute de lege, cu menținerea valorii activului net al fiecărui Fond la nivelurile stabilite prin strategia fiecărui Fond și respectarea pragurilor de îndatorare și a obiectivelor de rentabilitate și de risc din strategia fiecărui Fond. Înstrăinarea sau achiziția de către fiecare Fond a unor acțiuni sau alte active nu se supune prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și completările ulterioare, și nici a prevederilor Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare, ci se va realiza în conformitate cu prevederile prezentului articol.
Alte dispoziții Fondurilor nu li se aplică prevederile Ordonanței Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome, aprobată cu modificări prin Legea nr. 769/2001, cu modificările și completările ulterioare.

Tabelul 1

La o primă vedere trebuie să recunosc sincer că nu înțeleg ce aduce ca valoare adăugată în economie un astfel de fond suveran al statului, organizat conform OUG 100/2018. În primul rând, legiuitorul îi acordă 18 luni de provizorat acestui fond, timp în care o echipă de conducere ce va fi selectată în condițiile pe care cu toții ni le putem închipui – avem exemple curente, la toate companiile statului, în agenții, ministere etc. – ar trebui să-l pună pe picioare. În tot acest timp cheltuielile ar trebui asigurate din bugetul unui minister de linie, pe de-o parte, iar pe de altă parte din osânza companiilor de stat[12] ale căror participații vor trece în administrarea, de fapt proprietatea, Fondului Suveran.

Cu alte cuvinte, dacă mâine s-ar decide printr-o hotărâre a guvernului înființarea unui astfel de fond, el ar putea cu adevărat să înceapă să analizeze oportunități de investiții, o strategie reală, abia undeva prin ianuarie 2021. Cam târziu să poată finanța autostrada Iași – Târgu Mureș, nu? Cel puțin conform legii care a fixat un termen de patru ani pentru guvernările României în care să finalizeze acest proiect.  Și atunci ce va finanța, începând cu 2022, presupunând că va reuși totuși să facă o selecție de proiecte prioritare și să mobilizeze și resursele de finanțare a lor în 2021? Canalul Dunăre – București, podul peste Dunăre de la Brăila…? Și câți bani vor toca între timp noile forme de administrare: 9 administratori și Dumnezeu știe câți directori? 2, 3 milioane de euro? Mai mult?

Deși nu ne-am lămurit încă ce anume va fi și cum va/vor funcționa Fondurile Suverane de Dezvoltare, iată că în 29 decembrie 2018 guvernul condus de doamna V. V. Dăncilă, respectându-și titulatura neoficială de guvernul ”Dragnea III”, a pus încă o dată carul înaintea boilor și, prin OUG 114[13], a transpus în lege alte dorințe ale liderului PSD, înființând (conform capitolului 1, secțiunea 1, articolul 1), Fondul de Dezvoltare și Investiții, dar care nu are personalitate juridică, nici a face cu OUG 100/2018 sau cu legea societăților comerciale. E o ”altă gâscă în altă traistă”.

Înainte de a intra și în acest subiect, să ne aducem aminte că nici măcar premierul V. V. Dăncilă – care altminteri se plânge că este ușor discriminată, ca femeie, de președintele Iohannis, concluzie desprinsă din anumite declarații ce nu sunt demne de un președinte[14] – nu are habar de planurile de la Scroviștea privind acest Fond de Dezvoltare și Investiții; dar a pus Liviu Dragnea lucrurile la punct pentru toată lumea, prostindu-ne de la obraz pe toți, ca de obicei: ”Este vorba de investiții pentru administrația locală. S-a discutat și la Neptun, dar bineînțeles că nu mai țineți minte. Sunt 10 miliarde de euro.” Ups! Dar ar fi ceva bănet în cauză, cam 5% din PIB, dacă e să facem o comparație.

Presupunând că avem din nou de-a face cu o inovație ce nu ne va aduce niciun folos ca societate – pentru că dacă era să fie altfel, reglementarea nu ocolea consultarea publică și nici nu se năștea din mintea celor câțiva care știu mai bine ce le trebuie românilor atunci când se reunesc la Scroviștea – mi-am permis să schematizez în tabelul 2, după o sumară analiză, și câteva dintre prevederile OUG 114/2018, legate de acest nou Fond, la dispoziția Guvernului:

Destinație Fondul se utilizează pentru finanțarea proiectelor de investiții ale unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale în domenii prioritare, după cum urmează:

(1) Domeniul prioritar principal: (i) sănătate, respectiv dispensar medical rural, centru medical de permanență, spitale județene,

municipale și orășenești; (ii) educație, respectiv școli, grădinițe, creșe, campusuri școlare; (iii) apă și canalizare, inclusiv tratarea și epurarea apelor uzate; (iv) rețea de energie electrică și rețea de gaze, inclusiv extinderea acestora; (v) transport, drumuri, respectiv modernizare/reabilitare drumuri comunale și locale, județene, străzi, zone pietonale, poduri, pasaje; (vi)salubrizare.

(2) Domeniul prioritar secundar: (i) cultură, respectiv cămin cultural; (ii) culte, respectiv reabilitare lăcaș de cult; (iii) rețea de iluminat public; (iv) sport, respectiv construcție/modernizare baze sportive pentru sport de masă și performanță; (v) locuințe, respectiv locuințe sociale, locuințe pentru tineri, locuințe de serviciu pentru specialiști, (vi) reabilitarea clădirilor cu risc seismic.

(3) Investiții ale universităților: (i) construcția/modernizarea infrastructurii didactice, respectiv amfiteatre, laboratoare, săli de cursuri și săli de sport; (ii) construcția/modernizarea infrastructurii de cercetare; (iii) construcția/modernizarea infrastructurii unor centre de conferință, pentru diseminarea informațiilor științifice.

Organizare Fondul de Dezvoltare și Investiții, fără personalitate juridică, gestionat de Comisia Națională de Strategie și Prognoză, printr-un cont de disponibil.
Finanțare Finanțarea proiectelor se asigură sub formă de granturi, acordate din Fond. Plafoanele de contractare și tragerile anuale aferente granturilor acordate din Fond se aprobă anual prin legea pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificați în cadrul fiscal bugetar. Sursa de finanțare a Fondului o reprezintă împrumuturile în lei, acordate din disponibilitățile contului curent general al Trezoreriei Statului. Împrumuturile se acordă la solicitarea Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză prin hotărâre de Guvern emisă anual în limita plafoanelor aprobate potrivit art. 1 alin. (5), pe o perioadă de 5 ani cu tragere integrală și o dobândă de 1% pe an. Sumele rămase neutilizate din valoarea împrumutului acordat se restituie de Comisia Națională de Strategie și Prognoză în primele 30 de zile calendaristice ale anului următor acordării.
Câteva condiții… Unitățile/Subdiviziunile administrative-teritoriale pot solicita finanțare din Fond pentru obiectivele de investiții ce se încadrează în domeniile prevăzute, în următoarele condiții:

- pentru sumele solicitate a fi acordate din Fond să nu existe o altă cerere de finanțare din fonduri externe nerambursabile aprobată sau în curs de analiză;

- să nu existe finanțare dublă concomitentă pentru aceleași lucrări aferente proiectelor de investiții solicitate a fi finanțate din Fond, provenite inclusiv din contracte de împrumut semnate cu instituții de credit sau instituții financiare interne sau internaționale…

Tabelul 2

Ei bine, inițial am avut impresia că guvernul ar putea, în mod excepțional, să pună acest Fond (și) la dispoziția primarilor care ar avea nevoie de cofinanțare pentru proiectele la care se gândesc să atragă fonduri europene, și nu doar la remorca intereselor partidului și a clientelei sale. Dar prevederile de la articolul 3 (cap. 1, sect. 1) mi-au arătat că nici vorbă despre așa ceva. Ori, dacă așa stau lucrurile, concluzia se desprinde limpede, fie că vorbim de Fonduri Suverane, fie că vorbim de Fond de Dezvoltare locală, ideea este aceeași: controlul unui grup privat asupra tuturor fluxurilor financiare publice, sub masca unui etatism inspirat din cel mai pur ceaușism[15].

Cu siguranță așa ceva va fi unic în Uniunea Europeană! Dar să nu anticipăm…

TOTUL ÎMBRĂCAT, CUM SE CUVINE, ÎNTR-O TEORIE ECONOMICĂ ȘI DEFINIT CA PARADIGMĂ A SCHIMBĂRII

Recent, într-o analiză preluată de publicația ”Ziare.com”, analistul economic Mircea Coșea observa[16] că actuala coaliție de guvernare a favorizat o schimbare de paradigmă în politicile privind dezvoltarea economică a României, prin înlocuirea motorului de dezvoltare reprezentat de capital și deplasarea către factorul forța de muncă.

Cu alte cuvinte, actualul guvern a venit la putere pentru că ”…o mare majoritate a populației, dar și a analiștilor au apreciat modul în care a fost realizat programul electoral al PSD-ului nu numai pentru coerența și rigoarea sa, ci și pentru faptul că promitea creșteri de venituri salariale și de pensii pe care niciun alt program nu le făcuse până la acea dată. Să ne mai amintim că pentru prima oară de la alegerile libere, succesul electoral nu s-a mai bazat pe un promis număr de kilometri de autostradă, ci pe promisiunea unui număr mai mare de roni la salariu și la pensie” – iar promisiunile electorale au început să fie implementate odată cu începutul anului 2018.

Desigur, o guvernare care își respectă angajamentele (și viziunea) din campania electorală nu poate fi acuzată de populism; cel puțin în acest punct al comentariului lui Mircea Coșea am cam putea deduce fix acest lucru. Doar că Mircea Coșea mai adaugă ceva: ”Părerea mea este că, fără completarea amplă și rapidă a politicilor de tipul ′wage-led growth′ nu va putea fi evitat pericolul decăderii economiei românești într-o zonă pe care am putea-o numi de subdezvoltare europeană caracterizată printr-un nivel inferior mediei UE din punctul de vedere al gradului de competitivitate și de valorificare a potențialului național de factori de producție.

Pentru a-și susține opinia, Mircea Coșea citează – și este important acest lucru, imediat am să explic de ce – din concluziile ”Report by Commission on the Measurement of Economic Performance and Social Progress”[17], întocmit de Comisia Joseph Stiglitz[18], și anume că sunt necesare două condiții pentru ca politicile ”wage-led growthsă funcționeze: (i) luarea de măsuri, concomitent și în paralel, de stimulare a ofertei din producția internă până la nivelul atins de creșterea cererii; (ii) reducerea treptată, dar constantă a influenței consumului în creșterea economică în favoarea creșterii influenței investițiilor.

În iulie 2018, cel despre care în presă se acreditează că ar fi ”principalul autor al actualului Program de guvernare, printre cei mai influenți teoreticieni din PSD. Este, totodată, unul dintre păstrătorii liniei socialiste a partidului”[19] – mă refer, desigur, la profesorul Cristian Socol -, oferea public pentru publicația ”Adevărul” o argumentație (principial) similară celei de mai sus, insistând pe ideea că strategia ”wage-led growth” în sine nu este suficientă și trebuie să fie completată de măsuri aferente unei alte strategii de dezvoltare, numită ”Noul Dezvoltaționism”.

Noul Dezvoltaționism”, în viziunea celui care a livrat coaliției PSD – ALDE scripturile acestei noi paradigme de dezvoltare economică, ar trebui să devină un Proiect de țară; ar trebui aici menționat faptul că, totuși, aceste teorii ale profesorului Socol nu sunt tocmai originale, având ca sursă de inspirație teoriile economistului etatist brazilian (de ex. ”Structuralist Macroeconomics and the New Developmentalism”[20]) Luiz Carlos Bresser-Pereira, un mare critic al neoliberalismului și fost ministru de finanțe, al administrației publice și al științei și tehnologiei în patria în care Liviu Dragnea, șeful PSD, se simte atât de bine.

În fine, iată cum adaptează Cristian Socol conceptul strategic care ar trebui să consolideze paradigma de schimbare inițiată de guvernele lui Liviu Dragnea și Darius Vâlcov, în cheia ”wage-led growth”, printr-un ”nou dezvoltaționism”, profund etatist, respectiv:

(i) Planificarea: S-a trecut (deja?) la planificarea economiei prin crearea Consiliului de Programare Economică (pe care Cristian Socol îl conduce de puțină vreme), în cadrul Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză. Se are în vedere întărirea rolului strategic al statului la nivel macroeconomic prin ținerea sub control a stabilității, întărirea agențiilor de reglementare în contextul liberalizării puternice implementate în ultimii 10 ani în sectoare strategice din economie (care să fie acelea? energia? industria? piața muncii?);

(ii) Achiziția de noi tehnologii pentru economie, mediată (vămuită?) de stat: Reindustrializarea României prin cumpărarea de licențe sub administrarea unui Fond de Investiţii pentru Industrializare pe baza de Licențe (încă un Fond, altul? Cu ce fonduri se va alimenta?), la propunerea aceluiași Consiliu de Programare Economică. Fondul ar contribui la cumpărarea acestor licențe pentru fabricile autohtone (ale cui? din ce domenii?) urmând ca acestea să returneze anual din încasări un procent pentru folosirea licențelor (și dacă nu au piață, unde vor vinde? dacă vor falimenta, cum se va asigura statul că recuperează creanțele?). Fondul și-ar recupera astfel banii investiți și va finanța alte cumpărări de licențe;

(iii) Etatizarea unei cincimi a activelor din piața bancară autohtonă: Crearea Băncii de Dezvoltare care ar/va avea rolul de orientare către ”capitalul răbdător”[21]. Băncile aflate în proprietatea statului român ar urma să dețină minimum 20% din activele bancare totale, pe termen mediu (cum?). Finanțarea ar urma să se facă pe baza economisirii interne (din nou, cum?) ”pentru a reduce dependența de volatilitatea piețelor financiare internaționale și a calificativelor acordate de agențiile de rating.”;

(iv) Salariul minim se cuplează la evoluția salariului mediu (sau mai degrabă invers? că așa pare că se întâmplă acum): Este nevoie de decuplarea dinamicii salariului minim de ciclul electoral (ideologii de guvernare) prin introducerea în legislație a unui prag minim al raportului salariu minim brut/câștigul mediu brut la 42-45% (socialismul legiferat în economie, cu alte cuvinte).

Ar mai fi doar o mică problemă: unde este schimbarea? Mircea Coșea vorbește de o schimbare de paradigmă. Cristian Socol consideră, la rândul său, că ”agenda neoliberală aplicată mai ales în primii 10 ani ai tranziției (adică de guvernele Roman și Văcăroiu, mai ales?) a condus la rezultate suboptimale: recesiuni transformaționale profunde, pierderea a milioane de locuri de muncă, distrugerea clusterelor industriale de competitivitate (exista așa ceva?) și degradarea plasei de siguranță socială”, drept pentru care s-ar impune o schimbare, adică, practic, revenirea la etatism în economie.

Revenirea de unde? A fost România țara în care economia a fost condusă după principiile neoliberalismului pur în ultimele decenii? Cred, domnule Cristian Socol, că ne manipulați puțin cu discursul dumneavoastră. România a fost doar țara unui capitalism imperfect, în care au zburdat aventurierii cu sprijin politic. Să nu uităm, în țara noastră au existat (încă există și guvernul tocmai a lărgit lista lor) prețuri reglementate de stat la care companiile vând marfă, iar unele companii de stat au fost nevoite, din această cauză, să intre în faliment, în timp ce altele sunt ca și falimentare (de exemplu cele două complexuri energetice pe cărbune), deși guvernele (socialiste?) din ultimii ani se fac că plouă și le țin în viață din motivații pur populiste.

DAR TEORIILE APLICATE DUPĂ URECHE NU ȚIN LOC DE INVESTIȚII ȘI NU ADUC DEZVOLTARE

Doamna comisar european Corina Crețu destăinuia recent opiniei publice secretul lui Polichinelle, și anume că premierul nostru, doamna V. V. Dăncilă este dezinformată de către cei din subordinea sa[22]; ”lucru pe care vi l-am transmis în mai multe rânduri personal”, își completa comisarul european declarația. Nu avem niciun motiv, noi cei mulți, să credem că premierul Dăncilă este mai bine informată de guvernul său în privința impactului strategiilor de dezvoltare economică.

Doar că, așa cum suna odată sloganul de campanie electorală a unui președinte american – no offence, please! – ”the economy, stupid!”[23], mi-e teamă că doamna premier V. V. Dăncilă ar trebui să tragă puțin aer în piept și să încerce să gândească puțin și în alți termeni decât cei pe care se pare că-i livrează permanent apropiații săi, adică cel mai probabil Liviu Dragnea sau/și Darius Vâlcov. De exemplu, să se gândească puțin la următorul aspect:

Pe de-o parte, în declarația pe care domnia sa ne-a citit-o în 15 noiembrie 2018, livrată probabil de consilierii săi și cei care pregătesc ședințele de guvern, atunci când motiva absoluta necesitate și urgență privind aprobarea OUG 100/2018, insista pe ideea că ”…se are în vedere crearea unor vehicule de investiții financiare sau intermediere financiară în acțiuni sau participații în proiecte sau companii profitabile, segment neacoperit în prezent pe piața financiară din România…”, iar pe de altă parte, liderul partidului său afirma în fața reporterilor în 20 decembrie 2018, într-un comentariu la reacția investitorilor de la Bursa de Valori după ce s-a anunțat intenția de aprobare a OUG 114/2018[24], că ”… Prăbușirea? Prăbușirea bursei… Se mai întâmplă asta. Eu vreau să vă spun că pentru noi… Asta cu jocul la bursă este un subiect în care nu vă sugerez să intrați și să începem să discutăm despre el… Dar ce vreau să vă spun e că pe noi ne interesează să nu se prăbușească economia românească. (…) Că poate ROBOR-ul nu are niciun fel de justificare sau nu are o justificare serioasă, care este de fapt un joc între bănci (…), nu v-ați pus problema de ce cresc prețurile, să întrebați companiile de ce cresc mereu prețurile la gaze și la energia electrică, pentru că nu s-au mărit costurile.

Dacă cei care insistă că guvernul său trebuie să ia anumite măsuri par indiferenți la corelațiile care există între aceste decizii și, pe de-o parte, creșterile costurilor de producție, pe care le neagă, iar pe de altă parte în raport cu rolul pe care băncile și piața de valori imobiliare (fie ea și imatură, ca cea de la București) îl au într-o economie interconectată, de piață, nu se cheamă oare că de fapt sunt niște ageamii în materie de economie, adică oameni după care ar fi foarte bine să nu te ghidezi atunci când porți responsabilitatea funcției de premier al României?

Una peste alta, mă gândesc că este posibil să cerem prea mult de la premierul nostru, doamna V. V. Dăncilă, până la urmă un politician mediocru, care a avut șansa de a ajunge în poziția pe care o ocupă în prezent doar pentru că în România lucrurilor neterminate un politician condamnat penal poate să controleze de facto aproape toate pârghiile puterii politice. Cel puțin în materie de economie, nu-i așa, atunci când primește recomandări de la un trio care fără îndoială i se pare redutabil – Teodorovici, Vâlcov și profesorul Socol – nu văd de ce doamna Dăncilă, ferm încurajată de mentorul său politic Liviu Dragnea, ar mai avea îndoieli asupra deciziilor guvernului său.

Am spus aici că paradigma de dezvoltare economică teoretizată de Cristian Socol este precară în componenta ”wage-led growth”, fiind departe de reperele științific enunțate de Joseph Stiglitz și colaboratorii săi și suspectă de un socialism utopic, de esență sud-americană (pe care acum și brazilienii îl resping[25]) în componenta ”noului dezvoltaționism”, așa cum îl vede Luiz Carlos Bresser-Pereira. Și este precară și pentru că cere – așa cum cereau sovieticii când au pus stăpânire pe România, în 1944 – ștergerea cu buretele a puținelor progrese făcute în privința instalării unei economii de piață, liberală (vrabia din mână), pentru o întoarcere la o economie sub controlul statului, aproximativ ca în dictatura lui Ceaușescu (cioara de pe gard).

Cristian Socol se înșală nu doar crezând în teoriile sale, dar acest lucru este de înțeles și nu i-l poate nimeni reproșa, ci mai cu seamă crezând că gruparea Dragnea este dispusă să le aplice pentru că ar crede sincer în această cale. Ei bine, gruparea Dragnea este doar încântată de faptul că o întoarcere la etatism le oferă, la fel cum îi oferea odată clicii lui Ceaușescu, șansa de a profita deplin și legal de controlul tuturor fluxurilor de bani publici. În rest nu dau doi bani pe subtilitățile marca Stiglitz sau Bresser-Pereira.

Așa că vom continua să asistăm la aplicarea ”după ureche” și conform cu interesele de moment a unor măsuri din componenta ”wage-led growth” ori ”noul dezvoltaționism” prin intermediul unui guvern condus de o doamnă care nu înțelege mare lucru, doar cere patetic ca președintele Iohannis să nu o mai atace public, iar nouă ne cere să ne conciliem cu protectorii domniei sale și să-i respectăm mandatul, în numele României.

Acest accident al istoriei, la care asistăm cu toții, conștient, implicat sau dimpotrivă, fără să ne mai pese, poate să coste foarte mult România ca proiect al națiunii. Deja plăcile tectonice ale marilor economii mondiale se ciocnesc violent și pare că lumea nu le mai ajunge. Exact în acest moment România nu are nevoie de experimente revolute, pe care nimeni nu le mai ia în serios. Țara și noi avem nevoie de stabilitate în economie, de parteneriate ferme și de alianțe certe și predictibile.

Iar guvernarea PSD – ALDE, cu actualele lor conduceri, nu ni le mai poate oferi, pentru că proiectul său nu are nicio legătură cu țara și cu noi, cetățenii României.

NOTE__________________


[1] http://www.ziare.com/vasilica-viorica-dancila/guvern/manual-de-recunoastere-corecta-a-bunului-roman-1544004

[2] http://www.economica.net/memorandum-rompetrol-kazmunaygas-fond-investitii-kmg-termocentrala-midia-benzinarii-rompetrol_160306.html

[3] https://www.luju.ro/dezvaluiri/anchete/adevarul-despre-memorandumul-kmg-rompetrol-intelegerea-dintre-kmg-international-si-statul-roman-a-fost-una-profitabila-pentru-romania-cu-toate-acestea-marile-parchete-vaneaza-pe-bucati-afacerea-rompetrol-cu-misiunea-de-a-taia-capete-de-politicieni-de-prim

[4] https://newsweek.ro/investigatii/rafo-calul-troian-al-mafiei-ruse

[5] https://evz.ro/dosarul-rafo-fratii-iancu-22-de-ani-la-puscarie.html

[6] http://www.ziare.com/dinu-patriciu/rompetrol/dinu-patriciu-vinde-75-la-suta-din-rompetrol-si-devine-cel-mai-bogat-roman-119694

[7] http://www.economica.net/memorandum-rompetrol-kazmunaygas-fond-investitii-kmg-termocentrala-midia-benzinarii-rompetrol_160306.html

[8] http://www.economica.net/viitoarea-centrala-termoelectrica-a-rompetrol-de-la-midia-va-avea-75-mw-va-costa-120-de-milioane-de-dolari-si-va-merge-si-cu-gaze-de-la-petrom_160331.html

[9] http://www.ziare.com/bani/fonduri-investitii/guvernul-a-adoptat-ordonanta-de-urgenta-pentru-infiintarea-fondului-suveran-de-investitii-1538346

[10] http://www.ziare.com/bani/fonduri-investitii/guvernul-a-adoptat-ordonanta-de-urgenta-pentru-infiintarea-fondului-suveran-de-investitii-1538346

[11] https://monitoruljustitiei.ro/stiri/senatul-a-adoptat-oug-care-stabileste-cadrul-general-de-infiintare-a-fondurilor-suverane-17791818/

[12] Dacă este nevoie de-un exemplu, sunt gata să-l ofer: Hidro Tarnița SA! Vezi: http://gazetadecluj.ro/hidro-tarnita-scufundat-degeaba-doua-milioane-de-euro/

[13] privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene

[14] http://www.ziare.com/vasilica-viorica-dancila/klaus-iohannis/dancila-spune-ca-iohannis-a-jignit-o-a-spus-femeia-aceasta-1541559

[15] Prin ceaușism, înțeleg aici o doctrină a controlului politicului asupra resurselor de dezvoltare ale țării în toate sectoarele sale, cu scopul de a le vămui în interesul cleptocrației

[16] http://www.ziare.com/economie/analiza-economica/2018-anul-unei-altfel-de-tranzitii-1543959

[17] https://ec.europa.eu/eurostat/documents/118025/118123/Fitoussi+Commission+report

[18] Înființată în anul 2008 la inițiativa lui Nicolas Sarkozy

[19] http://www.economica.net/creierul-economic-al-psd-capitalismul-primitiv-moare-in-romania-planificarea-este-solutia-la-haosul-economic-provocat-de-selectia-darwinista_155648.html

[20] http://www.scielo.br/pdf/rep/v32n3/01.pdf

[21] Proiectele de infrastructură, investițiile în capitalul uman sau concesiunile de exploatare se încadrează în această descriere. Capitalul astfel investit, și anume pe termen lung și în mod răbdător, aduce beneficii pentru economia reală, prin asigurarea de fluxuri de finanțare previzibile și susținute pentru întreprinderi, și creează locuri de muncă. (v. https://lege5.ro/Gratuit/gy3dqnjygq/regulamentul-nr-760-2015-privind-fondurile-europene-de-investitii-pe-termen-lung-text-cu-relevanta-pentru-see)

[22] https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22888378-corina-cretu-catre-viorica-dancila-imi-pare-rau-constat-cat-dezinformata-sunteti-catre-cei-din-subordinea-dumneavoastra.htm

[23] Conceput de James Carville, a plecat de la însemnările pe care le-a făcut pentru staff-ul de campanie al lui Bill Clinton la Little Rock: (i) schimbarea vs. să rămână la fel în continuare; (ii) problema e economia, prostovane! și (iii) nu uita de programul de asigurări medicale.

[24] https://psnews.ro/dragnea-noi-contre-cu-jurnalistii-a-incercat-sa-ofere-noi-lectii-de-economie-248350/

[25] https://www.agerpres.ro/politica-externa/2018/10/29/bolsonaro-vom-schimba-impreuna-destinul-braziliei–200981?fbclid=IwAR1lJsVztp38GpZ0KcitB4KRDzIghWtoYurdIHxhI8PIsywhMPtKvnrPdKk

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "17 comments" on this Article:

  1. Adrian spune:

    (Off-topic) Întrebare socio-economică mult mai simplă: am luat un bilet de loterie joi, constat azi de la știri că se promiseseră două extrageri pentru data anterioară, și nu s-au executat așadar vorba lu’ Caragiale, eu ..?
    1. cer banii înapoi; sau
    2. particip și ridicarea eventualului câștig mă „mânjește“, deci aștept clarificarea situației

    De fapt, cam asta e situația de aproape treizeci de ani, când tot așteptăm nu știm ce de la cei de la care nu e nimic de așteptat

  2. Sherlock spune:

    Un proverb românesc ne învață să ”nu punem boii înaintea carului” (sic!). Acum avem si explicatia faptului ca nu reusim sa dam inainte ca tara, din moment ce strabunii au insistat sa punem boii dupa car!

  3. George Alexandru Costan Costan George spune:

    Mă întreb cât de sincer este Cristian Socol în afirmațiile sale, dat fiind că, din 2012 încoace, reușește să se afle numai în preajma USL-ului (cel original și cel actual, post-2014), consiliindu-l. Ar fi trebuit să se prindă până acum ce valoare au oamenii care îl plătesc, asta dacă nu cumva relația cu angajatorii săi este una care ar merita o investigație jurnalistică. Totuși, în afară de el și Vâlcov, PSD+ALDE nu mai dispune de alți economiști (notorii și cu o viziune minimală). Până și Florin Georgescu a contribuit la criticarea (bazată pe cifre) a ordonanței „lăcomiei”.

    Legat de capitalismul original, teza dvs. are și argumente istorice: național-liberalismul, cu motto-ul „prin noi înșine”. Din punct de vedere economic, cea mai mare dezvoltare se petrece când libera circulație a capitalului este cât mai puțin îngrădită, ori acest lucru s-a întâmplat abia după 2000 și efemer, după ce țărăniștii au câștigat puterea în 1928. Și cu toate studiile lor, național-liberalii din perioda interbelică s-au comportat precum PSD-ul de astăzi: „învingătorul ia tot”, după alegeri în care prezența la vot a fost destul de mică mai mereu. Bineînțeles, nu pot crede că Dragnea sau Vâlcov au deschis vreo carte de istorie, ci cred că vorbim de un păcat mai vechi al societății noastre, astăzi cu o poleială comunistoidă (birocrația excesivă și tacticile tip divide et impera folosite împotriva celor etichetați ca oponenți).

  4. Cinicul spune:

    Un articol bun. Nu cred ca exista vreo strategie economica a PSD. Totul este doar o peticiala continua și o perdea de fum.
    Din păcate ideologii liberali de mai peste tot resping multe dintre sugestiile lui J Stiglitz, pe care dvs le numiți științifice.
    Deși sunt de acord domnia sa sunt departe de a considera economia o știință.

  5. Atentie la Valorile Europene! spune:

    “Utilizarea naționalismului/patriotismului ca armă într-un război hibrid pentru putere este imorală și inutilă.” (Petrișor Gabriel Peiu, citat de Cristian Felea)

    “Le patriotisme est l’exact contraire du nationalisme: le nationalisme en est la trahison. En disant «nos intérêts d’abord et qu’importent les autres!», on gomme ce qu’une Nation a de plus précieux, ce qui la fait vivre: ses valeurs morales.”

    (Emmanuel Jean-Michel Frédéric Macron, président de la République française)

    Hmmm… Înca nu s-a inteles in Romania ca avem o noua Valoare Europeana, cea exprimată atît de măiestru de Excelenta Sa Jupiteriană și Mare învățător al Popoarelor, Emmanuel Jean-Michel Frédéric Macron, président de la République française, într-un discurs recent?

    Naționalismul și patriotismul nu mai sînt sinonime, ci antonime, domnilor scriitori! Una-i una si alta-i alta!! Gata. GATA. GA-TAAAA!!! Nationalismul e rau, patriotismul e bun. Aceasta e cea mai noua Valoare Europeana si va rog insistent sa va aliniati! Patriotismul, in conceptia de exceptionala valoare teoretica si practica a Presedindelui Republicii Franceze, E. S. Emmanuel Jean-Michel Frédéric Macron, e o forma moderna a rudimentarului si perimatului internationalism proletar de altadata.

    Iar pe viitor, ochii mari si urechile ciulite spre Paris, Berlin si Bruxelles (ca de-acolo ne vine lumina), de unde pot sa țîșneasca oricînd noi si noi Valori Europene, asa cum, ca sa dau un exemplu sa inteleaga si copiii, țîșneau panglicile din nările iluzionistilor de bîlci de altadata.

    Daca parintii si bunicii nostri au putut sa faca totul facindu-se ca muncesc cu spor pentru viitorul luminos al intregii omeniri, trag nadejdea ca vom fi si noi in stare sa facem totul. Cu acelasi avint revolutionar, pina cind vom avea din nou sapte grade in casa in februarie si doua in fata usii. Si intr-o zi plopii vor face din nou pere in plina iarna. Si rachita micsunele. Iar in Studioul 4 Ion va sopti: “Mircea, fa-te ca lucrezi!”, in timp ce pe-afara niste stupid peoples infometati si jerpeliti se vor impusca ca chiorii dorind sa moara si sa fie liberi.

    Mai departe stiti.

    • victor L spune:

      At respectul meu (daca conteaza).
      NB,
      te intrebi cum mama zmeului nu au gasit nemtii un politician din Iadul capitalist, dar au ales sa-i conduca ani buni, un politician din Raiul comunist?

    • Cinicul spune:

      Atacurile impotriva lui Macron vin in general din media de limba engleza, in special UK, dar is USA si de cele mai multe ori sunt tendentioase.
      Fragmentul din Marcon este scos din context. Era vorba de un discurs la aniversarea a 100 ani de la terminarea primului razboi mondial. Fraza respectiva era adresata lui Trump, care era de fata.
      Trump spusese:
      “You know, they have a word – it’s sort of became old-fashioned – it’s called a nationalist. And I say, really, we’re not supposed to use that word. You know what I am? I’m a nationalist, okay? I’m a nationalist. Nationalist. Nothing wrong. Use that word. Use that word.”
      Macron adauga « L’humiliation, l’esprit de revanche, la crise économique ont nourri la montée des nationalismes et des totalitarismes », si se referea la ce s-a intamplat dupa pacea de la Versailles, cu umilinta excesiva a Germaniei care a rezultatat in venirea la putere a lui Hitler.
      Ma inspaimanta eurosceptiscmul pe care l-am obsrevat intr-o vizita recenta in Romania. Oameni educati vin cu slogane de tip Romania Mare.
      Romania nu a fost fortata de nimeni sa intre in EU, am stat la usa ca niste cersetori. Am intrat dintr-un noroc si datorita naivitatii liderilor europeni. Ca nu avem conditiile cele mai bune, ca nu suntem pusi la masa de onoare, ci undeva pe la fundul salii de oaspeti, era de asteptat. Cand intri inr-un club (fie el de fotbal sau Rotary) poti sta si in rezerva, trebuie sa-ti dovedesti valoarea ca apoi sa fii ales in prezidiu. Situatia noastra actuala ne-o datoram numai si numai noua. Sunt vinovati cei din tara care aleg an de an lideri sub-mediocri (Iliescu, Constantinescu, Basescu, Iohanis) si la fel de vinovati cei din diaspora care au ales solutia cea mai usoara, sa-si ia pamanul tarii pe talpile picioarelor. Din pacate sunt si eu unul din acestia.
      Putem iesi oricand din EU si va garantez ca va fi mult mai usor decat pentru UK, Europa va rasufla usurata.
      Ca ne-am vandut sectorul energetic, bancile, ca ne-am destructurat industria asta ne-o datoram numai noua. Polonia si Cehia n-au facut asta.
      Este adevarat ca motto articolului de mai sus este citat dintr-un autor care a pus umarul cu toata energia la destructurarea economiei romanesti, Petrișor Gabriel Peiu, consiler al lui Radu Vasile si Adrian Nastase, cand s-au facut cele mai mari operatiuni de destructurare a economiei.
      Este un mare tupeu sa scrii “Cine este naționalist să crească marile companii energetice românești și băncile românești” cand ai contribuit la privatizarea dezatruoasa a Petrom si la dizolvarea sectorului bacar romanesc, incepand cu CEC.

    • JB spune:

      Wow!!! L-ai demascat pe acest “monstru internationalist” Emmanuel Jean-Michel Frédéric Macron…… Ufff ! Ce bine!!! Eram foarte dezorientați.
      Sub aparența civilizată și cultivată se ascundea o năpârcă intelectual-comunistă !??! Sau poate un neoliberal fanatic de extremă dreapta, unealtă a burgheziei exploatatoare și a fetidului Capital bancar?!!? Brrr….. Lămurește-ne!! Nu ne lăsa in ceață. Că Adevărul graiești, înțeleptule !!!

  6. PAFI spune:

    Sa speram ca nu vor avea timpul necesar sa mai distruga si ce a mai ramas din ceea ce statul inca detine in economie. Pentru ca asta se va intampla. S-a mai intamplat de cateva ori, incepand cu confiscarea banilor de la intreprinderile rentabile, care faceau export, pentru plata datoriei externe, de catre Ceausescu. Asta a inmormantat noua industrie romaneaca, dupa 10 ani de lipsa de investitii. Taxele pe cifra de afaceri pentru companiile energetice – dintre care multe in proprietatea statului – vor duce in mod direct la anularea investitiilor. Dar acele investitii se vor face de catre fondurile de investitii nou infiintate (cu banii obtinuti de unde, probabil de pe Bursa, dar cum va evolua Bursa dupa sterile astea?), care vor finanta pe cine si pentru ce? Exact Ceausismul revenit in forta in secolul XXI, sa confiscam de la cei care au si pot si sa dam la cei care nu stiu ce sa faca cu ei, halal doctrina economica. Sa speram ca vor pica mai repede, asa incat dezastrul va fi limitat.

  7. Constantin spune:

    “Acest accident al istoriei, la care asistăm cu toții, conștient, implicat sau dimpotrivă, fără să ne mai pese, poate să coste foarte mult România ca proiect al națiunii.”

    Păi, este chestiune de siguranță națională. Amenințările au fost cât se poate de explicit prezentate de către diverse perosane și instutuții (cel mai recent BNR).

    Înțeleg că o parte dintre slujbașii “servicilor” sunt “javrele” “porcilor” din cleptocrație (a se vedea George Orwell) , dar dacă au mai rămas vreunii cărora le pasă ce au jurat pentru țară și de ce primesc salariu, ce fac acum, dorm în bocancii plătiți [inclusiv] de mine?!

    Vedeți contractele pentru achiziții ale armatei, spre exemplu…

  8. Dedalus spune:

    Daca un lucru contravine logicii, el nu este adevarat. Nicio teorie economica, oricat de sofisticata, nu ma va convinge vreodata ca tiparind bani producem dezvoltare.

    Pentru ca de fapt despre asta e vorba in minunat de imbarligata teorie a lui Socol: sa tiparesti bani pentru salarii mult mai mari.

    Similar, sa crezi ca in Romania fondurile (sau fondul) suverane vor reusi sa faca investitii rentabile, gestionate fiind (evident) direct de statul inseamna pur si sumplu ca ti-a filat o lampa.

    ///

    Unde o fi vazut o “paradigma neoliberala” in Romania?!

    ///

    Desi sunt invelite intr-un pretins limbaj academic, toate aceste idei ale lui Socol nu sunt decat – vorba Guvernatorului – traznai.

    Iar incercarile de a aduce o critica acestor bazaconii nu fac decat sa le intareasca nemeritata aura academica.

    ////

    Imi este insa imposibil sa cred ca niste oameni cu creier functional chiar cred toate astea. Vorbesc despre oameni care nu sunt nebuni, nu despre persoane cu pregatire economica. Si cu 4 clase primare intelegi ca e aiurea complet.

    Este mult mai rational sa presupun ca tuturor le este foarte clar batutul campilor, dar este cat se poate de util pentru justificarea privilegiilor. Si ca de fapt castiga timp exact pentru aceste privilegii.

    • Dedalus spune:

      As adauga ca ideea de a creste salariile artificial si apoi sa vii cu un “boom” investitional produs de stat, pe fondul slabiciunii capitalului romanesc, denota iresponsabilitate.

      Deja au inceput sa se vada efectele acestei pseudo-teorii. Faptul ca dupa ce pui in circulatie mai multi bani ii numeri si observi cu satisfactie ca sunt mai multi, adica ai inceput sa te dezvolti este tot incalificabil. Alta traznaie.

    • JB spune:

      Bun, e clar ca “tiparirea de moneda” nu e motorul dezvoltarii ci, cu siguranta, al inflatiei. Dar……si in lipsa unei mase monetare suficiente nu se poate dezvoltare. Problema e veche si s-au lovit de ea toate societatile, in perioada monedei-aur.
      Foarte posibil, totusi, ca Socol sa traga cu ochiul la efectele unor TARP si Q.E. si sa incerce reproducerea lor la intern. Un fel de: daca aia pot, noi de ce nu ?!?!
      Fara inside info. si fara a avea vreo pretentie de a ghici, negresit, motivele ciudatelor masuri guvernamentale cred ca au ca fundament decizii pur politice care trebuie salvgardate cumva.
      Crearea iluziei veniturilor mai mari, din pix, se coroboreaza cu “taxa pe lacomie”. Se transmite mesajul ca nu puterea politica e de vina ptr.erodarea evidenta a veniturilor ca urmare a cresterii preturilor.
      Totul e doar un cover up ptr.ca populatia sa recurga la “fura astia, dar ne dau si noua ceva….. Ce, in locul lor nu ati fura si voi?!?”

      Fondurile de dezvoltare sunt vazute doar ca vehicule de imbogatire enorma si rapida ptr.politicieni&co. Restul sunt povesti in care chiar nu crede nimeni.

      • Dedalus spune:

        Pai da. Suntem invatati de mici cu copy-paste.

        Asa ca nu e de mirarea ca minunata teorie a cresterii prin pomparea salariilor e o copie chinuita intr-un loc nepotrivit si fara sanse de viata a masurilor QE si a altora similare.

        Dar puteau sa explice masruile luate si prin Legile lui Newton sau prin formula caderii libere (;-)) ca tot aia era.

        • JB spune:

          Din nefericire, totul are doar o miza minora (ptr. Ro.), pe termen scurt, electorala si completamente cinica. Cautarea unui alt fundament este o pierdere de timp.
          In opinia mea calculul PSD e urmatorul:
          memoria electoratului e scurta, nevoia de rezultate IMEDIATE vor prevala intotdeauna, promisiunile tip “marea cu sarea” vor seduce si vor umbri orice judecata/rationament rezonabil(a). Daca nu ne iese nu e mare paguba. Reparatiile le revin adversarilor politici. Cum reparatiile inseamna sacrificii vom avea material suficient ptr a-i injura pe cei care vor fi la putere. Dar si daca noi vom fi la putere vom continua sa finantam consumul din datoria publica, costurile nu conteaza.
          PSD isi va aroga orice reusita, chiar si aceea cu care nu a avut nici o legatura sau impotriva careia a fost de la bun inceput.
          Au o singura dilema. Situarea viitoarei puteri politice fata de justitie. Acolo e buba. Pina la Basescu au avut impresia ca pactul tacit “ne injuram, ne acuzam, ne porcaim dar nu trecem la condamnari penale si confiscari ale produsului infractiunilor” va functiona la nesfirsit. Dar n-a mai functionat cu “societate corupta dar fara corupti”…. E, poate, cel mai mare merit al lui Basescu. Acum il regreta.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Felea


Cristian Felea

Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor... Citeste mai departe


E randul tau

O poveste mai lungă de la Moş Crăciun despre generalul Marin Dragnea: După doar două zile de l...

de: Petre Opris

la "O primă și imensă ticăloșie a noului ministru al Culturii"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

ianuarie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Dec    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)