Home » Economie »Global / Europa »Infrastructura »Interviu » Citesti:

Cum e să te dai la infinit cu capul de același zid? Cristian Ghinea despre absorbția fondurilor europene si bugetul european. Interviu, prima parte

Contributors octombrie 30, 2019 Economie, Global / Europa, Infrastructura, Interviu
40 comentarii 5,554 Vizualizari

De ce PNDL este o ”ciumă” pentru dezvoltarea României? Dacă în loc de granturi ar fi credite cu dobândă zero, ce s-ar întâmpla? Cum s-a ajuns ca absolut toți funcționarii care au vreo legătura cu fonduri europene să primească un spor la salariu de 75%? De ce nu merg proiectele de infrastructura mare?

____________________________

Lucian Popescu: A fost aprobat bugetul pe 2020 al Uniunii. E mare, e mic? Care sunt prioritățile noului buget?

Bugetul anual pe 2020 a fost aprobat de Parlamentul European, săptămâna trecută, la Strasbourg. Nu e o noutate faptul că există o diferență de viziune între Parlament și Consiliu. Practic, noi am lucrat pe propunerea Comisiei Europene care propunea 168 de miliarde. Consiliul a tăiat două miliarde, și noi, Parlamentul avem 171, trei miliarde în plus față de ce propunea Comisia. Acum avem două bugete ale Uniunii Europene, unul aprobat de Consiliu, unul aprobat de Parlament și intrăm în procedura de negociere. Aș remarca aici rolul colegei mele Clotilde Armand, care a fost raportor RENEW pentru buget și a pus acolo câteva priorități importante pentru România. Cea mai importantă, de unde vor veni niște milioane de euro, dacă trece această formulă a Parlamentului European – totul este cu dacă – este creșterea sumelor pentru asistență tehnică. Și aici România suferă pentru că marea noastră problemă națională este lipsa de capacitate de a scrie proiecte, de a dezvolta proiecte.

Este aici un paradox: avem bani de asistență de tehnică, dar cea mai mare parte dintre ei – dintre cei gestionați de Ministerul Fondurilor Europene – se duce pe sporul de fonduri europene. O situație care a început acum mai mulți ani, ideea era teoretic bună – oamenii ăștia fac o muncă foarte specializată, hai să le dăm o recompensă pentru performanță! Între timp, a ajuns așa, un fel de molimă. Nu numai cei care lucrează la Ministerul Fondurilor Europene, ci și oameni din alte instituții care au cât de cât o legătură cu fondurile europene, toată lumea, absolut toată lumea, ia acest spor de fonduri europene de 75%. Și toți îl iau la nivel maxim de 75%, deși legea spune că acela e nivelul maxim, se poate da spor în funcție de performanță reală, diferențiat. S-a creat un sistem de stimulente care nu mai funcționează, dacă toată lumea e performantă atunci nimeni nu mai are interesul să fie performant individual. În loc să premiem performanța individuală, de fapt am creat o nouă categorie de funcționari mai cu moț, toți oamenii din cutare instituții au leafa cu 75% mai mare.

Și apoi, am ajuns în situația paradoxală că avem banii aceștia de asistență tehnică de la Uniunea Europeană, și în loc să-i cheltuim pentru contracte de scriere de proiecte, de tot ce înseamnă pregătirea de proiecte – îi băgăm în subvenționarea acestui spor de fonduri europene. Asta se întâmplă la nivel național. Ce a făcut Clotilde la nivel european a fost să crească capacitatea instituțiilor europene de a ajuta România. Rămâne să vedem cum, prin BERD, prin BEI. Formule am mai încercat, una dintre ele este ce a făcut Vlad Voiculescu pentru spitale regionale și iată că funcționează. BEI-ul, care a lucrat la partea de pregătire de proiecte, a fost în stare să pregătească proiectele de spitale regionale, ceea ce Guvernul României n-a făcut. Guvernul României mai mult i-a încurcat, nu le-a pus la dispoziție la timp nici măcar terenuri în Iași sau în Craiova. Asta e un fel de a lega discuția despre bugetul european de chestiuni foarte concrete de la noi de acasă, dar eu sper să se schimbe această logică. Să nu mai înțelegem că asistență tehnică în România înseamnă veșnicul spor de fonduri europene.

LP: Și care ar fi prioritățile europenilor. Cum poate fi citit bugetul acesta?

Este un buget de încheiere de mandat. Un alt lucru pe care ne-am bătut: să nu mai lăsăm rezerve. Există această rezerva bugetară care rămâne pentru redistribuiri și de obicei se acumulează spre final de buget european. De fapt se dau banii înapoi statelor membre. Hai să cheltuim această rezervă din timp ca să nu mai ajungem acolo. Dacă vorbim de obiective mari strategice, mai degrabă aș duce discuția pe bugetul multianual al Uniunii Europene, care se pregătește acum pentru următorul exercițiu financiar, unde marile capitole tot acelea rămân: coeziune, agricultură și dezvoltare rurală și programe inovative. Bătălia mare va fi în interiorul capitolelor. De pildă, la coeziune e această discuție: ce mai înseamnă coeziunea? Înseamnă dezvoltare tradițională la nivel de ”hai să scoatem România din noroi”, cum s-a exprimat cineva destul de nefericit sau mergem pe noua economie, mergem pe chestiuni verzi, de combatere a schimbării climatice șamd. Și, evident, aici ai viziunea unor state dezvoltate, Finlanda, Germania, care spun hai să ducem banii de coeziune spre zona asta. Există însă viziunea noastră care spune, domnule, mai avem nevoie, mai lăsați-ne puțin că mai avem nevoie, mai avem părți din România sub noroi și avem nevoie să băgăm bani acolo. Discuția nu e atât de abruptă cum o prezint eu, dar până la urmă cam astea sunt viziunile foarte mari. Așteptăm să vedem ce se întâmplă cu Marea Britanie.

LP: Ieșirea Marii Britanii va scădea cuantumul bugetului…

Da, asta este dilema, noi împărțim o plăcintă care deocamdată nu e clar cât de mare este. După ce știm dacă iese Marea Britanie, și dacă iese, dacă mai contribuie cumva la buget, vom ști efectiv despre ce bani vorbim. Este cumva și un eșec al președinției României la Consiliul UE că nu a împins acest dosar, dar iată că nici finlandezii, cei care au venit după noi n-au reușit. S-a intrat în logica asta: să nu decidem până nu iese Marea Britanie. Dacă mă întrebați pe mine, a fost și o metodă de a amâna. Animalul acesta complicat care e Uniunea Europeană nu are capacitatea de a trăi cu mai multe conflicte în același timp. S-a spus: până rezolvăm chestiunea cu Marea Britanie nu intrăm în marele conflict pe bugetul viitor… Trebuie să stăm uniți pentru că avem cartoful acesta fierbinte cu Marea Britanie. Și apoi o să discutăm. Bugetul Uniunii Europene este în jur de o mie de miliarde, discutăm că unii vor mai mult cu o sută miliarde și alții mai puțin cam cu atât. Dacă e mai puțin cu o sută de miliarde, va trebui să ajustăm și noi banii de coeziune la acest nivel sau nu, să vedem. Dar nimeni nu știe în momentul acesta ce se va întâmpla. Negocierile se poartă pe regulamente, pe detalii… dar toate se poartă cu un prin capitol, numit box, care rămâne alb, nimeni nu pune sume acolo… așteptăm să începem ofertele de deschidere, ca la poker.

LP: Dar în contextul politicii protecționiste americane, în contextul economiilor asiatice cum se poziționează, care e atitudinea Uniunii Europene? În general vorbind.

La nivel istoric, aș zice că UE rămâne apărătorul liberalismului economic global de care este mare, mare nevoie. Știți că sunt foarte pro-american de felul meu, dar acest pro-americanism al meu este zdruncinat de trumpism, care mi se pare că face praf ce înseamnă bun în valorile și reputația Americii. Iată că, dacă America a fost campionul liberalismului economic, al comerțului liber între continente și între țări după Al Doilea Război Mondial, și a dus acest stindard, acum America abandonează lupta aceasta sau mai rău, devine un inamic al liberalismului economic. Uniunea Europeană, în mod paradoxal, continuă lupta. Uniunea Europeană însăși este o creație a unei viziuni liberale asupra lumii. Tratatul comercial cu Canada, tratatul comercial cu America de Sud, cele cu Asia, cu Japonia, care fie au fost încheiate, fie continuă discuțiile, toate astea arată că nu este un fel de impas global al comerțului, și că rămâne Uniunea Europeană să împingă această chestiune. Sunt foarte fericit că se întâmplă așa.

LP: Bugetul ar trebui să țină seama și de un anumit tip de competitivitate?

Nu, aici vă contrazic, pentru că bugetul UE înseamnă 1% din PIB-ul statelor membre, de fapt, și nu are impact atât de mare pe economia globală. El are impact pe chestiunile pe care le subvenționează direct. Adică pe coeziune, ceea ce înseamnă ridicarea statelor, mai ales din est, are impact pe subvențiile agricole. Rolul Uniunii Europene ca motor economic este acela de a promova comerțul liber, prin impunerea anumitor standarde și prin păstrarea acestei piețe unice – până la urmă înseamnă o jumătate de miliard de oameni pe o piață unică. Bugetul UE este important în punctele unde apasă el, dar nu e ca și cum prin bugetul UE tu poți să schimbi dinamica economică globală, să fim realiști.

LP: Se vorbește de o recesiune iminentă, mai ales în Europa. Cum ați comenta veridicitatea unui asemenea zvon, sa-i spunem?

Știți cum e cu recesiuunile care sunt anunțate, sunt anunțate 50 pe an și dacă nimerești două, devii profet. Hai să spunem că nu e domeniul meu de expertiză, dar la nivel de bun simț, dacă motorul economic este în Germania, și motorul ăla stagnează, e oarecum logic să ai și efecte de ecou, pe margini. Dar nu e ca și cum acest interes pentru dinamica economică europeană ar afecta în vreun fel politicile economice din România. Noi părem complet surzi la ce se întâmplă în domeniul acesta. Pur și simplu nu am folosit perioada de creștere economică europeană pentru a face rezerve, pentru a reforma economia României, ci dimpotrivă. România a crescut enorm cheltuielile sociale, cheltuielile cu aparatul administrativ, cheltuielile fixe, deci practic suntem complet nepregătiți, dacă se întâmplă această încetinire economică europeană.

LP: Aveți dreptate, bugetul nu contează foarte tare în competitivitate, dar Banca Centrala Europeană contează, va continua să dea bani ieftin, menținând nivelul creditelor și al dobânzilor? Cine controlează Banca Central Europeană?

Răspunsul nediplomatic este că nemții și francezii. Răspunsul diplomatic este că țările zonei euro. Dar și acolo s-a cam stricat această idee tradițională că dacă e o ușoară scădere economică vine Banca Centrală și pompează bani, nu prea mai funcționează așa. Vorbim de un mediu economic în care am ajuns la dobânzi negative, nici nu mai ai cum să le mai aduci în jos, sau să le mai crești brusc. Foarte multe dintre lucrurile pe care le știam noi din economia tradițională nu prea mai funcționează. Și trebuie să ne adaptăm și noi, dar în România pare că nu ne adaptăm la aproape nimic. Pentru că avem politicieni proști care nu știu să facă infrastructură, nu știu să facă dezvoltare, inovare, pur și simplu știu doar să mărească pensiile și salariile de la stat. Altceva nu le iese. Dacă ai asemenea primitivism ca instrument de politică publică, nici măcar nu mai contează ce mecanisme complexe studiază ăia, pe ce buton apasă Banca Central Europeană. Noi în România, suntem un fel de cal mort, nu funcționează aproape nimic. Toate astea se vor răzbuna. Vreau să văd cum face guvernul Orban bugetul pe anul viitor, să văd cum se încheie. Apropos de fonduri europene, bugetul a primit o lovitură acum, Comisia Europeană a refuzat rambursarea de bani europeni pentru proiecte din PNDL.

Claudiu Zamfir: M-am interesat la Comisia Europeană și e vorba de anumite proiecte pe zona de alimentare cu apă. Într-adevăr erau făcute pe PNDL, dar voiau să le ramburseze pe programul de infrastructură majoră, pe POIM, ceea ce nu merge. Trebuie să le rambursezi pe zona de dezvoltare regională.

Să vedem, pentru că interpretarea optimistă pe care o propuneți e că problema proiectelor acelora este că s-au dus la POIM cu ele, și nu la POR. Ceea ce eu nu cred. Problema e că au fost pornite pe un mecanism care e defect în sine, PNDL-ul.

CZ: Sigur, da.

Au trimis și pe POIM, și pe POR. Hai să vedem cu face Comisia cu cele de pe POR. Încă aștept răspunsul de la Comisie.

CZ: Din câte știu, sunt bine acolo. Chiar am fost la Bruxelles de curând și am înțeles că sunt bine. Din câte înțeleg se decontează, n-ar fi asta neapărat o problemă. Pentru că nici Comisia Europeană nu face audituri foarte exacte pe proiecte retrospective.

Ce-au făcut a fost că n-au lansat suficiente apeluri din POR, pe banii europeni, dar au pompat bani naționali în PNDL-ul ăsta, care e o ciumă pentru dezvoltarea României. După care au zis hai, să încercăm niște proiecte, pe care le considerăm noi mai spălățele, să le numim retrospective, și le băgăm pe POIM și pe POR, să le declarăm europene și să cerem bani la Comisie pe ele. Acum așteptăm să vedem dacă cei de la Comisie vor înghiți această gălușcă. Pe POIM n-au înghițit-o. Să vedem dacă o înghit pe POR.

Povestea asta a plecat ca un mecanism de salvare a unor bani în 2018. Era o urgență pentru a evita decommitment-ul – pentru că era anul N+3, din 2015 – 2018. Acum devine un fel de mecanism permanent. Noi ne dăm seama că nu cheltuim bani europeni și zicem: ce-au mai făcut primarii noștri prin PNDL? Hai să trimitem acolo. Dacă asta se permanentizează, această aberație, înseamnă că noi finanțăm prin fonduri europene subdezvoltarea României. Pentru că PNDL-ul îi face pe primari complet dependenți de pixul ministrului. Putem să râdem de tot ce înseamnă autorități de management, de circuit auditabil, de acreditarea autorităților de management și a procedurilor, toate astea nu mai contează, pentru că s-a găsit o portiță pe lângă, ocolitoare, prin care se dau bani din pixul ministrului dezvoltării și apoi îi cerem la decontare la UE. Ar fi o aberație și ar fi și o problemă gravă, repet, în dezvoltarea acestei țări. Pentru că noi permanentizăm un mecanism de finanțare complet defect.

CZ: E o absorbție pe ușa din dos…

Da, mi se pare o expresie foarte fericită, absorbție pe ușa din dos, este și genul acela prost de absorbție. Eu știu că în România avem o obsesie cu absorbția, dar cifrele nu spun dacă s-a realizat ceva cu impact real. Toate proiectele alea de raportat hârtii fac și ele, într-un fel, absorbție, că vin bani în țară. Dar lași dezvoltare în urmă? Asta ar fi un fel de permanentizare a unui gen prost de absorbție în care intră bani în țară, dar îi bagi în niște proiecte care n-au nici cap, nici coadă, sunt și foarte scumpe și mai și perpetuează neofeudalismul politic. ”Pixul lui Dragnea” pe fonduri europene, aberația supremă.

CZ: Nu se mai termină, sunt proiectele acelea fazate, din perioada trecută, cum e metroul din Drumul Taberei, autostrăzi care nu se mai termină…

Și asta pentru că nu mai sunt altele. Fazarea a fost o măsură de salvare a situației, și noi am făcut-o în 2016 și așa am reușit să închidem la 98% bugetul trecut. Să spunem oamenilor ce înseamnă asta: că anumite proiecte finanțate din fonduri europene în perioada 2007 – 2013 și care aveau întârzieri riscau să fie închise și să dăm banii înapoi pentru că ieșeam din perioada de implementare. Atunci am negociat transferul lor pe noul buget, să continue lucrările cu bani din bugetul UE 2014 – 2020. Nu am reușit decit acest transfer, dar se presupunea că între timp mai sunt și dezvoltate unele proiecte. Or mă uit cum se laudă MFE cu absorbția acum, care e făcută pe proiecte fazate mare parte. Tot suntem sub media europeană – 32% față de 35%, așa cum eram și în 2016, când aveam 0,5% când media europeană era 1% și se isterizau toți pesediștii. Dar cifra asta ascunde o realitate cumplită: după ce se termină proiectele fazate suntem în pom, pentru că nu se muncește la proiecte noi. Cum ziceam, folosim banii de scris proiecte la sporul de fonduri UE pentru funcționărime. Decalajul de absorbție față de media UE va crește de la an la an, peste doi ani va fi criză urâtă pe subiect. Și pesediștii inepți și directorimea din minister, care au stat pe situația asta fără să facă nimic, vor bâzâi iar că nu se face absorbția, de parcă absorbția crește în pom.

Au pierdut trei ani, nu există proiecte. Dacă vă uitați pe infrastructură, fiindcă marea noastră problemă e infrastructura, sunt doar două proiecte mari de infrastructură la POIM (Programul Operațional de Infrastructură Mare). Este metroul spre Otopeni, trimise de noi în 2016 la Comisie, și mai este podul Brăila-Galați, că a stat Tudose când era premier cu gura pe ei. Altele nu mai sunt. Vorbim frumos de autostrăzi, dar nimeni nu lucrează propriu zis la scrierea acestor proiecte. În 2016 am lansat licitația pentru o treime din autostrada Moldova, partea de peste munți. Au anulat licitația cum au venit la putere în 2017 și nu au lansat alta. Dacă o lăsau s meargă acum aveau proiectul scris și putea lansa licitația de construire. Nu se lucrează serios la scrierea de proiecte nici la Ministerul Transporturilor, nici la CNAIR, nici la alte companii naționale. Asta este problema structurală pe care nu o rezolvăm și totul se sparge într-o formă sau alta la Ministerul Fondurilor Europene iar aceia se roagă de alții să scrie proiecte.

CZ: Toate lucrările sunt parcă prea scumpe și durează prea mult, asta e problema cu absorbția fondurilor europene.

Da, pentru că totul pleacă de la proasta proiectare și de la un fel de nerăbdare politică, hai să facem rapid, că noi știm că stăm puțin la guvernare. În Germania și în Austria un proiect de autostradă durează 10 ani. De la momentul în care ne vine ideea, dăm drumul la un studiu de fezabilitate, apoi proiectare, șamd, până când îl închei. La noi totul se blochează în acești 1-3 ani de organizare a șantierului, ca să zic așa, proiectare, fezabilitate șamd. Aceasta este etapa care suferă și de asta am tot încercat să găsim soluții alternative. Cum am găsit cu Vlad Voiculescui prin BEI să facă pentru spitale regionale. Cum am încercat în 2016 să facem un departament de Mari Proiecte la Ministerul Fondurilor, care împreună cu Băncile Europene de Investiții, urma să preia acolo scrierea de proiecte. Să nu mai stăm să facă CNAIR-ul proiectul de autostradă în Moldova, că nu vor sau nici nu pot, îl face MFE. Am vrut să avem un minister activ, care să stea pe capul ăstora să le predea proiecte la cheie. Au desființat acest departament, nu există, dacă îl lăsau să funcționeze acum avea România la dispoziția o mașinărie mixtă stat român – bănci de dezvoltare care să predea proiectele și documentația la cheie. Și totul finanțat din banii europeni pentru asistență tehnică. Nu e mai bine decât să îi îngropăm în sporul de fonduri UE? Mi-e frică că intrăm în prea multe acronime și chestii tehnice nu știu dacă mai sunt cititorii cu noi.

LP: Cred că îi nteresează pe mulți, sunt foarte mulți oameni care au tangență sau lucrează pe fonduri europene.Si se vorbeste puțin critic pe aceste chestiuni…

Au început dezbaterile pentru viitorul acord de parteneriat. Acordul de parteneriat este contractul dintre Guvernul Românei și Comisia Europeană despre ce facem noi cu cele câteva zeci de miliarde pe care le vom primi în bugetul UE viitor. Nu știm fix câte zeci de miliarde, dar vor fi. Ați auzit ceva? Ați publicat ceva? Aceleași lucruri tehnice, aceeași doamna Mihaela Toader… acum e director general, a fost secretar de stat, ea e mereu acolo, indiferent cum se schimbă ministrul ea e mereu acolo și organizează dezbateri. Ori asta trebuie să fie o dezbatere serioasă, la care să participe și alți oameni, nu numai cei din grupurile tehnice, care au fost acolo și face programarea. Două programări au ieșit prost și ea le-a coordonat, dar doamna e veșnică acolo. Acum ni se pregătește a treia perioadă de programare, pentru 2020 – 2027 și totul se petrece în anonimat la MFE. Îmi pare rău, dar asta nu trebuie să fie o discuție restrânsă, tehnică, modul cum vom dezvolta sau cum vom continua să dezvoltăm România cu circa 30 – 35 miliarde de euro ar trebui să fie o discuție largă, publică, politică. Trebuie să venim cu niște schimbări de paradigmă.

De pildă, ADR-urile. Ce facem cu ADR-urile? Le facem autorități de management? Așa ar trebui. Să nu mai avem acest POR centralizat care este și fagocitat de PNDL și este și el blocat din diverse chestiuni.

Si sunt multe alte subiecte de dezbatere serioasă. Nu este Ministerul Fondurilor potrivit să facă dezbaterea asta, că el este cel analizat. Nu poți să spui: eu am cheltuit banii prost, eu organizez și dezbaterea despre cum facem pe viitor, invit pe cine vreau eu la discuții, eventual cu oameni care vor depinde de banii pe care îi dau eu data viitoare și n-ar vrea să mă supere.

Mi se pare totuși o aberație. Doamna Dăncilă, domnul Iohannis trebuiau să patroneze această dezbatere, nu să fie Mihaela Toader, același director-secretar de stat-ministru delegat și apoi iar de la capăt în Ministerul Fondurilor care să facă această dezbatere națională. Aș propune să scoatem cu totul MFE din organizarea consultărilor, el să stea la masă, să pună rapoarte pe masă, dar să nu fie organizatorul, pentru că MFE e cel analizat.

Eu vreau, ca europarlamentar, sunt vice-președinte în Comisia de Dezvoltare Regională să contribui cumva la dezbaterea asta, dar nu când îmi dă voie MFE, pe temele înguste unde vrea MFE feedback, e ca și cum facem marea dezbatere pe cum dezvoltăm România cu fonduri europene și MFE ne întreabă ce culoare să aibă fața de masă, că restul chestiunilor, aceleea serioase le facem la fel ca până acum, că doar atât știm sau putem noi. Deci am de gând să organizez dezbateri, consultări, să scriu poziții și evaluări, contribuția mea și a altor oameni la această dezbatere, care ar trebui să se încheie în 2020 – 2022 cu un nou Acor de Parteneriat între România și Comisie și sper să fie altfel, să învățăm pe bune din ce nu a mers. Să nu fim ca în bancul cu inginerul sovietic care orice proiectează tot mitralieră îi iese.

Repet: asta e o discuția majoră de interes public, nu e o chestiunea tehnică.Totdeauna problema fondurilor europene devine tehnică. Acronime, proceduri, ADR-uri, POIM, POAT, POR șamd, nu mai înțelege nimeni nimic. Dezbaterea e despre cum dezvoltăm România, nu despre cum aranjăm acronimele pe fața de masă? Că dacă iar mai trec 7 ani și suntem tot cu o reputație proastă pe partea de fonduri europene, o să zică ăia de la Bruxelles: dar de ce vă dăm noi în continuare banii ăștia? Doar așa ca să avem ce să îngropăm în sporul de fonduri europene, în proceduri, autorități de management?

Deci vreau să văd dezbateri inovatoare. Nu avem organisme intermediare private. De ce? Nu avem în țara asta bănci, patronate, ONG-uri capabile să gestioneze granturi mai bine decât birocrația de stat. Programul USR pe fonduri europene e singurul care pune pe masă această mini-revoluție în viitorul fondurilor europene. Nu avem o bună coerență între granturi și instrumente financiare care acum în viitorul buget, prin Invest EU în bugetul 2020 – 2027, devin un instrument mult mai important, creditele vor deveni mult mai importante în politica de coeziune. Ceea ce spuneam din 2016 este că trebuie să ne pregătim pentru această trecere de la granturi spre credite. Nu s-a întâmplat absolut nimic. Vom constata din nou peste șapte ani: n-ați făcut instrumente financiare ca lumea pe fonduri europene. De ce? Pentru că nu discută nimeni serios despre chestia asta.

Claudiu Zamfir: Trebuie utilizate și instrumentele financiare și granturile. Dar, până una-alta, în momentul de față, absorbția pe granturi, pe fonduri europene și investiții este destul de mică. Iarăși ne prinde finalul perioadei de programare cu o absorbție destul de mică la politica de coeziune, aici e nenorocirea. Agricultura a mers mai bine, acolo sunt și plățile directe, care, evident, sunt bani care intră degeaba.

Toate astea sunt legate. E ca și cum ai da cu capul în același zid și te aștepți să se schimbe ceva, nu se schimbă nimic… Avem aceeași politică greoaie, același minister care gestionează chestia asta, aceleași metode. Dacă tot faci autorități de management și organisme intermediare, și se controlează unii pe alții, de fapt nu se controlează unii pe alții, dau pe beneficiar totul, normal că ai absorbție proastă. Dacă ai combina inteligent granturile cu instrumentele financiare, normal că faci și absorbție mai bună.

CZ: A fost o reticență față de ele în anii trecuți…

Unde, în sistem sau la beneficiari?

CZ: În sistem, care sistem susținea că și beneficiarii au reticențe.

Da, pentru că sistemul pierde controlul. În primul rând că ei nu se pricep. Pentru că dacă tu faci pe bune instrumente financiare trebuie să dai la bănci de investiții. Iți dau bani gratis și tu îmi zici că faci trei pahare, după care vin să te controlez, ai făcut trei pahare? Si dacă unul e defect, pac! corecție. E simplu, nu e nimic complicat la fonduri europene, ne place nouă să complicăm. Pe când dacă faci instrumente financiare, nu-ți dau bani ca să-mi raportezi pahare, ci-ți dau pe un plan de business. Trebuie să ți-l evaluez, trebuie să vin peste trei ani să te întreb câte pahare ai vândut. Viața lor de birocrați se complică și de asta este reticență. Beneficiarii săracii, așa au fost învățați. Înveți un om cu bani gratis timp de 15 ani, și-l controlezi la sânge la hârtii, dar nu-ți pasă pe bune de sustenabilitate, de mediul de afaceri, de plan de afaceri. Apoi îl întrebi: tu mai vrei bani gratis? sau vrei să-ți dau credit? O să zică, săru’mâna, boierule, dă-mi bani gratis. Și atunci raportezi că este beneficiarul reticent. Poți însă să îi spui, iată, îți dau bani cu dobânda aproape zero, te las perioadă de grație aproape 5 ani, nu te mai frec cu controale și hârtii, îți faci un loc pe piață. Omul n-are de unde să știe că există și altfel de fonduri europene, nu numai aceste granturi amărâte.

CZ: Instrumentele financiare merg în cazul firmelor, a beneficiarilor care sunt companii private viabile în piață, care au experiență. Dar la start-up -uri, la un antreprenor debutant instrumentele financiare nu merg prea mult.

Aici vă contrazic din nou, pentru că depinde despre ce vorbim. Dacă te duci la un om și spui, nu-ți cer garanții și-ți dau dobândă zero, sunt tot un fel de bani gratis, ai și perioadă de grație. Tu poți să faci creditarea cu fonduri europene; prin fonduri europene poți să faci creditarea de start-up–uri. Chiar și pentru municipalități. Pentru că și municipalitățile care au venituri proprii pot să intre într-un sistem de investiție prin care să aibă o perioadă de grație și să dea înapoi banii după perioada de grație. Dacă pregătești bine toate astea, atunci sunt mai atractive și pentru ce considerăm în general greu creditabil, start-up-uri, municipalități. Dar hai să începem de undeva. Pentru că ceea ce am avut pe instrumente financiare a fost foarte puțin. Am lansat noi linia de la POC, în 2016, a mai lansat Ministerul Dezvoltării prin acea linie de IMM-uri, dar sunt niște semințe mici față de ce am putea să facem. Am putea să folosim miliarde de euro în sistemul ăsta. Se și întorc după aia la stat, culmea. Acest gen de dezbatere ar trebui să fie parte din marea dezbatere națională despre ce facem cu zeci de miliarde până în 2030, dacă rămâne n+3, sau 2029. Această dezbatere n-o vedem în spațiul public.

Nota: Partea a doua a interviului, despre politica grupului Renew si alte probleme europene, va apărea vineri, 1 noiembrie.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , ,



Currently there are "40 comments" on this Article:

  1. Dedalus spune:

    “…creșterea sumelor pentru asistență tehnică. Și aici România suferă pentru că marea noastră problemă națională este lipsa de capacitate de a scrie proiecte, de a dezvolta proiecte.”

    ===

    1. Nu sufera deloc de asa ceva! Dimpotriva, avem suficienta capacitate umana. Dar daca toti istetii fara nicio vizune politica promoveaza “firme mari si cu experienta” – evident ca firmele mici capabile (de fapt doar preponderent, nu exclusiv romanesti) sunt impinse in faliment.

    Cand in toate licitatiile pui conditii de cocoshezi pe toata lumea, nu trebuie sa te mire ca iti vin numai firme mari. Care firme mari angajeaza pana la urma tot in majoritate romani retinand 90%-% profit. Unde ar mai putea face un asemena profit decat in Roamnia, unde unii care fac pe desteptii, precum domnul Ghinea, le favorizeaza acest acces?

    2. Daca nu ai contracte de stat licitate in asa fel incat sa aiba acces si firmele din Romania, daca grupzi servicii si produse in asa fel incat sa favorizezi corporatiile, cum vrei sa ti se dezvolte firmele romanesti?!

    Toate statele din lume incearca sa-si favorizeze firmele nationale, numai Romania anti-piata le pocneste cat poate, refuzandu-le accesul la contracte si apoi prefacandu-se ca le ajuta cu tot felul de bazaconii fara sens.

    3. Nu exista o asemenea tampenie- “scrierea de proiecte” – este o aberatie inventata prin seminarii pentru ONG-uri, unde niste caraghosi incapabili de orice altceva fac “teoria obiectivelor” – alti papagali care incaseaza zeci de milioane de euro pentru o pretinsa “stiinta a scrierii de proiecte”

    ===

    Romania are suficienta capacitate de a elbora documentatii de finantare (nu de a “scrie proiecte” ca nu e vorba aici de concursuri de creatie literara, iar deosebirea nu e deloc de forma!).

    Avem insa o imensa si mizerabila, jegoasa, dezgustatoare complicitate de facto intre:

    a) o liota de functionari “de la fonduri” care vaneaza virgule pe salarii incredibile, sub pretextul unei raspunderi imaginare (de fapt, intreaga raspundere apartine beneficiarului, nu am auzit vreodata de vreun functionar “tras la raspundere”)

    si

    b) o sleahta de profitori ai aistentei tehnice, in majoritate straini, unii cu birouri prin Romania, alti romani bine infipti in ugerele de unde curge laptele.

    Cele 2 categorii castiga cu atat mai bine cu cat fondurile de asistenta tehnica sunt mai mari si cu cat lucrurile merg mai prost, pentru ca asa apare drept “justificata” cheltuirea unor sume din ce in ce mai mari pentru proiecte inutile, complicate sau exagerate.

    ===

    Solutia?

    A. Reduceti aceste fonduri de asistenta tehnica si relaxati conditiile de eligibilitate la licitatii. Veti vede ca vom obtine mult mai mult pentru mult mai putini bani.

    B. Reduceti numarul de functionari cu “fondurile” si veti vedea , ca prin minune, ca scade birocratia – deoarece multe artificii si aiureli nu sunt expresia unei prostii, ci provin din intentia de a complica lucrurile pentru a justifica salarii din ce in ce mai mari.

    • Dedalus spune:

      Subliniez ca nu poti avea utilizare eficienta a fondurilor europene intr-o economie care nu e de piata, cum e a Romaniei.

      Invitatul vorbeste despre instrumente financiare. Acelea sunt utile unor jucatori pe piata, nu unor firme cu cel mai scazut nivel de capitalizare posibil si cu investiii extra-Romania zero barat. Nu intr-o tara membra in care piata muncii e rigida, contractele de stat sunt sugrumate de o lege aberanta a achizitiilor publice si unde primarul Bucurestiului face “firme ale primariei” si distibuie vouchere…

    • eu****** spune:

      As spune simplu ref. solutia Dvs.: nu reducerea este cheia ci TAIEREA.

      Daca nu mai exista spor la salariu de 75% atunci nu se vor mai bate pe acele locuri.
      Stii despre ce este vorba si vrei sa lucrezi acolo? Bine, treci in banca si daca treci de examen vino si lucreaza.

      Asistenta tehnica pentru ce???
      Fiscul a avut asistenta tehnica si NU A FACUT NIMIC – asistenta tehnica sa fie platita doar dupa ce beneficiarii depun si castiga finantarea in proiectele beneficiarilor asistati.

      • Dedalus spune:

        Asistenta Tehnica este astazi doar o vaca de muls. Desigur ca ea este necesara pentru anumite servicii – foarte putine.

        Dar utilizarea sa extensiva are un triplu efect catastrofal:
        a) incurajeaza lenea functionarilor, pentru ca asistenta lucreaza in locul lor
        b) distruge piata romaneasca de servicii, pentru ca vorbim numai despre sume foarte mari, la care firmele romanesti sunt cel mult subcontractate
        c) conduce la supraestimarea bugetelor proiectelor de investitii

        Eu unul as reduce programul de asistenta tehnica la 10% din ce e in prezent si as utiliza bugetul Romaniei pentru serviciile necesare investitiilor. Desigur, este absolut necesara modificarea legii achizitiilor publice- anume de la abordarea prin conditii restrictive la abordarea prin cresterea concurentei si controlul strict al averilor celor implicati in achizitii.

        Mai exista aici o aberatie pusa in circulatie cu rea vointa, anume ca exista legislatie europeana a achizitiilor, prezentata eronat ca fiind cauza prostiilor din legea romaneasca a achizitiilor.

        Se mai vehiculeaza si prostia imensa a intarzierilor pretins provocate de contestatii – aceste intarziei pot fi cu usurinta reduse drastic prin:
        - elaborarea cu asistenta de specialitate a caietelor de sarcini
        - facilitarea accesului la sistemul extrajudiciar de arbitraj
        - marirea numarului de magistrati in domeniu

        ===

        Dar, asa cum am spus de repetate ori, solutia pentru Romania este instituirea unui stat liberal, pro-piata si pro-concurenta. De actualul stat socialist anti-piata profita numai anumite cercuri politice si genereaza si tot felul de blocaje, incvlusiv in utilizarea (nu spun special “absorbtia”!) fondurilor europene . Nu merge sa rezolvi pe bucatele – este o idee perdanta aceea de a “incepe de undeva”, nu de “undeva” trebuie inceput, ci de peste tot, stiind ce vrei insa.

        • Dedalus spune:

          Pentru claritate: directiva UE 24/2014 privind achizitiile publice contine prevederi de bun simt, precum si exceptii de la aplicarea sa. Nu ne incurca cu absolut nimic.

    • Cinicul spune:

      Cred ca aveti dreptate, pe ici pe colo, prin punctele esentiale.
      A scrie o cerere pentru un proiect nu cere nici talentul lui Carturescu si nici participarea la olimpiada de matematica. Sunt unii smecheri care fac din asta o afacere in sine, cand afacerea ar trebuie sa fie tocmai cea pentru care se cer fondurile.
      Mai bine ar fi fost ca acesti advisers (sper ca nu vorbim de funie in casa spanzuratului) sa se fi specializat in monitorizarea feului cum se cheltuiesc banii EU.

      • Dedalus spune:

        Cel mai bine ar fi, dupa mine, sa lasi piata in pace, sa decida ea.

        Orice ai incerca “Din birou” – nu iti iese, pentru ca nu poti cuprinde cu mintea toate legaturile din piata.

        Cheia aici este dubla:
        a) Modificare legii achizitiilor publice si a cadrului legal al contestatiilor
        b) Acceptarea benficiarilor privati acolo unde UE permite – si permite in multe locuri, doar ca noi blocam beneficarii privati – si furnizorii privati in acelasi timp – prin tot felul de conditii de “eligibilitate” sau prin diverse frane administrative cum ar fi non-raspunsul la scrisori.

        ====

        Adica, eu nu stiu ce ar trebui sa faca toti acesti oameni, si nici nu vreau sa stiu. Singurul lucru pe care vreau sa il stiu este cum anume pot crea concurenta in domeniul respectiv, cum pot deschide piata astfel incat piata sa lucreze pentru utilizarea eficienta a fondurilor europene nu un minister.

        De altfel Ministerul Fondurilor Europene este o basdaganie inutila (un “plastrongit “-)) . Cel mai bun lucru ar fi sa fie desfiintat, cu toata liota lui de bagatori de seama, Mai nou, liota asta se doreste sa dfaca si pui – ADR si chiar sa emane si o “Unitate pentru proiecte mari”. Pe cand una pentru proiecte mijlocii, una pentru proiecte mici si inca una care sa le coordoneze pe astea trei?!

    • Prototipescu Fanel spune:

      proiectele se intocmesc de catre proiectanti; serviciile sunt externalizate;
      functionarii scriu rapoarte; de fapt, nici macar atat, cineva trebuie sa le scrie si rapoartele;
      fie ca e vorba de faza proiect sau implementare, prestatorul extern trebuie sa furnizeze si rapoartele, ca altfel nu i se confirma facturile

      apreciez ca dl.Ghinea stie ce spune, dar e prea elegant ca sa ridice presul cat sa vada toata lumea ce colcaie dedesubt

      • Dedalus spune:

        Daca ar fi elegant pe banii domniei sale, nu m-ar deranja.

        Dar e pe ai mei. Si pe ai Dvs, pe ai copiilor nostri.

        Nici 10% din bani europeni nu ajung de fapt in investitii sau actiuni de vreun folos. La care se adauga irosirea contributiei Romaniei.

        Reducerea bugetului administratiei la 10% din cel actual ar face ordine rapid de tot. Desfiintarea codinpartzului Minister al Fondurilor ar pune lucrurile la punct. Functionarii acestui ar avea destul de lucru la Consilul Cocurentei si Protectia Consumatorilor. Evident. pe sfert de salariu.

        • Prototipescu Fanel spune:

          @Dedalus
          eu as paria ca daca maine s-ar schimba legislatia intr-una cu adevarat liberala cu stat minimal, metehnele, cardasiile si aberatiile birocratico-etatiste tot ar mai persista inca vreo doua mandate
          subscriu opiniilor dvs

          • Dedalus spune:

            Astfel de metehne exista in toate statele, departe de mine gandul ca un stat liberal le-ar eradica.

            Doar ca ar deveni mult mai putin nocive si s-ar plasa pe un trend descendent.

            Desigur, dureaza.

          • Harald spune:

            @PF – metehnele nu se schimbă, dar nu mai au câmp de aplicare, în cazul unui stat minimal. Am prins în România vremuri de liberalism de facto, în perioade în care funcționarii publici nu reușiseră să se urce călare pe economie, iar lucrurile chiar mergeau. Fără fonduri europene și fără prevederi stufoase și absurde, în piață existau niște necesități reale, satisfăcute de agenți economici reali.

            Cam începând cu Adrian Năstase au început aberațiile legislative și controlul funcționarului public asupra economiei reale. Iar Tăriceanu a dus lucrurile pe noi culmi, angajând bugetari în neștire. Care nu aveau nimic concret de făcut, așa că ieșeau toată ziua la vânătoare de șpagă și inventau permanent noi prevederi legale absurde. Erau vremurile când fiecare dintre fetele de la birou trebuia dotată cu ștampilă conținând numele și CNP-ul, cam așa a început totul :)

            • Prototipescu Fanel spune:

              @Harald, @Dedalus
              dar desavarsirea a adus-o nea Nicu V la CC
              cum faci un stat minimal cu actualii functionari, pentru care legea e in reflexele induse de organele statului ?
              insasi obsesia anticoruptiei e o frana care se opune liberalismului si statului minimal

            • Prototipescu Fanel spune:

              @Harald
              pe vremea lui Nastase, la o licitatie te prezentai cu vreo doua doasarele subtirele; peste vreo 5ani erau nevoie de vreo 3 bibliorafturi, iar dupa vreo 15ani, daca n-ar fi fi sistemul online, ai avea nevoie de o basculanta
              pe vremea lui Nastase, o carte tehnica la o constructie avea 1-2 vplume (bibliorafturi); acum nu-ti ajung doua bibliorafturi pe luna; mai nou, ISC-ul cere si avizele de transporturi in original; daca faci un drum, asta inseamna, la agregate de exemplu, cam 600to/zi = minim 30avize/zi; in ce scop ? absolut inutil, ca in caz de eveniment oricum e nevoie de o expertiza, carote si incercari reale, nu de tipografie; acum ai nevoie de mai putini ingineri in santier decat la intocmirea cartii tehnice si la decontari si licitatii; e ca si cum ai cumpara o masina, iar furnizorul ar fi obligat sa va inmaneze istoria fiecarei bucse si fiecarui surub; ziceati ceva de absorbtie fonduri ? ca la noi prioritatea e sa absorbim hartii

            • Harald spune:

              @PF – e un fapt cunoscut, birocrația își inventează mereu noi atribuții pentru a-și justifica existența. Multe dintre normele birocratice sunt above and beyond the law, funcționarii inventează mereu cerințe peste ce spune legea și uneori chiar împotriva a ceea ce spune legea. Pe vremea lui Adrian Năstase am avut astfel de dispute în România, cu funcționari care pretindeau plata unor taxe stabilite prin ordin intern, în cadrul instituției, peste taxele prevăzute de lege.

            • eu****** spune:

              Ptr. Harald care spunea la:
              01/11/2019 la 22:14

              Cred ca metehnele se schimba atunci cand intelegi deplin libertatea ta si a altora – cum o intelegi? ar trebui sa vezi/intelegi consecintele lipsei acesteia. Abia atunci se poate creste gradul de colectare a taxelor si impozitelor.

              SI mai este nevoie de o justitie vioaie, independenta si profesionala care solutioneaza cu maxima celeritate si onest cauzele.

            • Harald spune:

              @eu****** – fiscalitatea este deja exagerată în RO, iar para-fiscalitatea (costurile generate de autorizări și alte obligații legale) este și ea exagerată. Dacă tu ai impresia că poți să lucrezi la stat, iar ceilalți să plătească 70-80% taxe ca să-ți iei tu salariul și pensia (eventual cumulate) ai să te trezești într-o zi că rămân doar 10 milioane de oameni în România.

              Pe vremea când TVA-ul era 20% și gradul de colectare 55%, asta înseamnă că România funcționa de fapt cu 11% TVA. Nu era mai cinstit un 15%?

          • eu****** spune:

            Este semn clar ca nu am inteles deplin ce inseamna sa fii liber dar si responsabil.

            Libertatea nu se tine fara responsabilitate si onestitate.

            • Harald spune:

              @eu****** – faptul că oamenii pleacă din țară câte 3 – 4.000 pe săptămână dovedește tocmai responsabilitate și onestitate din partea lor. Iar faptul că se dă în continuare șpagă pentru angajări la stat dovedește tocmai lipsa de onestitate și de responsabilitate a statului și a funcționarilor lui.

      • eu****** spune:

        Daca stie de ce NU RIDICA presul si il scutura cu putere???
        Cade insusi candidatul USR la Prezidentiale???

        Suntem bolnavi pe interior si nu ne facem bine daca tot mereu ne da cineva numai zaharel…
        Medicamentele nu sunt gustoase dar sunt necesare – tot asa sunt si ADEVARURILE ROSTITE APASAT.

        • Prototipescu Fanel spune:

          @eu
          pentru ca ar fi utopic;
          trebuie salvata padurea, realist, nu fiecare copac in parte, idealist

  2. eu****** spune:

    Daca cineva da o cautare pe google sa vada ce a scris presa din RO despre aprobarea noului buget al UE se poate lamuri exact cum stau lucrurile in RO.

    Si atunci cum sa fie dezbatere – daca nu se cunoaste subiectul???

    Cum poti sa visezi la lucrurul acesta cand TU si partidul tau nu ai facut cunoscut acest lucru???
    Ma rog, nu ma bag in fonduri-structurale.ro – dar aici este puterea de implementare a RO???

    Comunicarea intre diferite paliere in RO nu exista si deci nimic nu este:
    - nu este dezbatere si cu atat mai putin o dezbaere inovativa
    - nu este pregatire – ca nu se stie despre ce este vorba
    - nu este acces la ele ca daca nu exista subiectul…
    - cine are acces, si care pregatire, are si limitarile sale pentru ca piata necesara care ar putea sa absoarba aceste fonduri NU EXISTA.

    Regrete eterne – dl. Ghinea este un visator etern.
    Succes mai departe!

    • Dedalus spune:

      Prin insistenta sa de a gasi solutii unde nu pot sa existe – anume in administrarea fondurilor europene, domnul Ghinea nu este un visator, ci o autentica frana, chiar daca are (sper) bune intentii.

      • eu****** spune:

        Din pacate aveti dreptate.

        Nu se poate scrie nici un proiect autentic in RO pentru ca nu scrierea proiectului este problema, ci implementarea sa – de aceea nu avem autostrazi, infrastructura feroviara, structuri de date interconetate, si mai grav nu avem planuri de viitor – traim de azi pe maine si visam doar la chestii moka si rapide. Este o problema structurala aceasta.

        Este nevoie de mai multi oameni bine pregatiti, specializati si onesti.
        Exista o deruta maxima in randurile tinerilor – vad multi tineri valorosi dar care nu au acordat la timpul potrivit atentie viitorului lor si de aceea risca sa ramana in zeama superficialitatii pentru tot restul vietii lor. Contributie aproape nula in societate pentru ca au niste rutine devastatoare pentru ei…Se vorbeste de necesitatea de set your mind – so true…

        Relativ mult timp de acum inainte – adica cel putin 10 ani – Romania va ramane fara tineri specialisti necesari si in numarul cerut pentru dezvoltare. Si nu am in vedere un anume sector – imi pare ca este general valabil pentru orice domeniu.

        Solutia?
        Dezbatere larga in societate – ce vrem in urmatorii 10-20 ani???
        Toate raspunsurile sunt valabile – nu exista doar un singur raspuns.
        Este bine sau este rau ceea ce ne dorim? Apoi sa ne intrebam daca este suficient ceea ce ne dorim? Acoperim doar necesarul sau ne putem crea un surplus pentru a demara in forta viitorul? Nu este nevoie sa inventam noi viitorul, putem sa ne uitam la ce fac altii ajunsi un pic, doar “un pic”, mai departe decat RO… Si apoi partea cea mai grea sa ne putem sa muncim constant pe acele planuri/viziuni si sa masuram realizarile zilnice si sa ne bucuram cand ne atingem tintele.

        Nimic deosebit – doar minore transformari de comportament zilnic, la fiecare dintre noi…

        • Dedalus spune:

          In primul rand trebuie sa cunosti domeniul in care vei interveni prin grant. Aceasta conditie nu este indeplinita de niciun politician si de niciun functionar din domeniul fondurilor europene. Nu au habar despre domeniul unde intervin si imagineaza tot felul de itzy-bity-chilly-willy masuri. Aberatii peste aberatii.

          Romania nu e casuta de papusi din seminariile unde participa toti acesti cetateni.

          In al doilea rand este nevoie de o intelegere a mecanismelor economiei de piata. Practic, niciunul dintre politicieni, functioanari sau chiar analisti din Romania nu au dat vreun semn ca inteleg ce inseamna libertate si concurenta.

          Daca vrem sa ne intoarcem in comunism, fondurile aceste nu se pot planifica si nici proiectele nu se pot implementa, pentru ca ele presupun intarirea pietei nu slabirea sa.

          In al treile rand fondurile europene nu sunt o cioara intr-un stol de berze. Ele se grefeaza pe o economie si o societate reala, concreta. Ori, daca nu intelegem ca suntem inca un stat comunist care mimeza capitalismul, nu putem sa avem o politica a fondurilor realista.

          In al patrulea rand nu cat folosim conteraza, ci pentru ce folosim acele fonduri. La rigoare. chiar o abserbtie de 10% , dart utila , este mai buna decat una de 100% inutila sau chiar daunatoare.

          In al cincilea rand politica fondurilor in Romania nu este si nu poate fi asimilata unei strategii de fundrising a unui ONG, asa cum tot facem noi. Din simplul motiv ca difera scara de aplicare, ca si din motivul ca politica foindurilor la nivel national se grefeaza pe o politica de dezvoltare (admirabila si sublima in Romania, ce pacat ca lipseste cu desavarsire), in timp ce un ONG se refera doar la el.

          +++

          De -asta tot spun ca este necesara o reforma a statului, in inteleswul larg al acestui termen. Avem nevoie de un stat liberal, adesea numit minimal.

          Dar stat minumal este cel care intervine la minim si lasa piata sa regleze, nu se rezuma la un guvern cu mai putine ministere si functionari – cum eronat apare mereu in presa.

        • Harald spune:

          Dezbaterile nu duc nicăieri, pentru că mii de bugetari le inundă și le fac superflue. Soluția e o prăbușire ca în 1989 și exact acolo se va ajunge prin 2025 – 2030.

  3. mihai spune:

    zic si eu ca prostul-n-ar putea coana europa sa decida 1.Proiectele europene finantabile cu banii ue.2.organizarea licitatiilor.3.cine supervizeaza -din partea UE- derularea proiectului respectiv.4.platile.
    Fara implicarea statelor,adica eu UE decid ca trb. autostrada marii negre,care va trece prin bg,ro,ua.fac proiectul,organizez licitatia,controlez lucraea,dau banul.FARA sa maincurc cu bg.ro.ua.Mapish pe ei.Sa se joace apoi piticii respectivi cu pndl-ul in tzarana pana la moarte-vorba lui o.ce.anus

  4. Anonimus spune:

    Mai este problema studiilor de fezabilitate si prefezabilitate prea stufoase si complicate. Un singur studiu nu mai multe clar, concis, la obiect. Ar trebui simplificate si reactualizate odata la 5 ani. Multi bani se cheltuiesc pe acestea si ajung aruncate in un birou sau la cos.

  5. euNuke spune:

    zice mai sus domnul @dedalus ca:
    “Subliniez ca nu poti avea utilizare eficienta a fondurilor europene intr-o economie care nu e de piata, cum e a Romaniei.”

    iar io tin sa subliniez ca nu poti avea o economie de piata cand dezvolti mecanisme masive, sistemice de redistribuire a avutiei precum cele cunoscute sub numele de ‘fonduri europene’. ca atare, UE NU este o economie de piata, ci una socialista, ba mai mult: birocratii sai au ‘inventat’ un nou tip de planificare -’cincinalul’ de 7 ani.. :)

    In mod normal nicio firma privata nu ar trebui sa beneficieze de fonduri publice in mod sistematic [prin abonare perpetua la bugetul public], caci acest mecanism distorsioneaza [distruge pe termen lung] piata europeana a creditului; firmele, in loc sa concureze pentru o bucatica de capital in fata unui juriu institutional privat -BANCA-, apeleaza la banul public unde criteriile de obtinere a finantarii sunt cu totul altele [stim din experienta criteriul numarul 1: raportul subteran, esentialmente bazat pe coruptie, dezvoltat de antreprenor cu autoritatile publice].

    Prin urmare nu trebuie sa ne bucure deloc abundenta de fonduri destinate ‘asistentei tehnice’, in fapt un sector de comisionari ce nu ar exista deloc intr’o piata libera, dimpotriva: inseamna ca’s mai putini bani publici pentru lucrari publice; in esenta destinatia banului public e legata de functiile pe care si le asuma statul; cum UE nu este inca un stat isi permite o…flexibilitate in cheltuirea banului public pe bunuri si mai ales servicii ce nu au nicio legatura cu statalitatea; procedeaza astfel din speranta desarta ca astfel vor crea o aristocratie paneuropeana a finantelor publice, deci lucreaza la dependente politice; dupa ce antreprenorii -naivi, de buna-credinta- descopera pe propria piele subteranele mecanismelor de finantare din fonduri publice europene [respingeri, amanari la plata, tergiversari, taieri etc] incep sa se retraga scarbiti din zona de business contaminata de socialismul european, iar banii sunt tocati de entitati tot mai politizate [legate de clientela partidelor]. Fenomenul acesta nu ca se intampla, e generalizat in Romania, dar se petrece si in alte state europene. Ca in orice forma de socialism, eficienta e o chestie pe cale de disparitie, caci firmele-palnii faurite de politruci si clicile lor nu pot cheltui eficient banul public [e si natural din moment ce lipseste concurenta reala]. Deci banii nostri ajung sa fie cheltuiti efectiv pe intretinerea coruptiei institutionalizate [as zice chiar...legalizate].

    E oare nevoie sa fii profet ca sa’ti dai seama incotro merge economia socializata a Europei? Culmea, socializata in beneficiul unei elite de gulere albe care oricum nu o ducea rau deloc nici inainte de aparitia schemelor de finantare..

    • Dedalus spune:

      Redistibuirea prin fonduri europene este totusi redusa.

      Pentru urmatorul exercitiu financiar ele vor capata un rol preponderent de sprijinire a imprumuturilor si probabil ca noua comisie va plusa pe aceasta idee, chiar daca voalat.

      Pana la urma problema este a proportiei acestor fonduri in economie si, mai ales, a impactului lor structural si social. E o discutie lunga.

      ===

      In cazul Romaniei, este mai putin relevant faptul ca are loc o redistribuire la nivel european, fata de totala lipsa de viziune in utilizarea acestora. Ele ar trebuie sa sprijine economia, sa stimuleze piata.

      Ori, capturarea statului de catre cleptocratia ce deserveste privilegiatii, mecanismele de purjare si capusare bine cladite, descurajarea concurentei – si inca multe altele – fac de fapt imposibil acest sprijin.

      Situatia impactului negativ al fondurilor europene este intr-un fel similara cu cea a subventiilor agricole: ele nu ar trebui sa existe, dar in actualul context european si international nu te poti gandi in mod serios sa le elimini.

      ===

      Am vorbit despre eficienta fondurilor si am evitat sa ma refer la absorbtia lor. Experienta ne arata ca o absorbtie 100% nu este neaparat utila. Sunt suficiente exemple: aeoporturi de unde nu zboara nimeni, Statii de curatare a apei orasenesti mult prea mari si prea scump de operat etc.

      Programul Capital Uman este un bun exemplu de “oricum o dai tot nu e bine”. Acesta a fost croit aiurea complet, implementat tot aiurea asa ca nu exista nicio diferenta intre furt si absorbtie corecta 100% si, culmea, nici fata de inexistanta sa.

      Nu poti sa iei un sac cu bani, sa ii arunci in apa si apoi sa aplauzi ca ai “absorbtie” 100%…

      • Harald spune:

        @Dedalus – ba se poate foarte bine arunca un sac cu bani în apă, uneori chiar la propriu. Am văzut într-un sat un parc construit printre case. Fiecare stâlp de iluminat era cu un panou solar montat pe el, pe sub stâlpi erau bănci fără număr, iar tot parcul era inundat cea mai mare parte a timpului. Oamenii știau ei de ce nu-și construiseră case acolo, dar primăria locului nu a avut nicio reținere să facă acel parc din fonduri europene.

        Iar pentru ca absurditatea să fie maximă, acel sat era pe un drum european, E-58, care se presupune că merge de la Chișinău la Viena prin Hârlău și Beclean pe Someș :) Traseele drumurilor europene sunt stabilite de Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite, ramura europeană fiind Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa. Deci problema e un pic mai vastă decât o percepem noi, încă n-am auzit de nimeni care să fi mers la Viena prin Hârlău și Beclean pe Someș.

  6. Vali spune:

    Sa finantezi proiectele PNDL din Fonduri Structurale este o marsavie. Favorizezi doar primarii PSD cu legaturi la Bucuresti si firmele de constructii abonate la fonduri publice. E o marsavie si indiferent cine si cand face asta e complice. Nu inteleg cum poti da fonduri UE fara verificari ante sau post (daca se fac astea… corectiile de doar 25% o sa fie considerate premii :) ).
    E doar o alta golanie si atat.

  7. danut spune:

    pe scurt Romania trebuie sa se apuce de lucru serios hence sa stea mai putin cu laba intinsa la banii altora (UE sau milioanele de imigranti plecati) si sa reduca preturile la nivelul salariului intern mediu.

    • Vali spune:

      Pe scurt asta e si ce spune cineva mai sus: o tara in care statul “readuce preturile” nu-i o tara cu o economie de piata functionala. Aia e mercurialul de pe vremea lui Ceasca.

  8. john spune:

    Sporul de 75% din salariu nu inseamnă ca este cu 75% mai mare salariul. Știu, sună aiurea, dar calculele se fac în stilul Olguța. Acest procent se aplică în general la un salariu de bază istoric (salariul de încadrare sa ceva de genul) și astfel acel 75% la salariu reprezintă cam 20-25% din salariul net. De acord că nu trebuie să ia acest spor și cei care duc un pix celor care gestionează fonduri.

    • Dedalus spune:

      Nu trebuie sa existe niciun spor. Pentru nimeni si niciodata.

      Concerptul de “spor” este aberant. Un salariu este un salariu, mic sau mare comparat cu altele. Atat.

  9. Mircea Modan MirceaM spune:

    Cateva observatii,ca unul care am aplicat la modul cat se poate de concret ai am luat-o in freza de nu m-am vazut :P (in sensul ca am pierdut timp si bani buni crezand ca…nici nu mai stiu ce naiba am crezut de am fost atat de prost!)
    Am aplicat la un program care era axat pe dezvolara IIM-urilor in medu rural, pe afaceri nonagricole (unde avem o afacre care merge de cativa ani).
    Prima chestie pe care am observat-o a fost extrem de slaba pregaire a consultanilor (am “probat” vreo 4). Sunt destul de meticulos,am citit ghidurile, anexele, inclusiv ceva norme europene care stabileau modul in care se face analiza indicatorilor financiar economici.
    Spre surprinderea mea consultantii aveau obiceiul sa scoata din burta cifrele ptr a ajunge la acele valori dorite, chiar daca afacerea nu suporta acele valori imense (care erau micsorate absolut imconstient de o metodologie “originala”, ciudata maxim, in contra chiar a recomandarilor exprese din ghidurile europene, rata de actualizare exegerata, nu se tinea cont de valorle reziduale etc) Cei care facusera proiecte doar ptr primarii erau si mai habarnisti, nu avea nici cea mai mica aplecare spre a scrie ceva realizabil :P dupa cum nici nu aveau habar ca valoarea reziduala era in mod explicit deductibila, cel putin in normele europene, la o adica pot sa caut care, dar nu cred ca e cazul, sunt sigur ca le stiti infinit mai bine etc
    Exsta contradictii majore intre metodologia noastra si recomandari..c e sa mai vorbim de bunul simt economic…sau chair de anumite formule consacrate (ROI de ex, return on investment si nu numai)
    Am crezut ca poate gresesc, am luat legatura cu ceva profi de pe la unibersitate (UVT) unul era chiar consultant, si au confirmat ca am dreptate, dar nu se poate face nimic ptr ca…aia, aia, am participat si la semnarii cu aia de la AFIRul local, cica nici ei nu puteau face nimic fara acordul Bucurestiului, ca ei faceau ghidurile si anexele. Toata lumea stia si nimeni nu facea nimic.
    Cateva exemple care mi-au ramas in minte, desi au trecut aproape doi ani
    -este impusa o rata de rentabilitate din exploatare de 5% OK, in timp ce se apica o rata de actualizare a cash flowlui de …8%. mai pe romaneste, ma costa 100 de lei vand de 105 castig 5 lei. OK, nu? Din anul 2 “actualizez: ma costa tot 100 de lei, vad tot de 105…apoi “actualizez” cu 8%, vand de 97. carevaszica, pierd la cash flow 3 lei, si tot asa in fiecare an, adica 1,08 x 1,08 x 1,08…dupa 6 ani de ex, actualizez cu 71%! Vand 105 si “custue’ 61..fata de anul initial E ca si cum am avea o inflatie permanenta de 8% pe vecie
    -rata de acualizare era recomandata sa fie dob de ref a BCE plus o marja recomadata de cca 4%. Adica la o rata (atunci era 0,5%, acum e negativa) iesea o rata de actualizate de max 4,5%…noi o tineam langa cu aia de 8%, ramasa d e pe vremea cand dob de ref a BCE era de 4%. adica de prin 2006-7
    -nu se tine cont de valoarea reziduala. Cladirile, de ex au o durata d e viata “normata’ functie de diferite criterii, dar vorbim de zeci de ani. Or VAN-ul are ca “termen” 12 ani, in cazul masurii mele, nu s-a tinut cont de valoarea reziduala aferenta anilor de “viata’ ramasi etc
    -nu este analizat cash flowul specific investitiei in sine ci al intregii afaceri, daca ai o cifra de afceri mai mare pot acoperi cerintele de VAN pozitiv (aici e de obicei spilul)chiar daca investitia nu produce practic nimic, sau chiar pierdere, compensata de afacerea deja existenta. Adica nu vorbim de ROI, ca asta conteaza de fapt.
    -nu exista nici un criteriu care sa “premieze’ afacerile care creaza valoare adaugata mare ci doar profit mare, chiar daca e din pox si imposibil de realizat ;la modul practic(si ala “actualizat” anboulea cu rata aia etern de 8%). Or asta ne duce la salarii mici, ca sa avem profit mare, imposibil de gasit oameni la acele salarii si, pana la urma, este naspa si ptr stat, grosul birurilor nu vine din impozitul pe profit ci din TVA, care face referire la valoarea adaugata, nu? si din birurile pe munca, legate de salarii. O logica totl aiurea oricum ai lua-o!
    -s-a schimbat punctajul din ghiduri, recompensand cu mai mjulte puncte serviciile in detrimentul productiei. OK, dar atunci cum ramane cu domeniile declarat prioritare care apoi nu mai sunt prioritare la punctaj/ (in cazul nostru era vorba de confectionara obiectelor de imbrcaminte, productie adica, premiat in ghidl initial cu 20 pcte apoi cu 5…sau pe acolo)
    Si uite asa s-a ajuns ca un atelier de confectii imbracaminte, din rural, functional si pe un domeniu “prioritar”, croitoria, sa fie la coada cozilor,, 55 de puncte, luandu-i fata tot felul de “centre de recreere” cu 80 sau chiar peste.
    Va imaginati foarte simplu ce erau acele centre de recreere, la tara, cu piscina si garaje…case, totul a putit de la o posta
    Intr-un final, dupa ce se terminasera deja banii, (aveam prima sesiune la 90 de puncte, a doua la 70 de puncte acolo deja se terminasera).. am primit un raspuns dupa aproape un an cum ca cererea nu este aprobata ptr ca nu avem inregistrat la notar contractul de comodat intre persoana fizica si intreprinderea individuala a aceleiasi pesoane fizica, contract care fusese foarte bun la judecatorie atunci cand am primit avizul de functionare etc.
    Bun, una peste alta le ziceti cam la obiect, exista probleme structurale grave nu doar de absorbtie ci si de utilizare eficienta, sustenabila, a la longue, a banilor astia “gratisi”, care nu prea produc dezvoltare ci doar consum, o buna parte mergand in tot acest aparat de ‘fabricare” a normelor, de consultanti si experti de ot felul.
    Sa ne gandim cat ar produce acesti oameni daca ar lucra ptr altceva , nu ptr redistribuirea asta absolut neperformanta.
    OK, sa zicem ca e foarte bine sa redistribuim acesti bani, coeziunea, aia, aia…uitati sa ziceti si despre prea multa incomopetenta a celor care fac ghiduri, a celor care consiliaza…in fond aproape orice nepriceput poate sa devina consultant, nu exista filtre prea riguroase ptr aceasta “casta”..sa o spunem si p`aia dreapta.
    P,S. Sa nu intelegeti gresit, am trecut peste asta, nu ma razboiesc cu nimeni, nu caut justicari sau io stiu ce. Vreau sa stie si altii cum e treba cu fondurile astea de fapt.
    Sunt antreprenor si sunt obisnuit cu suturile in fund :P
    Am inceput proiectul prin forte proprii, costa cam cu 40% mai putn dar etse de muncit cu 400% mai mult. Pierdem toti , ma rog, din ce am fi putut avea…dar nervii nu mai sunt intinsi la amxim de atat incompetenta si habarnsim cat am vazut in “bransa”
    Deci, da, zidul exista si inca va mai exista pana nu umblam la radacina raului.
    Eu, oricum sunt prea batran sa mai aplic la modul cum se misca lucrurile, si, sincer, am o greata maxma cand aud de fonduri europene. Care au ajuns sa distorsioneze piata ceva de speriat, in loc sa ajute sa facem nu`s ce coeziunea lu` peste prajit. Din pix.

    • Dedalus spune:

      Subscriu. Experienta Dvs. personala este de fapt reflectarea politicii habarniste la nivelul Guvernului.

      Dar nu numai. Toate guvernele au facut cam acelasi lucru, ceea ce inseamna ca exista o incompetenta “structurala”. Cauzele sunt clare, daca vrem sa le vedem:
      a) Sistem national de educatie catastrofal – de unde sa apara acei consultanti, functionari etc.?
      b) Refuzul economiei de piata si al concurentei- atat la nivel politic, cat si in mare parte a populatiei, spalata constant pe creier de televiziuni cvasicomuniste in majoritatea lor- rezulta o mare necunostere
      c) Dezvoltarea slaba a sectorului de afaceri si sufocarea sa – ceea ce face ca o mare parte a celor dornici de mai mult sa se orienteze spre sectorul managementului fondurilor, unde se castiga mai mult
      d) Lipsa de simt practic, rezultat al concurentei slabe pe piata muncii si a distorsionarii valorii muncii – ceea ce face ca toata lumea sa se orienteze spre partea formala, spre retete- singurele care sunt apreciate si recompensate pecuniar.
      ===

      In paranteza fie spus, eu nu va suspectez ca ati fi multimiliardar in Eur, asa ca toata tevatura cu actualizarea etc. este de fapt inutila, pentru ca bunul simt imi spune ca o simpla perioada de recuperare a investitiei este suficienta la investitiile mici.

      Daca as evalua eu, m-as uita in primul rand la clientela potentiala si mult mai putin la orice altceva. In fond, daca ai cui vinde conteaza. Analizele financiare le tragi din condei cum doresti. :-)

      • PAFI spune:

        Am avut si noi un proiect pe POR care a fost aprobat si am fost chemati sa semnam contractul la ADR. Am primit contractul, l-am citit cu atentie si am renuntat. Ideea este ca semnezi un contract in care ai obligatii si partenerul tau (ADR) nu are obligatii. Proiectul are faze/ etape cu sume care trebuie decontate dupa efectuarea lor/ dupa controlul ADR, dar ADR-ul nu-si asuma obligatia de a plati acei bani iar titularul proiectului, adica firma noastra, avea obligatia sa mearga mai departe pana la finalizarea intregului proiect FARA sa primeasca acea co-finantare de 80% de la ADR pentru fiecare etapa in parte. Mi s-a parut un risc inacceptabil, pentru ca finantarea bancara a fost gandita prin prisma cofinantarii cu 80% de catre ADR si cu mai multe etape astfel incat dupa fiecare etapa puteam sa rambursam banii imprumutati de la banca. Si eu am remarcat birocratia de neimaginat de la nivelul ADR, unde nu exista nici un fel de disponibilitate pentru dialog, pentru clarificarea unor aspecte din faimosul Ghid (prost redactat, stufos, plin de lucruri vagi). La fel, dorinta consultantului de a te impinge sa mergi la suma maxima, chiar daca n-ai nevoie de ea – pentru ca urmeaza sa primeasca un procent din finantarea pe care o primesti. Sa spunem insa ca responsabil pentru proiect, in intregime, e titularul si nu consultantul, care nu face decat sa-l puna in pagina. La un seminar la care am participat, ni s-a spus ca Ghidul si procedurile sunt elaborate local – adica de autoritatile romane – si de aia sunt in halul asta.

        • Dedalus spune:

          Toate contractele de finantare din Romania sunt asa – autoritatea nu are nicio raspundere. De fapt, sunt ilegale din acest motiv.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Contributors


Contributors

Citeste mai departe


Lansare carte

Sâmbătă, 23 noiembrie, se lansează noul volum al profesorului Constantin Crânganu. Amanunte, aici.

E randul tau

Salut acest articol, și îl felicit pe autor. Problema prezentată de dânsul este cum nu se poate ...

de: Bradut Bolos

la "De ce legislația din România încă lasă mult de dorit?"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

decembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)