joi, martie 28, 2024

Între rigoare profesională și acuzații fantasmagorice

Am învățat în ultimii ani să nu mai mă mir de nimic. Cel mai recent exemplu care arată că nu trebuie să mă mir de nimic este chiar mult discutata Lege de dare în plată; pusă pe tapet pentru a salva, chipurile, 800 mii de români înrobiți de creditele la bănci, vedem că doar vreo 4000 au cerut până acum aplicarea legii, iar între aceștia sunt doar vreo câteva sute cu probleme reale de plată; în schimb, sunt cu mult mai numeroși cei care ar putea să-și plătească datoriile, dar nu mai au chef. Deci este dat peste cap tot codul civil, se pune sub semnul întrebării însăși aderența țării noastre la principii de drept statuate cu mii de ani în urma, este declanșat riscul ca băncile străine să reclame internațional cazul și să primească despăgubiri uriașe de la statul român – totul, pentru a ajuta câteva sute de sărmani să nu mai fie urmăriți de bănci? Nu le crapă obrazul înverșunaților promotori ai legii pentru prăpastia între minciunile pe care le susțineau ei și realitatea de nezdruncinat a faptelor ?

Se pare că nu. Iar unul dintre înfocații promotori ai acestei legi se trezește acum să orchestreze una dintre cele mai incredibile initiațive publice : plângerea penală adresată DNA în legatură cu… ei bine, am citit plângerea, dar nu am reușit de fapt să aflu nici care ar fi faptele penale incriminate, nici cine exact sunt vinovații și cu atât mai puțin care or fi legile care au fost încălcate. Stupoarea pe care mi-o genereaza acest document este maximă.

Dacă am reușit să înțeleg textul, sunt incriminate acorduri de credit dintre autoritățile din România și Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și Comisia Europeană încheiate în urmă cu fix 7 ani ! Dar vașnicii apăratori ai legalității și ai echilibrelor macroeconomice care semnează plângerea penală ce au păzit până acum ? Toate acordurile, inclusiv sumele împrumutate, datele de tragere, condiționalitățile atașate – totul a fost aprobat de Parlamentul României și publicat la momentul deciziilor respective. Dacă era ceva de criticat sau de obiectat – acest lucru trebuia să se întâmple atunci, nu după ce împrumuturile respective au și fost rambursate. Dacă te trezești din somn după 7 ani și te apuci să depui plângeri penale înseamnă că de fapt cauți nod în papură sau vrei să îți faci reclamă gratis, doar doar s-or mai găsi niște amărâți pe care să îi jupoi de bani fără scrupule.

Simt nevoia să insist puțin asupra subiectului. Există, desigur, domenii unde banca centrală are chiar obligația de a fi discretă. Intervențiile de pe piața valutară, nivelul considerat ca fiind de echilibru pentru cursul valutar sunt două dintre acestea. Dar multe alte informații sunt publice și au fost mereu publice. Astfel, toate acordurile cu Fondul Monetar Internațional au fost aprobate de Parlament și au fost mereu pe site-ul FMI, inclusiv scrisorile de intenție ale autorităților române, care detaliază exact politicile economice care vor fi urmate pe durata acordului. Chiar și rezultatele consultărilor anuale dintre Fond si țara noastră, în baza Articolului IV al Fondului, sunt făcute publice – deși, trebuie spus, nu există o obligație în acest sens. Informații cu privire la stocul de aur, inclusiv cel depozitat în străinătate, sunt de asemenea detaliate în rapoartele anuale ale Băncii Naționale – prezentate Parlamentului și publicate pe site-ul băncii. Iar după toate acestea se găsesc unii vașnici analiști care fac dezvăluiri « cutremurătoare », inducând false temeri și dezinformând flagrant opinia publică.

Să revenim la oile noastre (era cât p-aci să scriu : la berbecii noștri). Am să trec peste amănuntul că plângerea respectivă este semnată de câteva sute de împrumutați în franci elvețieni ; aceștia nu reușeau să înțeleagă, cu un an în urmă, lucruri elementare despre activitatea bancară, precum ce înseamnă risc valutar, și reclamau că băncile nu le-au explicat destul la ce se expun dacă se împrumută în valută; între timp, aceștia au devenit, nici mai mult nici mai puțin, decât experți în macroeconomie, care pun în discutie cuantumul unor credite externe contractate de autoritățile române, și se iau la trântă cu Banca Națională, cu Guvernul,cu Parlamentul, ba chiar și cu organisme internaționale precum FMI și Comisia  Europeană.

Am să trec peste ridicolul absolut al situației. Am să trec și peste argumentația în susținerea plângerii – care de fapt nu trece de pragul delirului. Va să zică, faptul că, în anul 2008, guvernatorul BNR excludea nevoia de un imprumut extern este dovada că el nu ar fi trebuit contractat in 2009 ; despre izbucnirea unei crize mondiale de proporții chiar în toamna anului 2008 – care a schimbat dramatic evoluțiile ulterioare și ale cărei efecte sunt încă prezente – semnatarii plângerii nu par să fi auzit… Sau una și mai gogonată : « În perioada 2008-2009, Fondul Monetar Internațional se afla în criză vorbindu-se chiar despre dizolvarea sa. » Să lăsam lupta pierdută cu gramatica limbii române, dar se pare ca sărmanul autor al textului plângerii vine de pe alta planetă, unde nu a fost nicio criză mondială și unde nu FMI a fost instituția financiară internațională care a contribuit în cea mai mare măsură la limitarea proporțiilor crizei. Totuși, mă liniștește gândul că dobânzile la împrumutul de 11,925 miliarde de euro, efectiv tras de România între 2009 și 2011, au reușit să salveze instituția internațională aflată în pragul naufragiului – potrivit gândirii, să o numim astfel, a autorului textului plângerii penale în discuție.

Se pare însă că în țara noastră rețeta succesului este să faci cele mai absurde afirmații, nesusținute de niciun argument valabil. Din păcate, asemenea inițiative nu îi umplu de ridicol pe cei care le fac, așa cum ar fi normal, ci obligă la formularea unor răspunsuri pentru a le contracara. Efort care consumă timp prețios și, într-o anumită măsură, aruncă o umbră de credibilitate nemeritată peste demersuri total lipsite de substanță, precum pomenita plângere penală.

În data de 17 august, în Contributors.ro, dl. Daniel Dăianu, în prezent membru al Consiliului de Administrație al BNR, a explicat  pe îndelete de ce în 2008 criza de lichiditate putea deveni una de insolvenţă pentru România. Nu voi reveni asupra subiectului. Voi trece și peste absurdul si mojicia afirmațiilor complet nejustificate din plângerea penală : « semnarea acordului s-a făcut mai degrabă în beneficiul FMI (instituție condusă de persoane discreditate prin scandaluri de corupție). » Totusi, pentru corecta informare a opiniei publice, am să zăbovesc asupra modului cum s-a ajuns la un împrumut în suma de aproape 20 miliarde de euro de la FMI, Banca Mondială și Comisia Europeană. Întrucât suma respectivă a rezultat din calcule foarte elaborate, realizate de experți români și validate în negocierile cu instituțiile financiare internaționale. Nu exagerez când susțin că au fost armate de experți care au făcut calculele respective și care le-au validat, pentru a se ajunge la o calibrare cât mai exactă a nevoii de finanțare. Ipotezele de lucru pentru determinarea golului de finanțare au fost îndelung analizate de autoritățile române și au fost discutate și agreate cu instituțiile finaciare internaționale care asigurau împrumuturile respective. Au fost luni de calcule și de negocieri la nivel de experți din instituții românești și din cele internaționale. Rezultatele acestor calcule le voi prezenta pe scurt în continuare.

Acestea acoperă o perioada de 3 ani (2009-2011). Conform bunelor practici, pentru anul 2009 se fac previziuni trimestriale, iar pentru 2010 si 2011 – previziuni anuale. Calculul pornește de la calibrarea deficitului de cont curent, în condițiile adoptării de către autoritățile române a măsurilor convenite pentru reducerea acestuia către niveluri sustenabile. Reamintesc că în anul 2008 deficitul de cont curent al Romaniei a fost de 16,8 miliarde de euro, adica 11,8 la sută din PIB. Așadar, simpla menținere a acestui deficit în 2009 ar fi redus dramatic rezervele valutare ale țării și ar fi generat un risc major de intrare în incapacitate de plată. De aceea, nevoia de finanțare calculată pornește de la măsuri credibile de ajustare a deficitului de cont curent, iar o ipoteză critică este aceea a programului de reechilibrare a balanței de plăți externe.

Nevoia de finanțare se completează cu sumele scadente aferente împrumuturilor pe termen scurt, mediu și lung, defalcate pe sector public, bănci și sectorul corporatist. Toate reprezintă datorii care trebuie achitate, iar rezervele valutare ale țării trebuie să poată acoperi aceste sume.

Totalul astfel estimat al nevoii de finanțare pentru anii 2009-2011 s-a cifrat la 123,2 miliarde euro.

S-au calculat și sursele de finanțare a acestei nevoi totale, provenind din investiții străine directe, din intrări de resurse de la Uniunea Europeană, precum și din intrări provenind din împrumuturi pe termen scurt, mediu și lung. Toate acestea au totalizat 108,8 miliarde de euro. Aici trebuie subliniat cu putere faptul că majoritatea covârșitoare a surselor de finanțare sunt din sectorul privat. Dacă situația economică a unei țări se deteriorează, există un risc major ca intrările de capital respective să nu se mai materializeze. Stoparea bruscă a finanțării externe practic îngenunchează economia respectivă; toate fluxurile comerciale sunt mult încetinite, întrucât se evaporă creditul comercial, care stă la baza fluxurilor comerciale internaționale ; investițiile directe sunt înghețate și de cele mai multe ori se produc numai ieșiri de capital. Cu alte cuvinte, estimarea la 108,8 miliarde de euro a finanțărilor externe a pornit de la ipoteza critică a menținerii credibilității țării și a sustenabilității politicilor urmate. Mai ales în contextul situației internaționale deosebit de volatile de după declanșarea crizei financiare mondiale, în septembrie 2008, era absolut vital ca fluxurile de capital către țara noastră să continue.

A fost luată în calcul și majorarea rezervelor valutare ale țării, cu un total de 5,5 miliarde euro pe orizontul celor 3 ani. Această majorare este privită ca o tendință sănătoasă, care să sporească încrederea investitorilor străini și să furnizeze lichiditatea necesară în cazul unor potențiale, chiar dacă improbabile, sincope în intrările de capital.

Din compararea nevoii de finanțare de 123,2 miliarde euro, la care se adaugă creșterea programată a rezervelor valutare de 5,5 miliarde euro, cu sursele de finanțare evaluate la 108,8 miliarde euro, a rezultat un gol de finanțare de 19,9 miliarde euro, pentru perioada 2009-2011. Acest gol de finanțare urma a fi acoperit de FMI (12,95 miliarde euro), Comisia Europeană (5 miliarde euro), Banca Mondială și Banca Europeană de Investiții (câte 1 miliard euro fiecare). Pentru rigoare mai trebuie spus că, prin excepție de la practicile obișnuite, FMI a inclus în totalul împrumutului și suma de 2,14 miliarde euro destinată finanțării deficitului bugetar, sumă trasă în întregime.

Acestea sunt cifrele și am arătat cum s-a ajuns la ele. Care sunt contraargumentele autorilor plângerii penale? Zero barat. Nici nu e de mirare. Ar fi interesant de văzut care este nivelul de pregătire în domeniu al acestora. Gălăgiosul avocat care umple paginile ziarelor cu elucubrații o ști măcar să calculeze deficitul de cont curent in PIB? Are măcar cea mai vagă idee în legatură cu scăderea puternică a costului îndatorării externe, datorată tocmai faptului că nivelul rezervelor internaționale este asigurator și politicile promovate de autoritțăi au fost agreeate cu instituții internaționale de top ? Dacă răspunsul la aceste întrebări este afirmativ, acest lucru este mascat perfect de textul penibil al plângerii penale, semnat în final de sărmani care habar nu au ce semnează. Acesta este un demers care trece cu mult dincolo de limitele bunului simț și ale rațiunii elementare.

Distribuie acest articol

61 COMENTARII

  1. Dar draga Domnule Radulescu toata povestea nu are nimic de a face cu bancile, tehnica bancara si FMI ! Este doar o particica din uriasa campanie de diabolizare a sistemului zis „capitalist” care „trage din toate pozitiile” (vorba unui „clasic” in viata) – adica amesteca minciunile cu adevarul pina cind te apuca ameteala si-ti tremura picioarele..

  2. de data asta are dreptate, dar in general exista o aroganta dublata numai de paralizie la oamenii BNR care nu suporta criticile „muritorilor” sau le considera din oficiu tampite si vinovate, ca si cum numai la BNR sunt genii si nu dezbaterea publica si intelectuala genereaza idei, planuri, valori strategii incluviv in politica monetara sau corecteaza unele erori (fara dezbatere, chiar daca uneori e manipulata sau eronata din start, nu exista nici stimulent de schimbare, de asta balteste romania)

    • bunica mea habar n-avea de democratie cand ma strangea de nas ca sa-mi dea necesarul purgativ. Trebuia sa ma vindece sau sa faca o dezbatere sociala si transparenta?
      Manifesta aroganta ? Poate, dar ma vindeca.
      PS. cum mai seamana dezbaterea cu stadionul: ascultand la urlete ai vrea sa crezi ca nepriceputii sunt cei 22 din teren iar ultra-expertii sunt miile ce stau in tribuna.

  3. dle, ipoteca de mii de ani a insemnat bun imprumutat si singura cale de acoperire a imprumutlui era reposesia bunului si ATAT. mai cerceteaza ca dezinformezi.

    asa zisele imprumuturi in franci au fost de fapt imprumuturi in lei . oamenii au tras din banca lei si banca nu avea nici un franculet doar a scris in contract ca vrea franci inapoi. de aceea bancile au pierdut pe banca rulanta procesele. sa zica mersi ca nu au fost inculpati pentru inselaciune. oricum bnr este culpabila pentru ca a permis comercializarea unor credite cu componente de derivate in ele catre persoane nesofisticate

    in ceea ce priveste primele pe care si le au acordat cu nesimtire angajatii BNR din dobanzile la depozitele apartinand statului roman, ramane ca autoritatile sa vada daca acestea se pot recupera si daca se pot pedepsi autorii acestei delapidari.

    • Mica confuzie: cei care au luat imprumuturi in CHF nu au fost obligati de banca sa faca acest lucru. O banca care avea in oferta credite in CHF, avea si in EUR, si in RON, poate si in USD. Doar ca respectivii clienti nu se incadrau la bonitate sa faca un credit in EUR sau RON (mai bine zis aveau salariu prea mic si nu suportau rata). Banca le-a propus atunci creditele in CHF, care aveau dobanzi mult mai mici pe vremea aceea. Si din 2003 pana acum cativa ani, le-a tot mers imprumutatilor, pentru ca francul a fost stabil. Spre ex in 2003 cursul era 1 CHF=24 000 ROL. In 2007 a scazut la 2.00 RON. In 2008 cursul a ajuns 2.17 RON , si abia in 2009 a ajuns 2.9 RON (depasind cursul din 2003). In 2011 si 2012 cursul a fost 3.7, in 2013 a scazut la 3.6. In 2014 a fost 3.64, si abia in 2015 a crescut iarasi la 4.1. In 2016 este iarasi 4.1.
      Concluzie: cursul CHF a scazut intre 2003-2008 (avantaj imprumutati)
      -intre 2009-2011 a crescut
      -2011-2014 a fost constant
      -2015 a crescut iarasi
      -2016 curs constant
      Per ansamnblu cursul a crescut de la 2.4 la 4.1 din 2003 pana azi…pai oameni buni, o crestere cu 70% in 13 ani nu e asa mult. Daca ratele s-au dublat in acesti ani, or fi de vina si comisioanele abuzive ale bancilor

      • Nu cumva, „din intamplare”, suma pe care o putea lua clientul pe credit era mai mare (cu cel putin 10%) in CHF, decat in Euro sau in USD?… Nu cumva, bancile au incurajat oamenii sa se imprumute in CHF?… Nu cumva bancile stiau care va fi evolutia cursului CHF?… Nu cumva ar fi trebuit sa-si informeze corect si complet clientii?… :)

    • @aandrew
      Nu domnule, imprumuturile erau in franci, chiar daca ei luau de la banca lei la cursul din ziua acordarii creditului. Daca ar fi luat imprumuturi in lei, ar fi platit dobanzi de 5 pana la 10 ori mai mari, asa cum am platit si eu atunci cand am avut nevoie si m-a dus mintea sa ma imprumut in moneda in care imi iau salariul. La vremea aia nu te imprumuta nimeni in lei cu dobazi sub 15-20%, si in nici un caz cu 2-3% asa cum au luat respectivii. Iar calculul referitor la posibilitatea de a returna un credit si-l face fiecare inainte sa se imprumute, nu asteapta sa il faca banca pentru el. Asta daca il duce mintea cat de cat si nu crede ca daca vrea copii trebuie sa cheme barza.

      • @alex ce spuneti dvs au spus si bancile la judecata si au spus o degeaba.

        daca au fost luati lei din banca, lei se pot da inapoi. nu mai multi ci tot atatia cat s au luat atunci. daca se luau franci, franci tb dati inapoi

        in ceea ce priveste dobanda in franci ea este determinata la data cand este datorata adica o data pe luna la cursul leu franc de la data respectiva

        NU este datorata si diferenta de curs valutar aferenta principalului creditului. Principalul se plateste la cursul cand a fost luat pentru ca suma respectiva se returneaza asa cum a fost luata. in lei

        pricepi? dobanda este un cost iar principalul creditului este ce ai luat si returnezi in forma in care ai luat

    • Domnule aandrew, ma tem ca cel care ar trebui sa cerceteze sunteti dvs. Bunurile ipotecate sunt o garantie suficienta in foarte putine locuri in lume; in Europa, 2 sau 3 tari, iar in SUA 11 state din 50. Dar in niciunul dintre acestea, nicaieri in lume, cedarea bunului ipotecat nu se decide a posteriori. Contractul dintre parti prevede acest lucru de la bun inceput. Formula decisa de legiuitor in Romania echivaleaza cu o expropriere fara despagubire (banca a dat bani debitorului, fara a fi prevazut in contract alta plata decat tot bani; cedarea bunului in locul platii poate aduce pierderi, care nu au fost cunoscute la momentul incheierii contractului de credit.)
      Nu va luati dupa propaganda mincinoasa dusa de cei care au promovat o lege in dispretul total al dreptului civil. Ceea ce va urma, din pacate, daca nu este corectat prompt caracterul retroactiv al legii, este ca bancile straine vor actiona statul roman in judecata la ICSID, institutie din grupul Bancii Mondiale. Iar contribuabilul roman va plati pentru aceasta „inovatie” legislativa.

      • Dle Radulescu, spuneti „Nu va luati dupa propaganda mincinoasa dusa de cei care au promovat o lege in dispretul total al dreptului civil”. Cum se numeste insa, „propaganda” prin care bancile au facut reclama creditarii in CHF? Va spun ceea ce mi-a spus si mie un avocat scolit in SUA si care acum e deputat in RO: PRACTICI COMERCIALE INSELATOARE. Iar scandalul provocat de DIP putea fi evitat daca atitudinea BNR era una umana, fata de populatie, in special fata de populatia „sarmana” care acum e carnea de tun a bancilor. Ce-ati fi vrut, sa nu reactionam si sa permitem sa fim abuzati in continuare, fara mila?

        • Domnule Dan, au fost circa 74.000 de credite in CHF din totalul de peste 430.000. Nu a fost vreo propaganda pentru creditele in CHF. Doar ca, in conditiile de atunci, erau mai mici si rata, si dobanda daca te imprumutai in aceasta moneda. De altfel, mai multi ani debitorii in CHF au platit cele mai mici rate si dobanzi. Aprecierea francului elvetian, cu totul neasteptata, a schimbat acest lucru, cei care platisera cel mai putin s-au vazut pusi in situatia de a plati cel mai mult. Dar costul mai mic al imprumutului venea la pachet cu asumarea riscului valutar.
          Daca totusi a existat vreo “practica comerciala inselatoare”, aceasta este incriminata de multa vreme de Codul civil. Legea darii in plata NU se refera la practici comerciale inselatoare, ci doar la incapacitatea (sau lipsa de dorinta) a debitorului de a plati ceea ce se angajase sa plateasca. Sa nu amestecam subiectele!

      • @dl radulescu raspunsul dvs confirma ca ati dezinformat initial sustinand ca nu se respecta principii de mii de ani. exista in lume state in care bunul ipotecat poate fi restituit pentru stingerea integrala a datoriei. deci nu e nici un principiu de mii de ani ca nu exista dare in plata, pentru ca asta reiese din articol si nu ca s a incalcat principiul neretroactivitatii.

        si tot institutia pe care o reprezentati a dezinformat initial asupra consecintelor uriase ale acestei legi care ar provoca pierderi uriase bancilor si ca va fi blocata creditarea din cauza maririi avansurilor.

        iata ca nu este asa si acum vreti sa o intoarceti ca la ploiesti si spuneti ca nu sunt destui cei care au apelat la aceasta prevedere legala de returnare a bunului pentru stingerea integrala a creditului. iari bancile se grabesc acum sa reduca avansurile pentru ca nu mai au solicitanti de credite si nicidecum sa blocheze creditarea.

        in ceea ce priveste retroactivitatea acestei legi ea va fi analizata de curtea constitutionala si atunci vom sti daca este sau nu retroactiva

        • Domnule aandrew, articolul meu nu se refera decat tangential la aceasta lege, de aceea nu am detaliat la ce ma refer exact cand sustin ca “se pune sub semnul întrebării însăși aderența țării noastre la principii de drept statuate cu mii de ani în urma, este declanșat riscul ca băncile străine să reclame internațional cazul și să primească despăgubiri uriașe de la statul roman”. In repetate randuri colegi de ai mei si cu mine am scris despre asta. Problema fundamentala a legii este caracterul retroactiv, asa cum am precizat limpede in raspunsul meu anterior pentru dvs.: “Dar in niciunul dintre acestea, nicaieri in lume, cedarea bunului ipotecat nu se decide a posteriori. Contractul dintre parti prevede acest lucru de la bun inceput.”
          Cat despre consecintele legii, banca Raiffeisen a anuntat ca a constituit provizioane de 44 milioane de euro pentru pierderi potentiale ca urmare a legii. Iar aceasta banca a prenotificat autoritatile romane ca se va adresa instantelor internationale pentru a recupera orice pierdere din aplicarea acestei legi. Vi se pare ca 44 milioane de euro la o singura banca inseamna putin? Banii acestia, plus toate cheltuielile de judecata, care nu vor fi mici, vor fi platiti de contribuabilul roman.
          Nu pot sti ce va decide Curtea Constitutionala despre retroactivitatea legii. Consiliul Superior al Magistraturii s-a pronuntat raspicat: legea are caracter retroactiv. Iar bunul simt spune tot asta. Daca dvs. cumparati o masina, o folositi 4 ani si apoi vine legiuitorul si spune ca pretul masinii dvs. e mai mare cu 10.000 lei, gasiti ca asta nu ar fi retroactiv? Si pot sa va asigur: orice curte internationala va decide ca legea este retroactiva si incalca drepturile investitorilor straini. Si, cum spuneam mai sus, vom plati pana ni se va acri – chiar daca vor fi fiind numai cateva mii de credite care vor fi stinse in baza legii respective.

      • Domnule Rădulescu, ceea ce voit omiteți dumneavoastră din discuție este faptul că băncile nu au finanțat nimănui 100% costul de achiziție al unui imobil ci cam 75%. Apoi, tot băncile au inclus în costul creditelor un comision de risc. Deci băncile au avut la îndemână și au folosit două instrumente pentru a se apăra de posibila depreciere a imobilelor, iar unul dintre acestea a însemnat costuri mai mari pentru clienți. Mai mult, la achitarea integrală a unui credit nu știu ca băncile să restituie comisionul de risc. Deci clientul suportă integral riscul deprecierii.

      • Și ca o completare, conform Curții Consituționale, nu vorbim despre retroactivitate atunci când un raport juridic ce s-a născut în trecut îți produce efectele în viitor, fiind supus unei legislații ce s-a adoptat între momentul nașterii raportului juridic și cel al producerii efectelor.

        • Domnule aandrew, un avocat smecher isi poate insela audienta folosind argumente false, mai cu seama daca audienta este neavizata si ar dori ca avocatul sa aiba dreptate. Doar ca o analiza de specialitate va respinge fara dificultate argumentele false. Asa stau lucrurile in cazul de fata. Speta la care s-a referit Curtea Constitutionala cand a analizat efectele din viitor ale unor intelegeri din trecut nu are vreo legatura cu prevederile din contracte de credite. Referirea la decizia din acel caz face parte dintre mistificarile si minciunile cu care a fost trecuta legea prin Parlament.
          Pentru a nu lungi prea mult raspunsul meu, iata punctele de vedere legate strict de legea darii in plata. Primul, ceva mai general, este al Ministerului Justitiei: “o lege speciala poate institui un regim derogatoriu de la dreptul comun in materie, dar aceasta derogare nu poate genera o sarcina excesiva asupra unei parti contractuale, de natura a-i afecta dreptul de proprietate.” Va reamintesc ca o banca a constituit deja provizioane de 44 milioane de euro pentru pierderi potentiale ca urmare a legii – ceea ce arata, cu asupra de masura, ca sarcina stabilita prin efectul legii este excesiva.
          Inca din raspunsul meu anterior am aratat ca in speta acestei legi Consiliul Superior al Magistraturii s-a pronuntat raspicat: legea are caracter retroactiv. Nu ati luat in seama acest fapt – gogoasa servita de acel avocat cu privire la Curtea Constitutionala vi s-a parut mai credibila, desi el a ramas foarte vag in privinta spetei in cauza, pentru ca stia si el ca e fara legatura cu contractele de credit. Mai fac o incercare, poate cititi de data asta ceea ce scriu. Asadar, CSM a aratat negru pe alb: “problema contractelor de credit incheiate anterior intrarii in vigoare a legii trebuie rezolvata in acord cu principiul constitutional al neretroactivitatii legii. […] Schimbarea obiectului prestatiei stabilite printr-un contract nu se poate realiza in afara acordului de vointa al partilor.” Iar textul CSM continua cu mai multe argumente in aceeasi directie.
          Comisionul de risc este ca un fel de prima de asigurare, care acopera exclusiv riscul de neplata; adica, riscul ca un debitor sa nu poata achita una sau mai multe rate de credit, din cauze, de regula, temporare. Riscul de curs valutar NU este acoperit. Este ca o asigurare a casei; daca va asigurati contra cutremurului, credeti ca veti fi despagubit daca ia foc casa? Cat despre ideea de a restitui comisionul de risc, continua aceeasi comparatie cu o prima de asigurare: nu se foloseste pentru 90 sau poate 95 de imprumutati din 100, dar acopera neplata pentru cei 10 sau 5 care au dificultati. Dvs. ati primit cumva inapoi prima pentru asigurarea RCA, daca nu ati avut accident?

          • Domnule Rădulescu,
            În primul rând eu și utilizatorul aandrew suntem persoane diferite.
            În al doilea rând, părerea Curții Constituționale – unica autoritate care se poate exprima cu privire la aceste asptecte – este una generică și explică viziunea Curții asupra a ceea ce înseamnă retraoctivitate. Punct. Ca să nu lungim vorba degeaba, mai jos aveți un citat dintr-o decizie a Curții ce se referă la acest subiect (decizia 713/2014)
            „Referitor la incalcarea principiului neretroactivitatii legii, Curtea, in jurisprudenta sa, a retinut, spre exemplu prin Decizia nr.458 din 2 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.24 din 13 ianuarie 2004, si prin Decizia nr.1.027 din 29 noiembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.33 din 15 ianuarie 2013, ca o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare.”
            Apoi, continuați să ignorați ceea ce spuneam mai devreme: băncile au perceput clienților bani pentru asigurarea împotriva riscului deprecierii și, mai mult, nu au finanțat niciodată integral achiziția unui imobil. Cel puțin nu pentru clienții care au accesat credite respectând normele băncilor.

  4. Interesant. Documentat. Bine!

    Pe de alta parte, ar fi interesant de adaugat detaliile putin cunoscute ale negocierilor cu bancile de la Viena.

    Din alt punct de vedere, lasand lauda la o parte, populatia a receptionat un mesaj simplu: s-au taiat salariile in procente fara precedent sau echivalent in UE; s-au concediat oameni; s-au luat bani cu imprumut din care cetatenii nu au beneficiat decat de nota de plata. Majorarea de TVA si masurile luate au generat cea mai mare epidemie de insolvente din istoria Romaniei.

    Da, la nivel macro aveti dreptate, nu e treaba BNR sa gestioneze averea cetatenilor. Treaba BNR este sa gestioneze echilibrul macroeconomic, si face o treaba admirabila. Dar, apar alte dezechilibre in socitate pentru care pupitrul de comanda al BNR si FMI nu are indicatoare si instrumente de control.

    Noi economistii putem explica o multime de lucruri, dar nivelul de satisfacere a nevoilor populatiei a fost diminuat. Economia creste departe de buzunarele cetatenilor pentru ca politica de redistributie este deficitara. Si cei mai loviti au fost cetatenii inclusi in patura productiva a societatii. Si de data asta in loc sa ia pancarta si sa urmeze sindicatele la lupta, o mare parte si-au luat valuza si au plecat, cu PIB-ul pe care il generau cu tot.

    • Populatia a receptionat mesaje ceva mai complexe, acest fapt a facut sa fie mai dificil de inteles si a crescut eficienta actiunilor de manipulare. Presa vremii a criticat acerb decizia guvernului de diminuare a pensiilor speciale, iar Curtea Constitutionala a declarat-o neconstitutionala. Cresterea TVA a devenit inevitabila, desi a fost mai putin favorabila economiei decat ar fi fost reducerea veniturilor speciale. Insolventele, ca efect al crizei economice, ar fi avut loc oricum, doar ca nu se poate spune contrafactual in ce proportie.
      Economistii, despre care faceti vorbire, NU au putut explica eficient populatiei Romaniei acest lucru, aparent din doua motive. Primul este ca economistii au uitat principiile deontologice si au confundat epistemologia cu politica. Al doilea este ca manipularea prin mass-media a functionat foarte bine. In consecinta, membrii de sindicat cu pancarte in maini au luptat vitejeste la Cotroceni strigand „iesi afara javra ordinara!”, sub indrumarea „rezervistilor”, iar memorabil este actul politistilor care si-au aruncat caschetele in curtea resedintei prezidentiale strigand „Basescu spanzurat!”. Oare credeti ca daca ar fi fost mai multi cei care au participat la actiunile „cu pancarte” ar fi fost acceptata reducerea veniturilor speciale si s-ar fi putut renunta la creterea TVA? Eu, unul, nu sunt sigur.

      P.S. Ma intreb daca in ceea ce priveste diminuarea veniturilor populatiei ca urmare a masurilor de austeritate determinate de criza economica, ati avut in vedere exclusiv salariile angajatilor din sectorul bugetar, sau ale tuturor angajatilor si daca sunteti sigur ca in Romania au fost cele mai drastice [din istoria UE]? Sa fi fost uitata oare amploarea efectelor crizei economice in Irlanda, sau Grecia, spre exemplu?

      • Eu vorbeam de patura productiva, nu de agitatii de serviciu.

        Sunt sigur ca pachetul de masuri aplicat de guvernarea Boc a fost mai dur decat pachetele aplicate in Grecia Irlanda si Portugalia.

        Sectorul public a fost primul afectat, prin reducerea salariilor, si in faza a doua sectorul privat prin reducerea consumului (reducerea veniturilor bugetarilor) si redistribuirea consumului (Cresterea TVA). Forfetarul a fost si el o idee „geniala” impozitand firmele aflate deja la limita pragului de rentabilitate. Daca adaugam si restrangerea creditarii avem un panou complet de masuri de reducere a consumului intern. Concomitent au crescut costurile cu energia, apa, combustibilii, ceea ce a lovit in continuare in patura antreprenoriala care traia din consumul disponibil al populatiei.
        Practic toata patura de companii independente de guvern a fost decimata. A proliferat doar economia dependenta de contracte cu statul si cateva companii exportatoare.

        Practic contagiunea crizei s-a realizat prin canalul public si canalul bancar. Fluxurile comerciale nu au fost afectate semnificativ.

    • Uite ceva m-a lovit: afirmatia ca s-au concendiat oamenii.

      Pentru a intelege exact trebuie precizat ca oamenii care au fost concediati AU FOST DIN SECTORUL PRIVAT si nu cei angajati si platiti de la buget – aceea au avut doar salariile diminuate, si asa cum ati spus, in cote fara precedent la nivel de UE –

      Si vin ACUM si intreb cum era mai bine pentru angajatii de la stat?
      a. sa aiba salariile reduse
      b. sa ramana fara slujbe in aceea perioada.

      Cam numai cele 2 variante erau de ales si guvernul din aceea data a ales o varianta grea, dar mult mai buna decat concedierea a 25% sau a mai mult de 25% din angajatii de la stat.

      Cred ca s-a ales varianta cea mai buna pentru salariatii bugetari.
      Companiile private nu au avut insa alta sansa decat sa concedieze oamenii si chiar si asa nu au scapat de faliment.

      Cred ca merita si dupa ceva timp sa discutam in termenii reali, cu alternativele reale care erau la dispozitia guvernantilor din aceea vreme.

      In ceea ce priveste relansarea economica sa nu uitam ca a existat PENTRU PRIMA DATA un program extraordinar de flexibil care a permis crearea si dezvoltarea de NOI AFACERI. Programul, asa cum a fost gandit, si pornit pentru prima data cred ca in 2010, a contribuit la crearea unor noi firme si implicit a creat si noi locuri de munca.

      Cresterea TVA – stim de ce a fost facuta – oare de ce spunem lucrurile NUMAI pe JUMATATE?

      La o cadere fantastica a economiei – de peste 25% – era normal sa apara un numar mare de insolvente la nivelul frmelor. Oare de ce nu au intrat in insolventa si firmele cu capital majoritar de stat???Numai ca asa cum mor firmele tot asa pot aparea firme noi – daca statul sprijina si incurajeaza crearea si dezvoltarea de noi afaceri.

      La aceea data nu accesam datele macro si chiar daca le accesam ele erau atat de coafate ca nu aratau ADEVARATA REALITATE. Asta este un alt rau pe care nimeni nu pare ca il mentioneaza. A fost nevoie de timp pentru a aseza cifrele la locul lor…

      Cum poti sa judeci o realitate economica daca minti in cifrele pe care le aduni/ prezinti?

      Cum poti sa construiesti o politica publca corecta si sa stimulezi cat trebuie o economie cand datele cu care operezi sunt coafate???

      Banii care au fost luati de la FMI au ajutat economia si deci si implicit cetatenii sa nu intre in faliment.

      Totul era o minciuna si un fals – Varujan si Tariceanu stiau toate acestea – Minciunile au fost lucrate de tandemul PNL-PSD – episodul cu majorarea salariilor profesorilor NU IL MAI STITI??

      Trebuie sa fie prezentata toata situatia si nu numai cateva episoade, pe ici pe colo – cum ne place, zic io. O parere, pana la sfarsit!

      • Dupa ce am pierdut 70% din venituri, mi-au crescut costurile cu 20% si am fost jignit prin generalizare de presedinte si guvern, trebuie sa spun ca este exclus sa pot vreodata sa-i iert.
        Dupa ce a trebuit sa devin expat pentru trei ani ca sa-mi revin dupa pachetul lor de masuri, ca sa zic asa, au in carnetelul meu de datorii o suma pentru care legea darii in plata nu are prevederi.
        Am sentimentul ca guvernarea care a fost si bancile imi datoreaza enorm. Ei nu au dat faliment, pe banii luati de la mine si de la altii, pe munca mea devenita gratuita, deci fara valoare deci neproductiva pentru a proteja productivtatea capitalurilor lor.
        Sunt subiectiv? Da.

        • D-le Bolos, va supraestimati ! Nu e treaba creditorului sa va protejeze de reducerea veniturilor Dvs cu 70%. Si nici sa anticipeze cresterea cheltuielilor personale cu 20%. Fiecare isi gestioneaza finantele atat cat se pricepe. Dar e clar ca atunci cand faci un angajament pe sume mari si termene lungi e bine sa iei in calcul cat mai multe variabile si cele mai pesimiste scenarii.
          V-ati fi bucurat sa dea cateva banci faliment ? Mai ganditi-va o data ! Falimentul bancilor respective ar fi insemnat cateva sute de mii de oameni (si zeci de mii de firme) ramasi fara economii, fonduri de pensii fara bani de pensii, zeci de mii de noi someri si un cutremur in toata economia. Greu de inteles si anticipat pentru majoritatea celor din jur, care nu au trecut prin asa ceva.

          • domnule, ce logica i asta ca nu prea inteleg ?
            1. in primul rind, de vreme ce esti platit in RON, creditul in CHF trebuia interzis. cel care a contactat creditul nu este nici economist nici jucator la bursa, omul are alte preocupari, nu putem transforma o economie intr un gambling machine pentru ca evident cistig de cauza au cei care se ocupa cu asa ceva.
            2. de ce nu poate falimenta o banca ? daca acea institutie (sistemica !? ) stie ca proastele i decizii vor fi sustinute de banca centrala / contribuabili, asadar o „afacere” din care nu pierde niciodata, vi se pare in regula ? reflecta acest tip de gindire o economie libera si concurentiala ?
            3. exista banci de investitii (care si asuma riscuri) si banci comerciale care traiesc din comisionul clientului care si depune acolo banii. de ce ar trebui atunci un cetatean care si a pus cistigul intr o banca sa piarda odata cu investitiile proaste ale bancii ? cu alte cuvinte in romania n a existat o distinctie intre banci comerciale si banci de investitii, practica ce ar fi trebuit stopata cu fermitate de institutiile statului platite pentru a le controla. cind o banca comerciala foloseste depozitul clientului pentru investitii riscante, incasind cind ii merge bine si apelind la bailout cind pierde, se numeste FRAUDA !

          • Corect. Dar nu e corect ca atunci cand e vorba de profituri sa vedem profiturile fugind afara si cand e vorba de pierderi sa vedem contribuabilii si bugetarii cu nota de plata. Nu e corect sa vedem capitalul protejat mai mult decat munca sau natura.
            Pe de alta parte atunci cand investesc intr-o cariera timp si resurse si efort, poate am dreptul sa fiu frustrat cand ROI devi e negativ, exact la fel ca bancherul.
            Eu inteleg perfect ca pentru guvern bancile au fost mai importante ca mine (si altii ca mine). Dar si cei care au luat aceasta decizie trebuie sa inteleaga ca eu, ca un cetatean rational si capitalist intr-o economie de piata trebuie sa ma preocupe interesele mele si sa i sustin pe cei care imi protejeaza mie interesele. Nothing personal, just business… Eu nu vreau sa arunc cu pietre, eu vreau banii mei inapoi, vreau investitia inapoi.
            Cat despre „banci sistemice” ar fi corect sa ne intrebam daca oligopolul este cea mai buna solutie pentru piata bancara. Sunt destule voci avizate care spun „to big to fail should not exist”. Motivul este simplu, entitatile exagerat de mari isi pot pasa ineficienta si erorile consumatorilor si contribuabililor.

  5. Faptul ca plangerea respectiva este stupida este de domeniul evidentei. Nu ma intereseaza! Vreau sa ma opresc asupra a doua lucruri afirmate fara a avea neaparat legatura cu tema:
    – Sunt numai 4,000 de romani care au cerut aplicarea legii de dare in plata dintr-un total de 800,000 care au fost folositi ca motiv pentru justificarea utilitatii legii;
    – Folosirea cuvantului “sarmani” din penultima propozitie;
    Prima chestie: Legea darii in plata cu are intentia sa sprijine cedarea bunurilor cumparate prin imprumut catre banca, ci mai degraba obliga bancile sa caste ochii atunci cand dau imprumut si sa se asigure ca imprumutatul isi poate plati ratele pe toata durata creditului. Poate ca (desi este foarte greu de crezut in faptul ca isi mai inteleg functia economica) chiar le convinge ca e mai bine sa puna conditii mai omenoase si sa castige rezonabil dintr-un imprumut, decat sa tina conditiile actuale care transforma orice imprumutat in sclav la banca.
    Deci, intr-o cheie de citire obiectiva, cei numai 4,000 de oameni care vor sa dea bunurile catre banca in schimbul anularii datoriei reprezinta un lucru bun. Romanii chiar incearca sa isi plateasca creditele, indiferent cat de greu este sa o faca.
    Dumneavoastra folositi argumentul intr-un mod partizan si trageti de realitate sa vina catre ceea ce vreti dumneavoastra sa spuneti: Nu are nici o legatura numarul mic de oameni care incearca sa beneficieze de lege cu utilitatea sociala a legii. Asta ar insemna ca – de pilda – legea falimentului si-ar demonstra utilitatea numai daca un numar mare de oameni intra in faliment, ceea ce – in mod evident – reprezinta o prostie.
    Daca ar fi sa fiu un pic mai sensibil, as spune ca chiar acest gen de argumentatie arata dispret fata de inteligenta cititorilor acestui site.
    A doua chestie: abia aceasta categorisire drept “sarmani” a unor oameni obisnuiti (inteleg eu din context) arata un dispret foarte evident pentru noi, cei care nu facem parte din clica de profitori care lucreaza in banci si nu pacalim pe altii sa ne castigam banii. Si eu am crezut ca numai tampitii au putut sa se bage la credite in franci elvetieni atunci cand bancile, in mod evident, stiau mai mult decat ne spuneau noua si ca in viitorul apropiat urma sa se intample ceva rau pentru cei imprumutati in franci. Realitatea este ca bancile aveau o intreaga stategie pusa la punct pentru a directiona doritorul de imprumut catre imprumuturile in franci. Una din aceste strategii era aceea ca te lasau sa avansezi in procesul de imprumut si – inainte de aprobarea finala – iti spuneau ca nu te poti califica pentru suma respectiva decat la un imprumut in franci elevetieni. Ma gandesc ca, dupa ce oamenii isi faceau tot felul de vise si socoteli despre cum o sa fie cand o sa iaba bunul pentru care faceau imprumutul, era aproape sigur ca vor accepta chiar si un imprumut in franci elevetieni, chiar daca nu asta fusese intentia lor.
    Despre aceste practici sunt sigur ca banca nationala a stiut si le-a permis, ceea ce o face responsabila pentru numarul mare de oameni pacaliti de banci sa ia imprumuturi in franci elevetieni, imprumuturi care s-au dovedit oneroase.
    Sa vii acum si sa categorisesti cu dispret acesti oameni ca “sarmani” este un indiciu relevant pentru felul cum va ganditi voi, din banca nationala, la noi, cei a caror protectie reprezinta principalul motiv de a fi al bancii nationale.

    • “Legea darii in plata cu are intentia sa sprijine cedarea bunurilor cumparate prin imprumut catre banca, ci mai degraba obliga bancile sa caste ochii atunci cand dau imprumut si sa se asigure ca imprumutatul isi poate plati ratele pe toata durata creditului.”

      Ce spuneti dvs este populism economic – argumente simple si usor de inteles de catre oricine, dar gresite. E mult mai importanta experienta altora care au incercat toate aceste lucruri si au invatat din greseli decat ideile simple si clare care ni se par noua logice. Uitati ce s-a intamplat in SUA cu darea in plata (non recourse loans) in 2008:

      http://www.nber.org/feldstein/wsj11182008.html

      A da credit cu dare in plata cu acelasi avans mic ca si cel fara dare in plata este absurd. Avans mic sau zero induce oricarui cumparator rational un comportament de tip speculator. E normal sa-i dai bancii casa inapoi daca pretul scade cu ceva gen 20% imediat dupa ce ai luat creditul, chiar daca ai de unde sa returnezi banii. Mai bine iei alt credit si iti cumperi casa mai ieftin. Iar efectele economice principale ale darii in plata decurg tocmai restrangerea creditului, pentru ca nu toata lumea poate da avans consistent, si efectele in lant asupra sectorului constructiilor si economiei in general. Domnul Radulescu probabil ca a considerat lucrurile astea de domeniul evidentei si de aceea a insistat doar pe numarul mic de beneficiar ai legii. Dati o cautare dupa embedded put option in non recourse loans si veti gasi lucruri interesante.

      Cat despre BNR, au intr-adevar o problema de comunicare. Dl Radulescu, desi stie foarte bine ce vorbeste, este prea agresiv (in articolul de astazi a tras puternic peste poarta goala datorita catorva scapari), domnul Croitoru este mult prea intelectual/academic, domnul Vasiliu se prezinta insistent ca un confused old man. Isarescu vorbeste bine dar nu se cade sa le raspunda tocmai guvernatorul trepadusilor care ataca BNR. Este o problema.

      • @ r2 Prin anvergura expunerii dovediti cunoasterea problemei. Cum credeti ca ar trebui rezolvata elegant problema? Si aici ma refer : sa fie in litera legii, sa multumeasca clientii si bancile si sa fie si profitabila economiei (sa nu loveasca constructia de locuinte).

          • In prima faza am fost tentata sa va rog sa detailati. Apoi m-am gindit ca un economist de talia dv. nu poate sa gindeasca antiprogresiv. Societatea are nevoie de mecanisme regulatorii si marii economisti recomanda asta. Falimentul personal amina deznodamintul in cele mai multe cazuri. Creditarea cu o supraveghere drastica a BNR cred ca este de dorit.

      • In primul rand marturisesc ca ma indispune faptul ca nu aveti un nume si un prenume. Nu prea vad ce motiv rezonabil exista pentru asta. E o rusine sa iti dai numele atunci cand comentezi?
        In fine…
        La subiect:
        Bancile nu au decit sa se protejeze prin orice mijloace corecte considera necesare atunci cind dau credite. Sa evalueze bonitatea dupa criterii pe care le considera ei suficiente, sa ceara avans mai mare, sa faca orice este corect si minimizeaza riscul de neplata.
        Nu am pomenit nicaieri in comentariul meu anterior de credit cu avans zero sau foarte mic. Mie mi se pare o tampenie in sine ca o banca sa dea credit fara avans si dupa aceea sa se planga ca creditul devine neperformant si sa mute povara catre clientii lor buni platnici.
        Daca un vanzator de masini ar face asa ceva (adica sa vanda o masina si sa ia banii in rate fara sa se asigure in nici un fel ca va primi platile respective) am spune ca e un tampit si isi merita soarta. In cazul bancilor, trebuie sa le permitem orice abuz si orice prostie, oricum la sfarsit tot numai noi platim.
        Exemplul pe care il utilizati pentru a ilustra cat de rau pentru economie este sa poti da casa inapoi atunci cand nu mai poti plati este unul total nerelevant. Este un scenariu putin probabil, foarte concret si care poate fi gestionat atata vreme cat a fost identificat ca risc.
        In realitate, cel mai probabil este ca darea in plata sa fie utilizata de oameni care – dintr-un motiv sau altul – si-au supraestimat capacitatea de a plati o anumita rata. Nici ei nu vor da casa inapoi cu usurinta, ci mai degraba vor pastra acest lucru ca pe o ultima iesire dintr-o situatie dificila.
        Se pare ca asta s-a si intamplat: numarul mic de oameni care au apelat la lege arata ca toata lumea incearca orice altceva inainte de asta.

        In ceea ce priveste chestia cu populismul economic: eu nu am scris un articol si nu am pretins nici un fel de autoritate in domeniu. E clar pentru mine ca nu inteleg lumea asta complexa a bancherilor. Am fost doar suficient de iritat de tonul articolului si de argumente incat sa cheltui ceva timp ca sa scriu despre asta.

        • Nu reusesc sa va urmaresc pana la capat punctul de vedere. Sunteti de acord ca un credit fara dare in plata este mai putin riscant pentru banca decat unul cu dare in plata, motiv pentru care nu pot fi acordate in aceleasi conditii de avans si dobanda. Daca sunteti de acord, nu e normal ca atunci cand toate creditele sunt prin lege cu dare in plata, avansul cerut sa fie mai mare decat atunci cand erau fara dare in plata, si volumul total de credite sa scada? De spuneti ca lucrul asta este “total nerelevant”? Incerc sa inteleg.

          Vorbiti de oamenii care si-au supraestimat capacitatea de a plati rata, motiv pentru care prefera sa dea bancii casa. Mai exista ceva important in discutia asta. Orice proprietar are dreptul de a-si vinde casa la pretul pietei oricand doreste, inclusiv cel care nu-si mai poate permite rata. Proprietarii care dau in plata casa in loc sa o puna in vanzare si sa dea bancii banii incasati prin vanzare fac lucrul asta doar atunci cand darea in plata este mai avantajoasa. Darea in plata catre banca este echivalenta cu vanzarea casei sau apartamentului la un pret egal cu soldul creditului in acel moment, care poate fi mai mare sau mai mic decat valoarea de piata a casei (in functie de cum au evoluat piata imobiliara si cursul valutei in care a fost luat creditul intre timp, cate rate au fost platite etc). Normal ca darea in plata va avea loc atunci cand beneficiul pentru debitor este mai mare decat din vanzare la pretul pietei (soldul creditului e mai mare decat valoarea de piata a casei). Iar lucrul asta e valabil pentru toti debitorii, inclusiv cei care isi permit rata fara probleme – vedeti ce spune domnul Radulescu, din 4000 doar cateva sute aveau probleme, restul au luat pur si simplu o decizie rationala si au pasat bancilor o parte din pierderile lor imobiliare.

          Darea in plata este un aranjament de tipul urmator – castigurile din cresterile pietei imobiliare sunt in totalitate ale clientului, pierderile sunt, de la un punct incolo ale bancii. Ceea ce este un aranjament financiar perfect valabil, doar ca 1. nu este echivalent cu creditul fara darea in plata si 2. a transforma in mod retroactiv un credit acordat fara dare in plata intr-unul cu dare in plata este un abuz. E ca si cum am obliga toti dealerii auto sa acorde proprietarilor masinilor vandute pana acum asigurare CASCO gratuit. Nu poti obliga partea A din contract sa acorde retroactiv in mod gratuit partii B ceva de valoare fara sa-ti iei adio de la respectarea propriatatii. Cu haiducii de genul celor mentionate in alte comentarii, gen bancile oricum au facut destul profit, sa mai dea si inapoi, tot noi o sa avem mai mult de pierdut.

    • Domnule Tudoran, legea falimentului este in totalitate in spiritul normelor de drept din economia capitalista. Legea darii in plata – nu. Ea incalca prevederile Codului civil si pe cele ale dreptului international, prin caracterul retroactiv al prevederilor sale. Este construita ca o exceptie, iar justificarea ei (cel putin cea morala) a fost ca numarul celor afectati sever de datorii la banci pentru credite ipotecare este extrem de mare, ceea ce s-a dovedit a fi fals.
      Partea grava cu adevarat a legii este caracterul ei retroactiv, care este deja atacat la Curtea Constitutionala. Indiferent de rezultatul acestui demers, nu am nicio indoiala ca bancile straine vor actiona statul roman in judecata, la instante internationale, pentru expropriere fara justa despagubire ; una dintre ele a si facut o prenotificare autoritatilor romane in acest sens.
      Sunt de acord cu dvs. ca bancile au acordat uneori creditele prea usor. Doar ca, urmare a actiunii retroactive a acestei legi, pierderile, care altfel ar fi fost suportate de ele, pentru credite neperformante cu debitori care nu mai pot plati, vor fi acoperite in totalitate de contribuabilul roman, din despagubirile pe care bancile le vor obtine fara dificultate pe plan international. Singura speranta ar fi ca legea sa fie schimbata, iar caracterul ei retroactiv sa fie inlaturat.
      Termenul de « sarmani » l-am folosit strict in raport cu plangerea penala in cauza, care recunoasteti ca este stupida. Intentia mea a fost doar sa subliniez rolul de masa de manevra pe care din pacate au acceptat sa il joace.

  6. problema grava pe care trebuie sa o rezolve probleme este imaginea proasta nu tocmai neintemeiata a institutiei : un loc netransparent, cu salarii obscene, putin controlat de institutii reprezentative (care sunt proaste si ele, degeaba faci un comitet de investigatii in parlament ca nu ai pe cine sa pui in el care sa judege rational si cu minima pricepere), in fine un loc cu o conducere eternizata in functie! cand totul merge prost in economie, normal ca apar intrebari si nemultumiri si daca institutia e anghilozata si perceputa ca netransparenta (legea ANI nu se aplica, salarii secrete de stat ca pe vremuri…sef de un sfert de secol, salarii pe un luna cat face un om intr-un deceniu…) normal ca e vizata si e vizata pe buna dreptate, chiar daca frustrarile se exprima gresit sau incoerent, ele vor continua mai mult sau mai putin audibil pana cand se va gasi o rezolvare acceptabila

  7. aandrew, cristian dan, ion, etc:

    Stimati Domni, se pare ca va pricepeti la banci la fel de bine ca si la fotbal (divizia B), fizica atomica si/sau neurochirurgie. Intr-un cuvant sunteti romani autentici si polivalenti. Am o vaga impresie, parcurgand textul articolului si comentariile dvs, ca nu prea sunteti pe subiect. Eu cand nu ma pricep… nu fluier. Nu as vrea sa sune jignitor, dar chiar nu va pricepeti.
    Seara frumoasa pentru blogerii de peste zi!

    • dle bancher de meserie sau de meserie bancher poate reusiti sa faceti si niste afirmatii sustinute de argumente. din moment ce dl Radulescu si-a gasit timp sa ofere raspunsuri care contin explicatii si argumente, presupun ca domnia voastra sunteti un bancher muult mai important si nu aveti dispozitia necesara pentru a ne oferi cate ceva din cunostintele vaste de bancherism de care dispuneti.

    • bancher de meserie : ca toti fotbalistii iti supraestimezi comptetenta! mai ales ca majoritatea dintre voi nu faceti decat sa calculati exponential dobanda cu excel-ul! se vede nu ca nu pricepi la mai mult din reactia ta la comentariul meu : siguir nu e tocmai pe subiect, dar e pe miezul subiectului : o banca centrala condusa vesnic de un fost general de armata comunista si postcomunista, in timpul caruia s-au devalizat banci pe scara larga, cu tot felul d epolitruci obscen platiti – si nu ma lua cu performantele, o crestere de cifra de afaceri nu e munc aunui singur om sau a zece directori-manageri, nu justifica o crestere totala de procent salarii obscene! – deci o banca centrala condusa in felul asta, care si-a ratat permanent obiectivul de inflatie si care tocmai are un fost manager in catuse nu e credibila, are problemele grave de imagine care ii surpa munca, care ii fac activitatea ineficace! in concluzie, du-te inapoi la ASE si mai ia un MBA de doi lei, eventual unul din ala cu o luna doua de sedere la Harvard ori Paris sau stiu eu unde, de dragul „multiculturalismului”, in rest poti s aiti zic ca la fotbal nu ma pricep si nu ma intereseaza!

      • @ion. Vehementa si /sau insultele inlocuiesc logica?
        BNR este principalul responsabil in domeniul inflatiei?
        Cand un guvern + parlament :
        maresc cheltuielile publice
        maresc datoria publica
        maresc taxe si impozite
        maresc costul manoperei [si deci al produselor/serviciilor]
        producand inflatie , de ce ar fi responsabila BNR ?
        Ce autoritate, ce parghii are BNR ca sa franeze dezmatul bugetar?
        PS. La ce capitol de chaltuieli di bugetul de stat apare BNR [asta privitor la salarii obscene]???

        • Inflatia este cresterea generalizata a preturilor. Care nu pot creste generalizat decat daca creste masa monetara. Generalizat = toate preturile. Daca un pret La un bun A creste, in conditiile unei mase moentare constante, pretul bunului B ar trebui sa scada. Pot creste ambele doar daca se expandeaza masa monetara. Care se poate expanda fieprin tiparnita, fie prin credit pe rezerva fractionara. Creditul din depozitele la termen nu mareste masa monetara. Rezerva fractionara si cati bani tipareste banca centrala sumt atribute esentiale ale bancilor centrale. Deci da, politica monetara este responsabila in cea mai mare masura de inflatie. Cantitatea de bani dim economie este decizia bancii centrale. In plus, nu trebuie confundata cresterea naturala a preturilor pe fondul raritatii / preferintelor si cresterea monetara a preturilor.

          Legatura cu taxe mai mari si preturi mai mari nu tine. Antreprenorii nu pot pune intotdeauna in pret cresterea taxelor pentru ca depind de puterea de cumparare a consumatorului. O crestere a taxelor in majoritatea cazurilor inseamna nu preturi mai mari ci faliment general.

  8. ” Lege de dare în plată; pusă pe tapet pentru a salva, chipurile, 800 mii de români înrobiți de creditele la bănci, vedem că doar vreo 4000 au cerut până acum aplicarea legii, iar între aceștia sunt doar vreo câteva sute cu probleme reale de plată; în schimb, sunt cu mult mai numeroși cei care ar putea să-și plătească datoriile, dar nu mai au chef. ”

    Cum adica nu mai au chef? Ce fel de argument e acesta? Adica o familie care prefera sa dea inapoi apartamentul PIERZIND TOT CE A PLATIT PINA ACUM dvs spuneti ca nu mai are chef sa plateasca? Vorbiti prostii, traiti intr-o lume paralela unde habar n-aveti ce inseamna sa numeri banii la banutz, sa te privezi de nevoi de baza, sa explici copiilor de ce nu pleci in vacanta si nu le cumperi jucarii sa haine. Sunt doar 4000 care au cerut darea in plata, unde este problema? Falimenteaza vreo banca din cauza asta?

    „…este declanșat riscul ca băncile străine să reclame internațional cazul și să primească despăgubiri uriașe de la statul român …”

    Nu cred, sa vedem. Daca au facut acest demers si-au pierdut piata romaneasca din portofoliu. Nu merita riscul pentru 4000 de disperati. Or sa inghita broscoiul si asta e.

    „Dacă răspunsul la aceste întrebări este afirmativ, acest lucru este mascat perfect de textul penibil al plângerii penale, semnat în final de sărmani care habar nu au ce semnează.”

    Sarmanii care habar n-au ce semneaza, tot habar n-au avut ce semneaza si cind bancile le-au pus sub nas un contract de 20 de pagini absolut de neinteles pentru un om fara pregatire financiara. O fi fost corect ? Da, a fost corect o sa spuneti, trebuiau sa se intereseze ce semneaza. Aici e problema, si e in curtea BNR partial. BNR functioneaza ca regulator al sistemului financiar si a lasat bancile sa faca ce vor, de la contracte alambicate care ascundeau tot felul de comisioane care mai de care mai abuziv pina la vestitele imprumuturi in franci elvetieni. De unde sa stie un om cu liceul ce implicatii are un imprumut in franci elvetieni? Unde a fost BNR sa explice cetateanului pe intelesul lui care sunt aceste implicatii astfel ca acest cetatean sa ia o decizie in cunostinta de cauza? BNR a pactizat cu bancile, El Dorado a fost piata romaneasca de imprumuturi. Sa nu-mi amintiti aici discursurile scrobite ale lui Isarescu intelese numai de o mina de economisti care saptamini in sir le interpreteaza in tot felul de sensuri. Spuneti domnule clar populatiei care e riscul unui imprumut in franci elvetieni cu dobinda de 2% fata de unul in RON cu dobinda de 9% pe 10-15 ani. Reglementati correct pleiada de comisioane aberante si dobinzile variabile dupa algoritmi secreti, stabiliti formatul standard maximal al unui imprumut ipotecar astfel incit sa fie inteles de un om cu studii medii.

    Cind cumparati alimente de la supermarket presupuneti in mod logic ca sunt comestibile si nu fac rau sanatatii. Exista undeva un regulator care are aceasta grija ptr dvs si familie, sa nu va otraviti cind le consumati. Dvs nu aveti cunostinte de chimie alimentara ca sa decideti ce e bun si ce nu e bun ptr sanatate. Daca acest regulator nu-si face treaba, cum e? Cel putin va alegeti cu o toxi-infectie alimentara. Asa e si cu BNR, faceti-va treaba de regulator astfel incit, eu care sunt sudor, cind voi face o cerere de imprumut sa nu fiu pacalit, ademenit, inselat, pus sa semnez zeci de pagini pe care nu le inteleg pentru ca am nevoie de o casa pentru mine si familie. Eu nu vreau sa pacalesc banca, eu vreau sa-mi platesc ratele correct. Va rog nu ma lasati sa ma indatorez la 60-70- 80 % din veniturile mele, puneti niste restrictii. Altfel tot in circa statului o sa ajung, ca asistat social, fara job poate la un moment dat si fara casa.
    Va rog, aveti grija sa nu faceti toxi-infectie alimentara pentru ca nu intelegeti nimic din impactul ingredientelor de pe eticheta pachetului de mincare.

    Abuzul bancilor a dus la un raspuns al societatii nu foarte ortodox si in afara cutumelor standard financiare. Surpriza, nu? Acuma tipati de pomana, asta e raspunsul la abuzurile voastre, cu BNR in rol de jucatorul nostru in terenul vostru. It takes two for a tango. In loc sa va plingeti atita mai bine invatati-va lectia si aveti grija sa nu repetati greselile.

    Nu in ultimul rind, renuntati la agresivitate si aroganta, pina la urma sunteti platit din banii nostrii. Serviti-ne cu bun simt si onestitate !

    REGLEMENTATI CORECT, ONEST SI TRANSPARENT SISTEMUL BANCAR, FACETI-VA TREABA PENTRU CARE SUNTETI PLATITI !

    • „Cum adica nu mai au chef? Ce fel de argument e acesta? Adica o familie care prefera sa dea inapoi apartamentul PIERZIND TOT CE A PLATIT PINA ACUM dvs spuneti ca nu mai are chef sa plateasca? Vorbiti prostii, traiti intr-o lume paralela unde habar n-aveti ce inseamna sa numeri banii la banutz, sa te privezi de nevoi de baza, sa explici copiilor de ce nu pleci in vacanta si nu le cumperi jucarii sa haine. Sunt doar 4000 care au cerut darea in plata, unde este problema? Falimenteaza vreo banca din cauza asta?”

      Adica, individul care a contractat creditul si-a facut un calcul prost, s-a pacalit si acum vrea sa faca stop loss. Cum ar fi:

      in 2007-2008 vrea un apartament de 2-3 camere intr-un bloc nou (si plin de probleme). Pretul pietei e 120-150.000 Euro, insa omul face credit in franci. Cu dobanda, in momentul acela venea probabil pe la 180-200.000 euro.

      Calculul lui e fie „rata plateste chiria”, fie „piata imobiliara se dubleaza la 1-2 ani, deci vand oricand si raman pe plus”.

      Pana acum omul a platit vreo 30.000 Euro, insa francul a sarit, piata a cazut, asa ca mai are de platit vreo 150-200.000 euro (doar din curs), iar apartamentul are valoarea de piata 40-80.000 Euro. Ca atare NU MAI ARE CHEF SA PLATEASCA. Ce e asa greu de inteles?

      Personal, as vrea sa-l vad pe fiecare carnat care e in situatia asta falimentat. Din cauza idiotilor de gen a explodat piata, si-a ajuns un apartament intr-un bloc comunist sau nou de carton sa coste dublu decat un apartament similar intr-o cladire buna in Bruxelles. Stiu, pentru ca am vrut sa cumpar in perioada aceea. Ca atare, n-am nici cea mai mica simpatie…

    • @mihai45@.
      Contract simplu la Flano/Altex etc: dobanda 32% pe an.
      Erau 20 de pagini? era cifrat?
      Si s-au semnat sute de mii de astfel de contracte.
      PS. nici la intersectiile semaforizate nu exista dadace. Daca treci pe rosu si te calca ai sa invoci „”lipsa de explicatii” a codului rutier?

    • @Leo, cinic
      Chiar daca pare dificil, hai sa incercam sa ne concentram pe subiect. Eu m-am referit la cei care au cumparat un apt cu mari eforturi pentru a locui in el cu familia. Exista cel putin doua exemple pe hotnews de persoane care povestesc experienta cu bancile in procesul de dare in plata. Nu ma refer la cei care au cumparat una sau doau sau sapte case pentru a le inchiria crezind ca rata va fi egala cu chiria. Iar nu cred ca cineva normal la cap se astepta ca pretul apt sa se dubleze in unul sau doi ani, hai sa fim seriosi.

      Ce legatura au contractele de la Altex cu subiectul discutiei, darea in plata ? Aici vorbim de oameni care au cumparat un apt sau o casa ca sa locuiasca in ea. BNR mi se pare ca a permis bancilor comerciale sa propuna tot felul de contracte alambicate cu clauze dificil de inteles pentru un om fara pregatire financiara. Exista exemple de persoane carora li s-a explicat verbal in mod eronat ce contine acel contract inainte de a-l semna. Da, asta e povestea lor dar sunt prea multe povesti asemanatoare.

      Ce doresc sa punctez este ca BNR trebuia sa fie mai activa in reglementarea bancilor mai ales in cazul imprumuturilor ipotecare.

      • Domnule,

        „Chiar daca pare dificil, hai sa incercam sa ne concentram pe subiect. Eu m-am referit la cei care au cumparat un apt cu mari eforturi pentru a locui in el cu familia. ”

        Sa incercam. Exact unde in textul legii se face referire la aceasta categorie? Exact unde in postul dvs se face referire la aceasta categorie?

        Nu ma intelegeti gresit. As sustine o lege a falimentului personal care sa nu faca omul sclav in momentul in care nu mai poate plati. Sunt absolut de acord ca s-au dat credite mult prea usor. Sunt de acord ca reglementarea BNR trebuia sa fie mai stricta. Insa toata discutia asta nu indeparteaza absolut deloc raspunderea personala a indivizilor care au semnat contractele. Sincer, am mai multa simpatie pentru oamenii care au pierdut la Caritas: in momentul respectiv nu exista nici legislatie, nici educatie, nici sursa de educatie. In 2005-2008 trebuia sa fii IDIOT sa cumperi o proprietate supraevaluata de 2-3 ori. Cu un credit in alta moneda decat erai platit. Eventual si intr-o valuta semiartificiala.

        Stiu personal cel putin 15 oameni care au probleme majore cu ratele. Ei fac parte exact din categoria din care spuneti. O singura proprietate, mai au de platit mai mult decat valoarea de piata actuala a proprietatii. E uimitor cum au aproape aceeasi poveste.

        Cu toti m-am sfatuit in jurul anilor de varf, pentru ca si ei, si eu ne cautam locuinta. Cu totii au ales sa se indatoreze pentru o proprietate supraevaluata si, in majoritatea cazurilor, de proasta calitate. Nici macar unul nu a avut un plan de avarie. Cu totii au mizat pe cresterea continua a pietei imobiliare si a salariilor. Absolut fiecare a impins putin in sus piata imobiliara, prin decizia luata.

        Partea trista este ca aproape nici unuia nu-i convine inca sa dea in plata. Exista ipoteci pe alte proprietati. Exista parinti care au garantat cu domiciliul… banui ca stiti povestea.

        Se poarta analogiile cu masini. Oamenii „mei” se afla exact in situatia in care ar fi facut un credit garantat cu tot ce aveau pentru un Lamborghini sau Ferrari (de serie, nu din acela cu lista de asteptare). Valoarea proprietatii a scazut, n-au ce face cu ea, nu o mai doresc, insa nu au de ales.

        Poate ca dvs trageti concluzia ca oamenii ar trebui sa dea masina inapoi la fabricant. Sau la banca. Sau ar treubui sa-i ajutam cu totii sa plateasca. Parerea mea e ca pur si simplu nu-si permiteau masina, si in nici un caz nu trebuie scosi din aceasta groapa financiara printr-o lege cu caracter retroactiv si evident neconstitutionala.

        • <>

          In primul post am spus „Adica o familie care prefera sa dea inapoi apartamentul PIERZIND TOT CE A PLATIT PINA ACUM dvs spuneti ca nu mai are chef sa plateasca?” Dar daca n-a fost foarte clar ptr dvs, am revenit si am zis ” Eu m-am referit la cei care au cumparat un apt cu mari eforturi pentru a locui in el cu familia.” Bineinteles ca legea nu face referire la vreo categorie aparte, dar nu asta e subiectul.

          ” In 2005-2008 trebuia sa fii IDIOT sa cumperi o proprietate supraevaluata de 2-3 ori.”
          Din 2005 preturile au crescut in continuare ptr a ajunge la un maxim exact la inceputul lui 2008. Nu era clar deloc in 2005 ca proprietatile sunt supraevaluate de 2-3 ori asa cum ziceti. Si au continuat sa creasca pina in 2008. Sunteti probabil printre putinii care ati ” citit” piata atit de correct. Nu sunt convins ca bancile au estimat piata de atunci atit de precis ca dvs din moment ce au creditat proprietati supraevaluate de 2-3 ori. Nici o banca din lumea asta nu finanteaza intentionat cumpararea unei proprietati (cu ipoteca pe acea prorpietate) supraevaluate de 2-3 ori, nu e nevoie de nicio demonstratie aici.

          Sper ca acum e clar ca ma refer la situatii de genul celor 15 personae pe care le cunoasteti. As fi curios sa aflu cite cereri de dare in plata dintre cele 4000 existente sunt depuse de proprietari care au o singura proprietate. As crede ca majoritatea.

          Inca o data, idea e ca BNR a lasat sa se intimple toate aceste abuzuri din partea bancilor. BNR avea mecanismele si metodele sa impiedice aceste abuzuri si n-a facut-o. La abuzurile bancilor societatea (care-o fi ea, cetateni, parlament, etc) a raspuns intr-un mod ne-orthodox financiar. In continuare vad ca BNR le plinge de mila bancilor pentru 4000 de cereri de dare in plata dupa ce estimase un colaps financiar cauzat de sute de mii de cereri de dare in plata.

  9. Eu nu mai inteleg nimic!
    Cand era in discutie legea darii in plata, nu se temeau bancile (inclusiv domnul Isarescu, parca) ca vor da navala creditatii sa-si predea locuintele la banci? Acum ne plangem ca doar cateva sute sau mii de oameni apeleaza la aceasta lege?

    CHF?… Risc valutar?… Hmmm… Notiunea de risc exista pentru banci doar referitor la creditati. Bancile nu sunt dispuse sa-si asume riscuri. In cel mai rau caz, inainte sa si le asume, si le asigura. Iar cand asigurarea n-are acoperire si apare vreo criza, bancile incep sa se vaite si sa ceara ajutor de la stat, din impozitele platite de oameni. E corect?…

    (Recunosc, nu stiu despre ce plangere este vorba, dar m-au uimit unele afirmatii facute in articol si am reactionat la ele.)

    Inteleg ca Guvernul ia in discutie conditiile in care Romania ar putea adera la Banca Asiatica pentru Investitii in Infrastructura (A.I.I.B.). In anumite situatii, inteleg ca aceasta banca poate fi o alternativa la FMI. D.p.d.v. al economiei de piata, concurenta este binevenita, in orice domeniu…

  10. Dar oare infocatilor care sustineau ca se prabuseste sistemul bancar, ca legea e un atentat la stabilitatea financiar- bancara de care se ocupa BNR prin lege si alte bla-bla-uri, nu ar trebui sa le crape obrazul, acum cand constatam (Guvi dixit!) ca efectiv discutam de maxim 1% din stocul de credite? Pentru asta a cotcodacit BNR-ul, pentru asta au organizat lunch-uri direscrete Asociatia Bancilor cu diversi potentati ai partidelor, si da-i somon fume si lupta…..?!? Rigoarea profesionala a BNR care a supraestimat flagrant, nesimtit stocul de credite care vor fi afectate de aceasta lege, unde este?! Pai prognozele lu’ Ghizdeanu sunt nave spatiale pe langa diferentele dinre estimarile dinainea aprobarii legii si adevarul despre care discutam azi….. Luni de zile au iesit toti vulturii de pe craca sa atace legea din toate pozitiile, ca nu e europeana (ba este), ca ataca stabilitatea sistemului (nu a atacat decat niste marje de profit gen Raiffeisen si altii, dar sa nu ii plangem), ca nu e recomandabil (Parlamentul decide pana una alta ce e recomandabil, de pilda spune ca e recomandabil sa avem un singur functionar sef de banca centrala peste 25 de ani, asta cred ca bine, nu Domnu’ Radulescu?! ).

    • Domnule Orasanu, avand in vedere limbajul dvs. suburban si absenta argumentelor, nu sunt sigur ca are rost sa raspund. O fac totusi, pentru ca mai sunt si alti cititori, pe care ii respect. Nu pot intra in dispute de genul “nu e europeana (ba este)”; sunt sigur ca stiti cum au reactionat Banca Centrala Europeana si Comisia Europeana in fata acestei legi; dar tehnica manipulatorului, pe care o stapaniti, se bazeaza si pe ignorarea faptelor care nu ii convin.
      Atingeti apogeul dezinformarii cand va referiti la infocatii « care sustineau ca se prabuseste sistemul bancar ». Banca Nationala a aratat clar ca, urmare a legii, vor fi 1-2 banci care vor ajunge cu fondurile proprii sub nivelul care le-ar permite sa functioneze si ar avea nevoie de recapitalizare ; de asemenea, ar putea exista un efect de contagiune, la alte banci din sistem. Atat.
      Ati aflat probabil ca o banca mare a constituit provizioane de 44 milioane de euro ca urmare a prevederilor acestei legi. Nu, banca respectiva nu va da faliment. Dar a prenotificat autoritatile romane ca, daca legea nu este corectata pentru a se mentine in cadrul tratatelor internationale la care Romania este parte, va cere instantelor internationale despagubiri pentru pierderile pe care le inregistreaza. Iar aceste pierderi le va acoperi contribuabilul roman. Pentru ca aceste instante nu inghit gargara ieftina pe care va pricepeti bine sa o serviti.

      • Dle Radulescu, spatiul public este al tuturor, inclusiv al celor cu „lipsa de argumente”. Din inaltul turn al BNR-ului aveti raspunderea sa discutati cu toate categoriile de oameni implicati in zona de comentarii economice, chiar si atunci cand nu va convin. Sau ma rog, e o raspundere institutionala, nu a dvs personal. Argumentele mele sunt explicate pe larg in Romania Libera, incepand cu politica de resurse umane din BNR.

        Va raspund doar pentru a va atentiona ca nu e treaba BNR-ului si a dvs ca director in BNR ref. la provizioanele de 44 de milioane de euro ale unei banci comerciale, decat in masura in care este de interes pentru stabilitatea generala financiar-bancara de care BNR e mandatata sa se ocupe. Romania va fi reprezentata in procese, in masura in care vor exista, de Ministerul Finantelor, deci nici aici nu trebuie sa va batei capul. Nici cu modificatul legii, pt. ca BNR nu se ocupa de modificat legi, exista inca un Parlament in Romania, inclusiv care reglementeaza chestiuni legate de legislatie bancara/ etc. „Gargara ieftina” cu darea in plata este acum in Monitorul Oficial, gargara ca va afecta stabilitatea sistemului s-a dovedit o…cum sa spun elegat….exagerare.

        Iar Banca Centrala Europeana si Comisia Europeana reactioneaza conform unor intelegeri proprii, pe care statul roman are dreptul sa le discute si sa le conteste (in interiorul mecanismelor europene, apoi in justitia europeana daca trebuie) – iarasi, avem Delegatie la Bruxelles, avem comisar european, avem reprezentanti, Minister al Fondurilor Europene, Minister de Externe….de ce va ocupati dvs de lucrurile astea, in loc de a va vedea de mandatul BNR? BNR este mai nou factotum – dincolo de limitele mandatului din Legea de Organizare si Functionare care se refera la stabilitatea preturilor si la stabilitatea sistemului financiar?

        In interiorul mandatului dvs de la BNR (de care nu va puteti deroba ca orice comentator obisnuit din spatiul public) , nu puteti spune decat un singur lucru, ca director al Directiei de Stabilitate Financiara din BNR – si sper ca aveti aprobarea Consiliului pentru orice declaratie publica: daca legea darii in plata afecteaza stabilitatea financiara pe ansamblul sistemului bancar (si nu cu referire punctuala la o banca sau alta, cele 44 de entitati comerciale si rata lor de profit si provizionare nu trebuie sa va intereseze in mod particular, ci doar atunci cand exista o implicatie majora sistemica!) . Orice altceva este intr-adevar gargara. Cu clabuci.

      • Bun.
        De ce nu spuneți că în planul de afaceri ai Băncilor” Investitori Entități Străine- pentru că în afara de Carpatica și Feroviara, nu mai există bănci cu capital majoritar românesc” era prevăzut ca românii dintr-o națiune de proprietari de locuințe și terenuri prin tot felul de mișmașuri sistem financiar să devină o națiune de creditați și îndatorați, care să meargă frumos la lucru și să susțină marje de profit stabile și avantajoare pentru Investitori.
        Investitori, care știau ce vroiau din moment ce au acordat credite foarte ușor, încălcând propriile regulamente interne de evaluare a riscului individual.

        Valori puse de gaj- supraevaluate, venituri de asemeni umflate, …numai să iasă bine. să se îndatoreze..omul să ia banii și hopa să plătească o viață un procent la bancă, care se joacă cu procentajul ratei sau cursului valutar.

        Ei cât au plătit oamenii ăștia….băncile au tăcut chitic. Când n-au mai putut, băncile upss, s-au grăbit să recupereze cashul fără prea multă perioadă de grație.

        Că în România, consumatorul nu are Legea Falimentului Personal.
        E o realitate.

        Nimic previzibil pentru împrumutat, dar profitul să fie previzibil pentru bănci, care știu că o locuință e o necesitate de bază pentru orice familie.

        Care e structura profitului?
        Cât a rămas în România?
        Cât s-a reinvestit în afaceri mici și mijlocii?
        Care e rolul băncilor în speculațiile financiare legate de piața imobiliară?

        Acum când socoteala din târg a băncilor nu se potrivește cu cea de acasă, wow.
        Drept civil, drept internațional. Drept de primi tot timpul.

        Și vorbind de sistemul de supraveghere bancar în România.

        Bancorex.Fraude de genul Caritas când peste 50% din familiile române au fost implicate într-o formă sau alta, fonduri de rulare între 1-5 miliarde de dolari, au fost posibile.
        Băncile, au tăcut chitic.

        Ponzi și Camăta legală n-au fost inventate de ieri sau azi

        Da e o lipsă de educație financiară la cetățeni români care se întind mai mult decât e plapuma și nu sunt capabili să-și facă un buget.
        .Dar și e o foame de bani fără scrupule la bancheri.

        • @abc. Dobanzile de 32% erau la marile magazine. Si au fost sute de mii de contracte.
          Flanco, Altex etc, tot in conspiratia indatorarii romanilor ???

          • Cinic, nicăieri în ţările zise civilizate nu garantezi cu casa , terenul proprietate personală sau salariul părinţilor, mă rog giranţilor, pentru a cumpăra o maşină de spălat sau un prăjitor de pâine.
            Pentru că există sistemul scorului de credit individual.
            În România a fost posibil.

          • acele dobanzi de la flanco altex sunt tot dob bancare pentru ca de regula finantarile se fac pe baza unor conventii de finantare cu bancile.

        • Dl Radulescu s-a plictisit de transparenta, nu mai raspunde, identic cu dl Dudau din articolul cu energia. Cred ca e ordin de mai sus, in ambele parti, altfel nu se explica :) Si totusi, cum ar zice cineva….iezista o iesplicatzie….Dl Radulescu nu vorbeste degeaba de Raiffeisen, fosta Banca Agricola….pe care a condus-o inaine de privatizare…cum sa nu se uite el daca profitul creste sau scade? Cand a preluat BA, dl Radulescu a spus ca nu va avea soarta Bancorexului : http://www.ziaruldeiasi.ro/economic/banca-agricola-va-fi-condusa-de-un-consiliu-de-administrare~ni12ja

          Doar Bancorexul a avut soarta Bancorexului, pe mana unor experti desavarsiti, aprobati de BNR. Iar acum expertii de atunci sunt reglementatorii de azi sau diriguitorii sistemului bancar (tot aprobati de BNR). Daca ai girat pt. Gelsor, hop si tu la masa, daca ai fost in Banca Agricola, hop falanga mediatica de descurajat criticii plus lupte pe Facebook,… daca esti Ghizari pleci din postul de loctiitor de guvernator si ii infiinezi o baca lui SOV, daca esti bazat…..ai fost in Bancorex te aprobam in boardul unor banci sistemic importante, daca poti sa dai niste credite pana te ancheteaza DIICOT-ul te punem vicepresedinte tot de banca importanta. Daca esti consilier prezidential nu esti bun, esti doctor in economie? Rebut, reject. In schimb daca esti fost viceprimar PSD te poti ocupa de achizitii – hop, stai, ca au fost probleme pana si cu achizitia de 5 limuzine….. Noi votam pe unu’ de la Stefan Gheorghiu, nene ca e mai sexy. Polemologia din 1976, asta e esenta……Plus luam unu’ meserias care a „restructurat” Oltchimul, a facut achizitii la Nuclearelectrica (cu juma’ de norma), iar acum diriguieste tot Nucleara, membru in CA…… Meserie, meserie……Iar de controlat, cine te controleaza? Pai cum nu stiti? Fostul presedinte al Bancii de Investitii si Dezvoltare, moshia unuia de-I zicea Nush, acum la parnaie a treia oara. Dar, stati la loc comanda…..BNR remunereaza niste „performante unicat” (zice dom’ Vasilescu pe platforma de blogareala a BNR, nou infiinata)

  11. Buna ziua,

    In sistemul capitalist, bancherul urmareste ca orice negustor (el fiind comerciant de bani) maximizarea profitului. In schimb clientul, cel care contracteaza imprumutul pentru un imobil el urmareste maximizarea utilitatii (bunastarii). Astfel se creeaza o cerere si oferta pentru credit. Bineinteles bancherul se utilizeaza de ceea ce numim noi economistii asimetrie informationala. Adica ceea ce eu stiu si tu nu stii. Mai exact, plusul de informatie de care bancherul beneficiaza in raport cu cel caruia ii ofera creditul. Se poate pune intrebarea daca exista sau nu practici bancare malitioase. Greu de spus. In domeniul afacerilor nu cred ca se poate discuta despre etica… Ori esti filozof (Kant, Schopenhauer, etc.) sau afacerist (Patriciu, Vantu). Nu vreau sa credeti ca ii stimez pe afaceristii mentionati… Doar am vrut sa vedeti prapastia mai bine intre cele doua grupe de oameni. Revenind la subiect, omul este avid dupa avere si bani. El pune in balanta atat virtutiile cat si viciile (filozof-virtuti, vicii-afaceristi). Din pacata balanta inclina spre vicii mai mult. Este imposibil de vorbit despre morala in afaceri…. Asa stau lucrurile si aici cu darea in plata. Bancherul este mai informat decat un simplu client care doreste un imobil. Clientul este „repezit” de catre bancher sa semneze contractul de credit cat mai urgent. Acesta semneaza ca doreste cat mai grabnic locuinta… Ramane o problema deschisa ca multe altele… O zi buna sa aveti!

  12. @ Eugen Radulescu Urmaind articolul si explicatiile dl Radulescu nu pot sa nu intreb – care este responsabilitatea sociala si morala a Bancii Nationale?
    Va preocupa sa explicati partea legala si efectele ei, de undeva de sus din ceruri nu ca un slujbas al acestui popor. Director sunteti temporar dar cetatean al acestei tari veti fi mereu. Pentru citeva momente ar trebuii sa fiti in bocancii celor care renunta la locuinta, sufocati de agresivitatea bancii si intoleranta functionarilor. Nu astept raspuns. Nu ma intereseaza explicatia elevata, rece, fara emotie, fara sentiment. Pentru mine este suficienta lupta vecinului Manole, cu doi copii, sa scape de caracatita bancara.

    • De unde vreti simpatie de la dl Radulescu pt. vecinul Manole, el nu se oboseste sa raspunda nici macar unor oameni care ii mai intreaba seful de una, de alta…. Dl Radulescu se auto-considera parte din acea elita financiara a Romaniei, mesean la toate chermezele cu functii in care mai prinde cate-o ciozvarta – mai o conducere de banca (daca nu e Banca Agricola e CEC-ul) , mai o conducere de directie din BNR, mai un comentariu pe ici pe cilo…..aceata elita nu raspunde mocofanilor, chiar li se pare de prost gust sa intre in dialog cu ei, cum se vede mai sus si din lipsa de dialog cu cititorii care caracterizeaza absolut fiecare interventie din BNR (a se vedea diferenta cu Raed Arafat care dialogheaza liber, de pilda) . La cateva schimburi de replici exista zero reactie, iar in privat pe Facebook-ul meu cineva care scria „articole bune” (cand nu crtica BNR-ul) este considerat a fi „decazut” atunci cand incepe sa puna niste intrebari. Dl Manole vecinul nu va avea cramposie, nu va fi vecin cu altii care au mosie, nu va fi doctor honoris causa al Universitatii Baia Mare de Nord, nu va avea prima de pensionare de mii de euro fara explicatie si nu va avea 20 de joburi in acelasi timp never ever. De fapt, dl Manole pentru aceasta casta de oameni este un anonim detestabil cu care „nu merita sa iti pierzi vremea”. Iar dl Manole va fi strivit in continuare cu carambul cizmei pana se va trezi sa protesteze si sa isi strige macar dreptul de a avea un dialog de la egal la egal, normal intr-o societate democratica. Insa noi suntem in continuare in post-comunism.

  13. Mai sa imi dea lacrimile …
    Insa ce parere are dl Radulescu despre :
    – recenta (14 sept ac) ordonanta de urgenta ce reglementarea drepturilor și obligațiilor părților în ceea ce privește contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile la si transpune la nivel național dispozițiile Directivei nr. 2014/17/UE și reglementează unele aspecte specifice pieței și practicilor naționale.
    – decizia CJUE in cazul C-143/13: Judgment of the Court (Ninth Chamber) of 26 February 2015 (request for a preliminary ruling from the Tribunalul Specializat Cluj — Romania) — Bogdan Matei, Ioana Ofelia Matei v SC Volksbank România SA (Directive 93/13/EEC — Unfair terms in contracts concluded between a seller or supplier and a consumer — Article 4(2) — Assessment of the unfairness of contractual terms — Exclusion of terms relating to the main subject-matter of the contract or the adequacy of the price and remuneration as long as they are in plain intelligible language — Terms including a ‘risk charge’ charged by the lender and authorising it, under certain conditions, unilaterally to alter the interest rate) ca care se pare ca a desfiintat comisionul de risc.
    http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text&docid=162540&pageIndex=0&doclang=RO&mode=req&dir&occ=first&part=1&cid=260577

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Eugen Radulescu
Eugen Radulescu
Născut în 1958 în București. Absolvent al ASE, Facultatea de Finanțe-Contabilitate, 1982. Doctorat în economie, ASE, 1998. Director și consilier al guvernatorului BNR din 1990 până în prezent, cu excepția perioadelor in care a activat ca : președinte Banca Agricolă/Raiffeisen (1999-2002) și CEC (2005-2007) ; și Consilier al Directorului executiv FMI (1996-1998). Consultant FMI – misiuni în Afganistan, Maldive, Tunisia, Mauritania, Gabon s.a.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro