vineri, martie 29, 2024

La compania de stat, să nu mergi cu prezumția de nevinovăție! De-abia apoi poți să-i pui și-un manager privat!

Anunțata și așteptata (de ”unii”) cădere în derizoriu a proiectului ”manager privat la stat” ne lasă un gust amar nouă, celor mulți (i-am scăzut pe acei ”unii”) cei care, indirect, suntem acționarii companiilor de stat.

După un stagiu la stat – care a ajuns să se măsoare în luni, în curând o să auzim de câteva  zile, probabil – managerul privat ne confirmă că, într-adevăr, există contracte umflate și de peste 10 ori prețul pieței și alte grozăvii (noroc cu clauzele de confidențialitate de care se prevalează acei ”unii” – că poate ne-am speria să știm ”cine” și ”cât”). Pe bună dreptate, până la un punct, ne întrebăm – nici privatul să nu poată să schimbe astfel de năravuri la stat?!! Dar oare are, într-adevăr, cum să o facă?

Ni se pune mereu că, după legea de acum, n-ai ce face: din moment ce lucrurile s-au făcut prin licitație … asta e! Poate doar ”structurile abilitate” să mai intervină, să găsească ceva. Deci, concluzia finală e simplă, spre bucuria acelor ”unii” – asta e, am încercat și cu privați, ați văzut că nu se poate! ce vreți acum: unele servicii trebuie să rămână la stat, altele nu se pot privatiza pe 2 lei … Așa că, ce să vezi, fatală fatalitate, la întreprinderile de stat nu se mai poate face nimic la capitolul ”jaf în banul public”.

Poate ar mai fi, totuși, o soluție. Cu piața ați încercat? Cu piața reală, nemimată, ați uns mecanismul?

Să mă explic. De ani de zile există o categorie importantă de companii private care, pur și simplu, nu au dreptul la prezumția de nevinovăție fiscală. Companiile care fac parte dintr-un grup nu sunt crezute pe cuvânt de Fisc atunci când spun ”să n-am parte de profit daca am folosit eu alt preț în afară de prețul pieței în tranzacția cu mama”. Vine Fiscul (nu doar la noi, ci peste tot în lume) și zice – demonstrează-mi! demonstrează-mi că ai lucrat la prețul pieței! Înțelegem și rațiunea Fiscului – e ușor ca, printr-un preț manipulat cu compania mamă (”afiliată”, în termeni tehnici), contribuabilul să ”erodeze baza de impozitare și să mute profitul”, ca să folosim formula consacrată de OECD (formulă universal cunoscută azi ca BEPS).

Ca să demonstreze că a lucrat la prețul pieței, compania privată e obligată să facă un dosar al tranzacțiilor cu afiliații, din care să reiasă că prețurile folosite sunt la nivelul pieței, nici prea mari, nici prea mici. Altfel spus, sunt prețurile care ar fi fost folosite și de două companii independente, între care nu există niciun grad de rudenie. Partea principală a acestui dosar este consultarea unor baze de date în care sunt adunate mai toate companiile de la noi, din Europa și chiar din toată lumea mare și din care îți poți da seama care este intervalul pieței pentru tranzacții similare cu ale tale. Îți poți da seama care sunt marjele de profit, dar și care este structura costurilor (directe, indirecte) și în final ai imaginea PREȚULUI DE PIAȚĂ! Prețul care e în intervalul pieței e cel corect – nici prea mare, nici prea mic, e prețul pieței! Iar piața nu minte niciodată, nu are interes să mintă!

Deci, când se duce Fiscul la compania privată care face parte dintr-un grup nu o întreabă nici dacă a făcut licitație, nici cum îl cheamă pe manager sau ce hram poartă.  Îi cere doar atât: arată-mi ca prețul este in intervalul de piață! De ce n-ar fi obligată să facă aceeași demonstrație și compania de stat, mai ales dacă, din start, se prezumă că face parte dintr-un grup de interese?

Cred că e momentul să nu ne mai amăgim cu mascarada licitațiilor publice, dar la care participă doar ”afiliații în interese” și unde se obțin prețuri atât de bune că, la sfârșit, ajung de-a dreptul nebunești, te scot din minți doar când le vezi. Licitația are sens doar dacă ne dă posibilitatea să vedem, în mod transparent, cum a fost determinat prețul, care, desigur, trebuie să fie în intervalul pieței!

Într-o companie privată, un CEO nu e pus să oprească furtul (pentru asta există reguli și proceduri anti-fraudă), ci să aducă profit, cât mai mult, acționarilor. Dacă ar fi pus șef peste o găleată fără fund, nici toate MBA-urile din lume nu l-ar ajuta să o umple!

Până când nu vom avea reglementări clare pentru companiile de stat care să respingă din start prețurile care ies din intervalul de piață sau alte anomalii de tipul ăsta, niciun manager privat/neprivat nu va putea să-și facă treaba care se așteaptă de la el (de către cei mai mulți). E momentul să începem să căutăm soluții adevărate, funcționale, și să nu ne mai ascundem în spatele unor „prefabricate”, care nu fac decât să-i ajute pe acei puțini ”unii” și să-i sărăcească pe ceilalți mulți.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Nu se poate. Nu se poate sa nu ai anomalii la preturile practicate de comapniile de stat, pentru ca ele insele sunt niste anomalii.
    Daca cere fiscul pretul pietei pentru un kilometru de autostrada, i se va explica (fiscului), ca autostrada romaneasca are niste caracteristici nemaintalnite pe tot globul. De-aia si pretul e asijderea. Stati linistit ca-s blindati din toate partile. Nu degeaba isi fac singuri legile de ani de zile.
    Se poate penetra blindajul, dar greu, cu munca de ani de zile. Si pana reusesti sa descalcesti afacerea X, „unii” sunt deja la afacerea X+100.

    • „Daca cere fiscul pretul pietei pentru un kilometru de autostrada, i se va explica (fiscului), ca autostrada romaneasca are niste caracteristici nemaintalnite pe tot globul. De-aia si pretul e asijderea. Stati linistit ca-s blindati din toate partile. Nu degeaba isi fac singuri legile de ani de zile.Se poate penetra blindajul, dar greu, cu munca de ani de zile”

      In nici un caz nu este munca de ani de zile.Poate maxim câteva săptămâni.
      Cu profesioniști, câteva zile.
      Nu au cum sa fie blindați in fata unui expert [care știe bine despre ce este vorba].
      In cazul kilometrului de autostrada ,exista mult mai multe entitati implicate si acele entitati concura toate la realizarea jafului [aici vorbesc de toti].
      Sunt mai multe chestiuni decat pretul.Trebuie privit in detaliu.
      Prețul este ceea ce vedem cu totii(evident) insa in spatele pretului este o „munca” laborioasa.

      Ceea ce indica domnul Luca este doar o parte din puzzle( si are perfecta dreptate in ce spune).
      Managementul privat nu poate fi grefat pe un sistem putred.
      Reforma nu se face cu un vataf pus in capul unei entitati in care toata lumea concura la jaf.

      • O da! Expertii „care stie bine despre ce este vorba” sunt solutia.

        Expertii sunt acea specie ciudata de indivizi super priceputi intr-un domeniu sau altul care in mod inexplicabil nu isi folosesc talentele inestimabile infiintand o firma de succes ci prefera sa ii „consulte” pe altii contra unor tarife modice. Sau dupa caz sa isi taraie zilele ca angajati pe la stat. De ce? Nimeni nu stie, probabil sunt niste sihastri altruisti care nu suporta idea ca intelepciunea lor sa se iroseasca in mod egoist.

        Lasand gluma la o parte, pe piata IT de exemplu as accepta ca un Bill Gates sa imi faca o expertiza. Un cacanar angajat pe la fisc sau posesor de SRL cu „Consult” in nume nu vad de ce. Ce il recomanda pe un oarecare, nimeni in drum, sa ma invete pe mine cum e cu piata IT? De fapt cine acorda titlul asta de „expert” si in baza a ce mai exact? Ca n-a putut nimeni sa imi explice clar.

        • „Expertii sunt acea specie ciudata de indivizi super priceputi intr-un domeniu sau altul care in mod inexplicabil nu isi folosesc talentele inestimabile infiintand o firma de succes ci prefera sa ii “consulte” pe altii contra unor tarife modice. Sau dupa caz sa isi taraie zilele ca angajati pe la stat. De ce? Nimeni nu stie, probabil sunt niste sihastri altruisti care nu suporta idea ca intelepciunea lor sa se iroseasca in mod egoist.”

          Probabil aveti in minte experti care sustin un examen de competenta( si acela limitat) si care dupa asta se vor inscrie sau nu intr-o organizatie profesionala si bantuie in nestire dupa asta , ani de zile fara ca sa fie verificati.

          Eu vorbesc de experti care sunt verificati de un panel al unei institutii recunoscute pe plan mondial, pe mai multe competente foarte bine definite, experti care muncesc din greu sa isi imbunatateasca conditia prin CPD ( continuous professional development) , sunt verificati tot timpul in sensul eticii si moralei, respecta etica si morala tot timpul , si aduc suficiente realizari care sa ii faca sa poarte cu cinste numele de expert.

  2. Legea lui Murphy [adaptata la firmele de stat]: „orice ar face un manager, nu e bine!”

    Atat timp cat actionarul unic/majoritar habar nu are ce vrea cum sa faci management performant?
    Si iau exemplu Hidroelectrica. Cand i se spune managerului ca:
    A. trebuie sa faca profit maxim [ca sa verse dividende la buget]
    B. trebuie sa mentina un pret POPULIST la kwh
    C. trebuie sa investeasca in tehnologii noi/non poluante
    D. trebuie sa pastreze actuala forta de munca ceea ce atrage o marire a costului manoperei

    in afara de a face o depresie ce ii ramane de facut, caci obiectivele sunt perfect contradictorii? sa NU faca nimic, caci oricum va fi injurat din celelalte trei puncte de vedere.

  3. O idee foarte buna. Mai ales acolo unde exista cotatii la bursa, si se vinde (si) prin negociere directa. O impunere de +- x% fata de o anumita cotatie, sau de o medie mobila, sa zicem, ar rezolva multe.
    La restul nu-mi dau seama care sunt bazele de date din care sa rezulte un interval al pretului corect, de piata. Probabil ca se poate, chiar daca nu iese ceva la milimetru oricum e mai bine.
    Dar, sincer, chiar credeti ca va propune cineva asa ceva? Astia nu -si raporetaza public nici macar datele financiare trimestriale, deciziile luate in AGA …nici macar salariile, vreti sa faca publice preturi din contracte?
    Or daca nu se raporteaza public, ci doar autoritatii tutelare, e tot un vax albina. Pentru ca autoritatea tutelara are reprezentaniti in AGA care au acces la date, care decid cine sa fie la butoane…ba chiar mai rau, impun anumite contracte, la preturi umflate, altfel executivul zboara. Lor sa le raporteze preturile?
    Bun, ziceti ca se duce fiscul. Pai poate sa fie „fiscul nostru”, sau „fiscul lor”,nu? Ne mangaie pe crestet daca am „facut frumos” cand si unde a trebuit si ne poate umfla de nu ne vedem daca, sa zicem, pretul lor corect, din baza lor de date, care o fi si aia, nu pusca la fix cu pretul meu corect, din alta baza de date bla, bla.
    Oricum, cred ca ideea este foarte buna, dac tot cautam scuze ca „nu se poate” nu mai facem nimic in veci.

  4. Cred ca se continua aiurea niste discutii legate de valoarea „exagerata” a unor contracte intre niste companii de stat si unele companii private .
    In tara aceasta toata lumea isi da cu parerea despre cat trebuie sa coste 1 km de autostrada , o scoala, un spital, un aeoport, o centrala nucleara, etc.
    Romanul se pricepe la toate dar in fond la nimic. Mai nou au aparut niste „specialisti” in managementul companiilor de stat, despre care isi dau cu parerea si nu au habar de ce trebuie facut pentru dezvoltarea acestor companii ci doar sa emita pareri de genul: aceste contracte existente nu sunt la o valoare corecta si trebuie anulate, renegociate, etc.
    Pai unde este statul de drept aici? De ce intr-un contract dintre o companie de stat si o companie privata , compania de stat sa aibe mai multe drepturi, sa nu aibe obligatii, iar daca doresc domnii manageri „privati” acel contract sa fie pus in aplicare sau nu .
    Haideti sa vedem care este planul de dezvoltare al companiilor pentru viitor iar acesta sa fie pus in aplicare dar din pacate niciun asa zis manager de la companiile de stat nu are niciun plan pentru ca nu cunoaste domeniul de activitate al companiei pe care o „conduce” .
    Pretul unui contract se stabileste printr-o licitatie stimate domn si nu printr-o evaluare ochiometrica a unui asa zis specialist in managementul companiilor de stat.
    Majoritatea companiilor de stat se afla in acest moment colaps tehnic pentru ca au foarte multe investii blocate si intarziate care erau necesare a fi realizate cu multi ani in urma .
    Va rog sa va interesati de valoarea unor contracte in exterior si pe urma sa vorbiti.
    Aeroportul din Berlin a costat pina in acest moment 6.5 miliarde de euro si este la 65% realizat si inca nu se cunosc toate costurile.
    Asa ca lasati analizele si nu va mai dati cu parerea despre lucruri pe care nu le cunoasteti .
    Romanul vrea sa faca din … Bici si sa si plesneasca , de aceea suntem vazuti asa de prost in lume

    • „De ce intr-un contract dintre o companie de stat si o companie privata , compania de stat sa aibe mai multe drepturi, sa nu aibe obligatii, iar daca doresc domnii manageri “privati” acel contract sa fie pus in aplicare sau nu .”

      Legislatia este diferita la stat fata de privat in privinta asta.Nu e greu de ghicit cine are avantaj din asta.Nu comentati chestiuni pe care nu le intelegeti.Ma rog, va puteti hazarda.

      „Pretul unui contract se stabileste printr-o licitatie stimate domn si nu printr-o evaluare ochiometrica a unui asa zis specialist in managementul companiilor de stat.”

      Care licitatie, aia cu dedicatie si cu castigatorul stiut dinainte?… :)
      Peste o anumita valoare , nici un contract nu merge decât acolo unde alege ochiul ager.

      „Asa ca lasati analizele si nu va mai dati cu parerea despre lucruri pe care nu le cunoasteti .
      Romanul vrea sa faca din … Bici si sa si plesneasca , de aceea suntem vazuti asa de prost in lume”.

      Lasati frustrarile si urmati sfatul asta: „Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor”, asa scrie pe platforma pe care tocmai ati postat.

      • Doamna/Domnule CN

        Din cate vad , faceti parte din asa numitii experti care le stiu pe toate .
        Nu veniti cu niciun argument in comentariile pe care le faceti ci raspundeti rautacios si pe un ton de superioritate. Domnul Cernea a raspuns cat se poate de limpede si clar cam cum se compune un pret si ce trebuie sa iei in considerare (toate ipotezele defavorabile in mersul contractului) si a descris perfect cam ce insemna un expert(specialist) in Romania si care ii sunt competentele.
        Nici un „expert” pe care l-am intalnit nu a condus sau a infiintat si dezvoltat o companie de succes doar a fost un slujbas la stat si detinea pe linga o companie de „consultanta” .
        Companiile de stat sau orice entitate achizitoare de bunuri si servicii de la stat sunt rau platnice, te poarta pe drumuri, isi schimba conducerile si nimeni nu raspunde pentru intarzierile aparute si majorarile de preturi pe care trebuie sa le suporti asa ca fiecare ofertant isi face pretul luind in considerare aceste aspecte .
        De ce cand vine in Romania, Angela Merkel someaza primul ministru sau presedintele sa plateasca datoriile companiilor de stat catre companiile private germane ?
        Nu este rusinos sa vina PM ul unei tari din lumea civilizata si sa fie nevoit sa-ti faca obs. de genul acesta ?
        De unde apar oare blocajele ?
        Oare nu de la stat care le transmite catre tot mediul privat si vedem zilnic mii de firme private cu probleme financiare .
        De ce trebuie sa finanteze firmele private statul ?
        De ce Anaf ul are penaliati la penalitati catre firme debitoare care au de incasat bani multi tot de la companii de stat ?
        Cand se vor eradica aceste anomalii ?
        Parerea mea ca in acest moment pericolul mare din economie este dat de preturile extrem de mici si nerealiste cu care firmele merg in licitatii din disperare ca nu au contracte, venituri etc.

        Singurii care au ceva sigur sunt slujbasii de la stat care sunt si experti in toate :)

        • „Din cate vad , faceti parte din asa numitii experti care le stiu pe toate .”
          Nu fac parte si nu le stiu pe toate.
          „Nu veniti cu niciun argument in comentariile pe care le faceti ci raspundeti rautacios si pe un ton de superioritate.”
          Definiti, va rog, ce va intereseaza, am fost cat se poate de clar in comentarii.
          Exista posibilitatea sa avem pareri divergente.
          Indicati-mi , va rog, unde credeti ca am raspuns rautacios sau pe un ton de superioritate si va voi satisface nelinistile, daca este cazul.

          „Domnul Cernea a raspuns cat se poate de limpede si clar cam cum se compune un pret si ce trebuie sa iei in considerare (toate ipotezele defavorabile in mersul contractului) si a descris perfect cam ce insemna un expert(specialist) in Romania si care ii sunt competentele.”
          Domnul Cernea nu stie cum se calculeaza un pret. Putem intra in discutii pe o tema definita si cu exemple clare.
          La partea cu expertul am raspuns mai sus, direct domnului Cernea.Aveti o parere extrem de proasta despre experti, si va inteleg frustrarile.Totusi, va indic ca sunteti intr-o foarte mare eroare daca generalizati.Nu va grabiti.

          La celelalte consideratii ale dvs va mai raspund inca o data , asa cum am facut si in comentariul de mai sus:
          1. Legislatia stat-privat este diferita.Din cauza asta apar tot felul de oportunitati de care pot sa se foloseasca diverse firme sau entitati care participa cu dedicatie.Daca dupa atita timp nu ati priceput asta, aveti o problema.
          2. Nu consider ca sistemul de licitatie actual a lucrarilor cu statul este in regula.Sunt destule motive, in cazul in care doriti putem discuta punctual orice problema va incanta.
          Altfel, ma acuzati ca vorbesc generalitati si nu aduc argumente.
          3.Pericolele cele mai mari acum sunt arieratele, proiectele incepute/ nefinalizate si gradul extrem de redus de colectare al ANAF.Spre curiozitatea dvs, incercati sa vedeti la ANAF care sunt primii mari datorinici ( primii 100) si incercati sa vedeti procentual cate firme de acolo sunt de la stat si ce pondere au ca suma.Este un bun exercitiu sa intelegeti economia reala.

          „Parerea mea ca in acest moment pericolul mare din economie este dat de preturile extrem de mici si nerealiste cu care firmele merg in licitatii din disperare ca nu au contracte, venituri etc.”
          Nu este obligatoriu ca toate firmele sa aiba de lucru.
          Asa a aparut falimentul si insolventa.
          Pretul mic baga firma mai adinc in problema, in nici un caz nu este o solutie.O firma care face asa ceva este sortita compromisului si in final esecului.

          „Singurii care au ceva sigur sunt slujbasii de la stat care sunt si experti in toate :)”
          Daca spuneți dvs e posibil sa fie asa, eu unul nu cred asta.
          Nu am lucrat pentru statul roman și nici nu intenționez vreodată.

  5. Exista domenii in care pretul de incheiere a contractului nu are legatura cu piata. Va dau doua exemple, ambele din IT:

    1. Particip la o licitatie pentru furnizarea de echipamente IT. La data ofertarii, staiile de lucru (cu specificatiile tehnice solicitate) costa 2.000 EUR/buc. Spre finalul contractului – adica peste vreo doi-trei ani – aceleasi statii de lucru se pot achizitiona cu 1.200 EUR din magazinele on-line (deci la pret de retail). Avantaj eu!

    2. Firma la care lucram in 2002 a castigat un proiect de valoare mare, intins pe patru ani. O parte din costurile firmei au fost in USD iar alta in EUR, dar oferta a fost facuta in EUR. Pe vremea aceea, 1 EUR = 0,82 USD. Acum, 1 EUR = 1,36 USD. Avantaj eu!

    Vreti renegociere? De ce? Firma privata n-avea decat sa introduca clauzele de evolutie a pretului si/sau de risc valutar in contract, iar daca n-a facut-o… well, bad luck – data viitoare sa angajeze avocati care stiu „cu ce se mananca” :)

  6. O legislatie favorizanta a haosului ,lipsa de profesionisti,lipsa de control ,licitatii cu dedicatii contra mita,alcatuiesc baze ale neputintei in definitivarea unui proiect dat.
    Cea mai mare problema este angajarea unor indivizi pe criterii politice care sa serveasca partidul ..nu cetateanul.

    Avem exemplul dat de multe sentinte judecatoresti prin c are acarii Paun raspund,lasind sa functioneze mai departe sistemul defectuos.Iar profitorii,initiatorii promovarii unui proiect nu patesc mai nimic…

    Lucrurile nu vor merge ,nu vor in ainta pozitiv daca nu reusim sa creiem pepiniere de specialisti..angajati pe merit…si care sa asigure transparenta cheltuirii banului public…

  7. Aceasta este o idee proasta. E drept ca la stat se aranjeaza licitatii, e drept ca si „managerii privati” numiti prin concursuri simulate o fac. Dar asta nu e motiv ca sa aplicam aceeasi metoda abuziva aplicata de functionarii cu mentalitate comunista din ANAF. Pur si simplu ma revolta faptul ca un papagal oarecare din ANAF are puterea de a decide care e „pretul corect” intr-o tranzatctie. Bineinteles ca parerologii de pe aceste forumuri habar nu au cat de complexa e intrebarea care e pretul corect. In mintea lor totul e simplu. De aia isi si taraie zilele de la un salariu mizer la altul. In business putine probleme sunt mai complexe si mai importante decat aceasta. Insasi idea ca un Gica oarecare numit „expert” pe baza a nu stiu ce exact, poate estima, chiar si aproximativ, cat ar trebui sa coste un serviciu sau un bun achizitionat in anumite conditii specifice.

    Tin sa mai spun un lucru. Dincolo de manareli si aranjamente, care exista, daca voi credeti ca un privat e dispus sa vanda la „pretul pietei” (presupunand ca se poate estima asa ceva, ceea ce eu nu cred) statului inseamna ca nu ati facut afaceri in viata voastra. Orice manager cu capul pe umeri nu va fi dispus sa vanda statului nimic daca nu obtine o marja de profit substantial mai mare decat pe piata privata. De ce? Pai in primul rand ca statul plateste prost. Foarte, foarte prost. Cand vand un produs la Procter&Gamble stiu ca imi iau banii exact in ziua scadentei. La stat ma bucur daca ii iau dupa 3-4 luni. Sa stai dupa bani ani de zile nu e o raritate, e aproape regula. Institutiile isi schimba conducerile ca pe ciorapi, banii bugetati nu vin, etc etc. Iar sa dai statul in judecatat e infinit mai greu decat un privat pentru ca statul nu accepta conditii contractuale care sa asigure un proces rapid in caz de neplata si judecatorii au un mare bias pro-stat ceea ce e de altfel usor de inteles pentru ca si ei sunt parte a statului. As fi nebun sa ofer acelasi pret si unuia si altuia. Pe urma statul mai are o problema: vrea pret fix pe ani de zile. Cu privatii faci clauze de renegociere, statul in schimb iti cere sa bati in cuie pretul. Si daca creste Euro eu ce fac? Dau faliment de dragul poporului? Sa fiti sanatosi… Orice manager responsabil cand trebuie sa se angajeze sa mentina un pret pe o perioada lunga baga in marja de profit riscul valutar si alte cele.

    Daca s-ar implementa o asemenea prostie eu unul nu as accepta un post de manager la stat nici in ruptul capului, Sa vina un cacanar de functionaras autointitulat expert si sa ma verifice daca am cumparat sau vandut la pretul pe care el, in intelepciunea lui, il estimeaza arbitrar ca fiind cel corect? Pentru nimic in lume…

  8. Managerii privati la stat sunt cam ca si cum un naufragiat gasit dupa o saptamana, in loc sa bea apa ar manca ardei iutzi.
    Cheltuielile din banii publici se fac dupa urmatoarele principii
    1.Banii trebuie cheltuiti cat de repede, chiar instantaneu (angajarea lucrarii nu efecutarea platii).
    2.Licitatia se face numai dupa ce castigatorul a rezolvat si prezenta celorlalti licitatori figuranti (e obligatia lor… oameni suntem, nu?).
    3.Caietul de sarcini se configureaza dupa conturul licitatorului – spe pilda – firma trebuie sa aiba gratii la parter pentru ca are contracte clasificate cu statul, sau garda la sol a autoturismelor este de 40 cm, dar se masoara in spatele rotii din fatza, nu intre roti la mijloc.
    4.Nu se vorbeste nimic la telefon – NIMIC – Chiar daca nu vorbesti nimic tot esti ascultat …
    5. Pretul initial sufera obligatoriu niste cresteri succesive.
    6.Plata se face cu intarziere, cu penalizari, dobanzi ca sa poti sa ai capacitate de supalicitare la comision, sub forma de taxa de urgenta.
    7.Ca manager de stat niciodata nu ceri tu comisionul, ci astepti oferta (10- 15 maxim 20%). DACA TU CERI FLAGRANT SCRIE PE TINE ! Totzi papagali care au cazut au cerut !!! TOTZI !!!
    8.Banii gheata se incaseaza in siguranta doar in stainatate – te duci cu masinutza in Bulgaria, cu 5 membri de familie, si fiecare se intoarce cu cate 9000 euro la purtator.
    9. Nu te bagi in cheltuieli, masini, basini, vacante scumpe, ca sa pui poze pe feisbuc sa se vada ca esti cocalar strident prost.
    10. Tot timpul trebuie sa ai o explicatie credibila/plauzibila. In ancheta daca nu ai toate detaliile si cuvintele la tine … esti luat .

    • Doriti si altele? Pai hai sa purcedem:

      11. Managerul este invitat la o conferinta pe tema solutiei propuse, desfasurata in Thailanda sau Bahamas.
      12. Managerul este invitat la demonstratia unei implementari de succes la o companie din Florida (sau Monte Carlo, dupa caz).
      13. Firma privata a managerului este cooptata in „calitate” de consultant tehnic, cu plata pe masura.
      14. Fiul managerului primeste o bursa de studii la o universitate privata de renume.
      15. De ziua lui, managerul primeste cadou un Patek Philippe (din platina, ca bate mai putin la ochi).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Luca
Adrian Luca
Adrian Luca, 44 de ani, este unul din primii specialiști din România în domeniul prețurilor de transfer, participant la introducerea în legislația națională a standardelor OCDE în materie. Este Prim-vicepresedinte al Camerei Consultantilor Fiscali si unul dintre cei cinci membri propusi de Romania in Comisia europeana de arbitraj pentru eliminarea dublei impuneri in relatia dintre partile afiliate. Mai multe detalii pe transferpricing.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro