joi, martie 28, 2024

Lebede negre vs. lebede albe

Am fost la o lansare de carte*, unde m-așteptam să nu se întâmple nimic interesant; lansările de carte sunt printre cele mai plictisitoare evenimente inventate de specia umană (niște oameni se adună și-ncep să se laude unii pe alții până le amorțesc fălcile, în timp ce ziariștii fac poze și-apoi se reped la bufet). Ca arborist n-am experiență în lansările de carte, dar ca scriitor, am; de aceea îmi permit să propun acest text cititorilor platformei Contributors. Și pentru că, zic eu, mi-am dat seama de un semi-adevăr… de o semi-iluzie.

Se discuta despre reglementările legislative ale pieței de capital, atât de reglementările Uniunii Europene, cât și de cele adoptate pe plan local. Părerile erau împărțite: unii ziceau că supra-reglementarea pieței strică (pentru că-i încetinesc ritmul de lucru pân-o „îngheață” de tot), alții ziceau că sub-reglementarea strică (pentru c-așa s-a ajuns la criza din 2008). Mă străduiam să urmăresc schimburile de replici (dure, dar în limitele civilității), măcar că nu înțelegeam aproape nimic, plus că aveam sentimentul provincialismului (piața din capital din România este de dimensiuni foarte mici în comparație cu cele din New York, Tokio, Shanghai, Hong Kong sau Londra, așa că disputa de a o sub-reglementa sau de a o supra-reglementa mi se părea futilă); deodată, însă, cineva – autorul – a rostit un fel de catchphrase: „Avem nevoie de lebede negre!”.

Cristian Tudorescu** l-a contrazis: „Ba avem nevoie de lebede albe!”. A urmat o controversă tehnică din rezulta că Tudorescu avea în vedere mult-așteptata listare a Hidroelectrica, pe când autorul se gândea la un eveniment neanticipabil de mare impact care să scoată BVB din categorisirea „frontier market” și s-o ridice la „emergent market” (implicațiile asupra lichidității din piață ar fi sistemice), dar mie mi-a rămas mintea la lebedele alea negre. Din câte știu, celebra formulă a lui Taleb se referea la „rupturi” istorice care apar „ca din senin” (totuși, nu „din senin”!) și schimbă viețile a milioane sau sute de milioane de oameni… în rău sau în bine. Primul Război Mondial (și epidemia de gripă spaniolă), căderea comunismului sau criza din 2008 sunt exemple de „lebede negre” mai cunoscute. Așa, la o primă vedere, nu prea-s evenimente pe care să ți le dorești cu tot dinadinsul – de aceea, fraza autorului pare memorabilă (și, de fapt, chiar este: „Avem nevoie de lebede negre!”. Da, sună! Am vrut s-o folosesc ca titlu, dar din păcate nu este a mea).

Propun un exercițiu simplu, un exercițiu de istorie personală contrafactuală. Ce s-ar fi ales de mine, de persoana pe care o alint „eu” (în cazul de față, Mihai Buzea), în absența acestor lebede negre? Având în vedere că străbunicul meu matern, Moise Ilea, a fost omorât în bătălia de la Caporetto și că străbunica, Ana Ilea, a murit în epidemia de gripă spaniolă, aș zice că „lebăda” cu pricina mi-a fost mai degrabă defavorabilă; dar în urma ei a rezultat și Unirea cea Mare (sau „Trianonul”, pentru cititorii de limbă maghiară), fapt ce-a permis ca după o jumătate de secol să se întâlnească la București cele două ramuri ale familiei mele, cea ardeleană cu cea dobrogeană, și să mă livreze lumii (eveniment mai degrabă favorabil, cel puțin mie). Dacă n-ar fi existat Revoluția și căderea comunismului, este foarte improbabil că unul ca mine ar fi fost altundeva decât în pușcărie (varianta bună) sau n-ar mai fi fost deloc (cea rea). Dacă n-ar fi existat criza din 2008, nu mi-aș fi pierdut jobul de copywriter, n-aș fi ajuns șomer, n-aș fi plecat la muncă în Londra, n-aș fi învățat meseriile de arborist și de scriitor (nu garantez că ultima are vreo utilitate!).

După ce fiecare cititor se va fi jucat propria „istorie contrafactuală” și va fi dat un răspuns („Da/Nu”) la întrebarea „Avem nevoie de lebede negre?”, trecem la ceea ce am observat la lansarea de carte: principala problemă a pieței de capital din România, ca și a României în general, este un uriaș deficit de încredere (prima observație); iar generația mea se apropie de butoane (a doua observație). Să mi se ierte limbajul frust, dar nu știu cum s-o spun altfel. Cei născuți, să zicem, între 1968 și 1977 (sau în intervalul mai scurt dintre inundații: 1970 – 1975. S-o numim, poetic, GdD – Generația dintre Diluvii), sunt acum destul de pârguiți ca să-nceapă să-și asume răspunderi publice. Și aici intervine semi-adevărul de care vorbeam: România arată ca o țară de pitecantropi, atunci când este privită la televizor. Nu numai actuala garnitură guvernamentală! Pur și simplu, oamenii, oamenii țării sunt din altă lume, în niciun caz din Uniunea Europeană: văzută de la Paris, Viena, Berlin sau Bruxelles, România pare populată exclusiv de penibili, plagiatori, retarzi, cerșetoare, găinari, interlopi, analfabeți și curve (mă rog, eu am această senzație și când stau la mine acasă, în Balta Albă, și mă uit la știrile TV). Dar e numai jumătate de adevăr: există și mulți profesioniști foarte buni în ceea ce fac, total nespectaculoși („nu trec sticla”), care au ales să nu se implice în viața publică. Până acum. Dar simt o schimbare, simt o deplasare a interesului. Și-au clădit o anume siguranță materială, au parcurs studii și cariere ireproșabile, au cam bifat ceea ce se putea bifa în sfera privată, iar acum se uită spre cea publică. USR este cel mai vizibil semn al acestui fenomen, însă e doar vârful aisbergului; după useriști vor veni mulți alții, încredințați că și dreptatea, și istoria sunt de partea lor. Cum anume va proceda generația mea ca să ajungă „la butoane”… despre asta nu mă pot pronunța. În mod clar, subiectul îmi depășește competența, dar mă întreb: acest val de implicare în viața publică, pe care îl văd crescând zi după zi (într-un anumit segment de vârstă), va fi o lebădă albă sau o lebădă neagră? Concret: din implicarea GdD va ecloza o echipă de tehnocrați fără carismă, care va face ceea ce este de făcut, fără să stârnească pasiuni și fără să înfierbânte imaginația oamenilor (ceva în genul echipei Dacian Cioloș)? Sau un lider carismatic, un cvasi-dictator democratic de tip Benjamin Netanyahu, ale cărui succese în guvernare vor diviza și mai mult o societate ca a noastră, oricum foarte divizată? Recunosc cinstit că nu știu pe care variantă să pariez.

NOTE__________________________

*„Legea privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață. Comentariu pe articole”, de Cristian Duțescu, editura C.H.Beck, 2019, ISBN 978-606-18-0863-2

**Cristian Tudorescu este autor Contributors. Poate aduce precizări asupra respectivei dispute, de aceea nu am insistat asupra punctului său de vedere.

Distribuie acest articol

59 COMENTARII

  1. „Avem nevoie presanta de canalii, nu de lichele!”

    O canalie cu viziunea politica este asteptata lebada, dupa parerea mea. Un om cinstit nu are sanse in politica. Dar o canalie „simpla” nu-i utila, ca se gandeste doar la ea. Ne-ar trebui o canalie care sa fure si sa minta, dar care sa infiinteze statul liberal.

    • Mike Pompeo, acum citeva zile:
      “I Was The CIA Director – We Lied, We Cheated, We Stole”

      The former CIA chief and now Secretary of State said the following:

      “What’s the cadet motto at West Point? You will not lie, cheat, or steal, or tolerate those who do. I was the CIA director. We lied, we cheated, we stole. It’s — it was like — we had entire training courses. It reminds you of the glory of the American experiment.” — Texas A&M University (April 15, 2019)

      https://twitter.com/JonathanLalon12/status/1119251603716894720

      • @Sa invatam de la americani_Domnule, să conștientizezi, asumându-ți asta, este primul pas. Să recunoști, este al doilea. Ce-l împiedică acum, de la înălțimea funcției, să îndrepte lucrurile? Opinia mea estste că de fapt e vorba despre marketing politic și aruncarea vinei în responsabilitatea altora. Prin urmare, nu cred că în privința asta am avea ceva de învățat de la americani, suntem la fel de buni. La chestiile constructive stăm mai rău și nu reușim să deprindem mare lucru de la ei.

      • Dincolo de poveștile cu Feți-Frumoși și Albe-ca-Zăpada, orice om trebuie să-și cunoască latura întunecată și să o poată folosi la nevoie. Nu te poți lupta cu un psihopat apelând la duhul blândeței și nici nu e o virtute să devii victimă. Trebuie să poți scoate la iveală psihopatul din tine, cam cum fac personajele lui Bruce Willis sau George Clooney.

  2. Societatea produce de ceva timp o majoritate de lucratori specializati, dar superficiali. O schimbare la nivel local nu pare posibila pana educatia din Romania nu ii va invata pe politicieni ca isi taie singuri craca de sub picioare. In general, istoria ne invata ca prin lebedele negre s-a ajuns la un progres pe multe fronturi. O lebada neagra la nivel mondial ar spulbera societatea curenta si ar schimba status quo pentru o multime de tari, probabil aruncand economia in aer. Cat despre nivelul local, Romania este sub egida fortelor exterioare, si exista prea multe interese prea mari aici, in tarisoara noastra mica, ca sa fim lasati necontrolati de titanii lumii. Carpatii inca sunt granita dintre est si vest. Oamenii in general se descurca, chiar si in Romania. Daca nu au ceva, incearca sau macar incearca sa dea iluzia ca au reusit sa faca rost de ce aveau nevoie sa bifeze, urcand scara sociala. De aici vine acest vant de plagiarism.Este o parere personala.

    p.s. lebedele negre au avut un impact devastator in trecut. Tinand cont ca in prezent vasta majoritate a tarilor de la „butoane” au arsenal nuclear, ai mai vrea o lebada neaga ?

  3. Eu pariez pe furt. Toți care au ajuns la butoane în istoria României s-au pus pe furat, indiferent de cît au fost de proști sau de deștepți. Dacă nu te dai cu hoții, sistemul te ejaculează, cum zicea Vanghele. Dacă nu ești șantajabil nu ajungi boss de boss fiindcă nu treci de filtrele securiștilor și justiția independentă te distruge din scurt iar după ce te-a pus la pămînt îți dă NUP dacă ai noroc sau pușcărie dacă n-ai avut astrele favorabile. Cam așa merge treaba p-acilea, de restul putem face teorii frumoase cu care politica reală face cocoloașe și trage la coș. La coșul de gunoi care e plin de anticorupție, reforme, programe, discursuri electorale, strategii ș.c.l.

    • Teoria asta nu este solida: eu l-as da ca exemplu pe Emil Boc. Ceea ce a reusit sa faca in Cluj este extraordinar, iar daca va continua inca vreo zece ani (sa-i dea Dumnezeu sanatate) cred ca face din Cluj un oras occidental. Adeziunea la tagma hotilor are legatura cu mediul: in locurile unde oamenii au hotia in sange (vezi Teleorman) cred ca ceea ce spuneti merge, in altele, se poate si altfel, cu rezultatate spectaculoase.

      • @Consonant
        Așa e! Aveți dreptate. Dar nu cred că mentalitățile căpătate in secole vor dispărea prea repede. De aceea e probabil ca sooner or later transilvănenii & bănățenii să se plictisească/sature de teleormanisme otomane și vasluienisme care sabotează dezvoltarea….. Vorbesc despre românii transilvăneni nu de maghiari. Aceia sunt, oricum, pierduți ptr.Ro.
        Dacă Austria se întâmplă să sugereze o liberă inițiativă de uniune regională (chiar și doar in sens pur economic&cultural si nu statal propriu-zis) între fostele zone/provincii imperiale Ro.va fi in big trouble cu proprii cetățeni. Noi regățenii vom rămâne cu formulele patriotice sforăitoare, cu „conspirația occidental-papistașă” împotriva țărișoarei ortodoxe, jos UE, etc…..

  4. „există și mulți profesioniști foarte buni în ceea ce fac, total nespectaculoși („nu trec sticla”)…”

    Cred că așa este și mă bucur să fiu de aceeași părere cu autorul textului.
    Dar, oare, nu-i așa că au existat și mulți britanici care ar fi dorit rămânerea în Uniunea Europeană (că mai vorbirăm despre subiect), dar „n-au trecut sticla”? Sper să nu se înțeleagă cumva că mă gândesc la diverse tipuri sticle populare prin Marea Britanie, pntru că le am în vedere doar pe cele la care face referire autorul.

    Rămâne de văzut cine plătește „trecerea sticlei” și în folosul cui se petrece.
    Apoi, cetățenii, bine informați, desigur, vor vota așa cum le spun specialiștii în „trecut sticla” dintr-o parte în alta.

    P.S. Ponderea „pitecantropilor, [a celor] penibili, plagiatori, retarzi, cerșetoare, găinari, interlopi, analfabeți și curve” în totalul populației a fost probabil determinată în mod științific. Prin urmare, mă gândesc că fie am dat deja peste vreo lebădă neagră, fie peste excepționalismul românesc.

  5. Atita vorbarie ca sa ajungi la Ciolos si la USR…

    Cum anume va proceda generația mea ca să ajungă „la butoane”… despre asta nu mă pot pronunța.

    Sinteti atit de modest… :) Dupa parcurgerea eseului dvs, cititorul (care se crede) inteligent va intelege imediat ce are de facut si pe cine trebuie sa voteze ca sa fie bine si tot romanul sa prospere. Ca una e sa ajunga singur, cu mintea lui, la concluzia „CORECTA” dupa ce citeste un articol cu toate „ARGUMENTELE” pe masa, dar al carui autor are orbul gainii, saracutzu, si nu o vede, si alta e daca autorul ii spune de la obraz pe cine trebuie el, cititorul (care se crede) inteligent, sa voteze. (Pedagogie 101)

    „Generația mea” va ajunge la butoane la fel ca si generatiile precedente:
    1. Prin reprezentanti, ca asa e in democratie.
    2. Reprezentantii vor fi teleghidati si ajutati de lebede create de aceiasi care au teleghidat si scos lebede din palarii si pina acum. Ca asa e in democratie.

  6. Schimbul de generații ar putea înclina în favoarea speranțelor dvs. Tinerii de azi nu mai sunt dependenți de mediile de informare numai în „limba națională” cum e generația pensionarilor în fața „TV national”. Am văzut multe dezbateri despre Brexit cu invitați din UK. Un răspuns a fost mai mult o lebedă neagră/albă? De la referendumul Brexit în doi ani au murit multi pensionari, deci azi sunt mai puțini care au votat leave.

    …”…. există și mulți profesioniști foarte buni în ceea ce fac, total nespectaculoși („nu trec sticla”), care au ales să nu se implice în viața publică. Până acum. Dar simt o schimbare, simt o deplasare a interesului. Și-au clădit o anume siguranță materială, au parcurs studii și cariere ireproșabile, au cam bifat ceea ce se putea bifa în sfera privată, iar acum se uită spre cea publică. USR este cel mai vizibil semn al acestui fenomen, însă e doar vârful aisbergului; după useriști vor veni mulți alții, încredințați că și dreptatea, și istoria sunt de partea lor. …… …. dar mă întreb: acest val de implicare în viața publică, pe care îl văd crescând zi după zi (într-un anumit segment de vârstă), va fi o lebădă albă sau o lebădă neagră? Concret: din implicarea GdD va ecloza o echipă de tehnocrați fără carismă, care va face ceea ce este de făcut, fără să stârnească pasiuni și fără să înfierbânte imaginația oamenilor (ceva în genul echipei Dacian Cioloș)? …”…..

    Democrația are nevoie de alegeri libere, egale și secrete. Majoritatea nu e ceva mai „bun”, nu garantează prosperitate și libertate pentru cei mulți în țară. De ce s-au pierdut 29 de ani după eliberarea din naționalcomunismul ceaușist? Câți vor emigra în vest cea ce reduce numărul celor pe care îi vreți la „butoane” în țară?

  7. Chiar dacă „excepționalismul” e ridicol în sine, eu sunt de acord cu autorul că generațiile noastre, cele crescute după stingerea valului „luptei de clasă” sunt niște generații de excepție, asta datorită entuziasmului și deschiderii anilor ’60 care nu s-a stins chiar complet decât în anii ’80. Teama mare e însă că, deși au produs ingineri excepționali, matematicieni excepționali, poeți care o să rămână în manuale etc, generațiile astea au făcut tot ce au făcut într-un dispreț profund față de politică, așa că practic nu are politicieni, sau mai bine zis politicienii s-au recrutat din rebuturile acestei generații. Sigur, vorbesc de cei comuniști, dar foarte puțini s-au reorientat spre politică după ’90, deci cam aceiași sunt și cei pe care îi vedem acum pe scena politică. Fără o implicare masivă în politică a celor din alte domenii mă tem că generația noastră nu va face decât să copieze metehnele celor de la care a învățat…

    • Chiar daca ar veni la putere niste tehnocrati si oameni profesionisti, nu ar reusi sa refaca 100% institutiile din justitie, de exemplu, pentru ca intotdeauna vor exista fosti securisti si comunisti in posturi cheie care vor controla si vor monitoriza orice initativa. Cel mai bun exemplu a fost DNA-ul si procurorii sai. Exista o solutie, insa este una radicala. Anihilarea totala a oligarhiei si clasei politice rusesti si apoi monitorizarea stricta a acesteia de catre SUA pentru a impiedica revenirea ei. De fapt acest lucru trebuia facut dupa ’89, insa Occidentul a avut incredere in reformarea din temelii a Rusiei. N-a fost asa…iar acum rusii nu mai respecta nici un tratat international.

      • @mike
        Nu e atât de greu de făcut cea ce scrieți.

        S-a făcut 1945-1949 în mod radical în cele trei zone de ocupație ale aliaților în al III Reich (azi în RFG sunt peste 25.000 soldați americani) . Statul german nu a existat 1945- 1949, numai cele patru zone de ocupație, cea americană, franceză, britanică și sovietică. De cea sovietică RDG nu trebuie să discutăm în casa împușcatului. Rămân cele trei zone de vest (West-Berlin e separat, nu face parte din RFG până 1990) care au fost unificate sub control aliat. Politicienii (Konrad Adenauer, Carlo Schmidt, Kurt Schumacher, Franz Josef Strauss, etc) au fost verificați (entnazifiziert), clasificați și numai puțini au primit acordul aliaților. Cu aceștia s-a creat Bundesrepublik Deutschland. RFG e un stat federal fără ministru de cultură la centru. Foarte radical s-a decis în cultură, la ziare, radio, teatru. Numai “nepătați” sau tineri (Rudolf Augstein/Der Spiegel, Henri Nannen/Der Stern, etc multe alte ziare și reviste) au primit licente de la aliati pentru ziare, reviste, radio etc. De la început s-a redus considerabil numărul „membrilor NSDAP“în noul stat vestgerman și în medii. Nu toți au fost eliminați (Globke la cancelarul K. Adenauer, comentatorul legilor rasiale din 1936/ Reinhard Gehlen, specialist în contraspionaj antisovietic, acum Bundesnachrichtendienst și colaborator CIA/ Wernher von Braun, constructorul rachetelor V1 și V2, ajunge 1945 în SUA, mai târziu la NASA și zborul pe lună). In special în justiție, la medici și în administrație nu a fost înlocuit radical. Succesul a fost democrația vestgermană și o economie (Wohlstand für alle, Ludwig Erhard/CDU) prosperă cu o monedă DM forte. Deci se poate.

        Cum se ajunge în timp acceptabil la bunăstare, prosperitate și belșug pentru cei mulți în țară, nu numai pentru “penalii patrioți& hoți-tâlhari-ticaloși ca în cei 29 de ani pierduți? România are resursele pentru un trai mai bun, are azi cele mai bunecondiții din istoria sa. De ce nu s-a depășit “decalajul istoric” față de vest, deplâns atât de vehement?

      • E simplu: îi dai la o parte din posturile cheie. Pe motiv de incompetență. Numărul lor e oricum mai mic decât al oamenilor serioși în orice instituție, forța lor vine de „mai de sus”. O dată întrerupt lanțul de comandă, puterea lor se prăbușește instant… Pe de altă parte, om fi noi în țara lui Ana Aslan, dar mai și mor, sau măcar ies la pensie :) Până la urmă poate iese ceva bun din legile PSD cu pensionarea celor din justiție, e drept, peste poate încă cinci-zece ani…

        • Usor de zis, greu de facut. Multi dintre ei sunt „unsi ” cu toate alifiile si se adapteaza. In fine, nu este imposibil, dar din pacate nimeni dintre candidatii la europarlamentare sau la presedentie nu m-a impresionat si nu cred ca va fi capabil sa-i inlature pe acesti fosti securisti. Nu am incredere in nici unul dintre ei si nu sunt impresionat de atacurile abjecte dintre ei. Acum vad ca USR acuza PNL de fake news in campanie. Iohannis cred ca reprezinta o lebada neagra pentru noi, pentru ca personal m-a dezamagit profund. Iar referendumul este o gluma proasta care nu mai poate schimba nimic. Daca doreati o schibare trebuia sa iesiti cu sutele de mii marti, atunci cand au modificat in parlamentul codul penal in favoarea infractorilor. Aici, in vest , noi nu putem sa organizam asa oricum un meeting de 100000 de oameni. Adevaratul „referendum” a fost facut in 2017 cand au fost sute de mii in strada. De cate confirmari are nevoie dom’ presedinte pentru a-si pune in aplicare „planurile” sale? Ce -i mai trebuie?

        • „E simplu: îi dai la o parte din posturile cheie”

          Neh!
          S-a încercat în vremea guvernului Boc, asociat cu măsurile de austeritate, pentru restructurarea a ceea ce înfăptuise guvernul Tăriceanu2, foarte asemănător cu ceea ce trăiește economia româneasă astăzi. De asemenea, s-a încercat, mai modest, în timpul guvernului Cioloș, pentru că structurile moștenite de la guvernul Ponta erau în unele cazuri nu doar ineficiente, ci chiar nefuncționale.

          În marea majoritate a cazurilor, dincolo de pierderile politice suferite de reformatori, cei vizați de restructurare, de cele mai multe ori incompetenți ajunși în funcție din motive politice și sinecuri, au câștigat în instanță după îndelungi procese dreptul de a-și păstra funcțiile. Ba, au mai primit și despăgubiri de la statul român, adică [inclusiv] din banii mei.

          • Dacă mă întrebați pe mine nimeni nu a încercat să o facă cu adevărat. Oamenii ăștia au un talent deosebit în a părea că se fac utili oricui, cu finalitatea că ei sunt cei care supraviețuiesc. Îmi aduc aminte de o discuție în curtea poliției capitalei, în ’96, după victoria Convenției: ” ei au făcut un canal, o să facem și noi unul… asta e viața… ” Cam asta era atmosfera în rândurile polițiștilor de rând. Din păcate, Convenția n-a făcut ( din diverse motive, n-are rost să le discutăm, nu se mai întoarce ocazia ) ce trebuia să facă, așa că acum avem un canal în minus și niște milițieni în plus….

            • Comparativ cu personajele pe care se sprijinea Ceaușescu, personajele pe care se sprijină liderii politici de azi ai României sunt niște caricaturi. Vor fi ușor de înlăturat când va veni vremea, dar deocamdată nu a venit. Până nu se schmbă cancelarul de la Berlin și liderul de la Kremlin, nu e nimic de schimbat nici în România.

    • Probabil aveți dreptate.

      Frunțile plecate, intelectualii nu s-au aventurat în politica naționalcomunistă ceaușistă. Am cunsoscuți care au încercat înainte de 1989 și au plătit scump. A venit eliberarea 1989 din dictatura ceaușistă fără o opoziție politică cu personal nou. Au trecut 29 de ani. A fost destul timp pentru ca cei care sunt azi sub 45 de ani să fie în număr destul de mare în serviciile publice, în instituțile publice pentru o schimbare a relațiilor cetățean- administrația publică. Nu ducem lipsă de cunostințe. Faptul c UTCiștii, PCRiștii, securiștii de ieri sunt și azi la putere e un dezastru. Peste 4 milioane au emigrat în vest. Căpșunarii, cei din meserii manuale, în gastronomie, agricultură, transport, construcții se vor întoarce acasă. Cei cu copii crescuți în vest probabil că nu. Rămâne soluția ca treburile publice să fie discutate în spatiul public românesc ca aici pe contributors până când o schimbare de “mentalitate” la tineri duce la o schimbare de regim. A sacrifica încă o generație sau două e un dezastru. O victorie a “izolaționistilor naționaliști & penalilor patrioți” la alegerile 2019/2020 duce în continuare la acel “decalaj istoric” de vest deplâns atât de mult.

      Brain drai până la bicentenar …. …..

    • În general oamenii capabili care au o meserie bine plătită, un background solid și o carieră în care munca este plătită, apreciată și recunoscută nu s-ar băga în politică sub nici o forma. Uneori sînt fraieriți de golanii bătrîni care îi folosesc pentru a-și atinge anumite scopuri în politică după care sînt sacrificați fără milă, alteori își dau singuri seama că n-au ce căuta în cloaca politicii și fac pasul în spate, altora le ia Dumnezeu mințile și se sinucid convinși fiind de destinul lor mesianic. Cariera în politică este făcută de lepre, canalii și psihopați care știu să-și camufleze boala. Jigodiile care n-au nici o meserie și nu-s în stare să înoade două ațe fără să-și prindă un deșt, sînt personajele care se agață de scaun, trădează, fac orice ca să nu se întoarcă de unde au plecat iar cu timpul ajung oameni de bază în politică și reușesc să iasă la pensie ca specialiști în tras de sfori, blaturi și trădări. Căcații ăștia sînt priviți cu admirație și condescendeță de prostime și apreciați ca fiind buni politicieni, unși cu toate alifiile, oameni care au făcut ceva la viața lor, iar canaliile zîmbesc mulțumite pe la tv atunci cînd sînt elogiate pentru nenorocirile pe care le-au făcut. Cum zicea nemuritorul Hagi, ”cine face bine, lumea vede și vorbește!” d-aia mesele îi vrea.

      • „În general oamenii capabili care au o meserie bine plătită, un background solid și o carieră în care munca este plătită, apreciată și recunoscută nu s-ar băga în politică sub nici o forma. Uneori sînt fraieriți de golanii bătrîni …”
        Aceasta ar fi explicatia faptului ca in Ro exista o clasa politica de slaba calitate. Dar sa judecam pana la capat: daca „oamenii capabili” ajung sa fie fraieriti… atunci nu sunt „capabili” pana la capat, si intr-adevar fac bine sa-si vada de munca lor bine platita si sa ACCEPTE sa fie condusi de oameni „inferiori” lor.

        Oare politicienii romani care au negociat cu success acum o suta de ani proiectul Romaniei Mari nu erau oameni capabili (juristi, avocati, ingineri), plus ca unii aveau si averi consistente adunate de familia lor in generatii? Ce-au mai cautat in politica? De ce nu si-au vazut de treaba sa traiasca in lux si sa lase pe altii mai putin educati sa ajunga la butoane si sa conduca societatea din care faceau si ei parte?

        Adica „baietii buni” si „fetele bune” n-are noroc in Ro, asta-i situatia!

    • „dar foarte puțini s-au reorientat spre politică după ’90…”

      Of! Dacă ați ști cât de rău îmi pare când vă contrazic!…

      În primii ani de după Marea Revoluție din Decembrie a apărut efuziunea pentru politică în rândul intelectualilor români, care erau hotărâți să-și demonstreze spiritul civic și să recupereze ceea ce făcuse în vecinătate Solidaritatea, sau Forumul Civic. Așadar, a fost înființată Alianța Civică și apoi Partidul Alianței Civice, au fost votați cu încredere de electorat, iar în parlament au ajuns intelectuali de marcă. Dl Manolescu se află printre cei ale căror nume au rămas pentru mai mult timp în memoria publică.

      Rezultatele activității celor care „s-au reorientat spre politică după ’90” au fost deosebit de modeste. Explicațiile oferite de domniile-lor s-au referit la lipsa de experiență politică și administrativă, concluzionând că politica este o profesie, prin urmare, trebuie să se ocupe de ea profesioniștii. Același argument a fost adus recent în discuție în cazul alegerilor prezidențiale din Ucraina.

      • Generația de care vorbiți e un pic mai bătrâioară. Există undeva o falie pentru că oricum am da-o generațiile anilor 50 sunt crescute într-un sprit al obedienței mai accentuat decât generațiile următoare, dintr-un motiv evident: în anii ’50 teroarea exista în mod efectiv în viața de zi cu zi, pe când în anii ’60, după ce au reușit să anihileze rezistența, ea exista mai mult la nivel de „bau-bau” ( oamenii știau lecția, se abțineau de la manifestări fățișe dar atât, teroarea era cumva abstactă – desigur că s-a manifestat și direct în unele cazuri, dar mai degrabă izolat pentru că toți „stăteau în banca lor” ) . De unde și complezența sau chiar colaborarea unora din ei cu regimul Iliescu. Generația mea avea 20 de ani în ’90, nu putea aspira la funcții de conducere atunci, iar ulterior, după mineriade și „văcărism” oricum majoritatea vâfurilor ei au plecat… Cei care au rămas în politică (mă refer la cei care aveau ceva în cap) s-au mulțumit să fie un fel de „tehnicieni din umbră” ceea ce în definitiv a fost o idee foarte proastă… dar chiar și așa, media de vârstă a conducătorilor politici e probabil între 50-60 de ani deci cam acum ar fi momentul :)

      • Pai, tocmai aici e buba, ca tot ati pomenit de d-l Manolescu si momentul candidaturii dumnealui.
        In primul rand, decizia de a se lansa in lupta politica a fost dezavuata chiar de catre intelectuali, elitisti, intr-o manifestare de „corectitudine politica” de toata jena, dupa parerea mea, in orice caz demobilizanta pentru cei care sperau mai mult de la generatia „noua”. Fosti dizidenti sau doar pretinsi, au sarit sa apere principiul echidistantei, sa tina la puritatea activitatii civice, lasand loc de manevra nesperat de larg, lichelelor.
        D-l Manolescu nu a primit suficient sprijin (ma refer la sprjin solid, activ, nu la vorbe goale) in primul rand din partea AC… Nume in care aveam incredere, atunci s-au pronuntat unii chiar vehement, altii mai cu fereala, impotriva acestei decizii.
        NU, noi nu stam pe aceleasi banci cu ai lu’ iliescu! Politica e murdara, noi ramanem vocea din afara, spiritul civic, nealterat de aspiratii politice.
        Ceea ce se perpetueaza si in zilele noastre.
        E, de altfel, mult mai confortabil sa te tii curat fara sa te implici.

        • Da, aici sunt multe de discutat. Țin minte că, ostentativ, m-am înscris în PAC, dar fără să mă înscriu și în Alianță, chiar le-am spus la înscriere că nu văd cum am putea să schimbăm societatea fără să facem politică. Din păcate eram doar un puștan atunci, majoritatea intelectuală a ales invers, iar acum suportăm consecințele. Dar generația lui Nicolae Manolescu ( pe care dealtfel îl consider un magistru, mi-am făcut lucrarea de licență cu dumnealui) nu este generația noastră. Iar Manolescu a făcut notă discordantă față de generația lui; dacă vă mai amintiți popularitatea lui maximă a fost atinsă în vremea Puciului de la Moscova, când a fost singurul intelectual relevant care a spus clar și răspicat că nu ne pasă ce fac rușii; toți ceilalți începuseră deja să o bălmăjească cu „neamestecul” ca pe vremea răposatului…

  8. S-a vazut ce s-a intamplat ultima data dupa guvernul technocrat condus de Ciolos. Politica romaneasca, prin definitie reprezinta o forma de control a statului si a societatii avand ca scop apararea intereselor celor aflati de la putere prin manipularea maselor in sensul dorit. Asadar, nu cred ca vreun mare technocrat sau om serios va rezista in politica noastra romaneasca. Cel putin nu acum cand incepe si Tov. Liviu sa scape de belele iar justitia este pusa pe butuci.

    • „…guvernul technocrat condus de Ciolos”
      …a fost condus de fapt de PSD și PNL prin vice prim-miniștrii Dîncu și Borc.
      Zic asta, pentru obiectivitatea discursului.
      Cele două partide și-au făcut campania electorală criticând guvernul pe care de fapt chiar ele îl coordonau și îl amenințau în mod sistematic cu demiterea. Dacă există persoane care au uitat atât de repede, presa vremii este încă mărturie.

      • Guvernul Cilos a fost o incercare care din pacate a asuat datorita implicarii politicului. Pt mine un guvern technocrat inseamna, implicarea politicului decat intr-o masura redusa fara posibilitatea blocarii reformelor.

    • Prin „guvern tehnocrat ” se intelege un guvern format din specialisti neangajati politic, ceea ce poate unctiona pe o perioada limitata, ceva gen calamitati naturale, cutremur, inundatii dar nu poate dura pentru ca nu prea se mai deosebeste de o dictatura (eventual sa-i zicem despotism luminat?).
      Ideea este sa activeze in politica acesti specialisti si sa-si castige locul la guvernare prin competitia politica, nu printr-un concurs de imprejurari.
      Toata stima pentru realizarile guvernului Ciolos, in conditiile date, au construit mai mult decat guvernele dragnea in trei ani, dar rezultatul cel mai consistent al guvernarii Ciolos a fost instalarea confortabila a coalitiei PSDALDEUDMR, ramasa efectiv fara adversar in anul preelectoral…
      Nu trebuie blamat Ciols pentru asta, dar trebuiesc trase invataminte.
      Poate ca ne-ar fi prins mai bine o instabilitate politica in acel interval de timp.
      Cuiva i-a fost frica de instabilitate si nu s-au fortat alegeri anticipate (asta ar fi putut fi o lebada neagra) si ne-am ales cu asa o stabilitate – vai de capul nostru! – de nu putem s-o mai ducem… culmea ca unii declara ritos: „pentru ca putem” (da, li s-a dat posibilitatea)

  9. Nu există tehnocrați „fără carismă” care fac ceea ce trebuie să facă pentru că așa trebuie să facă. O pereche de boi în jug pot trage fără carismă și fără busolă și fără aspirații. Puterea nu mai este sub-produsul competenței, ci target-ul.
    Să vorbești despre piața de capital a României, imaginându-ți că așa ceva există oarecum autonom și că i se poate da o direcție din interior e o mare frecție naivă.
    Alt exemplu de țară democratică decât Israelul n-ați găsit?
    Eu zic să pariați pe depopularea României și pe securistocrația tehnocrată și de clan.
    A aștepta lebede negre și a-și pune speranțe în efectele bune ale disrupției nu mi se pare în esență deosebit de a pupa moaște ca să nu cadă drobul de sare de pe cuptior peste copil.

    • – „Alt exemplu de țară democratică decât Israelul n-ați găsit?”
      Normal ca nu! In viziunea intelectualului roman, Israelul e condus de un „cvasi-dictator democratic”, SUA este un Teleorman mai mare, iar Trump este la fel ca Dragnea.
      NB,
      nu de „tehnicieni” in politica avem nevoie, ci chiar de politicieni.
      „Scirba” ipocrita (mai mult un fel de „sint acri strugurii”!) fata de politica/politicieni ne-a adus in situatia de azi: s-o avem pe Veorica prim sinistru si pe Dragnea factotum in tara asta.
      Si da, votati Salvatorii, votati cu Andrei Grijania.

  10. Romanii asteapta berzele … cele cu copii in plisc … Concluzia este ca nu se va schimba nimic in fond … Sigur la suprafata putem vedea lebede dar in esenta lacul pe care plutesc e acelasi.

  11. Cred ca acum e la butoane generatia decreteilor. Pt cine nu stie in 66 cizmaru a interzis intreruperea sarcinilor. Consecinta a fost ca, intr-un timp scurt s-a nascut un mare numar de copii. Multi dintre acestia nu au fost doriti, nici societatea nu era pregatita sa-i preia, gradinite, scoli, educatori etc. Cind a inceput adolescenta acestora a venit si marea criza din anii 80, fara energie, fara mincare, fara nimic. Nici accesul la cultura, carti, filme, occident nu era prea generos, fiind izolati in documentele partidului. Aceste conditii a facut din aceasta generatie una gata sa dea la gioale, sa dea din coate, care nu avea nimic „sfint”, decit propria supravieture prin indiferent ce mijloace.

    Se spunea ca aceasta generatie a participat hotaritor la marea inghesuiala din 89. Dar, chiar daca s-au schimbat cumva conditiile si-au pastrat refelexele. Sociologii spun ca o generatie care a suferit de foame e aceea care se ingrase cel mai mult. Cica ramine in interiorul corpului o frica si acumuleaza tot ce inghite.

    Asa e si cu aceasta generatie, isi pastreaza reflexele bebelusilor care erau, la maternitate inghesuiti cite cinci in pat si trebuiau sa-si suprime concurenta.

    Nu stiu daca generatia urmatoare, este, a fost mai buna, oricum a fost crescuta cu mai multa grije, cu mai multa dragoste…

    • Către domnul ”Neamțu Țiganu”

      Am pus ghilimele, deoarece această asociere de nume (atribute) îmi par nefirești.

      Revenind la comentariul dumneavoastră, găsesc interesantă descrierea acestei generații, din care fac parte.
      Cunosc mulți colegi din generația noastră, dintre care unii cu ceva cariere de succes în administrația publică, centrală sau locală ! Totuși….mulți dintre colegii noștri de generație, ajunși în diferite posturi de conducere la stat sau la privat, nu s-au sinchisit să deschidă o carte de economie politică, sau economie capitalistă în viața lor (o spun cu multă amărăciune), apropo de LEBĂDA NEAGRA a lui Nicholas Taleb.

      Despre Avuția națiunilor a lui Adam Smith, ca să nu mai pomenesc de lucrările lui John Maynard Keynes, nici nu poate fi vorba. De cărți sau studii de management nu mai pomenesc.

      De ce fac referire la aceste aspecte? Fiindcă în opinia mea, oricâte talente sau abilități native ai avea, sau oricât ai fi făcut foamea înainte de ’89, dacă nu îți cultivi mintea cu opera marilor gânditori, nu vei reuși decât cel mult, să devii un personaj trist (a se citi: nebun), cum este acest …..”daddy”(dragnea) !

      La final, vă rog să-mi permiteți să vă urez Paște fericit !

      Cu stimă,
      Florin Mihalcea

      • Stimabile, actiunile colegilor dumneavoastra prin care au incercat pe modelul autodidact sa inteleaga lumea capitalismului sunt de salutat.
        Ramane intrebarea , au inteles intrutotul ce au cititi ? sau au preferat cele citite sa le pastreze pentru propria inobilare intelectuala ? imi pare rau , la nivelul actual la care ne aflam ducem mare lipsa de oameni care ar putea pune in aplicare cele citite si invatate.
        Au trecut 30 de ani de la schimbarea sistemului dintr-unul socialist in unul capitalist si ma intreb daca cei care au sustinut socialismul , „peste noapte” ei pot fi cei care ar putea propovadui fara nici o expereinta, capitalismul in randul generatiilor tinere si ca o mica andecdota pe care am citit-o intr-o carte, exista sistemul capitalist, cel socialist si cel nervos romanesc. Cat adevar !!

    • @neamtu tiganu
      Vin doar sa zic sa nu puneti la suflet comentariul lui „un român”.
      Va urez sa sarbatoriti in tihna, impreuna cu familia acolo pe unde-oti fi …!
      Si sa mai participati …

    • @ Neamtu_Tziganu : Dupa cum scrieti, nu va identificati cu generatia decreteilor . Nu prea pareti a face parte nici din generatia post-decretei. Deci nu pot decat sa trag concluzia ca faceti parte din generatia celor care au inghesuit cate cinci decretei pe un patut la maternitate si care ii lasau sa se sfasie intre ei pana cand patru vor crapa iar al cincilea ( canibal) va ramane. Ala , mai departe , va supravietui, va ramane toata viata cu trauma si il va cauta pe la care i-a pus in pat cate cinci. Sau, nu era asa filmul ?

      Sincer, chiar nu iti dai seama cat de penibil esti cu pseudo-stiinta afisata ? Comentarul tau semi rasist si semi stiintific este unul dintre cele mai proaste pe care le-am citit pe Contributors.ro in ultimul an. Arata-mi si mie un studiu serios ( nu BS pseudo stiinta ) care spune ca generatia care a suferit de foame se ”ingrase” mai mult decat o alta . Cat despre generatia urmatoare , esti sigur ca au avut mai multa ”grije” de ea ? ( invata sa scrii corect, prietene). https://www.bbc.co.uk/programmes/p03yh7qk

      In rest, paste cu adevarat fericit ((Matei 5, 3)), oriunde vei fi fiind !

      • d-l din Quebec… pe de o parte sunt mindru ca am reusit performanta unui comentariu extra, pe de alta parte te-as sfatui sa-ti masori cuvintele, unde vezi ceva semirasist, stii ce-nseamna rasism(?), ce legatura are foamea cu rasa?

        Multe studii legate de jojo efect, adica tendinta de a te ingrasa dupa o dieta puternica, arata ca memoria corpului e f puternica. Acelasi efect se observa si peste generatii, … nu e treaba mea sa am „grije” de cultura ta, si sa-ti dau linkuri, daca vrei cauta-ti singur, daca nu, ramii in ignoranta ta superioara.

  12. Presedintele Johannis nu a avut curajul necesar ca la referdendumul din 26.05 sa puna intrebarea : „Doresc romanii pe perioada unei legislaturi sa fie condusi de un guvern technocat cu un scop bine definit , reorganizarea tarii dupa punerea la punct a intregii legislatii ?”

    • Cetățenii sunt suveranul țării.
      De la ei se obține un mandat limitat de patru ani. Nu se decide de sus ca în Națiunea ceaușistă, nu se conduce prin referendumuri/decrete. Separarea puterilor e baza democrației. Fără separarea puterilor (legislative, iudicative, executive- mai e presa liberă-opinia publică) nu există democrație.
      In cabina de vot suveranul decide.

      • Si totusi exista solutie ca in urmatorii 50 de ani Romania sa scape de comunisti pe cale democratica cum o numesti, referendumul fiind un mijloc al democratiei participative, sau ne complacem si bagam capul in nisip, respectiv urmarile le vedem, romanii pararsesc tara.

    • Corolar la intrebarea ta: „doresc romanii desfiintarea partidelor si sa imi numesc „guvernul meu” la palatul Victoria”?

      • Semigravid nu merge.

        România are tratate de stat cu UE și NATO. Cu NATO mai merge și “cârn”, vezi Turcia. Cu UE nu prea merge. UE nu poate interveni în “treburile interne” ale unui stat partener. E exclus (Spania- Catalunia, Polonia, Ungaria). Statul partener al UE are vot “veto” (Polonia apără Ungaria și invers). Societatea civică românească crează statul și invers statul (PSDist) are influență asupra cetățenilor. Mulți tineri părăsesc scârbiți România 1990- 2019. Nu cred că mai e mult timp pentru “democrația originală autohtonă specifică”, a la Iliescu-FSN &Dragnea-PSD.
        Tinerii români au un drept la un trai mai bun. România are resursele pentru bunăstare.
        Ce lipsește?

      • N-am spus nimic de desfiintarea partidelor cu toate ca, increderea electoratului roman in ele nu este chiar entusiasmant. Partidele politice romanesti au esuat , toate pe linie si este cineva dispus sa astepte inca 50 de ani pana se vor forma acele partide pe care oamenii si le doresc ? Nu este vorba de nici un partid „al meu” dupa cum s-a exprimat stangaci presedintele, un guvern technocrat nefiind politic si nesupus unui partid politic. Tocmai in acest fapt ar consta sansa / incercarea gasirii unei modalitati de iesire din impas.
        Instaurarea democratiei nu este lucru usor asa cum si mentinerea ei necesita eforturi substantiale. In Romania electoratul prea repede s-a „obisnuit” cu democratia, asa cum e ea, „originala” si o considera ca ceva dat, evenimentele din utlimii 2 ani demonstrand f. bine cat de repede poate fi erdodata daca ajung la putere indivizi care au alte obiective decat cele ale cetateanului.

        • O cale ar putea oferi decentralizarea.
          Hoția la nivel de minister se poate reduce, blocarea subvenților nerambursabile de la UE/Bruxelles la fel. La nivel de oras locuitorii văd ce se întâmplă la spitale, în gopspodaria comunală, în învățământ. Ar fi un contact direct și un control la fața locului din partea locuitorilor. Fără antrenarea cetățenilor în treburile lor personale, fără amestecul lor în treburile obștești nu văd drum mai scurt spre bunăstare. Reorganizare administrativă după o victorie la alegeri 2019/2020 e o metodă de a înlătura lichelele, de a reduce numărul budgetarilor în administrația publică și a redistribui resursele spre binele cetățenilor.

  13. Decat o singura lebada neagra, mai bine un sir de lebede negre mai mici, ma rog, un stol daca preferati… De aceea s-a si spus ”fiecare cu stolul lui”… Dar daca am vazut un stol de berze, evident albe, se pune?
    Si mai am o nelamurire: Pe principiul care spune ca ce/cine nu te doboara te intareste, UE s-a riscat si s-ar putea sa aiba foarte mult de furca cu noi. Si poate ca insasi Istoria, despre care unii afirma ca ar fi deja pe sfarsite, ar putea sa regrete faptul ca ne-a supus la atatea incercari… (??)

  14. Vă mulțumesc pentru cele scrise, domnule Mihai Badici. Remarc – a câta oară? – preciziunea cu care comentați cele afirmate în textul pe care-l comentați, în loc să dați curs propriilor frustrări, fantasme, umori sau convingeri-bronz, cum fac unii dintre cititorii platformei contributors. Revenind: care ar fi fost destinul dumneavoastră pe altă creodă? Știu, e un joc, „contrafactuala” nu-i ceva serios, dar poate fi amuzant acest salt din contingent în paralel: să nu fi căzut Zidul, să nu fi căzut Nea Nicu, să nu fi căzut Rodina… ce sau cine ați fi fost dumneavoastră acum, domnule Mihai Badici?

    • M-am întrebat și eu uneori, și probabil ar fi un exercițiu interesant ( poate o să mă încumet să îl fac dacă o să fie timp). Problema cea mai delicată e că nu îmi pot imagina nici măcar viitorul prezumptiv în acea băltire ceaușistă; una din speranțele legitime ale generației noastre era că o dată și o dată o să dea și „odiosul” ortul popii ( sau cui or da comuniștii ortul :) ) deci probabil mai nimerit ar fi să ne imaginăm cum ar fi fost viitorul nostru într-un regim comunist condus de Iliescu și dirijat tot de vreun Putin :) Adică nu foarte departe de anii ’90 în definitiv :)

  15. Din …fericire fiecare isi imagineaza ca fantasmele lui sunt cele mai …adevarate; si legitime, bineinteles. Si astfel ajungem la ideea de evolutie, progres etc. Ca si la controversele legate de directia in care se …indreapta? tara, lumea samd.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Buzea
Mihai Buzea
Mihai Buzea este arborist și scriitor. Cea mai recentă carte publicată: „Tarot”, editura Polirom, 2023.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro