joi, martie 28, 2024

Libertatea de mișcare la nivel european trebuie să fie mai liberă

Pe 26 noiembrie Prim-ministrul britanic a scris un articol în The Financial Times intitulat „Free movement within Europe needs to be less free”, iar în acest weekend ziarele din Regatul Unit au publicat rapoarte conform cărora Ministrul de Interne va propune introducerea unui prag anual de 75.000 de „imigranți europeni” pe an. Declarațiile lui Cameron vin la doar câteva luni după ce ministrul imigrației din propriul cabinet, declara că nu va urma o invazie a românilor şi bulgarilor în Regatul Unit începând cu 2014. Se pare însă că, înaintea alegerilor generale din  2015, Cameron a cedat retoricii naționaliste de tipul UKIP şi a hotărât să se facă purtătorul unui discurs eminamente populist, fără ancoraj în fapte. Articolul prezent arată de ce propunerea lui Cameron este ilegală, ilogică şi profund anti-liberală şi de ce Regatul Unit şi Europa, în general, au nevoie de mai multă libertate de mişcare.

Despre sfidarea legii, logicii şi liberalismului

Poziția luată de liderul conservator este cu atât mai surprinzătoare cu cât Marea Britanie a fost mereu unul dintre principalii avocați ai procesului de extindere, în ideea lărgirii pieței unice europene, a cărei existenţă este principalul motiv pentru care Marea Britanie s-a alăturat UE. Or, libertatea de mișcare este una dintre cele patru libertăți fundamentale asociate cu piața unică: putem fi pentru libertatea de circulație a bunurilor, capitalului şi serviciilor fără a fi de acord cu libertatea de mișcare a persoanelor? Cum ar fi dacă din ianuarie românii şi bulgarii ar decide să limiteze importurile de produse din Marea Britanie sub argumentul că acestea le afectează negativ pe cele domestice (un argument nu tocmai absurd)?

Propunerea lui Cameron nu este doar în proporție covârșitoare ilegală din punctul de vedere al dreptului european, dar este și ilogică. De fapt, un studiu ICF GHK comandat de Comisia Europeană arată că  cetățenii veniți din celelalte state membre europene sunt proporțional mult mai bine reprezentați în rândul persoanelor angajate decât autohtonii. Mai mult, așa cum o arată un studiu recent, cetățenii europeni originari din Europa Centrală și de Est din Regatul Unit sunt în general mult mai tineri, cu un nivel superior de educație şi mult mai puțin susceptibili de a reprezenta o povară pentru sistemul de sănătate al țărilor respective. Logica conduce la concluzia că, prin taxe, ei contribuie proporțional mai mult decât proprii cetăţeni la finanțarea sistemului social din statele de destinație. De fapt, aceștia sunt contributorii neți ai Trezoreriei britanice.

Nu în ultimul rând, acest anunț este surprinzător din punct de vedere ideologic pentru un guvern de dreapta al țării despre care se poate spune că a inventat liberalismul economic. Zvonurile recente despre introducerea unui prag de 75.000 de „imigranţi europeni” pe an, ne arată însă că nu există o unitate în interiorul acestui guvern, diviziunea manifestându-se atât în sânul Partidului Conservator, cât mai ales între Conservatori şi aliații lor Liberali. Rămâne de văzut, însă, care din cele două tabere vor reuși să îşi impună punctul de vedere în contextul pre-electoral.  Gruparea împotriva libertății de mișcare la nivel european se înscrie, din păcate, într-o tendință din ce în ce mai puternică. Pe fondul creșterii popularității discursului xenofob şi naționalist, din ce în ce mai mulți politicieni mainstream preiau discursul politicienilor de extremă dreapta în speranța că astfel le vor atrage şi alegătorii. În aprilie, patru miniștrii reprezentând Austria, Germania, Olanda şi Marea Britanie au adresat o scrisoare președinției irlandeze a Consiliului UE prin care se plâng de povara pentru sistemele sociale şi de „folosirea greșită a dreptului la libertatea de mișcare” a unor „imigranți din alte State Membre”.

Construirea unei Uniuni viabile pe plan identitar şi economic

Acest gen de discurs șochează în primul rând prin semantica adoptată. Nu mai vorbim despre mobilitate, asociată dreptului la liberă circulație al cetățenilor europeni într-o piaţă internă fără frontiere, ci despre „imigrație” – un termen folosit pentru țările din afara UE. De fapt mai putem vorbi despre cetățenia europeană  în aceste condiții? Extinderea a fost adesea criticată de federaliști ca subminând identitatea europeană. Or, românii nu numai că s-au dovedit, cel puțin inițial, ca fiind unii dintre cei mai entuziaști europeni, dar au şi pus în practică această identitate europeană, exersându-și dreptul la liberă circulație. Ce mod mai potrivit de a-şi întări identitatea europeană decât acela de a locui în diferite state membre, de a intra în contact cu alte viziuni şi stiluri de viaţă?

De fapt, conform studiului ICF GHK, doar 2,6% din cetățenii UE locuiesc în alt stat membru decât cel de origine, o cifră infimă, nici vorbă de „vasta mișcare de populație” despre care vorbește David Cameron în articolul din Financial Times. Această mobilitate limitată a muncii este adesea citată ca una dintre cauzele pentru care Uniunea Europeană nu este o zonă monetară optimală. Mobilitatea muncii în interiorul unei zone monetare optimale este necesară pentru absorbirea șocurilor asimetrice din economie. Pe scurt, dacă mâine o zonă din Uniunea Europeană este afectată în mod considerabil de șomaj, răspunsul economic ideal al locuitorilor din acea zonă este de a se muta în alte zone în care au şanse să îşi găsească un loc de muncă. Acest lucru se întâmplă prea puțin deocamdată şi poate explica o parte din  problemele economice ale Uniunii. Ideea de a sancționa tocmai acel segment al populației europene care este mobil este economic contra-productivă, dacă nu absurdă. În măsura în care fiecare stat membru şi Comisia veghează la respectarea legilor, competiția economică nu poate fi decât pozitivă. Prezentul articol nu este locul de a dezvolta acest argument, însă Europa are nevoie de mai mult liberalism economic dacă vrea să depășească criza, nu de mai puțin. A se nota în bemol că munca la negru este într-adevăr un abuz, dar unul care ține de angajator. Din acest punct de vedere, propunerea lui Cameron de a mări amenzile pentru companiile care nu oferă salariul minim este binevenită, dar ușor irelevantă în contextul mobilității interne, deoarece afectează în aceeași măsură şi angajații britanici.

Efectele mobilității asupra statelor membre

Cetățenii din celelalte state membre care imigrează în Marea Britanie sunt de fapt o oportunitate – acest fapt fiind dovedit de numeroase studii. Până acum nu s-a ajuns la dovezi credibile conform cărora șomajul ar fi crescut sau salariile ar fi scăzut în Regatul Unit în urma extinderii către Europa Centrală şi Orientală. Având în vedere că populația britanică, la fel ca restul populației UE este într-un proces de rapidă îmbătrânire, este probabil ca pe viitor economia britanică să aibă o şi mai mare nevoie de muncitori de origine străină.

Ce deranjează cel mai mult este ipocrizia discursului conform căruia cel mai mult de suferit ar avea Statele Membre de origine. În realitate, banii pe care cei plecați în alte state din Uniunea Europeană îi trimit înapoi în ţara de origine sunt o contribuție importantă pentru economia națională. Astfel, românii din Spania au trimis înapoi în țară aproximativ 1 miliard de euro în cursul lui 2012, la fel ca şi cei din Italia (cf. cifrelor World Bank). În plus, mulți dintre emigranții se întorc în țară cu experiențe și cunoștințe foarte valoroase. Ca să  nu mai menționăm faptul că şi România este o țară de destinație, deşi în proporție mai redusă, pentru cetățenii din alte state membre şi are de câștigat şi din acest punct de vedere.

Pentru a conchide, libertatea de mișcare la nivel european trebuie facilitată, nu îngrădită. Sunt numeroase cauzele care explică nevoia de reformare a sistemelor sociale din  țările Europei Occidentale, precum sunt numeroase și obstacolele pentru depășirea crizei economice şi financiare. Găsirea unui ţap ispășitor nu va duce nici la dispariția lor şi nici nu îl va face pe Cameron să câștige alegerile. Sondajele de opinie arată că preluarea mesajului de factură UKIP nu oferă mai multă credibilitate partidelor tradiționale, ci îi legitimează pe aceștia din urmă în ochii electoratului. Până la urmă, sunt singurii care au un discurs constant pe această temă.

Nota: Opiniile exprimate in acest articol sunt strict personale si nu antreneaza in vreun fel responsabilitatea institutiei pentru care lucrez.

Articol aparut pe site-ul Europuls

Europuls este o organizaţie ce are scopul de a promova procesul de integrare europeană în România dar şi de a contribui la dezvoltarea unui spaţiu public european. Europuls urmăreşte să încurajeze dezbaterile publice pe teme europene prin articole și studii, precum și prin organizarea de dezbateri și conferinţe, fiind inițiatorul şi principalul organizator al Eurosfat (www.eurosfat.eu), cel mai important forum anual din România dedicat dezbaterilor pe teme europene. Mai multe detalii pe www.europuls.ro.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. 1. „Marea Britanie a fost mereu unul dintre principalii avocati ai procesului de extindere, in ideea largirii pietei unice europene, a carei existenta este principalul motiv pentru care Marea Britanie s-a alaturat UE. Or, libertatea de miscare este una dintre cele patru libertati fundamentale asociate cu piata unica: putem fi pentru libertatea de circulatie a bunurilor, capitalului si serviciilor fara a fi de acord cu libertatea de miscare a persoanelor? ”

    2. „Traian Basescu a contestat puternic luni solutia aleasa de UE in cazul Nabucco, acuzind «egoismul» partenerilor europeni care au lasat Europa de Est dependenta de Gazprom. «Egoismul unor parteneri ai Romaniei i-a rapit sansa unui proiect ca Nabucco… Acest egoism s-a justificat economic. Dar Nabucco a fost in primul rind un proiect politic», a spus presedintele Basescu”.

    http://tinyurl.com/pfpxc8v

    3. In Europa nu exista o politica energetica comuna. Cu toate astea, Comisia Europeana impune Romaniei cresterea pretului gazelor naturale pentru populatie la nivelul preturilor din tarile dezvoltate ale UE (asta inseamna de fapt „liberalizarea pietei europene a gazelor”), in timp ce salariile din Romania sunt cu mult sub cele din tarile dezvoltate ale UE. Asta inseamna o scumpire semnificativa, desi daca cetatenii romani ar cumpara doar gaze din productia interna, pretul gazelor pentru populatie nu ar trebui sa creasca. La nivelul veniturilor din Romania, dupa finalizarea „liberalizarii preturilor”, trei sferturi din populatia Romaniei va intra in categoria „consumatori vulnerabili”!

    „Egoismul partenerilor europeni” este reconfirmat: „au lasat Europa de Est dependenta de Gazprom”, in timp ce ii impun „liberalizarea pietei europene a gazelor”, un eufemism care inseamna ca cetatenii romani vor cumpara gaze naturale la pretul „de piata” (europeana, NU nationala!) care este dictat de puterea de cumparare a Europei Occidentale si nu de propria putere de cumparare. Este ca si cand un salariat cu salariul minim pe economie ar fi obligat sa manance doar pe „piata” restaurantelor de lux in loc sa manance alimente cumparate de la piata agroalimentara (accesibila lui). Cinismul UE este evident.

    4. Victor Grigorescu: „UE trebuie sa-si dezvolte capacitatea de a integra in schema larga a politicilor comunitare interese nationale legitime, de a caror indeplinire depinde atasamentul fiecarui stat membru pentru o integrare aprofundata” … „(sa-si dezvolte) capacitatea de a raspunde pozitiv si echitabil aspiratiilor fiecarui cetatean liber”.

    http://www.contributors.ro/economie/o-lec%C8%9Bie-a-reuniunii-161-de-la-bucure%C8%99ti/

    Care este efectul pe termen lung al acestui comportament al UE – Marea Britanie („egalitate, dar nu pentru catei”)? Oare cati romani vor mai fi „pro europeni” in iarna 2018-2019, atunci cand majoritatea populatiei Romaniei va ajunge sa se incalzeasca ca pe vremea comunismului (va mai imbraca cateva randuri de haine)? Intrebari retorice, desigur!

  2. UK va iesi curand din UE, probabil isi doreste un status asemanator cu al Elvetiei. Va castiga timp cu masuri protectioniste, dar pe termen lung trebuie sa se reformeze daca vrea sa mai aiba viitor.

    Astfel, fara UK, va fi clar pentru toata lumea ca UE s-a transformat dupa 1989 in al IV-lea Reich. Nu ca ar fi ceva rau in asta.

  3. Nu e vorba doar de libertatea de miscare, dupa cum simplifica autoarea intentionat sau nu, ci de implicatiile pe care aceasta le are. Libertatea de miscare exista in anumite limite, oricine e liber sa viziteze Marea Britanie, in schimb turismul social este foarte costisitor si atunci se discuta despre limitarea la 75.000 de potentiali beneficiari anual.

    Daca un nou venit in UK nu ar avea dreptul la nici un fel de beneficii sociale platite de contribuabilii britanici nu cred ca ar limita cineva imigratia, dar cand se abuzeaza de sistem e normal ca sistemul sa raspunda. Stiu si romani care au mers sa munceasca, dar si romani care s-au dus in UK pentru ca e mai profitabil sa stea pe banii statului acolo decat sa o faca in Romania. Liberalism inseamna si sa lasi banii contribuabilului in buzunarul lui, nu al imigrantilor, dar daca asta inseamna sa ridici bariere impotriva imigratiei e o masura care trebuie luata.

    • Ai obținut tu beneficii sociale, ca român nou-venit în Marea Britanie? Ți-a atribuit cineva National Insurance Number la 3 zile după ce ai coborât din avion, ca să poți obține acele beneficii sociale? Ai idee cam câți români sunt în Marea Britanie? Nici dacă toți ar trăi din beneficii sociale, tot n-ar fi o problemă pentru bugetele consiliilor locale.

      Tot circul ăsta e fals. În realitate se stabilesc în Marea Britanie, în fiecare an, mai mulți indieni și pakistanezi decât numărul total de români existenți. Problema reală e pur electorală: există o clasă de englezi foarte needucată (cei care trăiesc în realitate din beneficii sociale) și EI se simt amenințați. Ei au atitudinea asta ”m-am săturat să văd atâția străini pe stradă”, numai că nu se pot manifesta împotriva indienilor sau pakistanezilor, fiindcă ar face închisoare pentru rasism. Și-atunci se manifestă împotriva românilor și bulgarilor.

  4. 1. „De fapt mai putem vorbi despre cetățenia europeană în aceste condiții?”
    Nu exista o cetatenie europeana. Unii o doresc, altii nu, deocamdata nu exista asa ceva.

    2. „De fapt, conform studiului ICF GHK, doar 2,6% din cetățenii UE locuiesc în alt stat membru decât cel de origine, o cifră infimă, nici vorbă de “vasta mișcare de populație” ”
    De fapt vreo 10% dintre romani locuiesc in alt stat membru decat cel de origine. Cu asa un istoric e un risc serios pentru Marea Britanie.

    3. „Pe scurt, dacă mâine o zonă din Uniunea Europeană este afectată în mod considerabil de șomaj, răspunsul economic ideal al locuitorilor din acea zonă este de a se muta în alte zone în care au şanse să îşi găsească un loc de muncă.”
    Cei mai afectati de somaj ar fi cei mai slab pregatiti sau cei mai neseriosi, adica fix aceia pe care nu i-ar dori nimeni ca imigranti.

    4. „Prezentul articol nu este locul de a dezvolta acest argument, însă Europa are nevoie de mai mult liberalism economic dacă vrea să depășească criza, nu de mai puțin.”
    Sigur, liberalism economic inseamna scaderea taxelor si a beneficiilor sociale. Complet de acord, in acest caz si libertatea de miscare ar fi posibila pentru ca nu ar mai avea costuri pentru statul destinatie.

    5. „Astfel, românii din Spania au trimis înapoi în țară aproximativ 1 miliard de euro în cursul lui 2012”
    Si daca ar fi muncit in Romania ar fi creat chiar mai mult PIB pentru ca ei au trimis in tara doar o parte din excedent, nu intreaga lor contributie la PIB-ul Spaniei. Daca ar fi muncit in Romania ar fi adus la buget si taxe directe si TVA care probabil ar fi depasit cu mult 1 miliard de euro, probabil vreo 10-20 de miliarde.

    • la pct.2 – te folosești de statistici ca un politician, pentru a manipula, nu pentru a prezenta o situație reală. Dacă 10% dintre români locuiesc în alt stat membru al Uniunii, iar Italia și Spania au cam câte un milion de români fiecare, câți mai rămân pentru Marea Britanie?

      Separat de asta, există români plecați de 10-15-20 de ani (și chiar 25-30 de ani, pentru Germania). Pe vremea aceea, România nici nu era membră a Uniunii, iar ei s-au integrat demult. Fără beneficii sociale. Îi consideri și pe ei ca fiind români care locuiesc într-un alt stat al Uniunii?

  5. Totusi, schimbati titlul, premierul britanic a spus „Libertatea de mișcare la nivel european trebuie să fie mai putin liberă”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alina Gîrbea
Alina Gîrbea
Absolventă a Sciences Po Paris (masterul de Afaceri Europene), Alina Gîrbea este expertă în afaceri europene. Ïn trecut, a fost consilier politic în cabinetul Preşedintelui Parlamentului European, David Sassoli, a liderului grupului politic Renew Europe, Dacian Cioloş şi al deputatului european Cristian Preda şi membru fondator al Centrului de expertiză europeană Europuls.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro