Societatea Civila acuza alternativ fie Coruptia, fie problemele de Mediu, insa de Costul de Oportunitate in doua ipostaze nu vorbeste nimeni
Suntem pe drept cuvant revoltati de performanta submediocra a guvernelor Romaniei si a diverselor autoritati publice locale in ceea ce priveste investitiile in infrastructura – fie aceasta de transport, urbana, energetica, educationala, sanatate s.a. Pe drept cuvant, societatea civila si mass-media atrag atentia asupra Coruptiei: cand contractele se deruleaza „cu dedicatie” sau cand devizele sunt umflate vizibil fata de costurile medii in sector, ca sa cuprinda vesnicele „spagi” mai mult sau mai putin politizate. De asemenea, ecologia/mediul sunt un alt obiectiv pentru care lumea se mobilizeaza in multiple situatii (vezi celebrele Rosia Montana si Pungesti-Vaslui).
Rar insa, extrem de rar, mass-media si societatea civila de la noi atrag atentia asupra unui alt aspect esential in orice analiza cost-beneficiu, indiferent ca o facem profesionist cu cifre (factori si externalitati „monetizabile”), fie ca o facem fara cifre, doar la taclale – costul de oportunitate al intarzierii santierelor, ce cuprinde doua aspecte – indraznesc eu sa spun – distincte:
1) Pe de o parte, faptul ca Autostrazile (Coridorul fost-IV al UE sau A.Transilvania sau cea spre Moldova) nu sunt gata sau nu sunt nici in stadiul de proiect ne costa pierderea unor investitii majore: sa ne amintim de DaimlerBenz-Mercedes in Ungaria vecina dupa ce fuseseram favoriti; sa constatam absenta investitiilor straine directe majore in zona judetelor Moldovei.
2) Al doilea insa chiar nu e remarcat de nimeni (poate acum dupa 25 de ani am vazut un prim protest pentru Parcul Drumul Taberei, dar cu o floare nu se face primavara; disconfortul si suspendarea nedefinita temporal a utilizarii unor intregi zone, cartiere, elemente de infrastructura critica in timpul renovarii, reabilitarii, modernizarii lor. Cateva exemple (foarte selectiv) le redau mai jos…
Autostrada Transilvania: contract semnat in 2004 ca „spaga NATO” prin intermediul Bechtel, cost initial de 2,2 miliarde euro, urcat treptat la 5-7 miliarde euro, abandonata dupa numai 52 km executati pentru 1,2 miliarde de euro si cu compensatii catre americani; se spera ca re-contractarea, reluarea acum cu constructori romani va duce la finalizare in 3-4 ani. Totusi, macar acest obiectiv de infrastructura nu puncteaza cu minus si la aspectul 2, fiind pe loc gol !
Pasajul Basarab: finantare BEI obtinuta inca din 2000 pe baza unui studiu japonez de trafic JICA; contract semnat cu constructorii abia in 2006; finalizare si inaugurare amanata pentru 2011-2012; cost urcat de la 60 mil. euro la 255 milioane euro. Insa peste toate acestea, prelungirea termenului de executie de la 2-3 ani la 5-6 ani si santierul au paralizat circulatia intr-o mare parte din zona centrala a Capitalei; e adevarat ca azi „isi face treaba” si decongestioneaza trafic, asigura economii de timp subtantiale pentru cei din cartierele Militari si Drumul Taberei spre Centru si spre Nord, insa aceste beneficii trebuie mai intai „sa acopere” metaforic vorbind disconfortul celor 3 ani de amanari stupide si atat de greu de justificat, retrospectiv vorbind.
Centrul Vechi al Capitalei: aproape un deceniu a fost nefunctional; astazi este un mare succes turistic, comercial si de distractie; dar minim 6-7 ani a fost scos din circuit fara un motiv cu adevarat plauzibil; e adevarat ca acele cladiri nerenovate si retelele de utilitati nerefacute nu imbiau la investitiile de azi, dar pentru pasionatii de istorie, cladiri vechi, chiar comertul de artizanat si rochii de mireasa ce era traditional acolo, pierderea de 7 ani nu poate fi justificata !
Piata Muncii (Basarabiei) – Statia de Metrou / Metrorex: pare un obiectiv minor si asa si este; problema e ca zeci de mii de oameni sunt nevoiti zilnic sa treaca de minim 2 ori – dus-intors – 2-3 bulevarde de cate 4-6 benzi (dintre Bd. Basarabiei, Mihai Bravu, Calarasilor si Decebal) ca sa ajunga la singura intrare deschisa; cealalta e in renovare de 14 luni ! Ca locuitor al zonei, m-am asteptat ca aceasta „mareata” lucrare (a cuprins si 2-3 peroane de tramvai si celebrele borduri schimbate in intreaga intersectie) sa nu dureze 2 saptamani ca in China sau 1-2 luni ca in Vestul Europei, dar sincer nu m-am asteptat ca si azi statia sa fie pe jumatate inchisa, desi arata ca este gata !
Metroul Drumul Taberei: un ‘cartier-dormitor’ inverzit (creat pe loc „green-field” si nu prin demolare de cartiere sau mahalale), un cartier de cca. 300.000 locuitori este pe jumatate nefunctional de un santier imens, care a fost taraganat cu inca 3-4 ani fata de calendarul initial, dat fiind faptul ca onor Guvernul nu a reusit sa asigure o finantare 100% clara.
Ce benzi de biciclete sau roleri? Nici ca pieton nu ai pe unde sa treci pe kilometri intregi, automobilele si autobuzele abia se strecoara… Cand va fi gata, locuitorii vor fi cu siguranta fericiti, preturile imobiliare din zona vor creste puternic, va fi iar curat, insa pana atunci Cine raspunde? Cine plateste pentru disconfortul creat si lungit fara justificare cu atatia ani !???
Parcul Drumul Taberei (unii inca il pronunta cu numele unui fost comunist din anii ’50 – nu voi face aceasta barbarie, desi cunosc greseala „populara” – doar am locuit 7-8 ani in cartier). Am fost acolo acum doua zile si am facut fotografii: zeci-sute de oameni alearga in praful de santier de metrou din jurul parcului, in timp ce acesta „zace” inchis, cu toate ca arata ca ar fi aproape finalizat; o placa cu finantarea UE de cca. 17 milioane de euro ne sugereaza dimensiunea „comisioanelor”; insa cei 2-3 ani in plus rapiti locuitorilor uriasului cartier cine ii deconteaza?
Timisoara – centru / centru vechi: acum 6 luni in Timisoara am constatat ca la orele amiezii nu se mai poate circula auto in zone de centru si campus studentesc, ca au fost deschise zeci de santiere simultan, pentru a nu se pierde banii UE alocati… iar zona central-istorica cu Piata Unirii zace inca decopertata din 2011 pana azi… Imi cer scuze cititorilor din alte zone ale tarii ca nu am dat mai multe exemple.
Cum spuneam, e bine ca locuitorii din Drumul Taberei au scandat zilele trecute „Dati-ne Parcul inapoi !” E un mare pas inainte. As vrea astfel sa sensibilizam presa scrisa si audio-vizuala, ca si societatea civila: dincolo de circuitul spagii si de afectarea mediului, si confortul de zi cu zi trebuie ‘monetizat’!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Un specific al lucrarilor de constructii este cresterea costurilor directe pe masura prelungirii duratei de executie. In cazurile in care santierele sunt in spatii publice apar si costuri sociale care de asemenea cresc odata cu aceeasi durata de executie. Primele se contabilizeaza, dar in van datorita lipsei responsabilitatii, cele dintr-a doua categorie par a se afla in afara intereselor autoritatilor. Toate sunt suportate de catre contribuabili, la propriu si la figurat.
Asta era si ideea stalinista si esenta Postceausismului actual cu nuante chinezesti – o TARA, dOO sys.
Conservarea saracimii si bazinelor electorale – ce s-ar intampla daca ne-am dezvolta firesc, in noul context UE-NATO-Ucraina?
UN DEZASTRU!
Am deveni un stat european, democratic si prosper – ceea ce e coplet inadmisibil! – iar toti cei care va conduc azi pe ultimul drum ar trebui sa plece in gashca ei pe ultimul drum.