Home » Economie »Reactie rapida » Citesti:

Lupul! Vine criza?

Bradut Bolos august 16, 2019 Economie, Reactie rapida
46 comentarii 6,438 Vizualizari

Mai în glumă mai în serios analiștii economici care prevestesc crize sunt în situația mincinosului lui Tolstoi, alarmează lumea o dată, nu vine criza, a doua oară, nu vine criza, și atunci când criza chiar vine nu-i mai crede nimeni.

A venit Criza?

La nivel macroeconomic, încă nu e recesiune, cu excepția unor țări care nu sunt creatoare de trend (ex. Argentina, Turcia). Unele țări ar putea să intre în recesiune trimestrul următor (ex. Rusia, Chile). O situație alarmantă este in Brazilia care a ieșit tehnic dintr-o recesiune, dar riscă sa intre în alta.

Pentru actorii principali ai economiei mondiale, SUA, UE, Japonia, Coreea de Sud etc, situația pare alarmantă, creșterea economică fiind încă pozitivă, dar cu valori sub 1% și tendință de scădere. China și India încă au creșteri economice peste 1%.

Deci, tehnic vorbind, pe date macroeconomice, o recesiune clară ar putea să fie constatată tehnic cel mai devreme peste două trimestre, adică la începutul anului 2020.

Pe de altă parte observăm eforturi de macro-stabilizare prin mijloace monetare la un număr de bănci centrale din întreaga lume. Putem specula că acestea sunt cauzate de o încercare de temperare a unei recesiuni în fază incipientă, sau un răspuns la războiul monetar-comercial ce se desfășoară în prezent. Bursele sunt volatile, investitorii nervoși.

Trebuie spus că atât contabilitatea cât și statistica sunt post-factum. Pierderile devin vizibile mult după ce ele au loc efectiv. La vitezele de tranzacționare de pe burse, un trimestru este o veșnicie.

Bursa americană este pe roșu la momentul când scriu aceste randuri. Bursele sunt pe roșu când se declanșează crizele, dar sunt pe roșu și fără să se declanșeze crize. Faptul că investitorii se înghesuie să cumpere obligațiuni, invită guvernul să cheltuie (mă refer la SUA). Dacă americanii au bani de cheltuit, au cu ce să ofere stimuli anti-criză. Spune bursa că e criză? Poate da, poate nu, dar există o mulțime de factori de risc acumulați, probabilitatea să asistăm la începutul unei crize este ridicată

A venit criza? Răspuns final? Nu știu, și cei care ar putea ști nu pot spune nimic. Probabil unii vor promova o teorie a conspirației, alții vor vorbi de transparență și lipsa ei, dar realitatea este alta. La gradul de nervozitate a piețelor din prezent, declarații pesimiste ar putea genera un efect de contagiune foarte periculos.

.

Ce fel de criză este?

Răspunsul la prima întrebare este deschis încă. Dar putem spune ce fel de criză ar putea fi dacă este una. În primul rând este o criză ciclică amânată. Dacă este criză în prezent, asta este, dacă va fi în viitorul nu foarte îndepărtat, probabil va fi o criză amânată mai mult.

Mai în profunzime, în prezent avem o situație în care politicile pro-globalizare, pro-integrare au fost înlocuite de neo-protecționism și neo-mercantilism. Mai exact se pot observa negocieri spre introducerea de bariere economice între țări și pe o concepție conform căreia banii rezolvă tot. Este aberant să vedem dobânzile negative în țările dezvoltate, pentru că asta înseamnă că ești practic plătit dacă iei bani si taxat să depui bani. Următorul pas, descris, ușor sarcastic aș spune, de Nouriel Roubini este ca băncile centrale să arunce bani din elicoptere in piețele publice. Aberația, chiar dacă o practică toți, nu e normalitate. Putem face tot felul de supoziții, dar probabil mana lungă a lui Marx vine din mormânt și trage de mânecă capitaliștii. Soluția nu a fost socialismul, dar problema a rămas nerezolvată, doar amânata.

Alternanta și oscilația intre doctrine și idei opuse este normală și naturală în dezbaterea publică, dar aplicarea acestei oscilații în practică inevitabil generează incertitudini. Conservatorismul manifest anglo-american (BrexiTrump), fiind pus in practică este inevitabil o schimbare de direcție, cu problemele inevitabile care apar.

Din alt punct de vedere, lumea bi-polară a Războiului Rece s-a dus, lumea unipolară post Război Rece este pe ducă, vine lumea multi-polară. Poate militar nici vorbă de așa ceva, dar economic, ierarhiile sunt puse la încercare. Lumea se schimbă, și vechile circuite nu mai reflectă noua realitate. O criză asanează circuite bazate pe pietre de moară lăsând locul pentru circuite noi economice bazate pe vedete și dileme.

Din punct de vedere tehnologic IA-ul și Banking 4.0 par să străpungă și să destrame cu rapiditate lumea finanțelor. Probabil este exagerată aprecierea potențialului IA-urilor în anumite privințe, dar asta va fi problema viitoarei crize. Este nevoie de spațiu de manevră pentru noile bănci sau noile modele de bănci, și o criză este exact ceea ce ar putea accelera progresul în domeniu.

Răspuns final: E o criză care fie se întâmplă acum, fie mai târziu, deja are energie acumulată de schimbări care includ factori economici, sociali, politici, și tehnologici. Este o criză necesară dar ceea ce urmează după ea este imprevizibil.

Ce înseamnă pentru România?

România este mai pregătită de criză ca niciodată. Deficitul de 3% este sustenabil si in cele mai pesimiste scenarii. Probabil, în condiții de macro-stabilizare se poate ajunge la 4-5% fără a speria piețele financiare. Datoria statului este sustenabilă. Rata dobânzilor este rațională, și BNR are suficientă marjă de manevră înainte să iasă din normalitatea unor rate pozitive. Gradul de îndatorare externă este relativ redus la orice comparație cu orice țări relevante. Creșterea economică poate suporta o lovitură serioasă fără a intra în roșu.

Una din problemele majore pentru economiile dezvoltate este inflexiunea așteptărilor pozitive către negative la declanșarea crizelor, trecerea de la optimism la pesimism. În România optimismul este cel mult moderat, ca să nu spunem că pesimismul este endemic. Deci, una din dimensiunile șocului unei crize externe este irelevantă pe plan intern, dacă oamenii pesimiști rămân pesimiști nu se schimbă nimic. În ceea ce privește capitalul străin, care de fapt este capitalul predominant, dacă nu este solicitat pentru a acoperi pierderile de pe alte piețe, ar trebui să fie foarte fericit aici, ferit de recesiune.

Problema la noi ar putea fi oportunismul politic. O criză ar putea motiva unii politicieni sa-și întărească poziția prin adoptarea de măsuri dure pentru a poza în salvatori providențiali. În etapa actuală trebuie rafinament nu forță. Probabil modelul corect ar fi Altân Bey mai degrabă decât Kazıklı Bey, versiunea compatibilă cu UE (Brâncoveanu nu Țepeș). Avem nevoie de o guvernare pragmatică, sofisticată, și foarte puțin spectaculoasă, cel puțin în relația cu lumea afacerilor. Capitalurile vin unde nu bate toba, și pleacă dacă sunt prea multe reflectoare.

Răspuns final: Sub Altân Bey oportunitate, Sub Kazikli Bey amenințare. Las politicienii iscusiți sa aleagă veșminte potrivite.

Ce trebuie făcut?

Probabil fiecare economist are o serie de răspunsuri, stau sute de teze de doctorat uitate prin biblioteci, probabil prea puțini înțeleg problemele tehnice de detaliu. Prima parte a soluției este o dezbatere reală între oameni care se pricep. Nu știu ce ar rezulta din acea dezbatere, probabil că sunt unghiuri ale problemei pe care nu mi le pot imagina. Știu ce aș propune eu, presupunând ca cineva m-ar invita la o astfel de dezbatere. Personal, aș începe cu punctajul ”Doing Business” și as stabili ca obiectiv îmbunătățirea punctajului cu 25% în doi ani anunțată ca prioritate națională strategică. Nu cred ca este pe agenda nimănui, nici pro, nici contra, deci nu văd de ce s-ar opune cineva, și în mod cert am vedea și antreprenori fericiți.

MFF 2014-2020 se termină curând. Am avut alegeri EU și pe tema următorului MFF nu am auzit nimic nici în campanie nici după. Probabil al doilea lucru important ar fi sa-i pregătim pe oamenii noștri de afaceri și pe campionii fondurilor Europene de pe la noi pentru următorul MFF. Sau, poate, la UE, la negocieri, știu eu, să avem o poziție proprie, rațională, negociabilă?

Dar, astea sunt soluțiile stratosferei, ce să facă oamenii cu picioarele pe pământ, salariații de la stat, de la privat, oamenii care plătesc facturile? Dacă ar fi să ne luăm după Adam Smith, e simplu, fiecare om trebuie sa-și urmeze și sa-și apere interesele. Dacă ne luăm după Marx, fiecare trebuie să apere interesele societății. Atenție la cei care îl mimează pe Marx și îl aplică pe Adams.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "46 comments" on this Article:

  1. pehash spune:

    Curios.. deci un deficit de 3% este sustenabil in conditiile in care ai crestere bazata pe consum si consumul este pe datorie?
    “Sustenabil”?.. Asta imi aduce aminte de amaratii are au impresia ca-si permit cel mai scump telefon pentru simplul motiv ca le ajunge salariul pentru ratele alea “cu dobanda zero!”.

    • andrei spune:

      De cand este PSD la putere, toata lumea prevede apocalipsa iminenta. In fiecare an ne ratam tinta de deficit, totul este dezastru, etc. Inclusiv atunci cand Ponta cred a redus TVA dupa criza liberarii spuneau ca va fi dezastru la incasari, etc, totul parea logic, doar ca niciodata nu s-a intamplat nimic tragic. Doar propaganda si cel mai eficient mod de manipulare este inducerea fricii. Frica vine din lipsa de cunostinta.
      Nu cred ca in RO este consum mai mare decat in alte tari in curs de dezvoltare. Mi se pare normal ca ce ce nu au avut acum sa isi cumpere si sa faca consum. Ca nu e ideal, ca industria nu e acolo unde ar putea fi, sunt deacord.
      Lupul ne-a fost pus in fata de prea multe ori ca sa mai avem incredere in toate “avertizarile”.

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      Un deficit de 3% este sustenabil pe termen mediu si în cele mai pesimiste scenarii. Din acest motiv este valoarea deficitului stabilită la nivelul UE prin Pactul de Stabilitate si Crestere (PSC). Sunt o mulțime de economisti, inclusiv laureati ai premiului Nobel care susțin că este un prag care inhibă creșterea economică. Cu rate de creștere sub 1% în EU, la deficite de 3% realitatea pare să confirme această apreciere. PSC este criticat serios de specialiști din toată lumea pentru viziunea rigidă și mai ales faptul că în contextul unei politici de macrostabilizare 3% este prea puțin pentru a avea vreun efect. PSC reflectă de fapt viziunea germană asupra a ceea ce înseamnă un buget sănătos.

  2. Lucifer spune:

    Autorul este prea optimist în general şi pentru România în mod special. Soluţia “doing business” o fi valabilă pentru marile puteri economice, nu pentru România cea subcapitalizată. Iar MFF-ul ar fi necesar, dar nu suficient. Şi apoi, cine să-l facă şi mai ales cine să-l aplice?
    Ca părere, criza va veni şi este mai aproape decât oricând. Fiindcă aşa nu se mai poate (aici autorul spune dar nu explică), nici cu relaxarea cantitativă, nici cu politica dobânzilor, nici cu off-shorre-urile, etc. De fapt motivaţia noii crize este indirectă: lupta a devenit multipolară, generalizată şi agresivă iar efectele vor fi ca la război: unii vor câştiga, alţii, mulţi şi mici, vor pierde.
    De obicei, cei mici vor pierde, dar vor fi şi câţiva “curcani” graşi….

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      Doing Business este mai important pentru economiile mici, care au nevoie de investiții străine decât pentru marile economii ale lumii. Doing Business este un indicator complex care cuprinde o mulțime de parametri.
      https://www.doingbusiness.org/en/reports/global-reports/doing-business-2019

      • Lucifer spune:

        Domnule, una e să roteşti 20 miliarde de € şi alta e să roteşti 1000 de miliarde. Contează mărimea capitalului dar şi viteza de rotaţie. Cine să facă asta în România? Apoi, România pierde sistematic din comerţ, avem un deficit comercial uriaş. Din cauza slabei eficienţe administrative (stat şi privat) dezvoltarea României prin comerţ va fi foarte lentă. Nu suntem în stare să facem o bursă ca lumea, sistemul bancar este subcapitalizat, forţa de muncă pleacă, etc. Mai e mult până departe. Iar chestia cu atragerea capitalului privat extern a devenit deja o gogoriţă. Repet, din comerţul cu bunuri şi servicii România PIERDE sistematic valoare adăugată.

        • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

          De acord cu tot ce spuneți. Doar ca Doing Business este bun și pentru investitorii locali, si pentru cei externi, si pentru toată lumea.

  3. Andrei spune:

    “în condiții de macro-stabilizare se poate ajunge la 4-5%”
    In Romania conditii de macro-stabilizare inseamna, -25% la salarii, taxe si impozite marite, mai departe o scadere abrupta de pib care in final va arunca datoria externa la peste 100%.

    Conteaza la ce te raportezi! In final bine nu are cum sa fie, cine a avut firma in 2010-2013 stie mai bine despre ce este vorba!

    In 2012 un magazin online cu un tva de 24% concura cu tarile din vest care aveau 6-10% +alte avantaje! O situatie similara va distuge 90% din firmele online! 10% vor fi cele care fac evaziune!

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      Dacă vă referiți la măsurile aplicate in România ele nu au fost măsuri de macrostabilizare. Dimpotrivă, măsurile aplicate in România si etichetate ca macrostabilizare au fost cauza intrării României în criză. Motivul real al aplicării măsurilor respective a fost structura finanțării băncilor din România la acel moment, care erau în principal finanțate din credite acordate de băncile mamă nu din capital intern românesc. În condițiile problemelor de lichiditate ale băncilor mamă, pe piețele externe, acestea aveau nevoie sa-și recupereze capitalurile din România înainte de termene.
      Măsurile din România au fost mai dure ca măsurile cerute Greciei care era în incapacitate de plată.
      Tehnic vorbind, prin reducerea salariilor și a sporurilor s-a inhibat consumul intern, prin măsurile fiscale (creșterea TVA) s-a redus ponderea valorii adăugate disponibilă pentru firmele Românești. Efectul a fost masacrarea capitalurilor românești, și în mod special a IMM-urilor care aveau marje brute reduse, și punerea sistemului bancar în situația de a avea o creștere spectaculoasă a portofoliului de credite neperformante. Printr-o lege a insolvenței cu proceduri greoaie și lente activele rezultate din insolvențe au fost blocate pe termene destul de lungi și astfel distruse ca valoare economică.
      Sper să avem o guvernare mai inteligentă de data asta.

  4. Paul Adam spune:

    ”Este aberant să vedem dobânzile negative în țările dezvoltate, pentru că asta înseamnă că ești practic plătit dacă iei bani si taxat să depui bani.”
    Exact așa ar trebui să fie ca să fie stimulată investirea banilor. Dacă investești câștigi, dacă-i ții la bancă și folosești banii ca mijloc de acumulare nu ca mijloc de schimb, pierzi. Dobânda pozitivă duce la o altă anomalie: Faci mai mulți bani pentru simplul motiv că ai deja bani și nu pentru că ai adăugat valoare în economie.
    Mai devreme sau mai târziu, va trebui să fie plătit cel care adaugă valoare și taxat cel care păstrează banii în scop de acumulare a lor. Vrei siguranța zilei de mîine? Fă o asigurare. Nu faci asigurare? pune-i la bancă, dar te va costa prin dobânzi negative. De ce? Pentru că siguranța, certitudinea, predictibilitatea sunt valori și trebuie să plătești pentru a le avea. La fel cum cetățenii unei țări plătesc taxe pentru siguranța pe care statul (se presupune) că o va returna.

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      Dobânzile negative sunt în primul rând o stimulare a consumului. Motivul este foarte simplu, este mai ușor de obținut un credit de consum decât un credit de investiții. Consumul are efect imediat în stimularea sau menținerea vânzărilor firmelor, în timp ce investițiile, chiar dacă sunt finanțate, se fructifică după doi, trei ani. Fructificarea investițiilor este imposibilă fără consum.

    • Lucifer spune:

      Schema Dvs duce la bogaţi din ce în ce mai bogaţi (mai ales că sunt susţinuţi de guverne) şi săracii devin şi mai săraci (fiind obidiţi prin taxe de aceleaşi guverne). În final, schema Dvs duce la moartea democraţiei.

    • Atentul spune:

      Paul Adam, nu inteleg logica dupa care zero dobanda la banci este necesara si de dvs. socotita ca fiind dreapta. Doar depunatorii germani au pierdut in ultimii ani prin “dobanzile” lui Draghi 600 miliarde de euro – cu atat sunt mai saraci germanii din cauza politicilor BCE(Banca Centrala Europeana). O mare parte dintre depunatorii germani la varsta pensiei, traiau de ex. din acumularile pe care toata viata le-au strans si depus la banci pentru un 3-5% pe an, din care va asigur ca multi traiau destul de decent. Ce este gresit ca dupa o viata cinstita, unde ai acumulat ceva bani dintr-o munca cinstita sa ai si ceva din dobanzile unei banci?? O logica intoarsa ar fi sa gandim altfel. Si da, zero dobanzi va aduce si noua criza europeana cand bancile nu vor mai avea lichiditati si de aici dezastrul european. siasta cu zero dobanzi doar pentru a salva Italia, Spania si Grecia(si un pic Franta!)Italia e mai saraca decat atunci cand a intrat in zona Euro!! Zona euro distruge toate economiile subrede, sau cele care nu se pot pune cu productivitatea nordului european – simplu!
      Va rog sa cititi Dr. Markus Krall si alti autori in domeniu.

      PS
      Vorbiti despre asigurare? Nici o asigurare din UE nu mai are dividentele pe care le-a promis acum 20-30 de ani…La zero dobanda intre banci…Criza e deja anuntata.

  5. Prototipescu Fanel spune:

    orice criza are ca efect recesiune, dar nu vad de ce o recesiune ar trebui sa fie urmata de o criza; criza e raspunsul ciclic al pietelor la ingineriile de crestere economica artificiala, pe baza de steroizi

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      Recesiunea este constatarea contabilă și statistică a crizei. Recesiunea se constată după începerea crizei. Recesiunea are un efect major în realitate datorită efectului psihologic, dar ea este cauzată inițial de criză. Recesiunea este caracteristică unei crize de amplitudine mare, care afectează întreaga economie.

      Efectul psihologic al recesiunii este de regulă inhibarea încrederii în economie și declanșează procese de optimizare a cheltuielilor în sectorul public și privat. Aceste măsuri au ca efect inhibarea consumului și implicit distrugerea agenților economici care au marje reduse. Se creează un proces care se auto-generează de șomaj, reducere a consumului, falimente, mai mult șomaj, mai multa reducere a consumului, mai multe falimente, șamd. Băncile se confruntă cu creșteri masive ale creditelor neperformante, și tind să prefere să crediteze statul decât economia, ceea ce generează amplificarea reducerii consumului și blochează investițiile private.

      • Prototipescu Fanel spune:

        recesiunea e un fenomen natural in conditiile in care creste productivitatea iar cererea de produse de folosinta indelungata tinde sa se estompeze; apoi vine guvernul si faciliteaza credite cu buletinul si cresteri salariale din pix, caz in care consumul excede necesitatilor reale; simplificand grosier, de dragul exemplului, consumatorul va tinde sa cumpare in 2ani televizoare si tigai cat pentru 5ani, productia initiala nu va fi suficienta, mai apar cativa concurenti in piata cu noi linii de productie, pana cand intr-un final cererea scadechiar sub nivelul productiei initiale si toti producatorii intra in criza vecina cu falimentul;
        bancile, in principiu n-ar avea o problema cu recesiunea, in conditiile in care la guvern e mereu mare foame de bani; criza se transfera la capitalul nebancar, care mereu achita nota de plata pentru suprainacalzirea economiei;
        criza incepe sa se manifeste violent cand cad bursele, ca urmare a distorsionarii pietei, toate riscurile fiindt desertate in sectorul investitiilor, de unde capitalul va avea toate motivele sa fuga spre zone mai sigure, cum ar fi finantarea statului;
        desigur, e usor sa concluzionezi ca taierea salariilor a avut ca efect inhibarea consumului, mai ales daca ignori realitatea ca piata otelului s-a prabusit pur si simplu, din motive mult mai grave decat diminuarea cu 25% a salariilor bugetarilor;
        nu cred ca ma puteti convinge de oportunitatea masurilor de combatere a recesiunii tocmai prin descurajarea sistematica a orientarii naturale a capitalului spre fonduri de investitii si societati pe actiuni;
        ,

        • Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

          Capitalul se orientează în mod natural către fonduri de investiții pentru că au o competență mai ridicată în administrarea fondurilor decât posesorii capitalului. Nu știu și nu am auzit nicăieri de inhibarea acestei tendințe de către stat. De altfel fondurile au un rol esențial în administrarea capitalurilor având în vedere probabilitatea foarte ridicată ca moștenitorii creatorilor capitalurilor să fie incompetenți în administrarea lor. Posesia banilor nu este competență de nici un fel.

          Băncile au o foarte mare problemă cu crizele. Atunci când bunurile cu care se garantează creditele își pierd valoarea, atunci când clienții intră în default în procentaje semnificative, băncile au realmente probleme.

          Capitalul nebancar este dependent de consum pentru a genera venit. Fără venit capitalul se depreciază, Capitalul nebancar plătește nota de plată a scăderilor salariale.

          • Prototipescu Fanel spune:

            “Capitalul se orientează în mod natural către fonduri de investiții pentru că au o competență mai ridicată în administrarea fondurilor decât posesorii capitalului. Nu știu și nu am auzit nicăieri de inhibarea acestei tendințe de către stat.”
            desigur, e o lume libera: nici nu mai conteaza cat de libera e concurenta, cat de echitabile sunt distribuite riscurile si reglementarile si care e contributia statului la distorsionarea pietii…

            “Băncile au o foarte mare problemă cu crizele. Atunci când bunurile cu care se garantează creditele își pierd valoarea, atunci când clienții intră în default în procentaje semnificative, băncile au realmente probleme.
            Capitalul nebancar este dependent de consum pentru a genera venit. Fără venit capitalul se depreciază”
            e o diferenta majora intre o ipoteca cu valoare care tocmai s-a prabusit (stiti dvs. de ce) si o investitie al carei plan de afaceri este dat peste cap; ambele sufera deprecieri, insa cea din urma cere bani in continuare (inclusiv din partea bancilor), pana la faliment sau pana la insanatosirea increderii in stabilitatea pietii .

    • Constantin spune:

      “…orice criza are ca efect recesiune, dar nu vad de ce o recesiune ar trebui sa fie urmata de o criza”

      E o lecuță altfel.

      Depinde la ce fel de crize ne referim și cum le definim pe fiecare.

      Criza economică de acum 10 ani ne-a oferit literatură suficientă cu privire la temă, probabil cunoscută și autorului articolului, și cred că este suficient să o parcurgem pentru a găsi răspunsuri la întrebările exprimate în acest text.

      Altfel, în economie, criza poate fi bugetară, financiară, bancară șamd. dar ne-am obișnuit să ne referim la crize ca fiind starea de recesiune economică. Carevasăzică, așa definim convențional criza economică, prin manifestarea recesiunii. De fapt, crize sunt toate abaterile neprevăzute de la funcționarea normală a sistemelor.

      Așadar, legătura dintre criza economică și recesiune nu este biunivocă. Dacă e doar un trimestru de recesiune nu e criză. (Convențional, desigur, pentru că de fapt este criză și poate fi chiar una gravă!) Dar, dacă zicem că e criză, este musai și recesiune.

  6. Harald spune:

    România este mai pregătită de criză ca niciodată.

    Da. Mai ales când cele 80 – 100 de milioane de euro pe care le trimite diaspora în țară în fiecare săptămână se vor reduce la jumătate, se va dovedi că România era nemaipomenit de pregătită pentru criză.

    UK a încheiat deja pe minus Q2, așa cum scriam în urmă cu câteva luni. La fel ca și în 2008, scăderea a început în UK cu câteva luni mai devreme decât în State. Iar când firmele care vând baloane de săpun în State (Tesla, Uber) or să intre sub protecția legii falimentului, inclusiv companiile care angajează programatori în RO or să-și reducă activitatea. În 2000, la criza dot com-urilor, găseai programatori pentru un sandwich și o Cola, nu revendicau mai mult :)

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      Pe orice indicator doriți, România este într-o poziție mai bună ca în 2007-2008.

      • Harald spune:

        Ce încerc eu să spun este că indicatorii sunt misleading. Cum e cu criza din 2016, cea pe care o prevestea Baltic Dry Index? :)

        Într-o lume normală, statistica ar trebui să spună ce s-a întâmplat, nimic mai mult. În post-modernismul zilelor noastre, indicatorii devin un scop în sine, astfel încât ajung nerelevanți.

  7. AT spune:

    In conditii de neo-protecționism și neo-mercantilism, criza e amanata, dar marii experti insista ca neo-protecționismul și neo-mercantilismul este catastroficul drob de sare care ne paste. Fermierii britanici au, cica, mai multe sanse de supravietuire in competitie cu toata Europa decat in competitie cu alti fermieri britanici.

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      Fermierii din Scotia știu că nu vor produce niciodată struguri la fel de buni ca cei francezi, și că în Scoția nu se va consuma niciodată tot laptele care se poate produce. Francezii nu vor putea niciodată produce destul lapte pentru cât pot consuma francezii și vor produce mai mult vin decât pot consuma francezii. Apare un schimb, laptele scoțian acoperă nevoia franceză și vinul francez acoperă nevoia scoțiană. Schimbul este reciproc avantajos.

      Dar nici fermierul francez nici cel scoțian nu pot concura cu corporațiile care folosesc animale și plante modificate genetic, steroizi, îngrășăminte, pesticide, insecticide, etc. Poate produsul francez si cel scoțian este mai natural, și mai sănătos, dar este mult mai scump decât produsul corporatist, nu are marketing, ambalaje, rețele de distribuție, care să permită o concurență reală.

      • Harald spune:

        Fiscalitatea europeană excesivă duce la dependența excesivă de preț a vânzărilor, așa ajung corporațiile să aibă câștig de cauză. Într-o lume normală, laptele (produsele lactate, la modul general) n-ar trebui să fie treaba corporațiilor, la fel cum pâinea nu e treaba corporațiilor. Dar într-o lume suprafiscalizată, totul devine treaba corporațiilor.

  8. mafalda spune:

    Sarmanul lup , credea ca vine, Scufita Rosie si bucuros nevoie mare, sa dus la Tirg , sa ii ceara Leului un imprumut . Leul(dar nu ala romanesc ), marinimos din fire ,ii da lupului bantii si ca un conducator de breasla , il sfatuieste parinteste , Sa faci bine sa cumperi pentru Scufita si alune si banane si sa nu uita buchetul de flori, ce sta pe masa . Daca nu iti ajung banii , fa bine si te intoarce , sa iti mai dau citiva ,dar nu uita , imi esti dator si daca nu platesti la termen, sigur iti voi lua pielea de pe tine . Lupul, bucuros din cale-afara , cumpara tot ce ii spuse leul , ba si mai mult , chiar daca ramase dator si la bacan. Dar ce sa vezi , Scufita nu veni singura la LUP , o aduse si pe Bunicuta si sarmanul Lup ,pleca degraba sa mai cumpere cite ceva . Finalul il stie toata lumea si Bunicuta si Scufita , au mincat pe saturate ,iar lupul cel frumos, a atirnat pe sirma ,pret de multe zile ,primind cite o scatoalca de la LEU ,ce ingaduitor din fire fiind , nu la jupuit de blana , ca doar Scufita o sa mai vina si altadata in vizita . Criza vine , vine , vine , calca totul in picioare . Cind o economie, este obligata sa faca imprumuturi ,ce pun in dificultate generatiile viitoare , cind o economie creste in mod artificial salariile si pensiile din motive politicianiste , cind diferenta de salarii dintre privat si Stat este de 1 la 2 , in favoarea salariilor la Stat , cind pensiile speciale sau salariile speciale, depasesc cu mult pe cele obisnuite , cind investitiile nu reprezina mai nimic , din suma minima necesara, cind dezvoltarea se bazeaza pe consum , cind societatile comerciale sunt obligate sa faca evaziune , pentru a putea rezista , cind o parte a natiunii munceste , doar ca sa sustina alta parte ,ce politic primeste recompense (salarii , pensii , prime etc ) nemeritate,cind nu ai functionari in stare sa semneze si sa conceapa un contract, pentru indiferent ce , din frica si necunoastere, atunci vine Leul si o beleste de blana(pe economie desigur ) . IN CURIND.

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      E un fel de fetiș și o mare neînțelegere despre consum și economie. Fără consum nu exista economie. E un fel de fetiș și cu investițiile. Tehnic vorbind faptul ca statul toarnă miliarde în tot felul de cumpărături scumpe se numește investiție, dar economic vorbind doar bunurile care generează venituri sau beneficii se pot numi investiții.

      Ce aveți oameni buni cu consumul? Fără consum nu se recuperează investițiile private. Fără consum nu există piață sau concurență. Poate părea inteligent ca statul să taie salarii și să facă cumpărături scumpe dar în realitate e o prostie. Nu statul face investiții reale ci companiile, și pentru ca investițiile reale să fie fezabile e nevoie de consum.

      Investițiile reale de stat sunt cele în infrastructura, în primul rând, educație, cercetare și sănătate în al doilea rând. Dar realmente investițiile de stat se fructifică foarte lent. Tocmai de aceea statul le face nu sectorul privat.

      De exemplu, să tai salariile cu 25% ca să faci săli de sport în comune fără copii și locuri de joacă în mlaștini este o prostie deși tehnic vorbind reduci consumul ca să crești investițiile. Practic este o metodă perfectă ca să distrugi oameni, care au credite și nu le pot rambursa, să distrugi bănci, care se umplu de neperformante, comercianți și producători care depind de consumul respectiv, și să umpli buzunarele clientelei politice. Asta nu este macrostabilizare ci redistribuire de tip ”crony capitalism”. Eu prefer investițiile private investițiilor publice la orice oră.

      • victor L spune:

        Un scenariu inventat.
        Cind s-au taiat salariile cu 25% pentru a face sali de sport?

        • Harald spune:

          Povestea cu salile de sport a inceput-o Adrian Nastase, sub pretextul pariului cu Ion Tiriac, dornic sa-i ofere premierului un Mercedes cadou.

      • quovadis spune:

        In definitiv ce este statul ? Statul are rolul de a colecta taxe si impozite de orisice fel , de la totalitatea cetatenilor unei tari , fie ei angajati la stat sau la privat , concomitent cu colectarea tuturor obilgatiilor materiale, ce revin in sarcina tuturor entitatilor economice existente pe teritoriul tarii si redistribuirea acestor sume , prin ministere si agentii statale ,de presupus cu scopul de a dezvolta tara .Entitatea economica numita privat , are propriul plan de dezvoltare si de investitii , ce interfereaza cu statul ,doar atunci cind este necesar ca acesta din urma , sa facilitaze utilitati de orsice fel, ce interconecteaza un sistem mic, intr-un alt sistem macro . Consumul este in principiu benefic, atunci cind rezultatul lui este pus in legatura cu investitiile , ce produc la rindul lor, dezvoltare , locuri de munca si mutatii in sistemul invechit de gindire , mai pe inteles ,cind produce inteligenta ,ce da nastere la competenta si concurenta intre noi toti . Cind consumul are ca unic scop , sau mai bine zis cind profitul obtinut , se duce doar in salarii si pensii , uneori exagerate si politic repartizate ,pe grupuri de interese ,concomitent cu imprumuturi masive , cu dobinzi mari ,ce vor afecta cetatenii viitori ai tarii , atunci totul poate fi catalogat ca o manipulare in interes propriu a intregului . Ideea ca doar entitatile private sunt de preferat in producerea de investitii ,are doar o latura si nu contine intregul . Statul are rolul lui in aceasta ecuatie si marile structuri statale, de la aeroporturi , sisteme de cale ferata , sisteme de produs si distributie energetica , investitii militare si civile in infrastructura s.a.m.d ,trebuie sa contina si o componenta majoritara de investitie statala (este foarte bine daca se pot atrage si privati ) , din singurul motiv ,ca toate aceste structuri , raman parte componenta a unui interes major si national de dezvoltare in timp .

        • Harald spune:

          “Marile structuri statale” (aeroporturi, cai ferate etc) fac parte din sistemul economic al anului 1930. Erau bune intr-o Europa devastata de primul razboi mondial, au fost bune si in Europa devastata de al doilea razboi mondial, insa astazi ele genereaza subdezvoltare.

          Aeroporturile trebuie sa fie private, iar caile ferate asemenea. Cine nu intelege pe ce se bazeaza succesul modelului economic american va trebui sa mearga la loc cu verdeata, altfel nu se va schimba nimic in Europa, doar se va adanci saracia.

          Un singur exemplu, telecomunicatiile, monopol de stat pana in anii ’80: cum ar fi evoluat telefonia mobila si accesul Internet, daca s-ar fi ocupat exclusiv statul de ele? Asta ii uneste pe vechii comunisti si pe noii progresisti, etatismul. Iar rezultatele se vad cel mai bine la Otopeni, desi are un numar de pasageri sub Luton. Ce-ar face daca ar fi de 5 ori mai multi, gen Heathrow?

      • Explicit spune:

        Cum ar fi daca taxele si impozitele colectate s-ar duce in investitii de dezvoltare mai mult decat in salarii si pensii? Daca tot ma decapitalizezi tu, stat, hai sa construiesti ceva de care eu, platitorul acestor bani, am nevoie ca sa functionez!

        Costul mare pe munca din toti acesti ani nu s-a vazut si nu se vede in dezvoltare. S-a vazut in cresterea aparatului de stat, in contracte oneroase cu firmele afinilor politici si in cresteri de pensii. Sigur ca e nevoie sa creasca si pensiile, dar nu poti duce banii preponderent acolo pentru ca inseamna ca ne vindem de prin casa pentru mancare si intretinere. Dupa care statul se imprumuta, stiu, ca sa ce?
        Ca sa dezvolte ceva pe termen lung? Nu! Ca sa nu rupa acest ciclu toxic prin care bani obtinuti din activitati lucrative sunt topiti in importuri, de data asta, ca privatul ala autohton nu mai are cu ce sa produca, deh, a avut grija statul sa nu-i lase prea multi bani pe mana.

        Privatul nu poate functiona asa; privatul din economia reala, ala mic si neimportant in Romania, are doar doua optiuni de functionare: bani din economiile sale sau din credite. De credite nu se apropie foarte multi si pentru ca bancile au castiguri frumoase de la marele lor client, statul, si nu sunt orientate catre privatul asta autohton.

        Raman economiile. Adica bani deja impozitati care produc alti bani din care, ghiciti ce, statul culege iarasi o parte tot mai mare ca sa ii dea pe autostrazi, sanatate, edcuatie? Nu! Statul vinde de prin casa pentru mancare si bautura, exact ca betivul si lenesul satului. Si numeste asta, pompos, “crestere economica bazata pe consum”.

        • Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

          1. Importurile nu le face sectorul de stat ci cel privat.
          2. Consumul este venitul sectorului privat. Acest venit este unul din factorii care influențează capacitatea de creditare, recuperarea investițiilor etc.
          3. Salariile mari după părerea unora sunt mici comparabil cu cele din EU. Rezultatul este inevitabil migrația. Firmele românești concurează pe piața europeană pentru forța de munca.

  9. ioan spune:

    Definitia unei recesiuni este pe scurt urmatoarea: scaderea produsului intern brut in doua trimestre consecutive. Privita doar din aceasta perspectiva, primeaza sentimentul negativ. Trebuie totusi diferentiat/nuantat putin si privit pe tari. Luam o tara X care are o crestere de putin peste 0%, doua scaderi consecutive ar pune guvernul acelei tari serios pe ganduri si s-ar gandi si ara plica stimuli financiari care sa suporte si sa salte economia. Daca ne uitam la China/India cu cresteri economice de >6%, atunci o scadere a 2 trimestre consecutive nu e mare lucru si s-ar putea interpreta doar ca o incetinire a economiei. La asemenea cresteri economice de >5% viseaza atat SUA cat si UE…..asa ca despre ce vorbim aici? Criza economica? Local, probabil, la nivel mondial nu

    Avem un ciclu economic destul de inaintat si evident augurii pesimisiti urla “criza! Criza!”. Daca o tot dai una intr-una ca vina criza, candva vei avea intr-adevar dreptate.
    Din 2008/2009→2019 am avut crestere economica sustenabila (la nivel mondial) Bursele au atins recorduri dupa recorduri insa au avut si loc corecturi (lucru total firesc in economie).

    Din pacate crizele politice actuale la care nu se gasesc solutii viabile sunt ca o sabie a lui Damocles asupra economiei mondiale, iar fiecare tweet spus fara noima de mai marii lumii, risca sa trimita mai ales bursele la vale si sa spulbere astfel miliarde de €/$ din capitalizarea firmelor.
    As numi aici:
    - bufonul trump // Brexit-ul nerezolvat impreuna cu un alt bufon → Boris Johnson // Italia si populistii lui Salvini // razboiul economic SUA-CN // State totalitare (Rusia, Venezuela, Iran, Turcia)
    - politicile monetare are bancilor nationale (FED, Banca Europeana, BOJ) de a tine dobanzile joase, chiar negative in speranta de a salta inflatia la un nivel de 2-3% si de a evita o deflatia

    Revenind la burse → legaturile existente sunt atat de stranse si conectate incat orice zvon/informatie atat positiv cat si negativ poate misca bursele foarte puternic. Cu atat mai mult cu cat algoritmele iau locul oamenilor in tranzactiile bursiere. De aceea corecturi puternice ale burselor de 3-5% sunt mai degraba rezultatul spiritului de turma ale investitorilor institutionali care cu ajutorul algoritmelor matematice a la “stop-loss order” arunca pe piata milioane de actiuni ceea ce duce pretul in jos si in final culoarea burselor de pe verde → rosu.

    O ultima remarca: Datorita datelor existente, americanii spun ca o recesiune urmeaza unei inversii a dobandei a obligatiunilor de stat. Anume atunci cand pt obligatiuni pe termin scurt (2ani), investitorul primeste o dobanda mai mare decat daca ar investi in obligatiuni pe 10 ani. In acest caz o recesiune s-ar instala in decurs a ca. 18 luni. In aceste luni, bursele cresc de obicei (ca din inertie proprie) dupa care are loc o cadere graduala (nu brusca) de ca 3% pe luna.

    La nivel national, avem crestere economica bazata pe consum si nu pe investitii astfel in cazul unei recesiuni mondiale, nu cred ca RO scapa usor ci va da cu capul de parete exact ca in 2008/2009 cand guvernul de atunci spunea sus si tare: “Du-te domne de aici, criza ne va ocoli cu siguranta!

    • Ioan spune:

      @Ioan- draga domnule, te rog eu frumos să-ți mai adaugi ceva la pseudonim astfel încât să putem fi diferențiați. Nu de alta, te vei trezi banat din principiu la articolele unui popular contributor și s-ar putea sa nu înțelegi de ce.
      Am o relație specială, dezvoltata in ani de contre pe câteva linii clare de discuție cu unii (Harald, Svejk,…) și n-aș dori sa fie in confuzie vreun moment cu privire la interlocutor.
      Referitor la articol, ma bucur sa aflu de la un specialist in economie că România este într-o situație echilibrata, nu datorita guvernării PSD, care prin Dragnea și consilierii sai israelieni a cochetat de câteva ori cu idei neortodoxe de tipul ” wage led growth” , cat datorita profesionalismului BNR. Privind retrospectiv, după treizeci de ani de tranziție, in peisajul dezolant de degradare a capacităților intelectuale ale instituțiilor publice din România, putem spune că BNR, Mugur Isărescu și echipa din jurul său, reprezintă o ancoră de stabilitate pentru tara asta. Avem oricum la nivelul clasei politice și a bransatilor la contracte cu statul o aplecare spre bani câștigați ușor prin speculații, oare ce ar fi fost daca am fi avut și variații continue ale cursului de schimb puse la cale de diverși insideri gen Lucian Isar, sau de unii cu apucături de mari combinatori semi-mafioti tip Sorin Ovidiu Vântu sau Dinu Patriciu.
      Referitor la criza care se prefigurează ar trebui să spunem clar că va fi rezultatul politicilor economice ale actualei administrații americane . Daca crizele precedente și-au avut originea în diverse “Caritas”-uri , scheme Ponzi gândite de diverși privati, asistam în premieră la o criza indusa intenționat de un guvern al unei țări incapabilă să facă față ordinii mondiale construite de ea timp de un secol și care a ales acesta cale pentru a bloca ascensiunea unor rivali economici, militari, chiar și anumite trenduri globale care-i amenință pârghiile de dominare, cum ar fi înlocuirea combustibililor fosili in producerea energiei și în transporturi.
      Daca nu ești în mod particular un fanatic de dreapta, rămas agățat cu mintea în normele secolului trecut, în lupta de clasă și care își învață copii să tragă cu pistolul de mici și ma gândesc că grosul populației americane de pe cele două coaste nu este așa, există posibilitatea să fim scutiți de o recesiune majora prin acțiunea votantului american la alegerile din 2020 și revenirea SUA cu picioarele pe pământ.
      Țin minte cum la începutul mandatului lui Trump, am fost puși la curent rapid cu noua orientare a politicilor americane, cu întoarcerea spre interior și cu autosuficienta resurselor în articolele domnului Cranganu despre statutul de superputere mondială singulara a SUA.
      N-am nici un dubiu că decuplarea SUA de piața mondială va duce la stagnare pentru companiile americane și prețuri mari pentru consumatorul american in ciuda resurselor naturale.
      Exista o mulțime de companii globale non-americane, europene, japoneze, coreene, chinezești și indiene, exista peste 7 miliarde de clienți disponibili in restul lumii, așa că lucrurile vor merge mai departe. În cazul particular al SUA și poate al UK, mesajele de pericol cu privire la pericolul globalizării si Al ascensiunii Chinei și a UE, precum și fluturarea unor acțiuni decisive care sa pastreze sau sa restaureze dominația mondială cu prețul unor suferințe pe termen scurt, ar putea avea ecou la unii votanți. In restul lumii aceste idei nu vor prinde in primul rand pentru că ar duce la creșterea prețurilor produselor uzuale: mașini, electronice, etc… .Vedem cum dezvoltarea unui nou produs necesită sume uriașe disponibile doar unor actori globali. Își închipuie cineva revenirea la electrocasnice si mașini produse domestic, și care ar trebui folosite 15-20 de ani ca și în anii 70? Telefoane pe care sa le schimbam la 8-10 ani rămânând la aceleași performanțe? Eu nu cred in așa ceva. Sa nu uitam că încă nu există consecințe evidente pentru votanți. Mai discutam când vor apărea primele scumpiri și mai ales când votantul american va trebui să aleaga intre un produs de import (vândut la miliarde de consumatori-cu problemele de fiabilitate rezolvate) de calitate și un produs autohton cu probleme de calitate din nou repatriatele industrii. Tesla spre exemplu, nu prea reușește să se organizeze cu producția în ciuda cererii și a capitalului suficient. Până la Toyota, pentru Elon Musk este un drum spre Marte.
      Calea pe care a apucat actuala administrație americana prin targetarea companiilor globale de vârf ale rivalilor economici, daca va fi urmată de un răspuns similar din partea opusă, așa cum este logic in lumea reală, va afecta puternic interesele corporațiilor americane și va rezulta într-o presiune crescândă asupra politicului. Izolaționiști vor fi în curând prinși ca într-o menghina intre interesele pe termen lung ale companiilor și nemulțumirea votanților. Numai sa apară primele consecințe reale. Câțiva ani pot și americanii să strângă din dinți să vadă dacă iese ceva din aceste politici, dar nu cred că pot dura decenii. Populația SUA este prea mica ca pe seama puterii sale de cumpărare companii autohtone sa poată ține pasul cu lumea mare.
      Personal nu cred că globalizarea mai poate fi oprita, cel mai bun lucru ar fi sa ne focalizăm pe organizarea situației, menținerea ordinii și pe asigurarea unui ” level playing field”.

      • ioan_s spune:

        @ioan – ok. am inteles :)

        Aceasta stare de fapt, anume suprematia chineza in secXX nu o putem nega si nici stopa. Ceea ce incearca SUA, e sa mentina o stare de fapt aflata la apogeu. In topul actual FORTUNE 500 ale celor mai mari corporatii din lume, SUA sunt reprezentate cu 121 de companii. China este prezenta cu 119 companii. Aproape pari. In decursul acestui an, SUA va preda stafeta Chinei and that’s a fact.
        China are o strategie bine pusa la punct cu “one-belt” (restaurarea drumului matasii). Are investitii in peste 60 de tari direct interesate/”lovite” de acest proiect. Pe cand SUA cu a ei « america first” se retrage tot mai mult de pe scena politica incercand economic sa-i puna bete in roate Chinei (vezi cazul Huawei), acestia din urma isi urmaresc interesele strategice pe termen lung. Aceste companii aflate in Top 500 dar nu numai cu sprijinul statului dau in multe cazuri tonul caci si din partea regimului chinez sunt definite sectoare strategice: Vezi inteligenta artificiala, transport autonom, robotica & big data, industria 4,0, standardul 5G si biotechnologie.

        Cine mai crede ca China este “copy-cat”-ul si atelierul lumii se inseala amarnic. Doar ca fapt divers: In 2017 China a preluat stafeta in ceea ce priveste numarul patentelor inregistrate la nivel mondial → 43,6%. SUA are “doar” parte de 19,2%.

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      Este perfect posibil ca statul să urle ”CRIZĂ” și să pună oamenii de rând să strângă cureaua și să jefuiască cu nerușinare bugetul cu ”investiții” de un volum care să facă DNA-ul complet irelevant. Nu suntem noi de vină, criza e de vină, noi luăm măsuri drastice și dramatice.

      Este perfect posibil ca politicienii să taie fondurile de medicamente, pacienții să moară, și cu justă mânie aceeași politicieni să urle că medicii sunt de vină si să le taie salariile ”monstruoase și nesimțite”.

      Este perfect posibil să nu investească statul în cercetare nimic, și după aceea să urle că cercetarea este ineficientă, universitățile sunt de vină, hai să le tăiem salariile nesimțite.

      Noi facem investiții, ca să ieșim din criză, facem studii de fezabilitate de milioane la proiecte pe care nu vrea nimeni să le finanțeze, facem proiecte și începem tot felul de proiecte care au relevanță și beneficii absolut nule, din banii tăiați cu justă mânie și dreptate.

      Asta nu e economie, asta nu e macrostabilizare, astea sunt găinării.

      Sper să avem ceva guvernanți mai responsabili de data asta.

      Consumul înseamnă utilități pentru populație care au făcut obiectul unor tranzacții legale, impozabile. Risipa cu care unii confundă consumul e cu totul altceva, și se poate găsi sub orice formă, dar, cel mai adesea, în investiții fără noimă.

  10. dorin valeriu spune:

    Atata doar ca la noi, in climatul asta de incrancenare politica, o discutie serioasa pare , deocamdata, imposibila. Cu alde Citu, Caramitru, Dumitru, s.a. Poate la nivel academic, pe undeva …

    • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      Logic ar fi ca pentru unele teme, indiferent de temele zilei și puterea zilei să existe o consecvență pe anumite teme. Dezbaterea sau lupta politica trebuie să fie pe alte teme.

  11. mar spune:

    felicitari pentru obiectivitate si impartialitate politica. mai rar in ultima vreme analize economice documentate si fara verdicte si pareri categorice…atotstiutoare.

  12. Dan Coe spune:

    Ar fi bine daca stabilitatea Romaniei ar asa solida, dar precedenta criza ne arata cu totul altceva.Daca ar fi sa ne luam dupa mine fiecare individ trebuie sa-si urmeze propriile interese avand grija sa nu afecteze interesele societatii. Criza se va declansa doar cand cei care pot infuenta decisiv pietele o vor putea valorifica la maximum.

  13. padre spune:

    Mai in gluma, mai in serios. criza este deja prezenta, produce efecte vizibile si este comentata mai in gluma, mai in serios, desigur. De ce ?
    Pentru ca se poate, se practica si in contextul acesta nimeni nu mai zice nimic efectiv, doar glumeste cu vagi accente de seriozitate, pe ici si colo ca sa nu sara cititorul de fund in sus. Bineintels ca cititorul care traieste in Romania reala si care achita intreaga nota de plata aproape inconstient; cica asa ar functiona democratia in tara unde statul controleaza economia la sange si recompeneaza angajatii, la stat desigur, generos pe langa opulenta politicienii alesi!
    Si cu asta am spus totul despre lupul care urla crizat la luna, despre mieluseii care platesc regulat statul ca sa alimenteze aparenta de democratie doar pentru unii, in timp ce restul dezbate in gluma un subiect atat de serios ca economia sustinuta decat pe consum si din imprumuturi.
    Deseori ma intreb cu amaraciune si extaz in egala masura, oare economia reala a unei tari taiate in 2 de politica democratica care separa statul de tara, poate fi inca tratata mai in gluma, mai in serios chiar si atunci cand necalificatii aleg exilul occidental ca sa-si descopere afinitatile creatorii intr-un mediu decent, onorabil, avantajos atat pentru angajat cat si pentru angajator ?
    De ce ?

  14. Dedalus spune:

    Lipseste perspectiva politico-economica. Capitalizarea afacerilor romanexti e minima. Resursa umana e Vai mama ei. Coada sus nu tine loc de responsibiliti si cunostinte. Diversificarea economiei romanexti e minuscula. Exporturile sunt dar de fapt sunt doar misculatii statistics.

    In asemenea coonditii Romania nu are economie de piata competitiva si nu va avea cum sa o dobandeasca doar prin cosmetizari si masuri anti piata.

    Prin urmare nu redesiunea ma sperie ci faptul ca in loc sa need gandim cum sa facem sa avem piata functionala si concurenta ne spargem capul cum sa facem sa fim dating afara de la ospat. Dar tot asta vom pati, nu din cauza recesiunii ci din cauza puturoseniei si a nostalgiilor comuniste.

    • Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

      In privința pieței competitive aveți dreptate. Din păcate primează o viziune monopolista.

  15. JK spune:

    Lupul n-a venit, doar bunicuța arată ciudat: are nasul lung, urechile lungi și păroase și are o uitătură ciudată. O s-o ducem la radiografie să vedem dacă n-a îghițit din greșeală vreo DeutscheBank și dacă n-a fost vrăjită de pariorii de la Goldman-Sachs.

  16. Absurdistan spune:

    Inca mai prohodesc comentatorii, otraviti cu sindromul toxic anti-Trump, viitorul SUA. Pling cu lacrimi de crocodil si spera ca tradatori, corupti, socialisti si pro-islamisti vor “salva lumea in SUA”, fiind alesi ca in “mai avansata” Europa.

    Intre timp, in lumea reala, SUA o duce mai bine decit niciodata, in vreme ce Germania plateste deja prima nota de plata (cu altele, mult mai dureroase, sa vina in trimestrul urmator und so weiter) pentru merchelelile desantate. Economice, jihadiste si globaliste.

    Nu-i nimic, agentii nemti/rusi/chinezi (cam tot aia e, ca doar nu e Jimmy Carter mare sef la Gaz-promul rusesc ci Schröder) n-au decit sa se marineze pina la paralizare in toxinele propriilor fantezii revansarde. O experienta placuta!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Bradut Bolos


Bradut Bolos

Economist, Doctor în Finanţe, absolvent al UBB Cluj Napoca, lector la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş vreme de 13 ani, a activat în cadrul AIESEC şi SMUCR a fost A... Citeste mai departe


E randul tau

Reducerea planului cadru Este absolut necesara. Cu indiferent ce scandaluri si riscuri. Nu as ...

de: Dedalus

la "Câteva sfaturi pentru viitorul ministru al Educatiei"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

octombrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)