joi, martie 28, 2024

Maia Sandu, invitată la București. Ce am putea oferi concret?

M-a bucurat săptămâna trecută invitația dnei Dăncilă adresată dnei Maia Sandu de a face o vizită la București și cred că într-adevăr se impune un ”reset” în relațiile oficiale dintre cele două țări. Ar fi o ocazie să ne spălăm rușinea de a fi susținut ani de zile regimul unui oligarh detestat de public, dar și o oportunitate de a restabili încrederea și de a ajuta concret, cu inițiative care ar fi în beneficiul direct al cetățenilor din Moldova și ar sprijini și cursul european al țării.

Noi la EFOR am făcut anul trecut o mini-campanie, Reconnect Moldova, în care susțineam câteva idei concrete, de lucruri posibile fără eforturi substanțiale, fără cine știe ce investiții colosale, mult mai relevante pentru bunăstarea cetățenilor decât declarațiile sforăitoare și realizabile pe termen scurt. Cât de greu o fi să finalizăm un proiect început prin 2014 de conectare la rețeaua noastre de gaze – și pentru care mai și avem cofinanțare europeană? Dar să punem din nou în grila TVR singura emisiune dedicată Moldovei, care a fost desființată anul trecut? De ce nu ne putem lupta ca roamingul european să fie valabil și pentru Moldova? De ce nu folosim președinția României a Strategiei Dunării, anul acesta, pentru a construi legături puternice și schimburi între antreprenori locali, administrații locale, oameni de pe ambele maluri ale Prutului?

Una din principalele îngrijorări exprimate la București a fost că, prin coaliția conjuncturală ACUM-PSRM, Moldova riscă să derapeze spre Rusia. Posibil. Dar ce pârghie mai bună de control ar putea avea rușii decât monopolul total asupra surselor de energie ale Moldovei? Dacă temerea oficialilor de la București este posibilul derapaj spre Rusia, dacă realmente dorim să susținem cursul european pentru Moldova, ar trebui să pornim chiar de la energie, cu soluții concrete pentru posibilul șantaj rusesc, și să lăsăm puțin trăncăneala geopolitică la o parte.

Ca să vorbim doar despre energie, acum o săptămână lansam la Chișinău împreună cu colegii Denis Cenușa și Sergiu Tofilat un raport prin care arătam ce trebuie făcut pentru ca Moldova să aibă acces la gaze naturale și din alte surse în afară de Gazprom. Pentru context, Moldova depinde 100% de gazele rusești, care sunt folosite și pentru producția de energie electrică, atât producția internă (la CET-urile din zona Chișinău și Bălți), cât și pentru importurile de energie electrică din Transnistria. În alte cuvinte, dacă, din diverse motive, Gazprom închide robinetul de gaze, Moldova rămâne în frig și beznă. Riscul este cât se poate de real: contractul prin care Moldova se aprovizionează de la Gazprom expiră la sfârșitul lui 2019 și trebuie negociat din nou; iar Gazprom cel mai probabil va ocoli peste 2-3 ani tranzitul prin Ucraina cu conductele noi Nord Stream și TurkStream, ceea ce ar însemna că niciun metru cub de gaze rusești nu ar mai putea ajunge în Moldova pe rutele actuale. Întârzierile în finalizarea interconectării cu România lasă Moldova într-o poziție de negociere cu Gazprom foarte dezavantajoasă lunile acestea: cu totul altfel ar fi arătat lucrurile dacă măcar teoretic Moldova ar fi avut alternativa importurilor prin România. Trebuie menționat și faptul că România este integral responsabilă cu acest proiect de interconectare: Transgaz se ocupă atât cu investițiile de pe teritoriul României (două segmente de conductă și două stații de comprimare), cât și cu cele de pe teritoriul Moldovei (conducta Ungheni-Chișinău).

După părerea mea, dna Dăncilă ar trebui să pună pe masă câteva propuneri concrete, care ar putea ajuta imediat Moldova și ar și convinge că suntem realmente un partener serios de discuții, lăsând în urmă ce s-a întâmplat până acum.

1. Transgaz, responsabil cu întreg proiectul de interconectare, trebuie să fie lăsat în pace să își facă programele de investiții. Asta înseamnă fără presiuni pe Transgaz să cedeze aproape tot profitul ca dividende la bugetul de stat, chestiune care pune dificultăți majore pentru cofinanțarea și atragerea de credite pentru interconectarea cu Moldova. Transgaz are de finalizat în următorii doi ani proiectul Onești-Gherăești-Lețcani (două segmente de conductă și două stații de comprimare), pentru care are bani europeni doar pentru 30%, iar restul de 70% trebuie acoperiți din fonduri proprii și credite; și conducta Ungheni-Chișinău, acoperită tot din credite BEI-BERD care ar fi rambursate din tarife sau (în cel mai rău caz) fonduri proprii. Transgaz trebuie lăsat să se ocupe de aceste investiții, nu să fie presat să intre în proiecte care nu au nicio legătură cu obiectul său de activitate, cum ar fi rețele de distribuție în fiefurile unor baroni locali.

2. Abrogarea de urgență a OUG 114 (plafonarea temporară a prețurilor pentru gaze, fiscalitate excesivă pentru companiile energetice) și a prevederilor restrictive din Legea Offshore (fiscalitatea făcută pe genunchi, restricțiile de tranzacționare) care au determinat investitorii să-și suspende măcar temporar interesul de a extrage gaze din Marea Neagră, ba chiar au redus producția internă de gaze și au stimulat importurile de la Gazprom anul acesta. Fără gazele din Marea Neagră nu vom avea ce exporta către Moldova. Desigur, chiar și în acest caz interconectarea nu ar fi inutilă, deoarece în câțiva ani în regiune vor exista gaze din mai multe surse, inclusiv din Marea Caspică, adică prin descurajarea investițiilor în producția autohtonă de gaze doar vom rata o oportunitate de a face profituri aici și de a avea încasări la bugetul de stat.

3. Întrucât nu suntem în stare să finalizăm interconectarea înainte de expirarea contractului cu Gazprom, România trebuie să ajute negocierea unor soluții alternative de aprovizionare cu gaze pentru Moldova. Este ușor jenant că ucrainenii au făcut deja oferta de a ajuta Moldova cu surse alternative de gaze, subliniind întârzierile în interconectarea cu România, dar poate asta ne ajută să ne trezim. Este și în interesul României ca interconectarea regională România-Ucraina-Moldova în piața unică europeană de energie să se producă. De pildă, există posibilitatea ca și noi să folosim depozitele de înmagazinare a gazelor din Ucraina. E în beneficiul nostru ca interconectorul Iași-Ungheni să fie folosit la capacitate maximă, ceea ce nu s-ar putea întâmpla decât prin folosirea depozitelor de înmagazinare din Ucraina (adică gazele ar circula pe conductă tot timpul anului, importându-se și în timpul verii, înmagazinându-se în Ucraina și transportând înapoi în Moldova iarna când se consumă pentru încălzire).

Tehnic, sistemele energetice ale Ucrainei și Moldovei sunt mult mai bine conectate între ele. Există riscul ca, mai ales pe energie electrică, să se construiască o piață regională Moldova-Ucraina relativ deconectată de piața europeană – un lucru dezavantajos pentru consumatorii din ambele țări, pentru care ar fi mult mai bine dacă ar avea acces la cât mai mulți furnizori, inclusiv din UE și cu reguli de piață transparente, competitive, pe care le-ar aduce conectarea europeană. Insist pe acest aspect: numai integrarea în piața europeană aduce și garanția unei bune guvernări în sector, capturat în ambele țări de oligarhi și grupuri de interese care ar putea fi slăbite doar prin instituții puternice, ca reglementatorii de energie independenți. Numai UE poate susține întărirea instituțiilor, prin directivele europene.

Ca să nu mai spunem că ar fi și în beneficiul companiilor din România (producători de gaze, de energie electrică, privați, de stat, cu capital străin și autohton) să aibă încă două alte piețe în care să își poată vinde energia, dacă au prețuri mai competitive.

4. Între Moldova și Ucraina există mai multe chestiuni spinoase care trebuie negociate într-un pachet cuprinzător energie-mediu, negociere care ar trebui realizată cu mediere UE. UE este foarte credibilă în Ucraina din cauza soluțiilor rapide găsite pentru aprovizionarea cu gaze europene după criza din 2014, dar și în Moldova, fiind cam singura soluție de diversificare a surselor de energie rusești. România trebuie să împingă la UE demararea unei asemenea medieri, ca moștenire pentru următoarea președinție a Consiliului, cea finlandeză. În pachet trebuie negociate:

aprovizionarea de urgență a Moldovei cu gaze din Ucraina, ceea ce presupune nu doar voința și capacitatea tehnică a Ukrtransgaz, ci și rezolvarea unor probleme de reglementare, cum ar fi reguli de piață diferite și tarifele foarte mari la granița dintre Ucraina și Moldova

– folosirea capacităților de înmagazinare din Ucraina

sprijin tehnic pentru negocierile cu Gazprom, în condițiile în care Ucraina chiar este un model de succes, iar contractul cu Gazprom trebuie negociat în așa fel încât să nu împiedice în viitor încheierea unor contracte cu noi furnizori (”market foreclosure”), odată ce tehnic acest lucru este posibil.

– rezolvarea problemei de acces pe flux invers pe conducta transbalcanică, cea prin care ajunge acum gazul rusesc în România și Bulgaria, și care ar trebui să fie disponibilă cât de curând posibil și pentru fluxurile în sens contrar. În alte cuvinte, conductele nu trebuie să fie disponibile doar pentru ca Gazprom să vândă înspre sud, ci și pentru România să vândă gaze înspre nord, către Moldova și Ucraina. Acest lucru înseamnă aplicarea în toate cele trei țări a regulilor europene. De remarcat că, deși e stat membru UE, România se pare că nu aplică nici pe teritoriul propriu aceste reguli

– stabilirea unui calendar realist de acces al Ucrainei la sistemul european de energie electrică, deoarece acest lucru va afecta și Moldova (Moldova și Ucraina fie trebuie conectate împreună la sistemul european ENTSO-E, fie rămân împreună la vechiul sistem sovietic, din cauza fluxurilor de energie electrică între cele două țări). Acest calendar trebuie să fie realist, deoarece interconectarea României cu Moldova pe energie electrică și soluțiile tehnice depind de el.

găsirea unei soluții acceptabile și conforme cu reglementările europene de mediu pentru complexul hidroenergetic ucrainean de pe Nistru, a cărui extindere riscă să lase 70% din populația Moldovei fără apă potabilă. Pentru Ucraina, proiectul este de importanță energetică; pentru Moldova, este o criză uriașă de mediu, deci negociatorii din ambele părți trebuie să privească împreună atât aspectele de securitate energetică, cât și pe cele de mediu, nu poate fi doar o negociere uni-sectorială pe energie. Mai mult, extinderea proiectului ar încălca regulile europene de mediu, pe care Ucraina trebuie să le respecte, deci încă o dată se justifică medierea europeană (susținută și de România) în acest caz.

Chiar dacă lista de mai sus pare copleșitoare, nu este: există mulți susținători ai acestor idei și în aparatul administrativ de la Chișinău, și în birocrația europeană, și între specialiști și experți din afara sectorului public, atât în România, cât și în Moldova. Aceștia au și competențele tehnice de a pune în aplicare asemenea măsuri. Acum, va exista și o voință politică reală pentru reforme la Chișinău și suntem sub presiunea timpului – e o chestiune de timp, 1-2-3 ani, până când Moldova se va confrunta cu o criză energetică serioasă. Întrebarea e: există această voință și la București sau ne vom complace în vechea trăncăneală care nu s-a materializat decât în neîncredere dincolo de Prut și aproape zero acțiuni concrete?

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. In primul rand sa vedem ce ni se cere de catre dna Sandu. Nu trebuie sa ne batem noi capul cu asta, avem si noi destule probleme, ne va anunta oaspetele nostru. In al doilea rand nu putem oferi orice si in orice conditii. Trebuie sa obtinem si noi avantaje, nu neaparat materiale. In al treilea rand, in nici un caz nu trebuie sa pierdem alte oportunitati, cum ar fi diminuarea pretentiilor asupra gazelor din Marea Neagra. Nici o grija, pana la urma firmele care doresc exploatarea lor vor accepta pana la urma conditiile noastre! Prea au mult de castigat chiar in actualele conditii. Ele asteapta o posibila schimbare de guvern in Romania, adica venirea PNL sau USR la guvernare, care sa le sporeasca facilitatile si castigurile.

    • Mironescu Valeriu, in energie vorbim deja de angajamente asumate de Romania si nerespectate, desi UE ne si da bani pentru ele. Romania se bate cu pumnul in piept ca face si drege pentru Moldova, in realitate singurul lucru concret a fost sa-l sustina pana in panzele albe pe Plahotniuc, spre deosebire de SUA si UE. Daca vrea sa faca, iata, poate face, cu costuri minime.

      In al doilea rand, cu exploatarile din Marea Neagra cred ca ati vazut ca Petrom/Exxon si-au amanat decizia de investitie, iar BSOG a spus ca si-o mentine doar daca se elimina clauzele restrictive din cele doua legi si care de fapt nici nu sunt tocmai legal aplicabile, ca nu existau la data concesiunii. Exxon a retrogradat Romania de pe locul 3 in prioritatile lui mondiale undeva sub locul 20. Noi avem impresia ca numai la noi se gaseste gaz si ca toata lumea se bate pe el, in realitate e invers, se tot fac descoperiri de zacaminte cu mult mai mari decat cel din Marea Neagra si noi suntem in competitie pentru investitori. Personal, cred ca aceasta sansa a fost ratata, noroc ca vom avea peste cativa ani gaze din Marea Caspica prin Coridorul Sudic. Intre timp, cu OUG 114 noi am ajuns in lunile de iarna sa importam mai mult gaz de la Gazprom decat produce Petrom, ma intreb daca la mijloc e prostie sau (si) ticalosie.
      Cel mai probabil, saga zacamintelor offshore din Marea Neagra se va finaliza cu un arbitraj international din care vom plati din banii nostri niste miliarde si nici nu se va extrage gaz vreodata.

      • Daca de descopera atat de multe noi zacaminte, deci daca oferta de gaze e mai mare decat cererea (dorinta de exploatare), atunci nu are rost sa vinzi. Mai astepti, pe baza faptului ca totusi, comparativ cu marea majoritate a tarilor europene, stam bine atat cu gazul cat si cu alte surse de energie.
        Este foarte important volumul de gaz din zacamant, dar importante sunt atat locatia lui, cat si distantele pana la beneficiari, costurile cu transportul. Un zacamant in Marea Chinei de Sud sau aiurea nu „incalzeste” cu nimic Europa.
        Faptul ca trebuie sa importam uneori gaz, pentru completare, nu e un efort financiar de nesuportat, iar Rusia stie ca nu ne poate santaja in aceasta directie.
        Ca regula generala, o tara nu trebuie sa-si bazeze economia pe exportul de bogatii supra si subterane, fie acestea gaz, aur,diamante, petrol, minereuri, lemn etc. Nu se va inbogati, in schimb va ramane cu probleme grave de mediu.

        • Aveti dreptate, partial si teoretic.
          De douamii de ani stam foarte bine cu resursele si foarte prost cu stiinta valorificarii lor. Ceea ce a facut diferenta dintre noi, cei din spatiul carpato-danubiano-pontic si popoarele din zona germanica; si nu numai de acolo. Ulterior, acestia, dupa ce si-au epuizat resursele le-au exploatat pe ale noastre stiind foarte bine cum se face, lasandu-ne sa ne scarpinam mai departe in crestet, a mirare.
          Ipotetic: daca in sase luni apare o conjunctura favorabila pentru a vinde gaze cu pretul de, sa zicem, o suta de ori peste pretul actual, ceea ce ne-ar putea transforma intr-o tara prospera peste noapte, cu toti cetatenii beneficiari de pensii speciale / un stat care intra in elita statelor bogate unde se stabilesc regulile, nu vom avea capacitatea sa incepem sa vindem gaze nici in doi ani de la momentul favorabil… intre timp fereastra se inchide, altii vor fi profitat de oportunitate iar noi vom ramane sa ne imbatam cu mandria ca am rezistat tentatiei de a ne risipi aiurea resursele. Iar la ocazia urmatare se va intampla exact la fel.
          Dupa criza gazului tranzitat prin Ucraina, cand Romania era singura tara care nu a resimtit lipsa gazului si putea valorifica momentul, dar l-a ratat din lipsa de conexiuni, ne-am ales – in afara de ratarea unei bune oportunitati de a castiga bani seriosi – si cu reprosuri din partea UE ca nu am ajutat nici contra cost statele care sufereau de frig (ex Ungaria ar fi platit orice pret, de acia ne forteaza acum cu gazoductul) in timp ce noi ne lafaiam pe o rezerva de gaze.
          Intre timp, criza a trecut, dar noi nu am facut mai departe nimic – o bucata de teava de cateva zeci de km. Ceilalti au gasit solutii fara noi. Guvernul continua sa redirectioneze dividendele TRANSGAZ catre bugetul de consum, iar investitiile sunt nule.
          Neavand facilitatile de exploatare instalate sau, cel putin proiectate, resursele din Marea Neagra sunt la fel de indeparate de noi ca si cum ar fi in China sau Mexic

  2. Doar un singur mic detaliu: are cineva impresia că propunerile din articol chiar pot fi puse în aplicare, dacă Putin zice ”niet!” ? Moscova are destule cozi de topor la București și la Chișinău, astfel încât lucrurile să băltească la fel ca și până acum.

    • Da, sunt aplicabile. Motivul pentru care n-au fost puse in aplicare a fost ca nici la Bucuresti, nici la Chisinau nu s-a vrut. Acum la Chisinau se vrea, intrebarea e daca putem misca si Bucurestiul. Au mai fost locuri unde Putin a zis „niet”, de pilda, cu gazele in Ucraina, Ucraina a zis, ok, in cateva luni a devenit complet independenta de Gazprom. Chiar daca gazele pe care le importa din Slovacia sunt la origine tot de la Gazprom, conditiile sunt cu totul altele si regulile sunt cele europene. In Moldova ar fi chiar mult mai simplu decat in Ucraina, cantitatile de gaz consumate sunt mult mai mici, eforturile financiare sunt minime.

      • @Otilia Nuțu – vă mulțumesc pentru răspuns. Eu n-am scris că ar fi inaplicabile, eu am scris că nu pot fi puse în aplicare dacă Putin zice ”niet!”.

        În comentariul Dvs. scrieți că ”nici la București, nici la Chișinău, nu s-a vrut”. Da, nu s-a vrut, pentru că în peisajul politic actual, R.Moldova trebuie să mai rămână vreo 7-8 ani la mâna Rusiei. Credeți că Putin zice altfel? :)

        P.S. Recunosc că formula cu ”cozile de topor” nu e tocmai academică. Provine de la bunicul meu, care era ”turbat” împotriva rușilor. Era bucovinean, născut pe vremea Imperiului, dar avusese prieteni și cunoștințe care au murit la Fântâna Albă când au luat rușii nordul Bucovinei.

        • S-ar putea sa fie aplicabile si daca Putin zice „niet”, din doua motive. Unu, ca s-a putut in Ucraina, iar acolo chestiunea gazelor era mult mai dificila decat e in Moldova, tara mare, retea mare, sentiment puternic al Gazprom de „indreptatire” sa aiba control pe reteaua construita in timpul URSS, si totusi, s-a putut – cu oameni inteligenti si dornici de a rezolva problema si cu sprijinul UE. Doi, ca Gazprom chiar va ocoli Ucraina in vreo 2-3 ani, cel mai probabil, ca dorinta de a pedepsi Ucraina e mai importanta decat cea de a tine Moldova sub control cu gazele. Adica s-ar putea chiar sa fie dispusi sa renunte la controlul pe reteaua de transport de gaze din Moldova, mai ales ca si aici sunt presiuni europene. Ideea e sa fim pregatiti pentru orice eventualitate si noi sa facem tot ce e de facut in asteptarea acestei oportunitati ;)

    • Cred ca ai drep0tate cu cozile de topor, dar le si exageram amplitudinea. Caci asta si vrea propaganda putinista.
      Dare eu ma gindesc la altceva. Daca „Noi la EFOR” am fi facut campania si propunerile direct cu guvernul, nu aici pe Contributors, atunci am fi pututr spune: uite ca nu vor.
      Altfel si declaratiile lor nu ramin „decât declarațiile sforăitoare și realizabile pe termen scurt”

      • „Noi la EFOR” nu putem face altceva decat sa spunem public ce e de facut. „Realizabile pe termen scurt” nu se referea la „declaratiile sforaitoare”, ci la lucrurile concrete care se pot face :)
        Cand zic de declaratii sforaitoare, spun de trupa de gargaragii care transmiteau pe toate canalele posibile ca toate pariurile Romaniei (la nivel oficial) trebuie puse pe Plahotniuc. In realitate, Plahotniuc e creatia alor nostri, exact ca Ghita, un personaj „controlabil” asupra caruia desteptii din Servicii au pierdut controlul si s-a facut patron pe tara. Intr-adevar, acesti oameni nu faceau campanii pe Contributors, aveau legaturi directe la guvern, canale mult mai eficiente decat noi. Ca asta s-a intamplat, se vede din balbele penibile ale autoritatilor de la noi in saptamana in care Plahotniuc s-a agatat de putere.

        • Daca sint de acord cu propunerile, nu inseamna ca sint de acord si cu aroganta fata de guvernanti. Daca chiar vreti implementarea propunerilor sau a unora, discutati cu guvernantii si incercati sa-i convingeti.
          Iar daca ii credeti neseriosi pe guvernantii care fac declaratii sforaitoare, ce lucruri bune asateptati de la ei?

          • Pai sigur, incercam, le transmitem propuneri, tot ce zicem zicem si public, si cand ne intersectam cu diverse ocazii. Raportul pe care l-am publicat are recomandari, nu vad unde e aroganta. Da, critic punctual greselile. Declaratiile sforaitoare sunt cele care raman doar la acest stadiu, emotii, centenar, poduri de flori, panglici taiate pe bucatele de proiecte nefinalizate, exercitii de imagine fara a face ceva concret. Cand fac bine, mai si laudam :)

  3. „Moldova depinde 100% de gazele rusești, care sunt folosite și pentru producția de energie electrică, atât producția internă (la CET-urile din zona Chișinău și Bălți), cât și pentru importurile de energie electrică din Transnistria”

    Eu asa inteleg, gaz rusesc in moldova in cativa ani nu mai ajunge, fiindca nu va trece prin ucraina. Aceasta inseamna ca energie electrica din Transnistria nu se va mai produce, corect?

    Banuiesc ca si Moldova Gaz nu va mai functiona, fiindca nu mai are cum sa ajunga gazul acolo, corect?

  4. interesant este ca in perioada Plaho, parlamentarii puterii si alte forte din Md au ramas anti-Rusia. in „democratie” lucrurile pot fi mai volatile.
    pentru Moldova trebuie urgent implementate masuri cu efect rapid, deoarece din partea Rusiei asemenea masuri pot fi luate repede si cine se misca mai iute va castiga sustinerea parlamentului si populatiei. sa nu uitam cazul Ucrainei cand dupa acordul cu UE, presedintele s-a intors cu o hartie (cu aplicabilitate, e drept, dar dupa cativa ani, c’asa-i in UE), in timp ce Putin a pus pe masa 3 mld. de a doua zi. Asa ca… Maidan.

    • Discutabil, fiecare si-a vazut de propriile scopuri la modul cel mai cinic si mai oportunist. Sa nu uitam campania de tip „Moldova first” a PDM si discursurile anti-UE imediat ce UE a taiat finantarile („UE ne taie banii de gradinite!”)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Otilia Nutu
Otilia Nutuhttp://expertforum.ro
Ana Otilia Nuţu este analista de politici publice în energie la Expert Forum și este Co-chair al Eastern Partnership Civil Society Forum

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro