Home » Economie » Citesti:

Naționalism economic cu dezinfectant „Hexi”

Miron Damian mai 13, 2016 Economie
135 comentarii 3,406 Vizualizari

În mod onest, întreaga pledoarie pentru „naționalismul economic” se poate reduce la o singură cerere: statul trebuie să sprijine produse cu raport calitate/preț inferior pe motiv că sunt de producție internă. Că vorbim de protecționism al pieței interne, că vorbim de subvenții, de „51% produse românești”, de interdicții mai mult sau mai puțin mascate pentru străini, de închiderea magazinelor mari în weekend etc. – toate sunt diferite mijloace pentru scopul sus-pomenit. Nota bene, că tot vorbeam de onestitate, enunțul trebuie considerat integral. Dacă consumatorii români ar considera, după criteriile fiecăruia, că produsele interne sunt cele mai bune de pe piață atunci statul român n-ar avea vreun motiv să intervină pentru simplul motiv că oamenii le-ar cumpăra singuri. Intervenția statului este necesară, este cerută tocmai pentru acest motiv singular: ca să le compenseze inferioritatea.

Or fix asta s-a întâmplat în cazul Hexi Pharma, nu? Da, raportul era chiar foarte, foarte scăzut în cazul dezinfectantelor de acolo, dar a enunțat și argumentat vreunul dintre cei care susțin cu măsuri sus-pomenite unde anume ar trebui pusă o limită, și după ce criteriu? Cât de diluată să ajungă calitatea, respectiv de crescut prețul produsului intern, în raport cu produsele străine, ca să sprijinul statului să se oprească? Jumătate? O zecime? De ce nu o miime? Cât de jos trebuie să ajungă mai departe raportul ca statul, nu doar să se oprească cu sprijinul, ci chiar să-l interzică? Hm? Repet, nu știu să fi lămurit nimeni limitele astea, cu toate că discursul „naționalist economic” e în plină vogă! Pot prespune că astfel de limite nu există. Prin urmare, naționaliștii noștri, foarte prezenți și în presă și în parlament, ar trebui să iasă acum să explice că nu e absolut niciun fel de motiv de scandal. Mai mult, să argumenteze că nu există niciun motiv de schimbare, de orice fel de schimbare. Achiziționarea produselor Hexi Pharma, firmă 100% românească, este exact politica pe care o sprijină ei. Le urez sincer să nu aibă nevoie de spitalizare, iar dacă au atunci le urez să aibă baftă. Că la discurs văd că au deja destulă – există o orbire intelectuală, ca să folosesc un termen blând, extrem de contagioasă și greu de vindecat, dar care măcar nu doare.

Încă două note privind „onestitatea” pomenită în primul paragraf. Prima, văd argumente care merg pe linia „dar produsele noastre chiar SUNT mai bune”. De cele mai multe ori cel care formulează argumentul este cât se poate de onest și de bună-credință. (Ca paranteză, la fel cum sunt, sunt absolut convins, majoritatea concetățenilor mei care susțin „naționalismul economic”, pentru că sună bine și nu-i văd consecințele negative pentru națiune însăși. Supărarea mea merge împotriva celor care știu sau ar trebui să știe, cei care publică și care votează în domeniu) Dar buna-credință a celor care aduc un argument nu-l face neapărat valid. În acest caz nu este, eroarea care-l invalidează aproape de fiecare dată este definirea îngustă, irealistă, a calității. Haide să vă dau un exemplu, foarte comun: comparația dintre roșiile de la țărani și roșiile de hipermarket. Sunt mai bune cele ale țăranilor? Cu siguranță! – dar numai dacă ne referim strict la produs, în sine, și la prețul cu care l-ar da omul la ușă, în sat. Consumatorul urban nu-l poate cumpăra direct de acolo. Astfel, în realitate, în raportul calitate/preț trebuie să intre și costul în bani și timp pentru a ajunge la produsul respectiv, accesibilitatea lui. Și raportul devine din nou inferior celui al roșiilor de hipermarket. Subvenționarea sau impunerile către hipermarketuri nu înlătură acest cost, desigur, doar îl transferă și-l ascund. Afirmația din primul paragraf rămâne la fel de validă.

A doua notă, tot la capitolul onestitate, mai precis lipsă a ei. Am spus că „naționalismul economic” cere la modul singular intervenția statului în sprijinul produselor interne inferioare în raportul calitate/preț. Susținătorii lui încearcă să justifice sau să ascundă realitatea asta folosind un unic termen magic: „strategic”. Nu contează deci prețul sau calitatea, devin irelevante pentru că produsul sau domeniul e „strategic” și de asta trebuie ajutat. Lipsește însă o definiție rezonabilă a termenului, în context, de fapt lipsește orice care ar putea servi la asta. Orice în economia noastră poate deveni strategic. Utilaje agricole? Sunt strategice. Materiale plastice? Strategice și ele. Terenuri agricole? Domeniu absolut strategic. Îngrășăminte? Strategice. Alimentele? Indubitabil strategice. Și energia? Și energia! Resursele? Clar, strategice. Transportul feroviar? Stra-te-gic! Totul e strategic! Un mic truc verbal nu e însă un argument valid, și nu se poate contraargumenta pe termeni care ocolesc încăpățânat dicționarul.

În fine, o să mi se reproșeze, presupun, că afirmația mea că „naționalismul economic” ar trebui, de dragul coerenței, să sprijine „Hexi Pharma” este o exagerare fără seamăn. E un reproș pe care-l accept așa cum e formulat. Da, asta am făcut, am exagerat. Am făcut asta în același mod în care o lupă sau un microscop exagerează, fără să schimb câtuși de puțin natura obiectului cercetat. L-am adus doar mult, mult mai aproape, ca să-l putem vedea așa cum este. E aceeași exagerare când îi spui cuiva că drumul pe care a luat-o se termină într-o râpă, deși e la zeci de kilometri distanță : dacă aștepți cu avertismentul până ajunge la câțiva metri atunci cu siguranță că nu mai e exagerat, dar s-ar putea să fie și prea târziu. Nu știu câți dintre locuitorii Venezuelei știu care sunt măsurile care i-au pus în situația de a vâna animale pe stradă ca să aibă ce mânca, dar și dacă știu s-ar putea să fie prea târziu pentru ei ca să le mai îndrepte acum.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: ,



Currently there are "135 comments" on this Article:

  1. Vlad spune:

    Pai cred ca e corect ce spuneti … exista o doza de protectionism, dar stiti dumnevoastra vreo piata complet libera ? Protectionism exista si pe piata din America si pe piata statelor din UE atat in ce priveste produsele cat si piata muncii. Aceleasi protectii sunt intalnite in legi laxe cu privire la reglementarea proprietatii private precum si in legislatia prvind standardul monetar.

    Daca statele asa zis democratice se protejeaza, adica au grija de cetatenii statului, de unde avantul acesta liberal intr-o societate care vedem a fost schilodita atat in comunism cat si dupa ?

    Realitatea e destul de cruda pentru libertatea efectiva a cetatenilor. In conditiile in care 90% din firmele inregistrate au capital strain, practic perspectivele pentru oamenii din tara nu sunt foarte imbucuratoare, avand in vedere si protectionismul la care am facut referire.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Există grade de libertate în economie, sunt topuri anuale. Acolo putem vedea și corelația care există între libertatea economică și prosperitate în același domeniu. Intern, în UE, protecționismul este mai degrabă o excepție, strecurat printre regulile Uniunii, care-l interzic.

      • Vlad spune:

        Libertatea in economie nu exista per se, ea a disparut o data cu renuntarea la standardul de aur si introducerea monedelor fiat. Rezultatul este ca bancile in loc sa constituie un motor de crestere real, bazat pe inovatie, nevoie si plus valoare a ajuns in schimb sa traiasca din credite imobiliare. Afacerile micilor intreprinzatori, depind de credite, care la randul lor sunt conditionate de proprietati pentru a acoperi ceea ce in mod normal bancile ar trebui sa gestioneze: riscul. Sigur finantarile structurale europene cred ca fac ceea ce in mod normal ar fi trebuit sa faca bancile.

        Pentru ca economia sa fie libera trebuie sa existe doua conditii de baza: proprietatea privata este garantata si tranzactia de bunuri sau servicii se poate face nemijlocit fara interventia tertilor.

  2. czc spune:

    Statoil este sau nu un exemplu de nationalism economic ?
    Daca nu: de ce ?
    Daca da: este sau nu un exemplu de succes ?

    Aceleasi intrebari vis-a-vis de marile concerne sud-coreene (Samsung, Hyundai, …).

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Statoil este o firmă care urmărește strict profitul, vinde resursa națională la prețul pieței, inclusiv pe plan intern. Adunând la asta taxele, locuitorii Norvegiei plătesc printre cele mai mari prețuri din lume pentru benzină. E la polul opus Venezuelei: chiar și în condițiile economice mizerabile de acum, țara are unul dintre cele mai mici prețuri interne la benzină – anii trecuți aveau de departe cel mai mic – ideea fiind ca statul să sprijine, prin prețul resursei naționale, economia și populația Venezuelei. La fel cum cer și naționaliștii noștri, așa cum explic în primul paragraf! Ergo, dincolo de proprietar, Statoil funcționează la modul fundamental opus de cum i-ar cere „naționaliștii” de aici.

  3. dusu spune:

    “Le urez sincer să nu aibă nevoie de spitalizare,” spuneti despre cei ce dau legile !
    dar domnule autor ! dvs n ati aflat ca fii cei mai buni ai patriei se trateaza la Viena ? si transportul le este asigurat cu avioane ale glorioasei armate romine; ce treaba au ei cu dezinfectanti ptr pulime ? oare la spitalul ala al lor, Elias !? tot dezinfectanti diluati folosesc organili ?
    protectionismul se intilneste oriunde pe planeta; ca el deregleaza piata? sigur ! ca in anumite situatii este totusi folositor ? de asemenea.
    se poate observa ca o societate cu cit este mai dezvoltata si civilizata , cu atit protectionismul este mai putin intilnit; nu au nevoie !
    acum io zic in cazul romaniei mari, ca avind in vedere orientarea patriotica a conducatorilor si majoritatii, protectionismul este binevenit : face bine la vinzarea produsului rominesc si intareste spiritul patriotic

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      se poate observa ca o societate cu cit este mai dezvoltata si civilizata , cu atit protectionismul este mai putin intilnit; nu au nevoie !

      Cum așa? Nu cumva cauzalitatea este cu semn schimbat? :-)

  4. Omics spune:

    Vă propun următorul experiment: luați un TIR de 10 tone de mălai românesc de cea mai bună calitate internațională și încercați să-l vindeți în comerțul din Franța la jumătate din prețul local.

    Pe scurt: aberați, stimate autorule. Nu aveți nici suficientă lectură economică, nici suficientă experiență.

    Frauda este un lucru, promovarea produselor locale, compensarea neajunsurilor de marketing, contracararea aspectele politice „tăcute” din alte părți sunt cu totul alte lucruri.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Oh, foarte amuzant, aș putea folosi asta pe post de QED. De genul ăsta de experiment mental am mai auzit, citeam zilele trecute că nu se mai găsește lapte românesc în România – un exelent exemplu de exercițiu mental de făcut și de extins chiar în dialog cu prietenii, în timp ce cumperi de la magazin laptele românesc care se găsește fără niciun fel de probleme. :-)

      În schimb, ca afirmație cu valoare de fapt, eu vă pot cita statisticile Ministerului de profil, anul trecut producătorii noștri au exportat cereale (inclusiv porumb) în valoare de vreo 5,7 miliarde euro, vreo două treimi din el în UE (inclusiv Franța). Sau să vă citez știrile repetate despre fermierii francezi care se luptă în stradă cu tirurile din Spania sau Germania – o să vă rog să mă credeți pe cuvânt că tirurile respective nu aduc fructe sau vin în Franța doar ca să facă paradă cu ele și să se întoarcă înapoi, și nici nu ar fi nevoie de lupte de stradă dacă Franța ar putea împiedica tirurile respective pe cale legală. Ăstea sunt fapte, sigur, nimeni nu poate fi obligat să se deranjeze din exercițiul mental pentru a le înregistra ca atare.

      Acestea fiind spuse, uite cum facem, domnule. Dacă puteți participa la dialog cu un mesaj care să spună în esență ”iată o afirmație / un raționament făcut în articol care e incorect din cauza acestei afirmații / raționament” atunci mesajele vor trece, toate, indiferent de forma mai mult sau mai puțin contondentă. Dacă însă nu puteți veni decât cu exerciții mentale, aroganță gratuită și altele asemenea, atunci nu vă mai obosiți…

      • Mr John spune:

        Este legal ca UE sa hotarasca ce procent de ramura economica sa produca o tara? Romaniei i s-a impus 60% sa fie agricultura.

      • Dacu spune:

        “citeam zilele trecute că nu se mai găsește lapte românesc în România – un exelent exemplu de exercițiu mental de făcut și de extins chiar în dialog cu prietenii, în timp ce cumperi de la magazin laptele românesc care se găsește fără niciun fel de probleme.”

        Va rog sa va interesati care mai e lapte romanesc si care nu, la producatorii autohtoni de lapte. Faceti afirmatii gratuite. Si eu, de exemplu, eram convins ca Albalact imi da lapte romanesc, ca doar n-o fi Danone, pana ce un angajat Albalact mi-a spus ca importa din Polonia parca.
        80% din piata de lacate aduce lapte din import in timp ce un om simplu din Bucovina se lamenta ca il da la porci.

        Cunoasteti mecanismele cu care vin in spate toate lanturile de super/hypermarket-uri ?
        Lidl de exemplu a luat bani de la Banca Mondiala pe proiecte de a sustine lantul local de aprovizionare si exact asta a omis sa faca astfel incat anul trecut parca a fost o ancheta (europeana nu la noi) in care se discuta sa dea banii inapoi.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Eu știu ferma de langa Sibiu de unde pot lua lapte. Cu vaci cu tot o știu. Personal prefer lapte proaspăt, sunt automate în cartierele de aici. Cine știe, poate și ăla vine din Polonia, teleportat. În rest, e cineva în conversația asta care face afirmații gratuite, nu sunt eu acela :-) .

          • Dacu spune:

            Pai pt mine e afirmatie gratuita sa iei in deradere informatia ca
            “citeam zilele trecute că nu se mai găsește lapte românesc în România”
            fara insa sa ai informatii mai detaliate din industria laptelui.
            Fiecare decide ce e afirmatie gratuita pt.el.

            Ideile sunt cam fortate (parerea mea) iar parerile cititorilor sunt foarte impartite si extrem de dificil de sustinut in acest mediu limitat si impropriu unor discutii ample. De aici si nota deranjanta a dialogului din majoritatea postarilor.

            Daca sustineti ca adevarul e doar la d-voastra, n-o sa intru in polemica.

            As mentiona doar un “exercitiu mental” menit sa satisfaca ambele tabere :)

            Avem la dispozitie doar bugetul, fara imprumuturi externe – si nu putem importa mai mult decat exportam, exceptand infrastructura de productie, echipamente ce genereaza productie. Atat. E singura regula (si e una sanatoasa, de consum chibzuit). Fiecare e liber sa cumpere ce vrea, dupa cum ii dicteaza principiile.

            In parelel, pe culoare separate, evolueaza “normal”: justitia, consiliul concurentei, DNA, SRI, etc, etc si se asigura ca nu sunt abuzuri, fraude,…

            • Miron Damian Miron Damian spune:

              Dacu,

              conform INS (statistica oficială) publicată acum câteva zile, în primul trimestru din 2016 cantitatea de lapte din producția internă colectată de procesatori e de 220.011 tone, în creștere cu 9% față de același trimestru de anul trecut. Asta e statistica oficială. Acum, sunt convins că unii dintre comentatori ar putea să aibă definiții diferite privind termenul „gratuit”, în context. Așa cum „strategic” pare să fie un termen cu probleme, „intern” șamd. Însă, așa cum spun și în articol, nu se poate purta un dialog sau argumenta o poziție pe baza unor termeni care evită încăpățânat dicționarul. În „n” instanțe întreb colegii tăi pe ce își bazează afirmațiile, și primesc înapoi orice altceva (inclusiv insulte) numai răspunsul respectiv, nu.

          • turcu spune:

            Cred ca abordati un subiect pe care il cunoasteti doar din auzite.
            Distributia hatoraste productia si furnizorii.
            In Elvetia, Germania, Franta …,distributia(supermarketurilrile) este locala si hotareste ce produse se vind si la ce pret. Asfel pietele respective sint inchise pentru produsele straine care ar concura cu cele interne.
            Noua lege din Romania cu 50% produse romanesti in supermarketuri este o gluma proasta si o expresie a neputintei.
            Pretul de cumparare, deci sansa de desfacere si cistig, il stabileste supermarketul. Calitatea se gaseste scrisa cu litere mici sub reclama mare.

            Solutia se intrevede in tarile estice. Vezi Polonia. Impozite la supermarketuri proportionale cu vinzarea. Favorizare si sprijinirea magazinelor mai mici ce vind produse locare.
            De ce credeti ca sint Polonia si Ungaria neiubite la Berlin/Paris? Democratia sufera !
            Din pacate Romania nu mai are interese nationale, este sluga supusa intereselor straine.

          • Miron Damian Miron Damian spune:

            Vă asigur ce scriu mai sus e fix din văzute, nu doar din auzite. Așa cum poate vedea oricine, vaci, țărani, cartofi fie direct în câmp, fie în statisticile oficiale. Asta dacă nu VREA să sufere de orbire.

            Da, peste tot în Europa hipermarketurile își stabilesc singure ce vând și cu cât, cu intervenții minimale de la autorități. Nu, nu sunt închise la produse externe, e o minciună asta și încă una teribil de prostească, așa cum spuneam mai sus, e un motiv pentru care fermierii francezi blochează ÎN STRADĂ tirurile cu produse alimentare, tocmai pentru că altfel s-ar regăsi la vânzare, pentru că statul nu le poate opri, iar vânzătorii, hipermarketurile, nu vor. Acestea funcționează, așa cum ar trebui să funcționeze orice agent economic, pentru a obține profit. În funcție de asta își aleg produsele și prețurile. La fel ar trebui (lăsate) să facă și cele de aici.

      • Omics spune:

        Ideea mea este că trebuie să combatem practicile rafinate ale altor state. Nu eram împotriva pieței nici pentru promovarea non-valorii. Nu vrea să insist prea mult. Dar răspunsul abraziv arată și el că tema vă depășește.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Sunt acuzat că ”aberez” și nu știu despre ce vorbesc, totul pe baza unui „experiment” care e ușor invalidat de fapte certe. Prezint asta, solicit mai departe un argument valid, la subiect, iar Dvs. ignorați cererea simplă, continuați cu aroganța gratuită, și mă acuzați pe mine(!) de „replici abrazive”. Măi să fie…

    • Mitica Dragomir spune:

      Trebuie sa va spun acelasi lucru: nu va mai obositi sa replicati acestui asa-zis autor care nu are habar de nimic (economie, politica, istorie, samd) si mai ales nu are habar cit rau face in jur si noua ca tara luata ca intreg….mai mult ca Iliescu si Ponta la un loc….
      Am incercat de mai multe ori sa-l indrum pe calea cea buna, dar de fiecare data a ales argumentul fortei (prin cenzurarea comentariilor mele) in locul fortei argumentului. Daca site-ul era moderat cu adevarat, acest surogat de autor nu avea ce cauta aici, pe acest site!

  5. dana eugenia spune:

    de accord cu argumentatia dvs – atata vreme cat “taranul” poate produce mai bun la acelasi cost – piata ii va acorda intaietate; may the best person win!

    • Radu spune:

      e o argumentatie mincinoasa. Producatorul roman nici nu are sansa de a ajunge la raft in supermarketuri. Daca ar ajunge si produsele ar fi ignorate, am putea spune ca autorul are dreptate.
      Am observat ca supermarketurile pun o mostra de produse romanesti asa la misto, de proasta calitate, tocmai pentru a nu se atinge nimeni de ele, si a ne indrepta spre chimicalele de import (nu ca producatorii romani ar fi sfinti, dar asta e alta discutie).

      Spre ex: vreau sa cumpar cartofi romanesti. La Mega exista doar din germania, austria, italia. Daca ar fi din Romania, as cumpara. La fel si celelalte magazine.. importati din egipt, sua samd. Asta e piata libera in opinia autorului. Concluzia dansului: romanii prefera produsele de import.
      Alt exemplu: banalele mere. Mergeti la supermarket si o sa vedeti numai din Polonia, Italia, Spania. etc

      Protectionismul economic e necesar. Nu are rost sa faci datorie externa pentru produse pe care le poti produce local. E absurd sa crestem datoria externa mancand mere din Polonia.

      • Miron Damian Miron Damian spune:

        Radu,

        lăsând pe moment la o parte afirmații din comentariul tău la care aș avea obiecții, sunt foarte curios apropo de un lucru. Îmi spui că nu găsești cartofi românești în niciun magazin de tipul Mega. Atunci, de ce mai mergi la aceste magazine? De ce nu mergi în piețe, sau direct la țărani? Dacă așa procedezi, atunci nu îți înțeleg deloc supărarea – de ce ai fi supărat de absența unui produs dintr-un magazin în care nu mergi? De ce ai fi supărat de o practică păguboasă, care le alungă clienții prin urmare, mai devreme sau mai târziu, îi va scoate de pe piață? Și oricum, e treaba lor, nu? În schimb, dacă mergi în continuare în astfel de magazine, în ciuda lipsei produselor pe care le cauți …aș dori foarte mult să știu de ce!

        • Radu spune:

          mai aveati sa ma intrebati “dar de ce vrei sa mananci cartofi sau mere? E alegerea ta.”. Sau, “de ce nu mergi direct la taran la poarta”, sau “de ce nu iti pui singur in gradina”. Asta spuneam, in toate magazinele e la fel. Si in piete tot escroci sunt, cu produse de import, taranii nu mai sunt lasati de mult, si, in conditiile astea au cam si disparut.

          Deci inca o data: eu VREAU sa cumpar produse romanesti, si vreau sa pot alege. Din pacate nu prea am de unde. Nu e alegerea noastra sa cumparam produse de import, suntem FORTATI sa o facem, nu va mai prefaceti ca nu pricepeti, venind cu exemple din cartile puturoase de economie despre “piata libera”.

          Nu e piata libera, produsele de import intra in tara pe canale obscure, cu acte de provenienta dubioase sau inexistente, facand o concurenta neloiala producatorilor autohtoni. Cum e posibil sa ajunga pe piata produse la pret de dumping? Nu e clar pe ce canale ajung? Macar daca s-ar impune niste standarde de calitate.

          Aici statul trebuie sa intervina, adica noi toti trebuie sa ne trezim pana nu e prea tarziu. Poate dvs nu aveti copii sau nu va intereseaza viitorul acestei tari, poate ati emigrat, poate reprezentati anumite interese comerciale, dar cu asemenea practici o sa ajungem la sapa de lemn.

          • Miron Damian Miron Damian spune:

            Eu întrebasem ceva foarte specific, dintr-un bun motiv. Pe de altă parte, dacă n-aveți încredere că în piață găsiți țărani și că vând produsele lor, chit că au patalama de stat în direcția asta, atunci chiar n-aș ști ce se poate face pentru Dvs. altfel decât să vă cultivați singuri produsele agricole. De asemenea, dacă țărani români nu mai există, atunci de bună seamă nu puteți argumenta pentru sprijinirea domeniului, nu? Pe cine să sprijini, dacă au dispărut toți, toți.

          • Harald spune:

            @Radu – există o chestiune de bază care pare nelămurită în problema cartofilor: comerciantul este cel care stabilește ce produs oferă. Există și feedback din partea clienților, dar în cele din urmă tot comerciantul este cel care stabilește ce produs oferă. Dacă brutarul fabrică franzele cu 3 crestături, iar clientul vrea cu neapărat cu 4 crestături, să fie sănătos! Să se ducă să caute cu 4 crestături oriunde dorește.

            Exact aceeași regulă se aplică și în cazul cartofilor românești: clientul nu poate solicita: ”vreau să văd cartofi românești în raft la Mega Image” pentru că pur și simplu nu e treaba lui așa ceva. Poate să cumpere sau să nu cumpere de la Mega Image, e alegerea lui. Dar nu e treaba lui să stabilească ce marfă să existe în raft.

  6. Harald spune:

    Principala problemă a bunei credințe reiese chiar din denimirea ei: e vorba de o credință, nu de o evaluare obiectivă a situației. Pe de altă parte, eficiența nu are nevoie de protecționism, doar ineficiența are. Însă o mare parte din ineficiența economică românească provine din fiscalitatea excesivă, precum și din parafiscalitate – tot felul de taxe și de obligații administrative care generează pentru producătorul sau comerciantul român costuri pe care omologul lui din vest nu le are.

    Așa ajunge producătorul sau comerciantul român să promoveze naționalismul economic, solicitând protecție din partea statului, în condițiile în care taxarea excesivă e de-obicei problema reală.

    • cinic spune:

      Harald/ Si la zero taxe, cel cu o livada de mere de un ha [destul de mare in RO] nu poate competitiona cu cel cu 10 ha.
      Dar -pt lamurire- comparati vizual o livada de mere din UE cu cea romaneasca: tehnologii, soiuri, OBICEIURI .
      Interesant e ca toti cei ce fanatizeaza protectionismul economic nu au acasa TV fabricat in RO sau nu circula cu Dacia fabricata inainte ’89. [sau frigidere de la Gaesti]

  7. Diana spune:

    La modul general (care se poate particulariza, insa, la fiecare domeniu), este vorba despre reguli, buna-credinta, control, masuri de amendare a situatiei, progres urmarit de toate partile implicate.
    Nu despre nationalism e vorba, daca nu se respecta regula, ci despre iresponsabilitate. Si daca un grup (un popor) accepta o “idee mareata” in loc de mancare, energie si orice altceva strategic, se va lamuri cu ocazia primului razboi sau calamitati naturale ca patriotismul inseamna sa verifici daca cel care iti susura in urechi despre tara si neam chiar stie cum sa hraneasca, cum sa incalzeasca locuintele si cum sa salveze vietile copiilor acelui neam…
    A preveni dezastrul si a lua in calcul masuri in caz ca el, totusi, vine, e treaba fiecaruia dintre noi, acasa sau la serviciu. Daca toti avem senzatia ca altcineva e responsabil sau mai atent decat noi, e o chestiune de timp, probabilistic, pana ce ni se va demonstra ca nu e nimeni care sa aiba grija noastra, ca dormim cum ne-am asternut.

  8. Decebal spune:

    Cu mai multi ani in urma, am citit o analiza a motivelor pentru care Polonia nu a fost afectata de criza economica din 2007/2008. Concluzia ce se desprindea din analiza era ca rezistenta Poloniei la loviturile crizei s-a bazat pe doi piloni: faptul ca Polonia avea o economie preponderent orientata pe productie (nu pe servicii, importuri, comert etc.) si faptul ca, atunci cand aveau de ales intre un produs de import si un produs autohton, polonezii il alegeau pe cel autohton. Probabil ca suna simplist, dar se pare ca a functionat.

    Nu stiu daca ar fi neaparat vorba de protectionism, insa cred cu tarie ca producatorii romani trebuie incurajati si sprijiniti de stat, evident, in limitele legislatiei europene. Nu pretul cel mai mic este alegerea cea mai buna, de cele mai multe ori.
    Uitandu-ma in urma, la combinate, fabrici de medicamente, mobila, textile sau de utilaj greu ce au fost distruse de TOATE guvernarile post-’89 (pentru a face loc produselor fabricate in alte tari), mi-e greu sa identific masuri ale statului roman care au fost luate in favoarea producatorilor romani. Poate prin agricultura sa se mai fi facut ceva, n-as vrea sa vorbesc cu pacat.

    Vorbeam cu un producator turc de echipamente si, din ce mi-a spus, am inteles ca statul turc are un program de sprijinire si finantare a producatorilor turci (indiferent ce produc), care le este de mare ajutor.

    Cat despre scandalul Hexi, cred ca e vorba de coruptie, pur si simplu. Si nu stiu in ce masura poate fi considerata “firma romaneasca”. Este posibil ca Itzele Hexi sa ajunga pana la entitati externe surprinzatoare. Sa vedem, ce fel de ancheta se va face…

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      N-aș putea contraargumenta o credință, și nici să analizez un studiu fără să-l pot citi mai întâi. :-)

      Aveți un exemplu de fabrică românească distrusă de guvernare cu scopul de a face loc produselor din alte țări?

      • Decebal spune:

        [Moderat, non-dialog. Îmi cer scuze pentru tutuiala pe care o să o corectez, prefer o conversație mai puțin formală, de dragul dialogului. În cazul Dvs. n-o să se mai repete.]

        • Decebal spune:

          Cred ca intelegem in mod diferit notiunea de dialog. Probabil ca intelegem in mod diferit si dreptul la replica, asa ca nu ma astept sa fie afisat nici acest comentariu. Il scriu, totusi, ca pe un test pentru contributors.ro.
          Comentariul pe care mi l-ati sters (integral) era un raspuns. Dialog, dupa standardele mele. Poate forma in care l-am scris nu v-a convenit sau v-a lezat, dar, in acest caz, cred ca ar fi trebuit sa gasiti alt motiv, mai onest, al nepublicarii comentariului meu.
          Nu-i niciun pericol sa ne mai incurcam in singularul persoanei a doua, fiindca o sa am grija sa nu va mai comentez articolele. M-am lamurit. Daca fiecare autor isi cenzureaza comentariile, imi pare ca site-ul se indeparteaza de ceea ce a fost si se indreapta catre altceva.
          Toate bune!

          • Miron Damian Miron Damian spune:

            Hm, lucrurile astea ar trebui să fie de la sine evidente, dar de vreme ce văd că cel puțin pe topicul acesta a trebuit să explic de câteva ori ce e și ce nu este dialog, de ce n-aș mai încerca odată?

            Reluând, cu răbdare, pe rând

            1. Ați scris ”am citit o analiza a motivelor pentru care Polonia nu a fost afectata de criza economica din 2007/2008” . V-am răspuns că nu pot comenta un studiu fără să am prilejul să-l citesc. L-aș fi căutat eu însumi, nu e problemă, dacă aș fi avut date mai multe. Mă așteptam să-mi răspundeți cu așa ceva, o sursă spre analiza respectivă. Puteți să faceți asta acum?

            2. Ați scris ”cred cu tarie ca producatorii romani trebuie incurajati si sprijiniti de stat” . V-am răspuns că nu pot contraargumenta credințe. N-aș ști ce să mai adaug, aș zice că e evident că nu se poate infirma o afirmație perfect subiectivă. M-aș fi așteptat la argumente, în domeniul obiectiv, care să susțină această încredințare. Eventual, ca să fim la subiectul articolului – ceva ABSOLUT excepțional dacă mă uit la ce au produs ceilalți comentatori – și dacă credeți că trebuie susținuți și cei aflați în situația Hexi Pharma și, dacă nu, de ce nu. Puteți face asta acum?

            3. Ați scris ”combinate, fabrici de medicamente, mobila, textile sau de utilaj greu ce au fost distruse de TOATE guvernarile post-’89 (pentru a face loc produselor fabricate in alte tari)” – v-am cerut exemple. Ar trebui să explic de ce? Din nou, mi se pare extraordinară chestia asta, comentatori fac afirmații cu valoare de fapt, iar apoi se supără când le cer să le acopere, ca parte a dialogului! Klopo_tare a propus un astfel de exemplu, a trebuit să-l resping, pe baza unor afirmații documentate. Puteți aduce altele, valide, pentru o afirmație pe care Dvs. ați făcut-o?

            4. Ați scris, ”mi-e greu sa identific masuri ale statului roman care au fost luate in favoarea producatorilor romani” – v-am dat un șir de exemple. Cazul oferit de colegul de comentarii, care documentează astfel de exemple, e unul tipic. Sunt valide aceste exemple? Dacă nu, de ce nu?

      • Klopo_Tare spune:

        Cred ca Intreprinderea de Fire si Fibre Sintetice Savinesti. A fost cumparata de o firma italiana de profil, mentinuta cinci ani(cat era in contract) pe bara, si apoi lichidata. Dar nu a fost vina firmei italiene – ea a actionat in perfecta legalitate. Problema a fost legislatia proasta a Romaniei.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Klopo_Tare,

          am căutat, de curiozitate, situația respectivei firme – pot să-ți spun, e foarte relevant în context, că majoritatea surselor vorbesc despre colosul care a fost distrus, ucis șamd. sau vorbesc în termeni de ”cifră de afaceri”. Foarte ciudat. Într-un bun final am găsit asta http://www.capital.ro/download?id=4410 :

          Ministerul Finantelor reusise, la inceputul anului 2000, sa incheie o tranzactie din care toata lumea avea de castigat. Institutiile publice (Finantele, Ministerul Muncii) isi recuperasera integral datoriile (principalul), in valoare totala de 123 miliarde lei. Agentia pentru Valorificarea Activelor Bancare (actualul Oficiu pentru Recuperarea Creantelor Bancare) realizase cel mai mare procent de recuperare, prin conversia in actiuni a creantei asupra Fibrex Savinesti – 50%, dintr-o datorie a societatii de aproape 10 milioane de dolari. SIF Moldova a reusit cea mai mare tranzactie a sa, prin vanzarea pachetului de 37,59% catre Radici, obtinand peste 80 miliarde lei. Fibrex Savinesti scapa de povara unor datorii care puteau sa aduca societatea sub incidenta legii falimentului: peste 70 miliarde lei catre furnizorii interni, inclusiv Romgaz si Electrica, aproape 1,5 milioane de dolari catre furnizorii externi, la care se adaugau datoriile restante catre bugetele publice si fosta AVAB.

          Repet, majoritatea celor care relatează în presă despre evoluția Fibrex ”uită” convenabil de faptul că era îngropată în datoriii și mergea în pierdere galopantă, categoric insolventă dacă nu și falimentară. Acum, întreb retoric, e posibil ca Guvernul de la data respectivă s-o fi vândut ca să scape de aceste datorii și de continua dispariție a banilor publici acolo? E rezonabil să credem că firma asta, care era economic vorbind în moarte clinică, era cine știe ce amenințare pentru vreun competitor? E rezonabil să credem că dispariția ei a avut în primul rând de-a face cu situația extrem de precară în care se afla, și NU cu vreun plan diabolic pus la cale de străini? Că dacă ar fi putut trece pe profit, investitorii ar fi fost mai mult decât mulțumiți să o păstreze?

          Oricum, mă văd desigur nevoit să resping acest exemplu, ținând cont de ce citesc mai sus. Întrebarea rămâne deschisă.

          În completare, aș putea să adaug pasajele de mai sus în răspunsul dat dlui „Decebal” apropo de măsurile de sprijin din partea statului pe care nu le-a văzut: tratament preferențial din partea furnizorilor controlați de stat, în special utilități și servicii, împrumuturi garantate/acordate de stat, regim preferențial privind recuperarea lor. Doar într-un singur caz(!) – dar e unul tipic.

    • sile spune:

      Pai ai lasat pe dinafara fix esentialul. Nu zice nimeni sa nu alegi produsul romanesc dintre doua produse _similare_. Dar cand ai de ales intre lactate de la Delaco sau Danone/Muller, iti mai arde sa cumperi produse romanesti?

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      mi-e greu sa identific masuri ale statului roman care au fost luate in favoarea producatorilor romani

      Vă rămăsesem dator cumva cu asta, în speranța că voi afla în bun final și un răspun la întrebarea mea. Sunt o mulțime de măsuri luate de statul român de tipul descris mai sus: subvenții indirecte, pe baza împrumuturilor avantajoase cu garanția statului (Oltchim, Tractorul etc). , subvenționarea prețului materiei prime vândute (gaz pentru InterAgro), subvenționarea prețului produsului finit cumpărat (îngrășăminte de la InterAgro), păsuirea apoi iertarea de datorii (CFR Marfă), exclusivitatea la un anume tip de serviciu (Poșta Română)… exemple sunt multe, multe – destule pe care eu nici măcar nu le știu.

  9. euNuke spune:

    Exista o singura forma de nationalism economic real: norma pozitiva favorabila pietei libere. Norma comerciala pozitiva este cea care permite intrarea facila pe o piata si tranzactionarea fara oprelisti a bunurilor/serviciilor realizate INTR’O PIATA LIBERA, indiferent de originea lor geografica. Norma financiara pozitiva este cea care permite tranzactiile comerciale simple, intre persoane, fara sarcini fiscale, sau cea care impune un regim fiscal pozitiv in raport cu cel impus in tarile vecine.

    ‘Ocrotirea legala’ prin norma negativa a unui bun/serviciu/sector nu este o protectie, ci o carantinare, o eliminare a bunului/entitatii respective de pe piata libera, singurul loc in care isi poate forma caracteristicile, capatind valoare. De pilda educatia publica -ocrotita de stat prin monopolizare- sufera de pe urma cresterii necontrolate, endemice sub clopotul de sticla guvernamental si se depreciaza in mod cotidian din cauza supraproductiei; o bula imensa s’a dezvoltat sub pulpana statului si nimeni nu este capabil s’o sparga, ca atare cetatenii primesc, obligati fiind, servicii a caror valoare e adeseori sub zero, adica servicii ce dauneaza, produc pagube clientului captiv pe term lung. La fel serviciile de sanatate unde statul mentine un cvasi-monopol, iar rezultatul este, iata, chiar decesul clientilor captivi in urma achizitiilor serviciilor publice.

    Dar cum protejezi piata libera de asaltul unor producatori fascisti externi ce tintesc in mod evident acapacarea unor sectoare economice si eliminarea competitiei locale? De pilda, sa zicem ca piata papucilor de baie din Romania a fost liberalizata complet; nu mai exista ingerinte ale statului, niciun fel de restrictii interne, nici bariere artificiale; producatorii si comerciantii se bucura de o libertate maxima si produc/vand atat cat cere piata, la pretul impus de piata; in acest moment, piata fiind echilibrata, cererea solida si constanta, un producator corporatist din China sesizeaza pretul ridicat al papucilor si cere unei banci de stat un imprumut de 1 miliard de euro pentru confectionarea unui miliard de perechi de papuci cu care sa intre pe piata europeana. O sa ziceti: localnicii, obisnuiti cu papucii de calitate produsi in conditii de piata libera, vor refuza achizitia unor ‘chinezarii’ ieftine, iar o sa arat ca intr’un miliard de papuci e loc pentru toate categoriile/gusturile si ca nu prea exista clienti fidelizati ai unor branduri locale. Papucii de dumping chinezesti vor acapara in scurt piata si vor distruge toti producatorii locali. Asta pentru ca producatorul chinez i’a realizat in concurs cu autoritatile fasciste ale Chinei care sprijina prin politica de creditare supraproductia si expansiunea economica. Producatorul chinez a avut acces la un capital monstruos [de stat, pentru ca bancile chinezesti sunt in mare parte cu capital public] care nu ar fi fost in niciun caz disponibil pe o piata libera, ceea ce i’a permis sa reduca la minimum costurile de productie. Ca atare, ceea ce un alt stat poate proteja in acest caz nu este opinca stramoseasca, ci insasi piata libera care va fi sufocata de produsele subventionate mascat de alte state unde dirijismul si protectionismul sunt politici oficiale. Iar protectia pietei libere se realizeaza prin taxe vamale. Treaba ministerului de industrie si comert este chiar asta: sa investigheze lantul productiei acelor bunuri de import aduse in tara la preturi suspect de mici si sa impuna taxarea lor rapida in functie de costurile reduse artificial in tara de origine [se vor lua in calcul dobanzile speciale, scutirile de impozite, subventiile acordate etc] [nu mai vorbesc de produsele de contrabanda si de cele contrafacute, unde se impune confiscarea si distrugerea]. Dar, din pacate, Romania nu mai poate face asta, nu mai are dreptul suveran de a’si proteja economia si piata libera prin intermediul taxelor vamale. Ca atare, in Romania nu mai este posibila nicio forma de protejare a producatorilor si comerciantilor autohtoni.

    • Harald spune:

      Nici Vasluiul nu-și poate proteja piața locală prin taxe vamale împotriva produselor la preț de dumping venite de la București, la fel cum nici Alba-Iulia nu-și poate proteja piața locală prin taxe vamale împotriva produselor la preț de dumping venite de la Timișoara. Există totuși taxe vamale pentru importurile din afara Uniunii, ele ar trebui să fie suficiente și pentru România.

      Totuși, care e problema dacă România cumpără papuci de plastic incredibil de ieftini? Atât timp cât marfa e disponibilă pe piață, consumatorul nu e afectat în niciun fel. Când n-o să mai fie disponibilă marfa ieftnă din China, condumatorul român o să se întoarcă la papucii de plastic autohtoni scumpi și asta este.

      • Emil spune:

        Omul a venit cu un exemplu concret, despre unde duce politica de liberalizare a ta când când se ciocneşte cu protecţionismele altora. Nu ştiu dacă glumiţe cu Vasluiul sunt cea mai bună replică.

        • Harald spune:

          @Emil – Omul a venit cu un exemplu concret din care nu rezultă în niciun fel în ce constă prejudiciul suportat de consumatorul român.

          Se pare că există niște reminiscențe de pe vremea când proprietatea era ”a întregului popor”, reminiscențe care îl fac pe român preocupat mai degrabă de de ”interesele superioare” ale statului sau ale agentului economic, în loc să-și vadă de interesul lui direct, acela de consumator. Orice taxă vamală afectează în primul rând consumatorul, asta e problema de bază care ar trebui înțeleasă.

          Prin taxe vamale, statul îi ia pur și simplu bani din buzunar consumatorului. Dacă taxează vamal acei papuci de plastic, România nu ia bani de la China, ci tocmai de la consumatorul român ia acei bani!

          • euNuke spune:

            @Harald. Am crezut ca toata lumea stie la ce foloseste dumpingul. Gresala mea. Domnule, dumpingul este un instrument; dupa ce inunzi o piata cu produsele tale ieftine pentru a sabota concurenta, iti permiti sa’i elimini rand pe rand, prin faliment sau prin achizitie directa pe cei semnificativi si rezistenti financiar, iar ulterior, dupa ce s’a instaurat si consolidat monopolul revii treptat la pretul initial iar ulterior il cresti cat vrea muschiul tau pentru ca detii milioane de clienti captivi, ba scoti si papucii de calitate din productie si’i inlocuiesti cu imitatii ieftine. Uite asa sufera consumatorul local: platind mai mult pe produse mai proaste si sortimente reduse.

            • Harald spune:

              China nu are jurisdicție pe teritoriul României. În clipa în care papucii ieftini chinezești se termină, China nu poate împiedica producerea lor în RO. Teoria dvs.cu dumping-ul e valabilă doar dacă cel care îl practică poate controla politic și/sau administrativ posibilitatea altora de a oferi același produs. Adică n-are nicio legătură cu vremurile noastre, era aplicabilă în practică doar înainte de 1940.

          • euNuke spune:

            @Harald. In ceea ce priveste taxele vamale. Mi se pare cumva redundanta observatia dumneavoastra. Evident ca statul care vamuieste beneficiaza de niste bani nemunciti, evident ca cei pagubiti sunt consumatorii finali care platesc mai mult; nu stiu cine contesta realitatile astea. Insa nu am sesizat ca dumneavoastra sa militati p’aici ca un libertarian dur pentru abolirea taxelor vamale. Pentru ca, trebuie inteles si aspectul asta: daca abolesti taxele vamale apai asta inseamna ca si statele trebuie desfiintate ca asta ar fi principala lor parghie in relatiile internationale. Deci, Harald este un anarho-libertarian si nu m’am prins eu? ca sa stiu de pe ce pozitii discutam.

            Acum, despre ce include pretul final al papucilor. Daca respingeti dreptul unui stat democratic atasat liberalismului economic de a percepe taxe vamale in timp ce acceptati dreptul unui stat totalitarist de a percepe taxe vamale [China impune taxe vamale oricui are chef la ce cote vrea, deci ei pot restrictiona intrarea produselor europene si implicit romanesti pe piata lor, dar noi nu] concomitent cu subventionarea intreprinderilor de stat trebuie sa intelegeti ca veti fi pagubit de 2 ori: 1] prin sabotarea producatorilor locali pe termen lung veti ajunge sa contribuiti exclusiv la profitul unor oligarhi asiatici si 2] veti sustine prin pretul platit statul-camatar chinez care isi va dori sa recupereze pe termen lung investitia cu dobanzile aferente. Deci in loc sa platiti mai mult, datorita taxelor vamale, statului roman/european, veti ajunge sa platiti mai mult statului chinez. Eu, sincer, sunt uluit: sigur nu sunteti chinez?

            • Harald spune:

              ”Deptul” de a introduce taxe vamale este un drept al forței. Cine își poate permite să le implementeze prin forță, le introduce. Cine nu, nu. Regimul democratic sau totalitar al statului respectiv nu are nimic de-a face cu asta.

              În materie de taxe vamale, România a cedat către UE suveranitatea privind aplicareai lor. Astfel că în România se aplică aceleași taxe vamale pentru produsele din China pe care le aplică și restul UE, în timp ce pentru produselele din UE nu există taxe vamale în RO, de asta am dat exemplul cu Vasluiul vs București și Alba-Iulia vs Timișoara.

              Din prarctica taxelor vamale, pentru cine nu s-a născut ieri: pe vremea lui Văcăroiu taxele vamale erau 200% pentru brânzeturile din UE. A fost un scandal monstru când Ciorbea le-a redus la 60%, iar acum sunt 0% (zero). Chiar doriți să susțineți că din perspectiva consumatorului era mai bine pe vremea lui Văcăroiu?

      • euNuke spune:

        @Harald, ori n’ati inteles ori va faceti ca nu pricepeti: nu este absolut nicio problema in importul de papuci ieftini, din China sau din Burkina Faso, ATATA timp cat productia lor NU a fost subventionata de statul chinez sau burkinez. In politica economica descrisa de mine NU exista taxe vamale pentru produsele/serviciile realizate in regim de piata libera, iar firmele straine taxate de guverne pot da in judecata autoritatile statale in situatia in care li se impun in mod abuziv acele taxe.

        Marota Vasluiului nu o comentez, nu are nicio legatura cu subiectul.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Mă tem că nici eu nu pricep, atunci. Dvs. îi atrageți colegului de comentarii atenția că ESTE o problemă cu papucii ieftini subvenționați de statul chinez. Nu spuneți însă care anume. Asta e întrebarea lui Harald, și, sincer să fiu, și a mea.

          • euNuke spune:

            @Miron Damian. Poate ca nu este nicio problema cu subventionarea papucilor de catre statul chinez, oi fi io mai retrograd si mai radical in ceea ce priveste ajutorul de stat [am explicat suficient mecanismul dumpingului fascistoid, nu ma mai repet]. Dar daca nu vedeti nicio problema, apai zic ca ar fi cazul ca statul roman sa declare papucul produs strategic si sa treaca la subventionarea lui…macar vreo 147 de milioane de perechi, sa trecem Prutul cu tirurile si sa cucerim Rusia pas cu pas :) UE sigur ne’ar sustine si ar face rabat de la regulile uniunii daca e vorba de sabotarea economiei rusesti.

            Acum serios. Daca producatorii asociati politicilor fasciste de expansiune economica nu sunt taxati prompt, piata [aproximativ] libera europeana are de suferit si cei care vor suporta primii consecintele sunt producatorii locali; eliminarea acestora de pe piete nu este un proces natural, ci un asalt declansat in urma unui calcul economic parte a unui plan grandios de extindere pe baza creditului de stat; Occidentul s’a straduit vreme de 2 sute de ani ca sa rafineze protectia normativa a pietelor prin legi antitrust si antimonopol, dar astazi, scarbit de starea de gratie capitalista, isi abandoneaza treptat principiile si liderii sai isi saboteaza efectiv industriasii in numele unei false deschideri globaliste. Companiile straine ce activeaza pe pietele europene ar fi trebuit obligate sa respecte regulile si principiile economiei de piata daca vor sa tranzactioneze aici, nu exceptate in baza unor amicitii dubioase transfrontaliere. In loc de sanctionare prin taxare a subventionarii sistematice, li s’a permis sa se desfasoare amplu pe sol european si sa porneasca planuri de achizitii in sectoare despre care unii sustin bascalios ca ar fi strategice. Cu banii facuti din vanzarea papucilor, corporatiile fasciste chineze [si cele rusesti si arabe care ne'au vandut petrol si gaze la suprapret] s’au apucat sa achizitioneze mizilicuri in Europa: companii energetice, rafinarii, porturi, complexe zootehnice. Daca statul roman acorda scutiri de taxe/impozite unei companii locale imediat Comisia va sari in sus si va sanctiona -pe buna de dreptate- derapajul cu iz nationalist, daca insa statul chinez finanteaza achizitia de rafinarii in Romania se pare ca nu e nicio problema. Nu trebuie sa va pese de confortul psihic si material al patronilor europeni, am inteles, unii echivaleaza empatia si solidaritatea cu nationalismul economic, dar sa nu credeti ca procesul dezintegrarii pietelor si industriilor europene o sa va provoace vreo bucurie la final. Nu scapa nimeni, niciun bastinas nu va ramane cu averea intacta in urma deznationalizarii capitalului european. Ca doar nu credeti ca chinezii, harapii si alti pradatori vin aici ca sa va creasca dumneavoastra calitatea vietii.

          • Harald spune:

            @euNuke – ”mecanismul dumpingului fascistoid” explicat de dvs. e un simplu exercițiu de imaginație. Mai multe șanse are Elon Musk să înființeze o bază pe Marte și înceapă exploatări miniere pe asteroizi decât China să elimine producătorii europeni ai unui produs, oricare vreți dvs.

            • euNuke spune:

              @Harald, aveti raspuns implicit mai jos, asupra dumpingului din imaginatia mea investigat, culmea, chiar de catre Comisia Europeana. Dar deh, tare va place sa va atacati preopinentii si sa’i etichetati, deci nu pot sa sper ca realitatea economica si politica ar putea sa va opreasca.

            • Harald spune:

              @euNuke – fără nicio urmă de modestie, sunt unul dintre puținii comentatori de pe-aici care nu-și etichetează nici interlocutorii, nici subiecții comentariilor sale. Nu eu pun etichete gen ”anarho-libertarian” sau ”fascist”, eu comentez strict situația concretă. Adică faptele, nu persoanele implicate.

              Există însă o mostră de înțelepciune populară, confirmată în timpurile moderne de către psihologie: ”cine spune, ăla este”. Adică unii oameni, sesizând propria inferioritate în modurile de abordare practicate, încearcă să-și denigreze interlocutorii din dorința inconștientă de a-i aduce la același nivel cu ei. Ceea ce de fapt nu folosește nimănui, pentru că nivelul real al interlocutorului nu scade în niciun fel prin simpla lui denigrare. Dacă toată lumea ar înțelege asta, moderarea comentariilor nu ar mai fi necesară. Din păcate, este.

          • Miron Damian Miron Damian spune:

            euNuke,

            cu siguranță că văd o problemă cu ”naționalismul economic” practicat de China: e o problemă pentru China însăși. La fel cum cel practicat aici e o problemă pentru România. Dacă țara respectivă dorește să subvenționeze un produs, papucii de exemplu, e pierderea ei.

            Din două una: FIE Occidentul chiar a evoluat în a adopta ideea libertății economice, și atunci faptul că alte țări sunt încă la faza dirijistă și mercantilistă reprezintă pentru ele o eroare și o rețetă de eșec, FIE China chiar are ”rețeta” economică câștigătoare intervenind, dirijând economia, și atunci poate că Occidentul ar trebui să renunțe la sute de ani de „avans” mincinos, și să o adopte el însuși.

            Încă nu mi-e clar care din ipoteze o susții, dar trebuie să alegi una din ele, căci sunt mutual exclusive. Cred că e destul de clar pe care o susțin eu :-)

            • euNuke spune:

              @Miron Damian: subventionarea sistematica si programatica a unui sector economic axat pe export este o problema in primul rand pentru Europa, abia in secundar pentru statul chinez [care probabil va avea dificultati in recuperarea unor datorii de la afaceristii de partid si stat, dar nu vad de ce as muri eu de grija lor].

    • curios spune:

      @euNuke. Sunteti la curent cu aderarea la UE ?
      1. nu exista taxe vamale in ineriorul UE. Asa ca merele poloneze NU sunt vamuite si nici nu pot fi vamuite
      2. masuri anti-dumping se iau la nivel de UE. Nu le stiti pt ca nu cititi Jurnalul CE, Dvs nefiind la curent cu apartenenta la UE.
      3. inteleg ca ati dori ca UE sa ia masuri anti-dumping contra unui chinez ca sa protejeze UN producator roman, desi producatori din Spania/Grecia nu se simt amenintati de chinez. Evident ca asta NU o sa se intample,
      4 In ipoteza iesirii din UE -cerut de pseudo economisti cu serioase studeii de marxism- protectionismul autohton [suprema salvare a ineficientei economice] are si revers: nu vrei mere de la mine nici eu iau Dacii de la tine. Plus o taxa de TREIZECI SI TREI LA SUTA cand vrei sa exporti spre UE.

      De fapt Harald are dreptate: de ce nu e de imaginat un protectionism economic al prahovenilor? [esti din judet iei benzina mai iefitina, dar platesti barabulele mai scump]

      • euNuke spune:

        Pentru unii comentatori aderarea la UE inca este o stire pe care e musai sa ne’o vare in ochi. Ei bine, am si o veste din 1848: la inceputul anului Karl Marx a sustinut o conferinta asupra comertului liber tocmai la Bruxelles [stranie coincidenta]. Sa’l citam pe profetul cu barba ca sa afle, in sfarsit, tot poporul analist care e pozitia marxista asupra taxelor vamale:

        “Moreover, the protectionist system is nothing but a means of establishing large-scale industry in any given country, that is to say, of making it dependent upon the world market, and from the moment that dependence upon the world market is established, there is already more or less dependence upon free trade. Besides this, the protective system helps to develop free trade competition within a country. Hence we see that in countries where the bourgeoisie is beginning to make itself felt as a class, in Germany for example, it makes great efforts to obtain protective duties. They serve the bourgeoisie as weapons against feudalism and absolute government, as a means for the concentration of its own powers and for the realization of free trade within the same country.

        But, in general, the protective system of our day is conservative, while the free trade system is destructive. It breaks up old nationalities and pushes the antagonism of the proletariat and the bourgeoisie to the extreme point. In a word, the free trade system hastens the social revolution. It is in this revolutionary sense alone, gentlemen, that I vote in favor of free trade.”

        Asta pentru a intelege politica comerciala a neomarxistilor de la Bruxelles care, desi nu au renuntat la prerogativa taxarii, nu o utilizeaza in interesul industriasilor europeni afectati de dumpingul fascistilor asiatici, ci in folosul tovarasilor chinezi prin mentinerea unor nivele reduse ale taxelor vamale la anumite produse subventionate in China ori prin tergiversarea adoptarii taxelor aditionale anti-dumping [exista e drept si exceptii, de pilda taxa aditionala de 48,5% pt biciclete]. Si pentru ca unii au senztia ca dumpingul e un fenomen caracteristic evului mediu zic sa evidentiez ca pana si Comisia are o preocupare pentru asta [nu de alta, dar fratii chinezi obisnuiesc sa sara calul si sa deraieze frecvent de la planurile comune]:
        http://trade.ec.europa.eu/doclib/cfm/doclib_section.cfm?sec=203

        @Miron Damian. Domnule, daca vreti sa fiti coerent in viziunea dumneavoastra asupra protectionismului, apai ar fi cazul sa solicitati UE sa aboleasca taxele vamale. Fiti, va rog, pentru free-trade pana la capat!

        • Harald spune:

          @euNuke – ce-ar fi să ne oferiți o mostră de logică și să alegeți dvs.orice produs din lista aceea cu măsuri anti-dumping ale Comisiei Europene. Mergeți cu logica până la capăt și explicaț-ne: (a) cine încasează acele taxe anti-dumping; (b) cine le suportă în realitate; (c) cine beneficiază de existența acelor taxe, putând astfel să-și vândă propriile produse mai scump și (d) cine plătește diferența de preț care rezultă de la punctul (c).

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          N-aș avea vreo problemă să solicit așa ceva UE, dar aș zice că discursul politic intern vine cumva înainte în ordinea priorităților. :-)

  10. Catalin spune:

    Aveti doar partial dreptate intrucat comparati mere cu pere: una e scandalul Hexi si cu totul altceva este rosia/branza romaneasca. In primul caz vorbim despre o afacere finantata din bani publici si care se desfasoara preponderent in sectorul public. In al doilea caz vorbim despre circuite de distributie in care se intra greu(cu pretul final crescut artificial prin diverse scamatorii) si despre subventii agricole inegale si nu intotdeauna transparente in tarile de origine. Va doresc mult succes in aprovizionarea cu rosii din Olanda, ridichi din Austria sau cartofi din Grecia :)

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Cătălin,

      1. Nu există o astfel de comparație în articol. Nu spun că avem fix același lucru, în orice privință, între dezinfectant și roșii, de exemplu – de fapt spun implicit contrariul. Ce spun, însă, și aș zice că e de ordinul evidenței, este că ambele sunt produse de proveniență internă și că ambele ar putea beneficia, după un set de argumente desemnat ca ”naționalism economic”, de sprijin din partea statului nostru.

      2. Nu înțeleg nici urarea de final – sunteți sigur că ați citit articolul? Nu îmi propun să consum produse agricole în funcție de naționalitatea producătorilor, e irelevantă. Cum spunea cineva, le cumpăr ca să le consum, nu ca să pot conversație cu ele. Sunt interesat strict de raportul calitate/preț atunci când cumpăr – majoritatea concetățenilor mei aflați în aceeași situație procedează la fel. Dacă contribuabilul grec, austriac sau olandez ar ține neapărat să suporte o parte din prețul acestor produse, nu văd de ce ar trebui să mă opun.

  11. donquijote spune:

    Domnule Damian,

    Cu tot respectul, pentru ca va urmaresc toate articolele, de data asta …
    Ce are Hexi cu … prefectura? Este o mega excrocherie cuplata cu mega coruptie. Din ceea ce citesc pe diverse surse, nici preturile nu erau mai mici ca sa justifice cumpararea cu prioritate, vezi doamne, ca produs romanesc.

    Discutia despre protectionism trebuie purtata, dar nu in asociere cu subiectul Hexi. Este aproape o insulta la adresa unor firme care trudesc, in modul cel mai onest pentru a exista.

    Nu o sa va vina sa credeti, dar exista firme romanesti care chiar muncesc sa aiba calitate si, culmea, reusesc mai usor sa incheie un contract cu un beneficiar din afara tarii decat cu unul din Romania. Bizar, beneficiarul roman se lasa mai usor tentat de un produs din Turcia (exemplu la intamlare) despre care nu stie mai nimic si nici nu are nici macar un contact apropiat cu producatorul.
    Sunt convins ca nu trebuiesc introduse reguli favorizante in mod artificial, care sa creeze handicap firmelor straine dar, mai trebuie lucrat si la imagine.
    Nu tot ce e romanesc este mai prost, dar indirect asta rezulta din exemplele pe care le dati.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Donquijote,

      citesc un reproș foarte energic la adresa comparației pe care aș fi făcut-o între cele două situații. Răspunsul meu este, din nou, că nu am făcut o astfel de comparație. Am arătat că „naționalismul economic” sprijină produse pe care consumatorii (inclusiv români) le consideră inferioare, pe motiv că sunt de proveniență internă. Și m-am întrebat retoric de ce n-ar face asta în cazul Hexi Pharma, ținând cont că – altfel decât cantitativ, diferență asumată și explicată de mine – cazurile sunt, (strict!) din acest punct de vedere, similare.

      Așa cum nu am făcut vreo afirmație într-atât de prăpăstioasă, falsă și patent absurdă că tot ce e produs aici e prost! Nici pomeneală, tocmai aici e ironia amară a situației. Protecționismul sprijină produse românești mai proaste, pe spezele întregii economii, inclusiv a produselor românești de succes, care n-au nevoie de niciun ajutor, nici pe piața noastră nici pe altele. Chiar și în domeniul produselor agricole, și strict pentru piața internă, există oameni care au înțeles care e modelul de afaceri al lanțurilor mari de magazine, și i s-au adaptat (nu că ar fi un mare secret, de altfel). Există, și sunt din ce în ce mai mulți, producători români, în domeniul agricol, care își vând marfa cu mult succes prin intermediul acestor magazine. Măsurile protecționiste care ar lovi economic în hipermarketuri i-ar lovi, din două direcții, și pe ei.

      Da, există o imagine proastă a produselor românești. Nu poate fi rezolvată prin măsuri protecționiste, din contră, tocmai astfel de măsuri au provocat-o, pentru că au protejat atâta timp piața pentru produse inferioare – pentru cine își amintește cum era înainte de 1989, și de ce erau vânate asiduu chiar produsele interne destinate exportului…

      • Sakara spune:

        Daca tot ati dat ca ex. agricultura, fara „protectionismul” statului adica subventia, producatorul agricol roman nu ar vinde mai nimic.

        Cum occidentalii nu au greturi in a-si sprijinii in orice mod producatorii subventia platita de ei este mult mai mare deci producatorul francez ii convine sa vanda ceva cu 0.5 euro chiar daca acel ceva costa 1 euro pt. ca statul ii acopera pierderea prin subventie. Fara ea cel roman ar trebuii sa il vanda cu 1 euro ceea ce va face ca produsul final romanesc sa fie mai scump decat cel francez (bine aici mai intervin niste costuri dar ca idee) si sa nu se prea vanda.

        “Conform datelor centralizate pentru 2008, la nivelul Uniunii Europene, subvenţia medie la hectar a fost de 219 euro, aşadar de aproape şase ori mai mare decat subvenţia acordată în Romania.”
        Cum sa fie cumpetitiv agricultorul roman in conditiile in care statul nu are banii sa plateasca o suma mai apropiata de cea din vest?. Intre timp lucrurile s-au mai imbunatatit.

        Nu prea exista piata libera ci doar modalitati de a “ascunde protectionismul”.
        Si alte ex:
        “Marea Britanie ar putea revizui sistemul acordarii de subventii pentru motoarele diesel, afirma premierul David Cameron, criticand dur grupul german Volkswagen pentru softul de manipulare a emisiilor poluante.

        Miercuri, Guvernul Frantei a anuntat ca va cere grupului auto Volkswagen rambursarea subventiilor acordate pentru fabricarea de vehicule prezentate ca fiind conforme cu standardele de protectie a mediului.”

        Hipermarket-urile nu fac decat sa afecteze cu atat mai negativ concurenta cu cat au o pozitie mai dominanta in piata (ca sa nu mai scriu de taxele percepute producatorilor care afecteaza inclusiv incasarile la bugetul statului si scumpesc produsele).

        Importul nu doar duce la saracie (ajutoare sociale vs salarii) ci si o mentine prin scoaterea banilor de la buget astfel incat nu se mai pot face investitii care sa atraga producatori noi.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Sakara,

          subvenționarea unei anume ramuri industriale sau tip de produs poate fi o idee discutabilă, dar nu este ce discutăm noi aici. Guvernele francez și britanic subvenționau produse pe temei ecologic (motoare diesel cu emisie mică de noxe) INDIFERENT de producător. Noi discutăm aici de „naționalismul economc”, așa cum e expus în articol, ajutor dat unui produs dat pe motivul că e de proveniență internă. Volksvagen nu e o firmă britanică sau franceză, acolo e fix invers, deci: se subvenționau produse …străine!

          Romania a platit pana la mijlocul anului trecut fermierilor romani 581 milioane euro din subventiile directe pe suprafata (SAPS) aferente anului 2009 (…)
          In topul marilor arendasi ai Romaniei figureaza Culita Tarata (55,5 mii hectare), Adrian Porumboiu (27,4 mii hectare) si Ioan Niculae (21,1 mii hectare), suma cumulata cuvenita societatilor pe care le controleaza fiind de circa 7,4 milioane euro.

          De notat că banii băgați în conturile lui Tărâță, Porumboiu și Nicolae sunt banii contribuabilului român. E un mod interesant de a defini națiunea, oarecum invers decât în povestea aia cu ”patria este norodul…” :-)

          • Sakara spune:

            Am raspuns la comentariul de mai sus in care se scria si de producatorul agricol nu la articol.

            Daca definim „naționalismul economic”: ajutor dat unui produs pe motivul că e de proveniență internă atunci Volksvagen primeste acest ajutor pt. el devine (este) producator intern in acea piata. Taxele/impozitele le plateste in UK sau Franta la fel si locurile de munca nu sunt in Germania. In acest caz este bine ales termenul de temei, motiv pt. ca sa ofere o subventie desi cam toata lumea stia ca nu prea se incadreaza la a o primii falsificand rezultatele. Acesta „ignoranta” este o alta forma de ajutor care la randul ei distorsioneaza piata si este un argument in plus ca nu exista piata libera la modul absolut.

            Culita Tarata, Adrian Porumboiu si Ioan Niculae nu practica agricultura de subzistenta, ei vând ceea ce produc iar subventia le permite sa vanda la un preț care sa îl faca competitivi cu alți producatori din UE care primeau de șase ori mai mulți bani. Acea producție cu un preț mai mic datorită subventiei este fie cumpărată direct de o parte a populatiei fie este prelucrata de alții și după ajunge la populatie dar tot cu un preț mai mic așa ca da, suventia ajunge la mare parte din populatie indirect prin produse mai ieftine.

            Cand cineva foloseste metode a ajuta proprii producatori care exporta pt. ca piata sa ramana „libera si corecta” ar trebuii si ca statul unde se exporta sa isi ajute producatorii locali.
            De fapt este cat se poate de normal pt un stat sa faca orice poate pt. ca acele companii care produc acolo sa aibe piata de desfacere pt. ca doar productia locala le aduce mai multi bani la bugete atat direct, cam 30% din pretul platit pe un bun se intoarce la buget prin taxe si impozite, cat si indirect prin crearea unor oportunintati pt. persoane si companii care la randul lor vor platii si ei taxe si impozite (daca ai o fabrica poate este nevoie de o companie de transport sau mancare pt muncitori, cineva care sa aibe grije de copii sau parinti lor, fiind salariati isi pot permite servicii mai scumpe, etc). Tot indirect, statul nu va mai plati ajutoare sociale celor care acum au loc de munca iar din banii astfel ramasi se pot face investitii/infrastructura/invatamant care sa atraga noi investitori.

            In ce priveste scandalul Hexi si eu sustin ca acolo nu a fost decat coruptie, nepasare, neindeplinirea unor obligatii.

            • Miron Damian Miron Damian spune:

              Tocmai citatele date mai sus arată că subvențiile date (inclusiv) VW au fost motivate, nu de naționalism, ci de considerente ecologice: aflăm acolo că ambele guverne (francez și britanic) amenință sau chiar vor banii înapoi, nu pentru că firmele VW le-ar fi abandonat țara, ci pentru că s-a dovedit că trișau la testele de poluare.

              Dincolo de asta, înțeleg că VW devine ”internă”, dincolo de naționalitate proprietarului, pe motiv de locație, pentru că „vine”, că funcționează în țara respectivă. E o definiție care ar face cumpărătorii străini de terenuri agricole românești… „interni” din acest punct particular de vedere. Nu? Beneficiari, deci, ai măsurilor protecționiste. Ne putem înțelege atunci măcar pe chestia că ar trebui să nu li se mai pună tot felul de piedici la achiziționarea de terenuri? De ce i-am trata diferit de Culiță, Porumboiu și Nicolae, în acest caz?

              Mai departe, așa cum remarcam în altă parte, „naționalismul economic” susține două chestii care se bat cap în cap. Luptă împotriva privatizărilor către firme străine, cu argumentul că în acest fel profitul se duce peste graniță în loc să rămână – principiu (nb!) valid – dar apoi deplânge și ar vrea măsuri de combatere a faptului că țările străine subvenționează produsele de export – adică, efectiv, că bagă bani (străini) în buzunarele fiecărui român care cumpără produsele respective. Adică invers decât principiul care-l sprijineau în primul caz.

              Btw, nu doar Porumboiu, Culiță și Nicolae exportă produse agricole românești, o fac mulți, mulți alții. O bună parte dintre ei, străini. Și fără să aibă latifundii. Într-adevăr, agricultura de subzistență e o problemă, măsurile protecționiste n-o ajută chiar deloc, din contră!

      • donquijote spune:

        Domnule Damian,
        Nu eu am inceput; daca nu ati fi deschis cu Hexi, as fi fost aproape total de acord cu dumneavoastra (absoult de acord nu sunt nici macar cu mine insumi, findca asa las loc pentru “upgrade” :) ).
        Ati adus ca punct de pornire un exemplu care vine din alt film si am simtit ca ar crapa fierea in mine daca nu as riposta.
        Acum, a explodat scandalul cu dezinfectantele, maine, doamne fereste, explodeaza un cazan la o termocentrala, poimaine deraiaza un tren si tot asa. Pentru ca de o parte sunt niste excroci care vand apa chioara cu eticheta de dezinfectant (sau fiare vopsite pe post de transformatoare), iar pe de alta parte sunt, fie niste idioti care nu stiu sa faca diferenta intre apa cu care s-a spalat recipientul si solutia care trebuia sa fie acolo sau/si niste criminali complici cu excrocii care vand apa chioara drept elixir de leac – fiindca pretul il plateste “statu” si nimeni nu este tras la raspundere in termeni reali .
        Ne lovim de sute de astfel de Hexi, smecheri care blocheaza aproape toate canalele doar pentru ca ei au canalul deschis pe cai interzise platitorilor de impozite.
        Probabil ca, in lipsa lor am fi putut sa discutam despre protectionism doar in sensul ca statul caruia ii platim taxele ar trebui sa se intereseze de consolidarea increderii in produsele romanesti, nu sa alimenteze organizatii mafiote.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Cazul Hexi Pharma e oribil, arată o disfuncționalitate majoră a statului nostru. Cazul ”naționalismului economic” arată o disfuncționalitate majoră a statului și societății noastre, cel puțin la fel de păguboasă. Nu se anulează reciproc aspectele astea, măcar de am avea norocul ăsta. Din contră, se potențează, se alimentează reciproc.

  12. Laurentiu Pachiu spune:

    Felicitari domnule Damian!
    cateva comentarii in sustinerea dvs:

    1. nationalismul economic actual este incurajat (i) de anumite forte in context geopolitic regional (ii) de frustrarile unei clase politico-economice “nationale” care s-a vazut deprivata de beneficii in contextul luptei anticoruptie si, fara a fi limitativ (iii) de o frustrare istorica a unei natiuni in devenire (sarace si batjocorite de propria clasa politica si capitalista).

    2. nationalismul economic pare ca se explica si prin o incapacitate concurentiala a antreprenorilor romani sau, cum se sustine mai sus, de concurenta neloiala a unor jucatori straini. In aceste conditii, daca antreprenorii de nationalitate romana si economia romaneasca nu erau/nu sunt pregatite pentru a face fata concurentei economice globale, atunci stau si ma intreb daca am fost sinceri in accederea la UE, GATT/WTO si alte instrumente juridice internationale care promoveaza comertul si transferul liber de marfa, persoane si capitaluri…..este o contradictie evidenta aici, datorata, probabil, necunoasterii angajamentelor legale ale Romaniei. in privinta “capitalului strain” care nu respecta legile tarii (inclusiv in materie de concurenta), aici este necesara existenta unui stat reglementator puternic care sa corecteze situatia, nu prin politici discriminatorii (adica nationaliste), ci prin masuri in consonanta cu principiile democratice si ale economiei de piata la care am aspirat (regula deopotriva aplicabila si antreprenorilor romani). Ori stim cu totii ce fel de “stat” am avut (cel putin) in ultimii 26 de ani.

    3. inca depindem sub aspectul inovatiei, tehnologiei si fortei financiare de resorturi din lumea dezvoltata. A institui blocaje in calea investitorilor straini, in favoarea “capitalului romanesc” nu ne-ar conduce decat catre o situatie similara altor tari protectioniste (Venezuela, Cuba, Rusia etc), sau, de ce nu, in Romania anilor 80.

    4. am vazut in ultimii 26 de ani ce “avantaje” am avut prin dominanta “capitalului romanesc” (artificial, umflat cu pompa politica si statala, pana la nivel de oligarhie). Au disparut aproape cu totii, o data oprit robinetul statal sau demarate anchetele penale. A fi capitalist roman inseamna a fi “patriot”? o dominanta a capitalului romanesc ne garanteaza oare dezvoltarea economica? Este o garantie de intarire a securitatii nationale? adica a tine capitalul castigat in Romania, a il cheltui in Romania, a raspunde la comanda statala “in caz de necesitate” etc.? ori, asa cum se vede si in cazul Hexi, patriotul de acolo isi plimba veniturile in regim offshore (ceea ce pana la proba contrara nu este ilegal). La ce sa ne asteptam de la dominanta capitalului romanesc? Care ar fi avantajele? Nu ar fi oare mai avantajos ca economia romaneasca sa “duduie”, indiferent de structura nationalitatii capitalului, iar statul sa taxeze corespunzator si sa utilizeze parghii bugetare si fiscale in mod inteligent intru dezvoltarea generala a societatii?

    5. de la discursul privind dominanta capitalului romanesc la cel privind nationalizarile nu este decat un pas.

    6. bottom line, piata libera stabileste care produs este competitiv si bun. Deviatiile din mediul competitional se regleaza de catre autoritati. Nu culoarea pielii, limba vorbita sau religia . Asta trebuie sa faca Romania, sa stabileasca reguli clare de joc si sa intervina ferm cand acestea sunt incalcate (indiferent de nationalitate).

    7. discursul nationalist subit (si care succeed valului ecologist de acum cativa ani, alt tip de activism destul de straniu in promovare) prezent in Romania trebuie privit intr-o perspectiva mult mai larga cred, si anume a contextului geopolitic regional. Greu de crezut ca o pozitionare nationalista poate sa aduca beneficii semnificative Romaniei, insa nu am nici un dubiu ca poate folosi (cu alte cuvinte, facem jocul) unor terte state.

    Inca o data felicitari pentru sesizarea temei si excelentul articol

  13. Mr John spune:

    Strategic inseamna sa ai capacitatea de a-ti planta singur legume si fructe in gradina si sa nu depinzi de vecinul care la un moment dat poate deveni bolnav sau se poate supara din varii motive. nimic national ci mai degraba rational.
    Britanicii, americanii, francezii au un progrsm activ de sustinere a firmelor autohtone fie prin contracte directe, subventii etc altfel capitalul dispare in afara.
    Legislatia trebuie schimbata in Romania in privinta controlului calitatii apei, aerului si hranei. Fara aceste 3 elemente tinute sub un control strict (interzicerea poluantilor si chimicalelor in hrana) .Momentan Romania nu se afla in directia buna.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Poate nu folosim același termen pentru ”rațional”. Da, e bine să ai capacitate economică de orice fel, dar ce are asta cu măsurile de protecționiste? Un partener economic intră liber într-o tranzacție pentru că-i convine, e rațional să renunțe la ceva convenabil pentru că ”se supără”? Dvs. procedați în felul ăsta, dacă vă supără magazinele alimentare treceți la post prelungit? În fine, cum se leagă – rațional zic – temerea că vom rămâne izolați economic de măsuri care… fix asta sprijină? Foarte, foarte ciudat…

      ”Britanicii, americanii, francezii au un progrsm activ de sustinere a firmelor autohtone fie prin contracte directe, subventii etc altfel capitalul dispare in afara.”

      De exemplu?

  14. Mark spune:

    Articolul este corect până la un punct. Competiția liberă există și este benefică însă între competitori similari. Adică un start up medical în Minneapolis cu exact aceeași idee va beneficia de mai mult capital și mai multă expunere. În timp dacă s-ar face un test experiment cu 2 firme ce dezvoltă exact același produs nou se va vedea că firma de acolo va fi favorizată. Un exemplu clar. România a fost unul din producătorii europeni de cânepă. Au existat atât fabrici vechi cât și întreprinzători noi și dinamici. Integrata Pașcani a fost condusă de aceeași femeie de afaceri care a reușit să scoată chinezii din Europa de pe piață în domeniul scaunelor auto de copii. Cu toate acestea această femeie n-a reușit să reziste pe cânepă. Eu am cunoscut personal un tip care cultiva cânepă și avea mică topitorie pe undeva în Ardeal și încerca să vândă către Mercedes pentru auto. În schimb o firmă olandeză înființată prin 94 (când România era tare în domeniu) a crescut încet și acum a cumpărat pământ în ardeal și a făcut fabrică de 5 mil euro. Acea firmă n-a făcut decât să promoveze cânepa în Olanda ca și cum ar fi inventa-o ea. Olandezii s-au lăsat seduși și la fel cei de la Mercedes care au cumpărat de la o firmă nouă din Olanda și nu de români. Probabil că olandezii au știu să vorbească pe limba de afaceri occidentală dar în afară de asta produsele n-au fost cu nimic revoluționare. Nefiind vorba de end useri ci doar de business to business nu putea fi vorba de un marketing mai deștept. Ce vreau să spun. Naționalismul poate fi o formă de a proteja piața și de a o ajuta să se dezvolte. Credinșa naivă a vesticilor că produsele lor sunt mult mai bune face să reziste destule afaceri care altfel ar fi călcate în picioare de chinezi. Exemplu industria textilă italiană. Aceasta se sprijină și pe faptul că italienii dar și străinii preferă produsele italienești mai scumpe. Știți cumva că România face cel mai mare număr de pantofi din Europa dar cel mai mare exportator de încălțăminte valoric e Italia? Deci noi îi manufacturăm și italieni trec pe etichetă made in Italy. Și nu încalcă regulele comerciale pentru că dacă prețul de vânzare este cu 50% mai mare și există modificări (adică etichete, cutii) poți să schimbi țara de origine. Ce concurență reală poate schimba convingerea consumatorului american că pantoful italian (fabricat de fapt în România) este mult mai bun și merită mai mulți bani decât pantoful român făcut în aceeași fabrică cu aceleași materiale , calapoade etc…
    Lungul expozeu are o concluzie : concurența liberă e manipulată de multe ori mai subtil în favoarea produselor occidentale la ei în țară. Nu spun că un român nu poate ajunge să vândă afară(există exemple diverse) însă e mult mai greu. Dacă discutăm de concurență cinstită de ce cel cu scanerul de avioane după ce l-a cunoscut lumea și s-a validat tehnologia a preferat să facă fabrică în Elveția deși muncitorul elvețian e plătit cumplit de mult față de muncitorul român. Păi răspunsul e dat de un mix de factori. Statul elvețian i-a plătit 95% din fabrică pentru 5% din acțiuni și pe plan mondial altfel vinzi un produs de tehnologie când spui că este elvețian decât dacă spui că este român (și altfel e finanțat și ajutat-promovat de statul vestic).

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Exemplul pantofilor italieni e foarte bun, ca să arate de ce nu ajută deloc astfel de măsuri. Un brand este parte a unui produs, e modul în care cumpărătorul îl identifică, e parte a calității pe care i-o atribuie. Brandurile NU pot fi decretate de stat. Ghinion. Statul român nu poate să zică ”Prin lege, cumpărătorii din țară (nici măcar ei, darămite alții!) vor considera că pantofii produși de Gigel din Galați sunt la fel de buni ca pantofii italienești.” Ce ar putea să facă statul este să subvenționeze pantofii românești, pentru a concura cu cei italienești, ajutați de brandul de acolo. Bun. Problema e că subvenția asta vine de undeva, nu e gratis. E plătită de niște oameni, de niște producători români care n-au absolut nicio nevoie de ajutorul de orice fel oferit de stat.

  15. Vlad spune:

    Nu sustin culturile modificate genetic nici la nivel local si nici planetar dar linkul de mai jos este relevant pentru subiectul articolului de fata:

    http://economie.hotnews.ro/stiri-consumator-20994392-the-economist-china-intra-lumea-culturilor-transgenice-webpr.htm

    Mai exact la sfarsitul lui scrie asa:

    “Pentru a scapa de teama dependentei de vreo putere straina, China a investit 43 miliarde USD pentru a cumpara compania elvetiana Syngenta, unul dintre liderii mondiali in domeniul productiei de inputuri pentru agricultura. Prin intermediul companiei controlate de stat ChemChina, statul ar putea sa beneficieze de valoroasele brevete privind seminte de plante modificate genetic realizate de firma elvetiana. Asta in cazul in care tranzactia va fi aprobata de autoritatile de reglementare din mai multe tari implicate.”

  16. Emil spune:

    Pe o piaţă europeană care a eliminat barierele, producător român (de morcovi, ca să dăm un exemplu ipotetic), căruia îi doriţi succes, are el acces la credite în aceleaşi condiţii cu producătorul occidental de morcovi, cu care concurează direct? Aceleaşi condiţii de creditare – dobânzi, comisioane, perioadă de procesare a dosarului, etc? Băncile de la noi sunt, în majoritate, sucursale ale unor bănci occidentale.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      La fel ca hipermarketurile, băncile – a oricui sucursală vor fi – caută să obțină profit. A face afaceri în funcție de naționalitatea clientului, nu de bonitatea lui, este o rețetă de eșec. N-am absolut niciun motiv să cred că băncile străine, prin sucursalele lor interne, ar încerca să protejeze o categorie de agenți economici, pe motiv că sunt conaționali, de dragul propriului lor profit. Dacă există diferențe de creditare, ele trebuie căutate în diferențele de situație economică, nu de pașaport.

    • cinic spune:

      ce-ar fi sa comparati clauzele de aderare in 2001, cu cele din 2004 [Polonia] si cu cele din 2007? macar la Politica Agricola Comuna.
      Daca nu am aderat mult mai devreme ar trebui sa avem cele mai bune conditii ?
      Sunt cnvins ca aderarea Serbiei, de ex, va avea conditii si mai ….

  17. kinn spune:

    Angajatii in IT cu studii de profil beneficiaza de scutirea impozitului pe venit, asadar primesc un cadou platit de toti ceilalti platitori de taxe. Si, prin ei, intreaga industrie IT romaneasca beneficiaza de aceste pseudo-subventii. Nu este si acesta un nationalism economic nociv, prin care unii fara nici o vina platesc lipsa de competitivitate a altora?

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Din câte știu, firmele de profil au reușit să convingă guverne succesive că acest regim legal reprezintă un câștig, nu o pierdere, pentru bugetul statului. Cât de adevărat e asta, n-aș ști, dar dacă e adevărat premisa întrebării tale e falsă, industria IT nu este sprijinită de contribuabilul român, din contră. Eu unul nu sunt de acord din principiu cu situația asta, dar nu dintr-un motiv economic pe care de altfel nu l-aș putea identifica. De notat, în context, că reducerea unor taxe NU este intervenționism, din contră…

      • kinn spune:

        Eu vroiam sa arat un contraexemplu la articolul dvs. Scutirea aceasta este fara indoiala o forma de protectionism / subventionare acordat industriei IT locale, care, ca orice subventionare., acopera o lipsa de competivitate. Daca este adevarat ca bugetul are de castigat din asta, avem prin urmare un protectionism de succes, care aduce profit pe termen lung. Atunci de ce nu ar fi uneori valabila aceeasi abordare si la industria producatoare de pantofi, cea petro-chimica sau mai stiu eu ce? Nu mai puteti exclude a priori protectionismul ca fiind ceva eminamente nociv, atunci cand avem un contrexemplu atat de evident in fata ochilor.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Kinn, înțeleg intenția ta, dar n-aș zice că a reușit. Nu poți înlătura contra-argumentele aduse unei afirmații repetând-o pur și simplu, întărită eventual de un ”evident” :-)

          • kinn spune:

            Scuze, dar n-ai adus contraargumente la afirmatia mea ca sprijinirea industriei IT nationale este tot nationalism economic.
            [Doc spune: non-dialog. Pot continua cu „ba da”, presupun...]

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Sa incerc sa va raspund si eu, desigur sunt “parte interesata” deci partinitor.
      Salariul minim in Romania are o valoare ridicola. Nu cred ca un cetatean cu pretentii rezonabile poate sa supravietuiasca mai mult de doua saptamani cu salariul lunar. Ei, din acest salariu, statul trebuie sa sustina un nivel de trai destul de mare. Pentru asta, fixeaza procentual o suma a taxelor totale ridicol de mare ( din cate am inteles de la diversi angajatori, taxele aferente ajung aproape de valoarea salariului, respectiv daca platesc o mie de lei unui angajat, platesc si statului vreo opt-noua sute. Ori, daca vreau sa merg cu salariul in zona 2000 de euro, deja suma taxelor este imensa, mult mai mare decat in orice alta tara. Asa ca orice angajator cu cap s-ar muta in alta parte.
      Deci, pastrarea nivelului taxelor intr-o zona rezonabila nu inseamna subventionare. Pentru ca oricum in valoare absoluta taxele platite sunt mai mari decat cele din alte sectoare, desi beneficiile sunt aceleasi ( nu ma pazesc doi politisti, ci tot unul ca si pe ceilalti). Adevarata solutie ar fi evident redimensionarea intregului sistem de taxe, dar asta inseamna multe lucruri, printre care si sa admitem ca deocamdata unele avantaje sociale pe care le avem sunt prea scumpe pentru noi…. O sa il votez pe politicianul ala, dar ma tem ca inca nu s-a nascut…

    • Dorin B spune:

      @kinn (13/05/2016 la 21:17)

      Romania este o tara originala in multe privinte inclusiv in aceasta cu tratamentul special aplicat IT-istilor (din vreme lui A.Nastase).

      Sigur nimeni nu vrea sa plateasac taxe (nu numai romanii) chiar si cetatenii din USA (partenerul strategic al Romaniei !) dar in……….USA nu stiu sa existe aceasta “discriminare pozitiva” pentru industria IT . Si ca sa fim corecti pana la capat, se poate compara “informatizarea” pe care o simte (si o foloseste) cetateanul de rand american si cel roman.

      • Mihai Badici Mihai Badici spune:

        Problema e ca taxele sunt dimensionate in Romania pentru un anumit nivel al venitului mediu. Orice aproximatie e buna intr-un anumit interval, cand depaseste intervalul respectiv da valori aberante. De ce doar in IT.. e o intrebare buna. Pur si simplu asta a fost domeniul in care a fost nevoie si lobby suficient. . Dupa parerea mea ar trebui sa existe niste plafoane sau niste valori fixe ale unor taxe ( nu vorbesc de profit, ci de taxele aferente salariului, inclusiv pensia si sanatatea. Hai ca inteleg ca poate voi avea pensie mai mare, dar de operat o sa ma opereze tot un singur medic :) ) Stiu ca nimeni nu vrea sa plateasca taxe, dar nu despre asta e vorba, ci despre a plati lunar cate 1000-1500 euro/angajat taxe si contributii, fie ca ai sau nu de lucru. Credeti ca in USA e asa? Din punctul asta de vedere, eu zic ca asta nu se cheama discriminare ci normalitate, si da, cred ca nu doar in IT ar trebui aplicata, pentru ca e o frana in cresterea salariilor si a competitivitatii ( pentru ca salarii mici inseamna oameni subcalificati) in toate domeniile. Cred ca dimpotriva, persistenta in taxarea procentuala e o discriminare la adresa industriei romanesti, o piatra de moara la adresa competitivitatii ei. Acum bine, asta e parerea mea, intrebati ministrul de finante de ce :)

        • Dorin B spune:

          @ Mihai Badici (14/05/2016 la 14:15)

          “Stiu ca nimeni nu vrea sa plateasca taxe, dar nu despre asta e vorba, ci despre a plati lunar cate 1000-1500 euro/angajat taxe si contributii, fie ca ai sau nu de lucru. Credeti ca in USA e asa?”

          In USA ca si in Canada, sunt reglementari privind plata (lunara, trimestriala, sau anuala) a “taxelor si contributiilor” in sensul ca daca in activitatea firmei intervin fluctuatii de personal, din diverse motive, se fac ajustari (rapide) tocmai dataorita existentei sistemului complet informatizat ……….deci contributiei IT-istilor; foarte putina lume mai foloseste azi telefonul si doar atunci cand nu gaseste informatia specifica publicata (destul de rar) pe site-ul CRA/IRS.

          Aici este diferenta fata de Romania in sensul increderii depline in onestitatea intreprizatorului………dara daca se intampla ca aceasta incredere sa fie inselata consecintele sunt e masura si sunt publicate pe site.

          Nu cred ca in Romania, numai “functionarii publici / politrucii” se opun acestei informatizari.

          Ca urmare a acestei informatizari, poti sa-ti deschizi firma (corporatie), pe Internet in 2 ore daca stapanesti “terminologia” specifica (contracte,juridica, contabilitate); daca nu apelezi la un “contabil specializat in taxe” .

          Oricum la finele anului fiscal (care poate sau nu sa coincida cu cel calendaristic) se intocmeste raportul fiscal care (atentie!) poate fi re-auditat intr-o perioada de pana la 7 ani si sunt cazuri de returnare de taxe platite in exces.

          Indiferent de argumentatie, cred ca nu trebuie sa fie categorii – unii sunt mai egali decat altii – (eu zic “discriminare” dv.s “… ci normalitate” cum spuneti dvs.) pentru ca vedeti ce se intampla acum in societatea romaneasca privinnd salariliie/pensiile ; chiar si la acest articol apar comentarii cu privire la intrebari de genul; de ce nu si profesorii de ……..fata de profesorii de……….

          Cu privire la “personal income” (cu veniturile personale din diverse surse; salarii, dobanzi etc.) cred ca se cunoaste ca fiecare trebuie persoana (inclusiv patronii care sunt pana la urma “salariati” la propiile lor firme) sa-l completeze anual si de multe ori sunt returnati banii suprataxati.

          Am remarcat ca ANAF a inceput publicarea listelor rusinii (cu cei rai platnici), nu-i dau seama care vor fi efecte.

    • Ghita Bizonu' spune:

      kinnn

      ref la informaticieni si neplata impozitului pe venit iti raspund eu: intre anii 1997-2002 unul din trei colegi a pl;ecat in Canada. Imediat angajati sau in max 2 luni. Angalati pe salarii destul de bune in Canada. (Azi au salrii si mai bune…da vreo 2 au mers mai la sud in SUA. Acum 7 ani auzeam ca doi ex colegi – sot si sotie – erau in Singapore – lucrind totin domeniul “inteligentei artificiale”)
      Si pe coanele lui Sarsaila! pana si eu m-am gandit dar implinsem deja 46 de ani (varsta limita)

      Scutirea de taxe a informaticienilor a insemnat o crestere a veniturilor lor …. suficenta cat sa ii tina in tara . Fara ea ar fi intins-o majoritatea . Asa de bine de rau cotizeaza la asigurari sociale, platesc TVA in tara A da si accize la benzina!!! Si frimel;e alea platesc si ele impozit …

      Bine-ntels este discriminatoriu .. da cui nu ii convine sa emigreze in Canada! Insa curios in Canada se cer programatori nu “comunicatori”, ziaristi si alti guristi.
      Insa ar fi cazul sa facem ceva cu medicii – ca o sa ramanem fara. Si nu tine idea ca o sa aducem din Timbuctu ca dupa vreo 4 ani de Romania si aia din Timbuctu o sa plece in Germania sau Anglia.
      Si ceva ptr profesorii de matematica (care si aici in Romania se convertesc cam multi la programare. Si NE TREBUIES si profeori de matematica!! Is mai uitili deact cei de flozofie ) Cam in toata Europa profu de matematica este o resursa “rara”

  18. Mihai Badici Mihai Badici spune:

    PS: nu e vorba de “scutire” ( cel putin eu nu sunt in situatia asta) ci de fixarea impozitelor la o valoare corespunzatoare unui salariu mai mic (cred ca vreo 2000 ron in cazul meu)

  19. Me spune:

    Mai multi utilizatori au argumentat ca Hexi n-are a face cu nationalismul economic. Sustin. Mai mult, in toata Europa “civilizata” exista nationalism economic. Nu stiu ce s-ar intampla cu tirul de malai, dar stiu ce s-a intamplat cu un contractor roman care a facut standurile lui Hollande la universitatea de vara a partidului socialist: i-au luat contractul. Nimeni n-a suflat o vorba despre respectarea contractului, clauze de preaviz, daune pentru incetarea unilaterala a contractului. In schimb i-au cautat nod in papura si daca nu au putut sa ii gaseasca, ziarele au titrat ca nu e grav ca n-au gasit nod in papura, tot nu e corect sa dea contractul unui roman si nu unui francez. Aici unul din multele articole pe tema asta: http://www.lefigaro.fr/politique/le-scan/2015/08/27/25001-20150827ARTFIG00138-universite-d-ete-du-ps-le-recours-a-des-travailleurs-roumains-passe-mal.php
    Sigur ca or sa se gaseasca cativa sa argumenteze dreptul sacru al francezilor la propria tara. Si atunci cum ramane cu libertatea de miscare in Europa?!
    In cauza nu e doar Franta. Peste tot e asa. Amintiti-va Bochum.
    Argumentul contra nationalismului economic, intr-un climat in care toate celelalte tari fac acest lucru e un fel de invitatie de a ne taia si ultima craca (piata de desfacere proprie) de sub picioare. Ca pe alta piata oricum nu vindem tirul de malai, ca au si ei malaiul lor.

    Despre non-legatura cu Hexi. Redau cateva din supararile citite prin articole:
    – dl maini-de-crocodil e suparat ca trebuie sa cumpere la pretul cel mai mic. Problema aici este ca daca dl maini-de-crocodil a primit un produs neconform, trebuie sa reclame neconformitatea si sa il oblige pe cel care a castigat licitatia sa ii dea un produs conform, dupa care sa il despagubeasca pentru daunele provocate de produs. Daca produsul este conform, atunci vina este a dlui maini-de-crocodil ca nu a fost in stare sa exprime corect ce produs vrea.
    – dl. brasov se supara ca trebuie sa verifice produsele cumparate si ne intreaba daca noi verificam punga de lapte. Ei bine, da! Daca beau lapte si ma stric la burta, e treaba mea sa ma uit ce e in lapte si sa ma duc la protectia consumatorului. Ca de-aia exista. Si da, trebuie sa verifici ce cumperi. Statul si partidul nu se ocupa de asa ceva.

    Mizeria Hexi a fost in mod cert cauzata de coruptie si frauda. Dar a fost ajutata din plin de nepasarea lui “merge si asa”. De ce nu exista plangeri pe tema produselor neconforme? De altfel, dl. maini-de-crocodil explica foarte exact ce se intampla: produsele sunt conform cu asteptarile. Daca oamenii nu reclama, atunci produsul e prost. Iar treaba asta n-o fac doar romanii, ci si strainii carora le ridicati osanale in acest articol. Reteta de detergenti au facut-o diferita in Romania tot romanii?! Va spun eu, nu! Au facut-o strainii, stiind ca romanii tac si suporta. Iar aici vina este a romanilor, ca se multumesc sa comenteze la coltul strazii in loc sa depuna plangeri si sa iasa in strada.

    Ce se intampla acum e ca Hexi se inchide si patronul ramane cu tot ce a produs Hexi pana acum, iar romanii raman cu mortii. Ceea ce ar trebui sa se intample acum este ca ar trebui numarati mortii Hexi si bagati la parnaie toti cei care au contribuit la aceste morti. Ca Hexi nr. 2, 3, n sa isi bage mintile in cap si sa nu mai vanda apa pe post de dezinfectant.

    Mai departe, tragedia e ca pe baza istoriei Hexi incep diverse alte acuzatii, unele bazate pe fapte reale, altele mai putin. Ma refer la Antibiotice Iasi. Ma indoiesc amarnic ca medicamentele lor sunt proaste, dar in egala masura banuiesc ca nu sunt eficiente pentru anumite infectii generate de germeni rezistenti la medicamente, crescuti si ingrijiti de bataia de joc Hexi. Dar in ziar afirmatiile au fost ambigue si rezultatul a fost ca in aceeasi oala au fost bagate firme care isi vad de treaba cu firme care nu isi vad de treaba.

    Un ultim punct e legat de straini: chiar credeti ca Anios au fost prosti si au cotat la pret de apa chioara dezinfectanti adevarati?! De ce nu ii verifica nimeni pe strainii care vand dezinfectanti?! Cumva pentru ca Ciolos a trait mult in Franta? Ciumati trebuie sa fie doar romanii?! Hai sa fim seriosi, cine e nebun, ca pe o piata in care poti vinde orice pe post de dezinfectant, sa coteze produsul bun la pret de nimic? Nu poti fi rentabil financiar. Pe o asemenea piata, toti fac acelasi lucru, dar ciumati sunt doar Hexi.

    Ah, am uitat! E normal, pentru ca trebuie sa ne dam chilotii jos in numele cosmopolitismului economic pe care nimeni altcineva nu il practica in Europa si sa asteptam suava sodomie a multinationalelor straine care vand aceleasi mizerii ca si firmele romanesti.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Da, tipică chestia aia cu contractul! Personal mi se pare extrem de ridicol să susții o politică care îți dezavantajează proprii cetățeni, cum e cazul ăsta. Căci e manifestare de „naționalism economic” acolo, una care afectează și agentul economic francez, care a angajat români probabil că lucrau mai avantajos ca francezii, și agentul economic român, care s-a angajat de bună seamă fără să-i fi fost impus, pentru că dorea contractul respectiv. Iar „naționalismul economic”, prezent și în Franța și aiurea (articolul nu spune nicăieri că suntem singuri în asta, din contră!) le-a provocat ambelor părți o pagubă! Însă tot articolul citat mai demonstrează că românii n-au putut fi împiedicați prin lege, de statul Francez să obțină contractul acela. Solicitările au mers către angajator să rupă contractul, pentru că regimul legal le permitea să-l semneze, statul însuși nu pusese vreo piedică. Ca să vezi! Dar, da, știu, are x și y. un exercițiu mental prin care știu ei că românii n-au voie să facă nimic acolo, iar dacă realitatea îi contrazice, atunci cu atât mai rău pentru ea.

      Mulțumesc de exemplu, confirmă ce spuneam. În rest, vă notez opiniile politice, ca atare. În ce mă privește, dacă o entitate privată, persoană, partid, firmă etc. dorește să acționeze după rigorile „naționalismului economic”, de exemplu să cumpere exclusiv și indiferent de circumstanțe produse românești (dezinfectant, să zicem), eu unul n-am nimic cu asta, din contră, e o țară liberă. Doar când are pretenția ca STATUL să adopte astfel de politici, și să le impună tuturor, devine o problemă pentru mine.

    • d spune:

      exemplul pe care l-ati dat (cu Partidul Socialist francez care cere ruperea contractului firmei romanesti) e ridicol: PS n-a facut asta din “nationalism economic”, ci dintr-un foarte strict calcul politic. aflati intr-o situatie politica critica (mai toata Franta s-a saturat de guvernul socialist) si avind pe constiinta o crestere istorica a somajului, socialistii au dorit sa-si mai repare putin imaginea dindu-se de protectori “prin fapta” ai muncitorimii (=prostimii) franceze, chit ca prin asta isi incalcau angajamentele UE. mai pe sleau, cum socialistii francezi nu mai stiu in ce colt sa dea, au hotarit ca e intelept sa se puna cu fundu’ in doua luntri zicindu-si ca merita sa plateasca citeva sute / mii de euro extra in conditiile in care lovitura de imagine le va aduce, daca nu voturi in plus, macar o stopare a hemoragiei la nivelul sustinerii populare…

      comentariile la articolul din Le Figaro sint savuroase: aproape jumatate dintre comentatori ii acuza pe socialisti de ipocrizie si afirma ca, atita vreme cit contractul a fost legal, nu ar fi trebuit sa fie rupt.

      pe de alta parte, sint o multime de subcontractori romani care lucreaza cu echipe de muncitori pe termen determinat in Franta deoarece e in interesul ambelor parti: firma romaneasca lucreaza la preturi tipice pietei franceze (inclusiv muncitorul e platit ca in Franta), iar firma frantuzeasca platete taxele de munca potrivit grilei de taxare din Romania (unde taxele sint mai mici). e o situatie win-win. si nimeni nu cere ruperea contractelor. de altfel nici nu am mai vazut alte articole de acest gen in presa franceza (articolul asta il stiam deja), desi citesc mai mult saituri frantuzesti decit saituri romanesti.

      • Miron Damian Miron Damian spune:

        D,

        a) Exemplul nu l-am dat eu, l-am primit – dar e foarte bun; b) eu n-am zis că motivele pentru care PS a procedat „din [cauza]”, ci ca solicitarile de rupere a contractului au fost „o manifestare” a „naționalismului economic”. E o diferență. Cele două aspecte nu se exclud, ci se completează. Pot presupune că o bună parte din manifestările astea în presă și, și mai probabil, în politica de la noi sau din Franța sunt ca efect al faptului că „naționalismul economic” este foarte popular, mai degrabă decât al faptului că autorii au vreo convingere sinceră în direcția asta. E un fapt relevant ăsta, apropo de motivul pentru care astfel de măsuri sunt în continuare luate în Occident: la baza lor stă un calcul politic, nu unul economic. Cât timp efectul lor negativ nu e perceput, legătura de cauzalitate e slabă și ascunsă (nu mi-e clar dacă măcar în Venezuela ea a devenit clară!), „naționalismul economic” este fezabil, rentabil politic.

        În altă ordine de idei, o să vă rog să citiți cu atenție ce scriu, pe viitor, de dragul dialogului; e pierdere de vreme și pentru mine și pentru tine și pentru cititori postarea unui mesaj la care singurul răspuns este ”n-am spus ce zici că am spus”, sau ceva asemănător. Mulțumesc.

  20. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Importantă e calitatea managementului atât la nivel organizaţional cât şi statal. Naţional sau străin dacă managementul organizaţional e corupt rezultatul e prost. Iar dacă managementul organizaţional e bun, iar cel al statului e prost rezultatul e tot prost pentru ţară.

    Cred că discuţia relevantă în România e cu privire la reformarea statului, indiferent de situaţia capitalului în întreprinderile româneşti. Nu cred că structura capitalului e cea care a dus la dezastru sau ar putea remedia ceva.

    Se poate face o ţară să funcţioneze cu oricare tip de capital dominant în economie dacă sunt gestionate corespunzător relaţiile cu marii jucători globali. Iar asta putem face doar dacă vom fi demn de respect. În starea actuală a instituţiilor publice suntem demni de milă.

    gânduri bune,

    • turcu spune:

      Corect ! Numai ca un management bun implica automat un nationalism economic, la fel ca in toate tarile care au asa ceva.
      Ce putem face noi cetetenii, concret, ca sa fortam reformarea statului(managementului)?
      Avem nevoie de o dictatura ?

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Nu există vreo rețetă magică prin care un om sau un grup de oameni să devină, economic sau managerial, invulnerabil la greșeală sau hazard. Nu există nicio diferență, absolut niciuna, în abilitatea omului în această privință dacă e CEO sau dacă e ministru. Nu se întâmplă vreo transformare inexplicabilă atunci când treci poarta unei corporații sau a unui guvern, rămâi același om, la fel de capabil să greșești sau să ai ghinion.

      Diferența enormă, fundamentală este că economia liberă și concurențială supraviețuiește, nu, se dezvoltă chiar (și) de pe urma eșecurilor ei. Falimentul unor firme este o parte esențială a funcționării unei economii libere, în aceeași măsură ca succesul altora. Nu e cazul unei economii influențate, dirijate într-un fel sau altul de stat.

  21. zheng he spune:

    Aberati, nici macar Adam Smith n-ar fi de acord cu dvs. Absolut toate marile economii (SUA, Marea Britanie, Olanda, Germania, Japonia, Coreea de Sud) s-au dezvoltat intai prin monopol (inter)national sustinut de stat (ex. The East India Companies) si/sau protectionism (taxe mari pe import) si abia apoi au trecut la piata libera. Intai iti construiesti forta nationala, apoi concurezi cu restul. Intai tragi de fiare singur, apoi te bati in ring. E ca si cum am lua-o pe tanara Irinuca din clasa a opta de la liceul sportiv din Rosiorii de Vede, o fata flexibila dar fara antrenament profesional si am trimite-o direct la olimpiada de gimnastica de la Rio, apoi am critica-o ca nu a luat medalia de aur. Evident ca fata trebuia intai sa faca anternamente. Extremismul pietei libere duce inevitabil la esec pentru economiile slab dezvoltate. Dati-mi un singur exemplu de tara care s-a dezvoltat prin liberalizarea totala a pietei fara sa fi trecut si prin etapa protectionismului.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Nu. Ce au în comun țările care s-au dezvoltat e libertatea economică și politică, nu protecționismul. Vor fi practicat protecționismul și intervenționismul, într-o fază sau alta a istoriei lor, așa cum au făcut mai toate statele, și unele în fac în continuare, dar s-au dezvoltat în ciuda, nu datorită lui. Dacă ar fi fost altfel, statele care au continuat să-l practice, unele chiar intens, ar fi fost mai prospere, nu? Cam cum e Venezuela. Sau România sub Ceaușescu, sau Coreea de Nord etc.

    • Harald spune:

      @zheng he – interesul “statului” este de fapt interesul unui grup aflat la putere și al administrației birocratice pe care se bazează. Nici grupul aflat la putere, nici birocrația aferentă a ”statului” nu produce bani reali, așa că trebuie să-i ia de la cei care-i produc. Și chiar îi iau, tocmai prin asemenea taxe, instituite ”în beneficiul celor ce muncesc”.

      Taxele vamale practicate în urmă cu 500 de ani erau cumva mai directe: un grup de soldați stătea la punctul de trecere și încasa taxa în galbeni sau lua produse în natură. În vremurile noastre sistemul e ceva mai subtil, dar destinația banilor e în mare măsură aceeași. Există un aparat adminstrativ și unul represiv, ambele plătite din munca celorlalți membri ai societății.

  22. golan spune:

    Ori suntem golani ori sunam la politie… parerea mea.

    Nu poti sa argumentezi impotriva protectionismului si in acelasi timp sa te plangi de lipsa acelor limite “impuse de stat”.

    In situatia asta nu este foarte greu de judecat care ar trebui sa fie acelea, in orice fel de economie. Intr-un stat cu economie de piata libera, chiar si in lipsa unor reglementari guvernamentale sau legale, un tribunal va putea condamna o companie cu astfel de practici atunci cand se dovedeste ca substantele acelea nu-si indeplinesc scopul declarat. Iar in cazul de fata, aceasta determinare se face stiintific si orice descoperire factuala depaseste limitele birocratice. Marketingul mincinos trebuie condamnat prompt si este o masura necesara si valida de contracarare a concurentei neloiale intr-o piata relativ libera cu o justitie relativ functionala (ar fi chiar esentiala pentru mentinerea unui nivel ridicat de competitivitate), indiferent de nivelul de interventionism, protectionism,

    In cazul de fata, aspectul economic este depasit de realitatea punerii in pericol a vietii unor oameni, situatie care in orice tara cu o piata libera si justitie functionala din nou depaseste orice limite birocratice. Ca exista sau nu un control adecvat din partea statului este irelevant, agentul economic se face pe deplin responsabil de consecinte. Si intr-o piata libera, agentii economici legitimi (majoritatea) au tot interesul ca cei care le omoara potentialii clienti sa fie prompt pedepsiti in rarele cazuri cand se depisteaza probleme.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Nu vorbim de marketing mincinos aici, ci de încălcare grosolană a termenilor unui contract… Termenii „intervenționism” (în context economic) sau „protecționism” sunt bine definiți și NU includ rolul statului de a impune respectarea contractelor.

  23. man of war spune:

    @autor
    domnule, uite cum sta treaba
    daca pui la linia de start in proba de 100 de metri viteza un bolnav de poliomielita si un sportiv antrenat, cine crezi ca va trece primul linia de finish ?
    au fost vremuri cind un cip electronic se tranzactiona cu o cireada de vite (culmea ironiei, crescatorii animalelor respective sufereau de malnutritie)
    sa nu uitam ca romanii nu s prea bine primiti in tarile europei “dezvoltate” si nu au acces la vizele transatlantice. despre ce lume “libera” vorbiti atunci ?!

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Man of war,

      1. Altfel decât în condiții extraordinare, sportivul antrenat va câștiga în fața unui om bolnav de poliomelită.
      2. Da, nu există un ”preț corect”, el este dat de raportul cerere/ofertă pe piață, și poate varia foarte mult în spațiu și timp.
      3. Românii pot circula liber în statele UE, libertatea asta fiind fundamentală pentru uniune. Nu la fel se întâmplă în Statele Unite sau Canada. E un fapt.

      Acestea fiind spuse, ne putem întoarce totuși la articol? Mulțumesc…

      • man of war spune:

        [Doc spune: Se pare că nu putem. Haide să clarific, din nou, cum se face asta: luați o afirmație sau un raționament din articol și arătați că e în orice fel fals, incomplet sau invalid pe baza unei alte afirmații sau raționament valid. Mulțumesc.]

    • Harald spune:

      @man of war – ce înseamnă că ”romanii [...] nu au acces la vizele transatlantice”?

      Rata refuzului de viză pentru Statele Unite e în jurul a 10%. Adică 9 români din 10 primesc viza pentru Statele Unite. Probabil chiar mai mulți, dacă ținem seama că unii dintre cei refuzați aplică în mod repetat. Cât despre ”romanii nu s prea bine primiti in tarile europei “dezvoltate”, asta se încadrează la vorbe de clacă.

      • Miron Damian Miron Damian spune:

        Dincolo de corecția în fapt, discuția despre vizele românilor pentru SUA/Canada mai are deja doar o legătură foarte, foarte vagă cu articolul. Dacă se poate reînnoda cumva, n-aș ști cum, e ok – dar altfel va trebui să-i punem punct. Am să-mi exprim și aici uimirea că în duzini întregi de comentarii nu pot găsi unul care să aibă o legătură clară și nemijlocită cu ce am scris în articol….

        • man of war spune:

          ioi, tulai doamne, am mizat pe impresionism (ca n arte) si uite ce a iesit
          v am trimis un comentariu cu masinile lui tariceanu, care explica “nationalismul” economic, dar vad ca n a aparut, nu i bai
          cit despre vize, ce sa caute toti pitpalacii pe unde nu trebuie, locul lor ii la coada vacii
          a proppos, nastase voia mai multe case dar i s a retras viza

  24. Alius spune:

    Din cate stiu, Hexi este o firma romaneasca ce nu produce nimic. Despre ce protectionism vorbim? E ca si cum eu, firma romaneasca, import cartofi (ca tot s-a adus vorba despre cartofi) din Turcia si-i vand de 5 mii de ori mai mult in Romania, in urma unor contracte exclusiviste facute prin mita etc. Deci despre ce “autohton” si “protectionism” putem vorbi in acest caz?

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Cum să nu producă nimic? Hexi Pharma produce dezinfectant, desigur, de vreme ce-l vinde. Cât din lanțul de producție e românesc și cât nu, asta ar trebui să fie irelevant. Sau nu?

      Iată un bun punct de pornire pentru o altă discuție la subiectul articolului: ce-ar fi ca de măsurile protecționiste să poată beneficia doar entitățile economice care se folosesc integral și strict de produse la rândul lor românești? Sau cu condiția ca întreg lanțul de producție să fie autohton, până la materiile prime? Da, ar exclude prompt Hexi, ar exclude cam tot, de altfel. O soluție pe care aș susține-o entuziast, dacă regula ar fi aplicată în mod onest. La fel de onest cum am putea cere comentatorilor care vor să IMPUNĂ altora așa ceva să înceapă prin a da exemplu. Spre exemplu, industria pe verticală a calculatoarelor din România ar putea fi ajutată – nu? – extraordinar dacă oamenii care susțin astfel de politici ar cumpăra calculatoare numai din surse interne, cele care folosesc doar surse interne pentru fiecare componentă, făcute toate din materii prime interne, procesate în fabrici românești. Ce ziceți?

      • Alius spune:

        Eu din ce am inteles, Hexi cumpara produsul, il reambaleaza si-l revinde (nu inainte de a-l dilua). Din discutiile/comentariile la acest articol, toti “vorbesc” de protectionism in cazul producatorilor romani, nu importatorilor. Ori Hexi nu are nimic de a face cu productia.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Din câte știu, produc dezinfectantul ăla, nu-l importă. E irelevant oricum, în discuție – cred (ar trebui, mă gândesc) să fie destul de limpede că situația „Hexi Pharma” e folosită demonstrativ. Aș vrea totuși un răspuns la întrebarea mea, dacă se poate, generată de observația pe care ai făcut-o : cum definim „producător român”, în contextul în care am cere statului să intervină în ajutorul lui? Trebuie să fie persoană juridică înregistrată aici? Și/sau proprietarul (proprietarii) lui să fie români? Contează și lanțul de producție? În întregime, cum explic mai sus, începând cu materiile prime? Dacă nu, cât și pe ce temei rezonabil stabilim acest prag?

  25. Dan G spune:

    @man of war (14/05/2016 la 18:39)

    “…………sa nu uitam ca romanii nu s prea bine primiti in tarile europei “dezvoltate” si nu au acces la vizele transatlantice. despre ce lume “libera” vorbiti atunci ?! ”

    Cu privire “la vizele transatlantice” doar unii romani nu au acces la acestea si doar la cele “turistice”.

    Daca sunteti “invesitor” folositi Google si veti afla in ce conditii (usoare) “viza transatlantica” (Canada sau USA); idem pentru clasa “emigrant economic profesionist / meserias”.

  26. Sakara spune:

    În Romania, politicienii, nu pot vorbii decât demagoghic despre „nationalism economic”, în realitate „doctrinele economice” dominate sunt corupția/demagogia/ glogalismul/maxismul adica antinationalismul.

    Intreba autorul de o firma romaneasca distrusa pt. ca o firma straina sa isi vand produsele. Pai sa incepem cu:
    1. Roman Brasov
    Autobuze
    Mercedes a recunoscut, cand a ajuns la o intelegere cu americanii, ca a platit mita inclusiv in Romania pt. ai fi cumparate autobuzele. Rezultatul Roman a pierdut licitatia si nu mai produce autobuze iar Mercedes a castigat. Si daca tot suntem la capitolul „nationalism economic” german, mita este o caracteristica importanta a acestuia, mai toate firmele mari germane sunt implictate in scandaluri de mita in strainatate. Autoritatile se fac ca nu stiu iar cand nu ii mai pot proteja sanctiunile sunt modice. La fel se procedeaza si la diferitele incalcari ale unor standarde, regulamente (scandalul testelor emisilor poluante trucate. Ce se spune mai putin este ca pe baza acelor teste unii producatori primeau niste subventii..).
    Asta inseamna realistic și nu doctrinar sa îți apari/ajuti producători (ca este bine/rau alta discuție).
    [...]

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Of, of. Va fi atât de greu de citit articolul?

      În mod onest, întreaga pledoarie pentru „naționalismul economic” se poate reduce la o singură cerere: statul trebuie să sprijine produse cu raport calitate/preț inferior pe motiv că sunt de producție internă. Că vorbim de protecționism al pieței interne, că vorbim de subvenții, de „51% produse românești”, de interdicții mai mult sau mai puțin mascate pentru străini, de închiderea magazinelor mari în weekend etc. – toate sunt diferite mijloace pentru scopul sus-pomenit.

      E îndeajuns de clar? Dacă da, atunci …ce are a face cazul de mai sus cu „naționalismul economic” ? Dacă oferta Roman era mai bună conform raportului sus-pomenit, ea trebuia acceptată, exact din acest motiv, din niciun altul. Exact din motivul pentru care, dacă nu era mai bună, trebuia respinsă, în ciuda „naționaliștilor”. N-a fost acceptată, așa cum spui, pentru că ceilalți au dat mită, e singurul motiv. Nu pentru că statul nostru ar fi urmărit să distrugă o industrie internă, de dragul uneia externe, cum întrebasem, ci pentru că funcționarii publici implicați și-au burdușit buzunarul, la fel ca în „n” alte cazuri notorii. Decizia statului român n-a avut legătură cu raportul preț/calitate, iar statul german n-a fost implicat în caz. Ergo, nu e naționalism sau anti-naționalism economic. Putem reveni atunci la subiectul articolului?

      Mi se pare extraordinar că avem mai sus 50 și ceva de comentarii, majoritatea negative – ceea ce e ok, desigur – doar că niciunul nu reușește să formuleze un argument coerent, măcar, dacă nu valid. Adică – atât de complicat, ce să zic! -, : ”@Autor, ai spus, citez, așa și pe dincolo, uite exemplul ăsta real, care te contrazice.” Care pasaj din articol a fost contrazis de faptul că o firmă germană a dat mită, inclusiv in RO? Cum anume?

      • Sakara spune:

        „întreaga pledoarie pentru „naționalismul economic” se poate reduce la o singură cerere: statul trebuie să sprijine produse cu raport calitate/preț inferior pe motiv că sunt de producție internă. „

        Problema acestui rationament este ca nu se Ia în considerare si modul în care se obtine acel raport calitate/preț inferior.

        Teoretic. Sa luam doua produse identice calitate/preț, unul romanesc altul strain, cel străin primește o subventie sau ajutor din partea statului (fie vorba intre noi infrastructura este tot o forma de ajutor, reducand costurile firmei ceea ce duce la un cost mai redus al produsului final) dintr-o data produsul romanesc are un raport calitate preț inferior.

        Practic. Datorită pozitiei dominante a hipermarket-urilor si mall-urilor în piata care contează (putere de cumparare și nr. populatie) un producător mediu din Romania este nevoit sa vanda acolo dacă vrea să se dezvolte sau sa supravietuiasca. Ca sa poți vinde în hipermarket trebuie sa plătești „o taxa” de pana la 30% din valoarea produsului plus obligatia de a nu vinde mai ieftin în alta parte („Mai mult, contractele incheiate cu acestea prevad ca procesatorii nu pot vinde la preturi mai mici nici altor distribuitori de pe piata, in caz contrar aplicându-li-se penalizari”). Doua consecinte:

        Produse romanesti vs străine:
        Aceste taxe trebuiesc recuperate de producător plus obligatia de a nu vinde mai ieftin în alta parte fac ca raportul calitate/pret al produsului romanesc să fie artificial mai scăzut.
        Cei care nu pot vinde în hipermarket (mall-uri) sunt nevoiți sa își creasca adaosul ca sa poată supravietuii pt. ca nu vor putea vinde același volum de marfa. Și în acest caz rapotul devine artificial „mai prost”.
        Nu piata este cea care decide cine da faliment ci in primul rand magazinele, nu poti vinde acolo, indiferent de calitatea marfii, ai mari sanse sa dai faliment (fel si infintare/dezvoltare noi firme de productie).

        Hipermarketuri vs vanzatori autohtoni:
        Datorită taxelor și prevederilor contractuale hipermarketurile își permit un adaos comercial mic pe când vanzatorii autohtoni nu pt. ca nu pot impune taxe neavand o poziție dominata în piața. Consecinta este ca raportul calitate/pret al hipermarket-ului este artificial marit fata de cel al vanzatorului autohton.

        Acestea sunt doar cateva din efectele negative produse de hipermarketuri in economie. De aceea in multe din statele occidentale se aplica diferite metode de a proteja economia si industria, da inclusiv inchiderea sau limitari de orar.

        Statul roman ar trebui sa nu ajute producătorul pe motiv ca are un raport calitate/pret artificial inferior?.
        Nu, este normal ca statul sa intervina si sa corecteze scadera artificiala a acelui raport?.

        Daca o parte din probleme pot fi corectate si prin alte metode altele doar prin „nationalism economic”.

        @Miron Damian: „Nu pentru că statul nostru ar fi urmărit să distrugă o industrie internă, de dragul uneia externe, cum întrebasem, ci pentru că funcționarii publici implicați și-au burdușit buzunarul, „

        Cu siguranta celelante ex. erau mai edificatoare: cand vine cumparatorul pt. Saur2 si statul nu da autorizatia de a vinde plus toate celelante piedici ….

        Dar sa revenim la ex. cu Roman. Din momentul în care statul a luat cunoștința despre mita si nu a cercetat cazul iar pe baza acestei cercetari sa:
        -inceapa/ceara procedura de a supenda/rezilia acel contract;
        -daca nu se mai putea sa ajute Roman sa primeasca despagubiri.
        Este clar ca statul a ajutat Mercedes prin inactiune. Cand tu sti ca acea licitatie s-a pierdut datorita mitei si nu faci nimic sa remediezi problema iar in urma acestei inactiuni producatorul da faliment, putem spune statul a facilitat falimentul.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          ”Problema acestui rationament este ca nu se Ia în considerare si modul în care se obtine acel raport calitate/preț inferior.”

          Există un paragraf întreg în articol în care exact asta fac, explic că raportul acesta calitate/preț este a. judecat de fiecare și b. după propriile criterii, care includ mai mult decât calitatea intrinsecă (exemplificat fiind cazul roșiilor de grădină v. cele de hipermarket). Sau, în alt exemplu, avem chiar pe acest topic colegi de comentarii care, declarativ cel puțin, consideră că proveniența autohtonă a produsului este principala dacă nu chiar unica lui calitate.

          Într-adevăr, dacă un produs străin este subvenționat de statul respectiv el devine mai competitiv pentru cumpărător, în general, inclusiv pentru cel român – căci colegul nostru sus-pomenit e un caz mai degrabă excepțional. Nu contest asta, producătorii respectivi au de suferit economic. Am notat doar că, în acest fel, banii contribuabilului *străin* ajung în buzunare *românești*. Reciproca e, de asemenea, valabilă. Subvenția chiar ajută, cel puțin pe termen scurt, producătorul intern – doar că o face pe spezele contribuabilului român.

          „Datorită pozitiei dominante a hipermarket-urilor si mall-urilor în piata care contează (putere de cumparare și nr. populatie) un producător mediu din Romania este nevoit sa vanda acolo dacă vrea să se dezvolte sau sa supravietuiasca.” (…) ”Nu piata este cea care decide cine da faliment ci in primul rand magazinele”

          Afirmația, la modul ăsta, este falsă. Haide să presupunem că un hipermarket ar vinde roșiile, ardeii, ceapa, cartofii etc cu 400-600 RON/kg. (De ce crezi că nu fac asta? Nu sunt DESTUL de lacomi?) Întrebarea retorică este: ar mai avea, din acest punct de vedere, o poziție dominantă ? Nu, desigur, exact din contră, n-ar mai prinde un singur cumpărător, s-ar duce toți la celelalte. Haide să presupunem atunci că toate hipermarketurile ar vinde prețul ăsta – tolerate de consiliul ăla. Ar mai avea, din acest punct de vedere, o poziție dominantă? Din nou, nici vorbă, exact contrariul, ar ieși de pe piață imediat. Oamenii ar cumpăra din piețe, dacă nu direct de la producători, până ar apare alternative mai convenabile – probabil extrem de rapid. Piețele, producătorii individuali și alte sisteme de distribuție, nou apărute, ar deveni imediat rentabili, și competiția lor ar distruge hipermarketurile, cel puțin pe acest segment. Dihotomia pe care o operezi între ”piață” și ”magazine” este prin urmare profund falsă. Hipermarketurile sunt parte a pieței, operând în condițiile și sub limitările ei: ele produc pentru clienții lor un plus de calitate produselor vândute acolo, datorită accesibilității și a unui standard de calitate, iar pe baza acestui plus, și ÎN LIMITELE lui, așa cum arăt mai sus, fac profit. Cumpărătorii sunt cei cu rol determinant, nu magazinele – dacă consumatorul român ar cumpăra exclusiv produse de proveniență internă, indiferent de preț și calitatea intrinsecă atunci, din nou, hipermarketurile fie ar vinde numai așa ceva, fie piața i-ar scoate rapid de pe acest segment. Dar premisa asta e evident falsă, în calitate de cumpărători românii au cu totul alte priorități.

          De altfel, acest fapt, nu prețul sau mai cine știe ce teorie idioată a conspirației anti-naționale este și principalul motiv pentru care producătorii români au probleme cu accesul în acest tip de magazine: modelul de afaceri impus (nb!) de cumpărători, mai precis faptul că hipermarketurile lucrează cu un standard de volum, predictabilitate și calitate. Unul greu de atins de producătorii individuali – cel puțin cel de volum. Dar dacă se asociază, în scop de furnizare, atunci pot trece peste obstacolul ăsta și lucrează cu hipermarketurile fără probleme.

          Aveți un exemplu de țară în care hipermarketurile sunt obligate să se închidă peste weekend DAR alte magazine, în competiție cu ele, au dreptul să funcționeze? Eu cunosc destule în care statul interzice angajatorilor, cu excepții punctuale, să aducă angajații la serviciu în weekend. Se aplică tuturor. E o măsură socială, nu de intervenționism economic de orice natură.

          Cât privește contractul Roman, aș putea suspecta câtuși de puțin că inactivitatea statului în cazul respectiv a fost dovada vreunui (anti)naționalism dacă în restul cazurilor statul nostru n-ar fi cel puțin la fel de inactiv când vine vorba de corupție. Un exemplu îl avem fix legat de articol, și în cazul Hexi Pharma știm că au fost semnale destule că e ceva în neregulă acolo, de ani buni de zile! Și în acest caz instituțiile statului au fost motivate de corupția celor din fruntea lor, NU din vreun „naționalism economic” (Ca paranteză, articolul nu spune asta, desigur, doar se întreabă dacă, știind ce știm despre produsele firmei, și după preceptele „naționalismului economic”, statul n-ar fi trebuit și n-ar trebui în continuare să sprijine Hexi Pharma).

          • Sakara spune:

            @Miron Damian: „explic că raportul acesta calitate/preț este a. judecat de fiecare și b. după propriile criterii, care includ mai mult decât calitatea intrinsecă (exemplificat fiind cazul roșiilor de grădină v. cele de hipermarket)”
            Iar eu nu am contestat, ci doar am demostrat in cateva cazuri (mai sunt si altele) ca acest raport este, pt. produsele romanesti si vanzatorii romanii, scazut artificial de hipermarket prin „taxele” (pana la 30% din valoarea produsului) si clauzele contractuale impuse producatorilor. Daca aceste „taxe” nu ar fi, produsul ar fi mai ieftin deci ar avea un raport/calitate pret mai bun. De aceea am scris: „Problema acestui rationament este ca nu se Ia în considerare si modul în care se obtine acel raport calitate/preț inferior.” si asta se aplica si in cazul micilor vanzatori romani care nu pot impune taxele.

            @Miron Damian: „…că, în acest fel, banii contribuabilului *străin* ajung în buzunare *românești* „
            In acelasi timp poate si sa scoata, fiind import devalorizeaza moneda nationala daca nu ai export sa iti intre valuta (aceasi de obicei).
            Lipsa de productie adicaa cresterea econimica bazata pe consum si import te va duce la ceea ce se numeste „middle income trap”, crestere economica urmata de criza majora.

            @Miron Damian: „Afirmația, la modul ăsta, este falsă. Haide să presupunem că un hipermarket ar vinde roșiile, ardeii, ceapa, cartofii etc cu 400-600 RON/kg.  „De ce crezi că nu fac asta?”
            Este falsa doar pt. exemplu teoretic dat, care nu se poate regasi in practica, tocmai din „ar ieși de pe piață imediat. Oamenii ar cumpăra din piețe,.. ” (trebuie sa ai si realistic de unde cumpăra dar este alta discutie), deci afirmatia mea este corecta pt. cazuri practice.
            Sa explic mai detaliat cum exemplul dat de dv. este nereal. Hipermarkt-ul percepe „taxa” producătorul, procent din valoarea mărfii, acea taxa ii permite sa aibe un adaos comercial mic. Numai ca producatorului i se impune ca: „contractele incheiate cu acestea prevad ca procesatorii nu pot vinde la preturi mai mici nici altor distribuitori de pe piata, in caz contrar aplicându-li-se penalizari” adica nu ii permite celui care produce sa vanda hipermarket-ului mai scump ca unui magazin de cartier sau unei piete recuperand astfel „taxa”, ci il obliga sa le dea si lor la acelasi pret. Amandoi vanzatorii primesc marfa la acelasi pret numai ca magazinul de cartier sau piata nu poate impune „taxe” deci nu are niste bani care sa ii acopere din cheltuieli ceea ce il obliga sa puna un adaos comercial mai mare ca hipermarkt-ul rezulta un pret de vanzare mai mare.
            Clientul vede ca preturile din celelante magazine sau piete sunt mai mari fara sa stie ca de fapt hipermarkt-ul este cel care „a fortat” cresterea lor. De aceea daca la ei roșiile, ardeii, ceapa, cartofii etc sunt cu 400-600 RON/kg la concurenta, va fi 420-630 lei/ kg. Astfel hipermarket-urile se asigura ca vor avea preturi mai mici decat concurenta. Și din acest motiv exemplul dat pt. argumentarea falsitati afirmatiei mele este nereal.

            Cat timp hipermarket-urile detin o pozitie dominata in piata care conteaza (orase cu putere de cumprare si nr. populatie), accesul la piata si deci clienti este limitat de hipermarket si de nr. sortimentelor/firme existente „la raft”(pana la urma cate sortimente/firme diferite sa ai 10-12 si cate din acestea sunt de import?. Unde sa isi vanda produsul un nou comerciant, la tara unde nu sunt hipermarket-uri?. Cati vin sa cumperea din alte locuri cand ai cam tot ce iti trebuie in hipermarket?. Ce vanzari poate sa aibe altundeva?.
            Ceea ce inseama ca hipermagazinele sunt o bariera de intrare in piata sau de dezvoltare.
            Trebuie guvernul sa intervina si sa reglementeze?.

            Finlanda, Irlanda de Nord, Norvegia, Australia, Elveția, Anglia și Wales, etc au reglementari care favorizează micii comercianti în defavoare celor mari (fie la nivel de țara fie în anumite regiuni; atât weekend sau de sărbători legale).
            Mai trebuie avut in vedere si unde li se permite sa isi deschida hipermaketurile (de ce in centrul oraselor).

            • Miron Damian Miron Damian spune:

              1. Ca să putem spera să dezbatem trebuie să ne înțelegem măcar pe termenii folosiți. Citesc mai sus despre „impunere” („clauzele contractuale impuse producătorilor”), și „artificial” („ ca acest raport este, pt. produsele romanesti si vanzatorii romanii, scazut artificial de hipermarket”). Îmi poți da o definiție, o regulă obiectivă și rezonabilă prin care să identific situația de fapt descrisă de termenii respectivi, în contextul dat? Asta în condițiile în care avem deja niște înțelesuri de dicționar la modul general, i.e. „impus” fiind opusul „liber” iar „artificial” ceva opus la „natural”.

              2. Cât timp statul nu intervine, devalorizarea monedei naționale datorită deficitului balanței comerciale este în raport cu moneda (și implicit produsele) statului care a realizat exportul. Ceea ce înseamnă că importurile din direcția respectivă devin mai scumpe – asta doar pentru cei care fac aceste importuri, desigur. În schimb, nimeni nu poate impune – în sensul comun al termenului – unui consumator să cumpere un bun de import, sau orice alt bun, că veni vorba. Nu pe o piață liberă, cel puțin. În schimb, subvenția de orice fel e plătită din banul contribuabilului, ban a căror plată statul chiar o impune, din nou, în sensul comun al termenului. Ca paranteză, devalorizarea sus-pomenită face, de asemenea, produsele interne mai competitive, nu doar față de cele importate, ci și pentru exportul în țările sus-pomenite.

              3. Ce citesc la acest punct este perfect paralel cu ce spuneam. Da, știu că exemplul meu e nereal, așa l-am și dat. Nu există un caz – spre știința mea – în care unul sau toate hipermarketurile dintr-un oraș, sau din țară, să vândă produse agricole cu prețurile enunțate. Eu explicam de ce anume! Dacă ai altă explicație, te rog.

              4. Întâmplător, știu bine cazul Norvegiei. E chiar o mare dezbatere acolo, care se reaprinde periodic, apropo de închiderea magazinelor: se închid toate, doar duminica – excepție fac micile magazine de mâncare, din motive evidente – iar motivația este STRICT tradițională și religioasă/socială. O zi liberă pentru oameni, pe săptămână. Nu are absolut nimic de-a face cu vreo tentativă a guvernului de a interveni economic, în orice fel, de dragul producătorilor autohtoni. Să caut să verific și pentru restul exemplelor?

            • Hannibal spune:

              Impune („impus” fiind opusul „liber”):

              „Contractele stipuleaza obligativitatea ca un furnizor sa nu acorde un pret mai mic decat cel stabilit cu un supermarket, in caz contrar furnizorul urmand sa plateasca penalitati”.

              Ca sa poti vinde in hipermarket trebuie sa accepti aceasta clauza deci ti se impune si din simplul motiv ca nu ai, realistic, unde sa iti vinzi acelasi volum de marfa, piata care conteaza fiind dominata de aceste magazine (pietele de cartier sau magazinele firmei datorita inexistentei unor regului privind construirea de hipermarketuri in oras au devenit optiuni neviabile pt. un producator mediu sau mare, clientii preferand hipermagazinele pt. ca sunt aproape si ai cam tot ce iti trebuie acolo).
              Semnezi contractul functionezi, nu semnezi faliment sau restrage activitatea deci nu prea ai optiune.

              Artificial (este un ex. ):
              Un producator are costuri (fortam putin termenul) 10 lei sa realizeze un produs deci el il poate vinde cu minim 10 lei.

              Intervine hipermarkt-ul:
              „Taxele prin care marile magazine îi încarcă pe producătorii români ajung între 15 și 33%. Creativitatea retailerilor pare să nu aibă limite în inventarea acestor obligații: taxă pentru deschidere de magazin, servicii reclamă în magazin, servicii reclamă în pliant, servicii listare articol, sampling, taxă revistă, servicii promovare radio intern și lista poate continua.”
              Se poate si mai rau (desi este un ex. mai vechi):
              „Potrivit lui Sorin Minea, presedintele Asociatiei Romane a Carnii, acesta poate sa fie intre 10 si 70% din pretul final al produsului ”
              Dintr-o data „costul” la consumator, la taxa de 30%, este de 13 lei.

              „Potrivit lui Sorin Minea, acestia trebuie stimulati, pentru ca raftul cu produsele furnizorului respectiv sa fie mereu pline si pentru ca angajatul respectiv sa anunte cu promptitudine ca stocul este pe cale sa se epuizeze. “Pe acesti oameni ii platim noi, dar ei sunt la dispozitia supermarketurilor, adica lucreaza dupa programul pe care il impun acestea, mai fac si alte munci pe langa cele pentru care se afla acolo”.
              La cei 13lei trebuie sa mai adaugi ceva pt. a obtine bani si de acele bonusuri => 15lei.
              In final produsul ajunge la cumparator cu 15 lei desi producatorul putea fara implicarea hipermarket-ului sa il vanda cu 10 lei. Raportul calitate pret este mai bun la 10 lei decat la 15 lei. Acest raport este scazut aritificial prin transferul unei parti din costurile marilor magazine producatorului.

              Hipermarkt-urile prin acest transfer si prevederi contractuale privind preturile isi permit sa aibe un adaos comercial mai mic decat cel care nu poate face un astfel de transfer deci raportul calitate/pret al celui din urma este scazut artificial pt. ca el trebuie sa practice un adaos mai mare (preturi mai mari) ca sa poata supravietuii.
              Mai avem si:
              „Multi retaileri au cerut furnizorilor sa cumpere produse sau servicii de la anumite firme – transport, etichetare, ambalare – in schimbul unui comision sau servicii de la respectiva firma.”
              Alti bani pe care hipermarkt-ul il incaseaza iar micii coemercianti nu.

              Miron Damian: „asta doar pentru cei care fac aceste importuri, desigur. În schimb, nimeni nu poate impune – în sensul comun al termenului – unui consumator să cumpere un bun de import, sau orice alt bun, că veni vorba. Nu pe o piață liberă „
              Cat timp nu produci si nu ai alta alternativa cam esti obligat daca acel bun este esential Mai trebuie avut in vedere si faptul ca majoritatea contractelor se incheie in aceeasi valuta deci se cam devalorizeaza toate.

              3. Poate modul in care am citat si asezat in pagina nu a fost cel mai fericit.
              Miron Damian: „ar ieși de pe piață imediat. Oamenii ar cumpăra din piețe,.. ”
              Teoretic asa este. Ce am scris este ca in practica lucrurile sunt mai complicate („trebuie sa ai si realistic de unde cumpăra dar este alta discutie”) si datorita taxelor si a prevederilor contractuale daca la hipermarket roșiile, ardeii, ceapa, cartofii etc sunt cu 400-600 RON/kg la micii vanzatori, va fi 420-630 lei/ kg deci oamenii nu vor avea o optiune reala (ar mai fi: contracte, existenta fizica a spatiilor de vanzare, locatia, diversitatea, etc).

              4. Ati intrebat: Miron Damian: „Aveți un exemplu de țară în care hipermarketurile sunt obligate să se închidă peste weekend DAR alte magazine, în competiție cu ele, au dreptul să funcționeze?. Eu cunosc destule în care statul interzice angajatorilor, cu excepții punctuale, să aducă angajații la serviciu în weekend. Se aplică tuturor. E o măsură socială, nu de intervenționism economic de orice natură. ”
              Doar atat ati intrebat.

              In cazul Norvegia: Florariile/pepinierele de flori, magazinele alimentare care sunt mai mici de „100 square metres” pot sa stea deschise hipermarket-urile si magazinele alimentare mai mari de 100 m2 nu. Sunt in competitie, da; li se aplica tuturor, nu.
              Se cam incadreaza.

            • Miron Damian Miron Damian spune:

              Shakara,

              1. Ai prezentat în mesajul anterior o situație de fapt descriind-o între altele prin intermediul a doi termeni. Te-am rugat, ca să fiu sigur că ne putem înțelege, să oferi o definție a lor în context. Ca răspuns, ai prezentat din nou situația, în aceiași termeni :-) AȘ solicita din nou definițiile respective, în speranța că n-o să primesc din nou aceeași narațiune…

              2. Da, aici îți dau dreptate, dacă e vorba de produse esențiale și, ca țară, nu le produci (deloc sau insuficient) atunci ești obligat să le cumperi din import. Din motive foarte ușor de intuit, cele două condiții nu se îndeplinesc niciodată cumulativ. Nota bene, când spun produse esențiale, în context, mă refer la cele fără de care nu poți trăi, la modul obiectiv, nu cele fără de care *simți* că nu poți trăi. Distincția e destul de limpede și la nivel de definiție, dar și de făcut în practică, printr-un simplu exercițiu mental: considerând reacția individului obișnuit la o creștere violentă a prețului/condițiilor prin care le poate achiziționa. Dacă apa curentă și-ar multiplica prețul de o sută de ori, am renunța la ea? Nu, desigur – lăsând la o parte glumele privind înlocuirea ei cu bere. Nu putem trăi fără apă. Dar dacă prețul telefonului inteligent sau abonamentului la internet s-ar multiplica brusc cu același factor, am renunța la el? De bună seamă că da. A, că simțim că nu putem trăi și fără apă și fără internet e una, când vine vorba de posibilitatea efectivă, cele două stau în categorii cât se poate de separate.

              Sigur, aici ne-am îndepărtat puțin de discuție, unde era vorba tocmai de produse interne versus cele de export, premisa însăși a situației de mai sus e invalidată. De amintit doar, fapt cât se poate de relevant în context, că singurele, singurele cazuri în care avem la un nivel național și sistematic lipsa produselor de bază este atunci când economia și în special comerțul sunt împiedicate, fie de război, fie de intervenția guvernamentală.

              3. Dacă doar teoretic am dreptate când spun și explic că hipermarketurile nu pot crește cu două ordine de mărime prețurile, în schimb practic – pot deduce din enunțul tău – ar putea, atunci aș dori un răspuns la întrebarea inițială : de ce nu o fac?

  27. Emil spune:

    [Atacul la colegii de comentarii e strict interzis]

  28. Ghita Bizonu' spune:

    Domnule Damian

    din articolul dvoastra reiese clar ca dumneavoastra NU

    - ati urmarit niicodata dar absolut niciodata tribulatiile bugetului european al agriculturii..

    [Doc spune: Restul a fost moderat; care anume e pasajul din articol pe care se întemeiază afirmația de mai sus?]

  29. Diana spune:

    Dvs vorbiti despre calitate mai buna sau mai proasta a unui produs.
    Insa in cazul Hexifarma nu e vorba decat despre un produs contrafacut, nu de unul mai prost calitativ.La o dilutie de 10 X deja nu se mai poate vorbi despre acelasi produs.
    Daca ar fi fost facut la standarde normale (cele solicitate in licitatii) nu era incorect sa fie ales acest produs, in locul altuia din strainatate.Aici insa vorbim despre CORUPTIE, nu despre calitatea slaba a produselor romanesti.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      ”Produs contrafăcut” v. ”prost calitativ” nu sunt în opoziție. Într-o parte avem procesul, în cealaltă rezultatul. Contrafacerea e cauza, lipsa calității e efectul. Haide să presupunem, de dragul dialogului, că procesul de producție nu era falsificat într-atât încât să avem 1/10 diluarea, ci doar 9/10, sau 9,9/10, asta în condițiile în care un produs de proveniență externă ar fi avut calitate 10/10. Care dintre ele ar fi trebuit ales de către instituțiile statului nostru, și de ce?

  30. Lincoln spune:

    O alta exagerare facuta de dv este a credibiliza pe infractorul Dragnea.Presa romaneasca este aservita oligarhilor,pana cand aceasta asazisa putere nu serveste interesele romanilor si nu a oligarhilor nu cred ca presa are credibilitate.
    Scandalul dezinfectantilor nu este altceva decat un exemplu a sistemului oligarhic mioritic,nimic altceva.
    Coruptia ucide ,plagiatul este furt,condamnatul cu suspendare este infractor,prostii sunt usor de manipulat,furtul electoral este infractiune ,Usl o noua denumire a Pcr …
    Peace&love



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Miron Damian


Miron Damian

Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are b... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)