Home » Analize »Economie »Global / Europa »Opinie » Citesti:

Nord-Sud, noua falie economică şi culturală a Europei?

Valentin Naumescu august 6, 2013 Analize, Economie, Global / Europa, Opinie
6 comentarii 2,452 Vizualizari

Scandalurile de corupţie politică din Italia, Spania, Bulgaria şi România, prăbuşirea Greciei şi a Ciprului în falimente mascate sub alte denumiri, şomajul urcat la cote istorice şi datoriile scăpate de sub control în Grecia, Spania, Portugalia, Cipru, deteriorarea graduală a situaţiei economice în Ungaria, Slovenia şi Croaţia, în fine, protestele de stradă alarmante din aproape toate ţările sudice dezvăluie cu tot mai multă claritate o falie care se adânceşte în Uniunea Europeană. Un clivaj care „a tăcut” politicos câteva decenii dar a existat, probabil, de multă vreme, şi care devine din ce în ce mai vizibil pentru generaţia noastră şi pentru cele viitoare, pe fondul atenuării contrastelor create artificial de Cortina de Fier.

Vechea linie de demarcaţie Est-Vest este deja în manualul de istorie şi mai trăieşte doar simbolic, în mentalul colectiv al europenilor trecuţi de 40 de ani. Realităţile economice, politice, sociale şi culturale ale Uniunii arată însă alte „plăci tectonice”, poate chiar mai durabile, tăiate după aliniamente de competitivitate, cultură politică, rigoare şi calitate a organizării sociale. Avem aşadar o nouă geopolitică a Europei, care a depăşit chiar şi „etapa post – Război Rece” din anii 1990-2007. Am putea s-o numim era managementului şi a culturii statului de drept, dacă paradigma nu ni se pare cumva prea pretenţioasă.

Europa se vede acum, mai limpede ca oricând, funcţionând după tipare diferite, uşor structurabile în „modelul nordic” şi „modelul sudic”. Altfel spus, se profilează grupul economiilor „centrale”, robuste, competitive (Germania, Franţa, Marea Britanie, Olanda, Danemarca, Suedia, Finlanda, Austria, Polonia etc., plus statele membre ale Spaţiului Economic European precum Norvegia sau Elveţia) şi cel al economiilor „periferice”, dezechilibrate, cu deficite tot mai greu de gestionat politic şi cu nivele în creştere ale problematicii sociale. Acest al doilea grup cuprinde deopotrivă ţări vest-europene şi est-europene, vechi sau noi membri ai Uniunii, semn că vulnerabilităţile structurale actuale nu se mai suprapun neapărat cu spaţiul post-comunist, ci cu alte tare. Asistăm la redesenarea geografiei economice şi politice (de ce nu şi culturale, în sensul larg al conceptului?) a spaţiului european.

Nu e scopul acestui text să caute explicaţii, ci mai degrabă să sugereze posibile consecinţe politice ale noilor divizări şi frustrări ale Europei, odată depăşită euforia reunificării formale a continentului. Desigur, cine insistă asupra cauzelor istorice, religioase, educaţionale etc. poate ajunge uşor la abordări şi clasificări simpliste, aproape mecaniciste, la clişee antinomice de tipul „Nordul bogat” şi „Sudul sărac” ca tradiţie a modelului de dezvoltare şi expansiune a modernităţii, sau la revalorizarea operei fundamentale a lui Max Weber de la începutul secolului trecut, Etica protestantă şi spiritul capitalismului. Părţi ale acestor teorii pot fi corecte, dar oricum nu acesta este sensul prezentului demers analitic, cu atât mai mult cu cât orice clasificare didactică am propune ar putea fi contrazisă imediat de excepţii notabile: ţări nordice care s-au confruntat, relativ recent, cu probleme macro-economice severe (Irlanda, Islanda) sau, dimpotrivă, sudice care au cunoscut perioade de înflorire, în anii ’90, precum Spania şi Grecia. Totuşi, chiar cu unele ambiguităţi şi sub rezerva caracterului relativ, valabilitatea modelelor de dezvoltare economico-socială diferite persistă şi chiar câştigă astăzi teren, dovadă fiind „grupajele coloristice” atât de bine delimitate pe hărţile actuale ale şomajului şi datoriilor suverane.

Oarecum surprinzător, conştientizarea diferenţelor adânci de bunăstare şi dezvoltare care persistă între „nucleu” şi „periferie” (neşterse de cei 60 de ani de integrare europeană) precum şi a impactului „amalgamării” celor două lumi în cadrul libertăţii de mişcare din Uniunea Europeană extinsă, generează consecinţe politice şi frustrări cu potenţial exploziv în ambele părţi. Alegerile euro-parlamentare de peste nouă luni vor arăta, cel mai probabil, avansul opţiunilor eurosceptice ale cetăţenilor Uniunii şi nevoia de a găsi urgent răspunsuri credibile la îngrijorările clasei mijlocii europene. Ale celor din ţările bogate, pe motiv că pierd continuu din beneficiile de acum câteva decenii, şi ale celor din statele neperformante, pe motiv că nu se pot ridica la nivelul celorlalţi.

Nu întâmplător, cred, Tratatul Constituţional a eşuat la vot în 2005 în două ţări prospere, fondatoare ale comunităţii, Franţa şi Olanda. În ţările „modelului nordic”, în care clasa mijlocie simte că pierde din bunăstarea şi confortul de acum zece-douăzeci de ani, se consolidează partidele şi mişcările populiste, naţionaliste şi anti-imigraţioniste. Vezi ascensiunea UKIP (Partidul Independenţei Marii Britanii, vehement anti-european) şi performanţele bune ale acestuia la alegerile locale recente din Regatul Unit sau, chiar mai agresivă, Liga de Apărare Engleză (de orientare neofascistă), care iese în stradă şi câştigă simpatie populară după fiecare crimă comisă de un scelerat din minorităţile vizibile. Vezi, de asemenea, dreapta xenofobă din Olanda, Franţa sau Norvegia. Celebrul mit al „instalatorului polonez” începe abia acum să erodeze politic ideea europeană, odată ce unda crizei economice (nicidecum muncitorii imigranţi sau musulmanii) îşi face simţite efectele.

În ţările cu economii periferice, corespunzând modelului sudic, creşte în schimb populismul anti-sistem, se extinde revolta generală împotriva establishmentului politic corupt şi ineficient, apare disperarea în faţa spectrului şomajului şi sărăciei, a lipsei de perspective pentru tineri. Italia, comicul Beppe Grillo şi Mişcarea de Cinci Stele, cu ale sale 25% la alegerile parlamentare (ajunsă a doua mare opţiune politică a naţiunii italiene, după 65 de ani de democraţie!) sunt, de departe, simptomele cele mai cunoscute ale acestei afectări profunde a economiei. Astfel de partide anti-sistem au cunoscut succese relative, dar de proporţii mai mici, şi în Grecia, Bulgaria, România sau Ungaria.

În fine, o ultimă dar şi cea mai gravă consecinţă a faliei Nord-Sud este crearea Europei cu două viteze, iar în perspectivă dezarticularea arhitecturii politice actuale cu 28 de membri, dacă nu se reuşeşte impunerea unui guvern european autentic, printr-un eventual nou tratat comunitar, deocamdată de neconceput la Londra şi în alte câteva capitale.

Decalajele actuale între performanţele celor „care pot” şi celor „care nu pot” să fie eficienţi şi să respecte regulile sunt, pe termen mediu şi lung, nesustenabile. Ceva se va schimba cu certitudine, fie în sensul întăririi guvernanţei europene, fie în sensul dezintegrării Uniunii în formatul actual. Sunt semne clare ale unui început de structurare politică informală în jurul Germaniei (Olanda, Austria, Danemarca, Suedia, Finlanda), cu alte cuvinte gruparea unor state care au un comportament politic şi economic relativ coordonat, inclusiv în materie de politică externă şi afaceri europene, şi corespund aproximativ aceluiaşi model cultural şi social. Această atitudine de agregare a intereselor naţionale în cadrul Uniunii Europene, fără conceptualizări şi umbrele pompoase, este necondamnabilă şi absolut de înţeles, în condiţiile imprevizibilităţii procesului european.

În schimb, Sudul a răspuns cu apelul uşor caraghios, demn de Caragiale, la „renaşterea imperiului latin”[1], sub oblăduirea Bisericii Catolice, ca o contrapondere la performanţele statelor nordice şi la afirmarea Germaniei, apel apărut recent în Occident sub semnătura filosofului italian Giorgio Agamben. Bazat pe un concept asociat, la origine (1945 – Alexandre Kojève), aspiraţiilor de grandoare ale Franţei (căci un astfel de pol de influenţă s-ar crea, desigur, sub patronajul Franţei, aceasta folosindu-şi în paralel vocaţia de putere mediteraneană) proiectul privind „uniunea statelor sudice”, chiar nerealist fiind, nu face astăzi decât să arate vulnerabilitatea sudului Europei şi necesitatea unui mecanism eficient de guvernare a Uniunii, instalat la Bruxelles în următorii 3-5 ani, printr-un nou tratat comunitar, cu sau fără Marea Britanie.

Numai prin trecerea acestui test dificil, interesul de a rămâne împreună al celor 28 de state va fi mai puternic decât tentaţia redesenării geopolitice şi culturale a unor vechi sau iluzorii imperii.

_______________________________


[1] http://www.presseurop.eu/en/content/article/3593961-latin-empire-should-strike-back

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "6 comments" on this Article:

  1. calator spune:

    Si totusi, saptamana trecuta am vazut ca nici Franta nu se simte foarte bine. Pe de alta parte multe din tarile robuste economic sunt relativ mici (Suedia, Norvegia, Danemarca, Austria, etc). Poate ar trebui sa ne uitam un pic si la formatul economic al acestor tari. In mare parte sunt tari puternic industrializate sau avansate tehnologic. Pe de alta parte statele din Sud au economia bazata pe agricultura si turism. Din rapoartele UE rezulta ca exporturile tehnologice din Nord merg in proportie de 40-50% spre Sud. Daca Sudul devine din in ce mai sarac, ce credeti ca se va intampla cu tarile robuste? Vedeti tarile respective in stare sa concureze cu China, Japonia sau USA? Nu contest faptul ca sudul are probleme de coruptie, proasta organizare, dar oare cei din Nord sa nu aiba nici o responsabilitate? De exemplu cum au fost controlati banii de la UE investiti in Spania, Grecia, Italia? Nu cumva cei din Nord (adica Germania stia ca toti vor investi in constructii- de exemplu- care in final datorita crizei vor costa jumatate din investitie si vor fi usor de cumparat ).

    • Daniel spune:

      Eu cred că Nordul și Sudul trebuie văzuți ca doi parteneri egali în responsabilități. Dacă ai un vecin care cumpără o mașină de la tine și în loc să o conducă o folosește ca un coteț de găini cine e de vină? Tu, că i-ai dat mașina? Reacția normală dacă o ia razna este să îți baricadezi casa și să îți protejezi familia nu să alergi cu portofelul în mână la el în casă. Sudul are pretenții cât casa de suveranitate. Demonstrațiile anti-sistem au priză mare la public. Public care continuă să cearnă în alegeri elite politice tâmpe, fără viziune și fără soluții. Vrem și independenți și să plătească altcineva oalele noastre sparte. Organizațiile statale s-au făcut și desfăcut în istorie cu mare rapiditate. Sudul o să înțeleagă lecția istoriei prea târziu (vezi Iugoslavia).

  2. Vlad M spune:

    O singura rectificare. Franta e economie “sudica”. De fapt, e port-stindardul modelului economiei “sudice”, lipsite de competenta. N-o avea coruptia tipic balcanica, dar isi are o lene distinctiva. Cu francezii nu faci treaba, multe companii isi dau seama de asta. Nu e ca Franta nu se simte bine. Franta e in stare comatotica de mult timp, dpdv economic si Hollande e ca doctorul ala rus de acum vreo luna, deranjat la capsor, care omoara pacientul cu incompetenta sa si deciziile sale bazate pe instinct. Franta e pe drumul falimentului de mult, mult timp. In rest, extrem de bun articolul, arata ceva cat se poate de evident.

    As mai adauga insa ceva: calitatea educatiei. Scoala scandinava sau din Tarile de Jos e Rai intelectual pe langa scoala din tiparele balcanice si latinesti.

  3. AlinN spune:

    S-a epuizat si separatia nord-sud. Acum cateva minute FMI recomanda Germaniei sa se pregateasca pentru ce-i mai rau.

  4. Bucur spune:

    Este cunoscut ca viitorologi ca Alvin Toffler si Arnold J. Toynbee au prezis inlocuirea conflictului Est-Vest (razboiul rece) cu conflictul Nord-Sud (bogati vs. saraci). Ca exemplu sa nu uitam scrisorile trimise politicienilor germani de anarhistii greci la anuntarea masurilor de austeritate impuse Greciei. Daca vom citi mai atenti cartile respective, poate ne vom da seama si cum se va termina acest conflict.

  5. Dolarel spune:

    Nu sunt anti-european, insa UE devine tot mai sovietica. In contextul acesta dl VN cere un guvern european autentic. Cu ce drept cereti un guvern si o centralizare mai puternica a UE? Ati decis dvs. peste capul englezilor, francezilor si norvegienilor ca trebuie neaparat ca ei sa salveze pe banii lor sudul cangrenat de socialismul iresponsabil si falimentar? Cred ca traiti in anii 90 cand retorica europeana parea ca aduce solutia universala. Asa cum s-a dovedit, balcanicii si meridionalii sunt mai grei de carat in spate decat s-a crezut. Trebuie sa va treziti din visul European – doar o Europa liberala productiva, nu una sovietica redistributiva e solutia.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)