În plină tragedie greacă și cu un premier fugar tot prin Balcani, România dă semnalul că are ambiția de a fi teatrul unei adevărate revoluții economice. Noul Cod Fiscal e o „declarație de independență“ a establishment-ului național față de cadrul fixat anterior cu partenerii europeni și FMI. Votat de o cvasiunanimitate (doar două voturi împotrivă) în Camera decizională, susținut de guvern, Codul Fiscal se îndreptă spre o aparent inexorabilă promulgare. Asta și pentru că răspunde unor speranțe colective, inclusiv la nivelul „mediului de afaceri“. Ziarul Financiar din 26 iunie titra triumfalist: „Măsura necesară pentru o creștere economică de peste 5% pe an. Reducerea taxelor va lăsa 15 miliarde de lei în plus pentru sectorul privat“. Ponta și principalele televiziuni proguvernamentale au subliniat revenirea TVA-ului la 19%, prezentată ca o măsură „reparatorie“ a perioadei post-Băsescu. Opoziția liberală, care în principiu se pregătește să preia guvernarea, a salutat și ea această veste atât prin votul dat, cât și în intervențiile din mass-media prin care a asigurat că nu va modifica schimbările promovate de actuala majoritate.
Autorul acestor rânduri nu poate face o analiză a sustenabilității bugetare a acestui Cod, care ar trebui să fie aplicat de la 1 ianuarie 2016, dar poate observa că există probleme atât la nivelul credibilității asumării acestor decizii, cât și de calendar. Cea legată de calendar este simplă: astfel de decizii care influențează politica de dezvoltare pe mulți ani de acum încolo nu se fac la sfârșitul unui ciclu politic. Majoritatea și guvernul care stau să plece pot fi bănuite că iau aceste decizii din rațiuni pur electorale. După experiența 2007-2008, știm ce consecințe dezastruoase pot avea astfel de decizii structurale, atunci a fost aceea a cvasi-dublării pensiilor, luată în 2007 tot unanim și tot pentru anul electoral următor.
Problema credibilității și asumării politice este însă și mai gravă. Proiectul de Cod Fiscal a fost adoptat pentru a relansa guvernarea Ponta prin supralicitarea unor politici care urmau să fie susținute de PNL. În plus, ministrul care a asumat proiectul de lege inițial, Darius Vâlcov, nu era chiar un specialist al domeniului și dorea să amâne arestul preventiv pentru a mai lucra puțin la propunerile respective, situație hilară, care însă ne spune ceva despre procesul de decizie din acest caz. Actualul ministru al Finanțelor, Eugen Teodorovici, nu e nici el nici un eminent specialist, nici un lider politic marcant. Principalul partid al majorității, PSD, se află în degringoladă, iar primul ministru are zilele numărate. Contextul politic intern era deci cum nu se poate mai defavorabil luării unor decizii cu bătaie lungă. Nu mai amintim pe larg de contextul extern, este evident că nu pledează pentru astfel de „declarații de independență“.
PNL este mai aproape ca niciodată de răsturnarea actualului guvern, dar pare prins în capcana propriilor promisiuni. Când Ponta anunța de pe patul de spital că scade și mai mult cota TVA (de la 20%, cât era în proiectul inițial al guvernului, la 19%), liberalii s-au grăbit să spună că de fapt lor li se datorează acel amendament, ca și multe altele (eliminarea supraaccizei pe carburanți, a taxei pe stâlp etc.). Se repetă astfel povestea de la scăderea CAS și de la dublarea alocației pentru copii. Te întrebi dacă PNL și PSD sunt la fel de liberale sau la fel de populiste. Deocamdată, pare că sunt la fel de (i)responsabile și la fel de vrăjite de iminența venirii momentului electoral. După ce anchetele DNA ne-au demonstrat mai bine ca niciodată cum se cumpără votanții, iată că s-a revenit la mai vechea tehnică a „cumpărării“ prin politici publice. Aici DNA nu are competență.
Dar poate că ne înșelăm și acest Cod Fiscal este soluția ideală pentru România. De ce nu îi convinge însă și partenerii externi? Aici sigur avem și o problemă de credibilitate, subliniată și în analizele lui Ionuț Dumitru (Când logica politică bate logica economică) și Lucian Croitoru (Paradoxul românesc). Primul este președintele Consiliului fiscal, celălalt consilierul guvernatorului BNR, ambii au atât un prestigiu profesional de apărat, cât și o poziție instituțională semnificativă. Criticile acestora sună mult mai credibil decât pledoariile ministrului Teodorovici sau ale deputatei liberale Andreea Paul. Pentru ultima, „Pesimiștii, cum sunt și finanțatorii internaționali, spun că este imposibil. Eu spun că se poate…“. Acest citat este un bun exemplu cum pierderea simțului realității îi afectează nu numai pe cei de la putere, ci și pe cei care se pregătesc, iată cu cât optimism, să vină la putere.
Poziția PNL dovedește nu numai lipsă de precauție, fiind și o implicită presiune asupra președintelui Iohannis. Prin promulgare, acesta își va asuma și consecințele: nerespectarea tratatelor privind deficitul excesiv și ieșirea din țintele fixate inclusiv cu FMI, care și-a anunțat deja amânarea misiunii de evaluare în așteptarea verdictului Ecofin, care va fi cu atât mai dur cu cât vedem încotro se îndreaptă Grecia.
Dincolo de problemele bugetare, dincolo de riscul că independența de care face acum caz elita politică în domeniul economic se poate mâine extinde la domeniul combaterii corupției, rămâne, în primul rând, problema asumării deciziilor importante, a maturității celor care ne conduc și a noastră în general. E clar că ceva ne apropie de greci: rămânem un popor care crede în miracole.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
1.Problema adoptarii Codului Fiscal ridica mai mult decit probleme politice, promovarea lui avind restrictii tehnice/financiare pe care multi dintre analisti le-au avut in vedere, inca de cind Premierul a pus pe tapet ideea si apoi, in cursul dezbaterii reducerii TVA.
Datele de calcul economic au considerat ca fezabila reducerea TVA promovata, in conditiile unei cresteri economice si industriale de 5 la suta pe an.Ma refer la o crestere economica reala, iar nu a firmelor (supermarketurilor) comerciale sau a intreprinderilor industriale straine, care reflecta dezvoltarea economica a tarilor in care isi au sediul social.
2.Premierul Ponta si guvernul sau, neasumindu-si POLITIC o crestere economica de 5 la suta pe an (pe care sa o distribuie ca obligatie de regiune, judet, oras sau comuna) promoveaza Codul Fical fara acoperire economica si financiara, ca ,,proiect ELECTORAL”, caz in care nu poate fi numit ,,iresponsabil” un astfel de demers.Mai ales ca in 2012 a fost ales, nu-I asa – tot care rezultat al unei promisiuni electorale:4 la suta crestere economica pe an, 1 million de noi locuri de munca, la care a mai adaugat 12 miliarde de Euro, inevstitii straine!
A vazut cineva ceva din aceste promisiuni, fara sa fie numit nimeni ,,iresponsabil”.
Singura responsabilitate, exista pentru a lua puterea – oare fostul n-a promis ca ,,Sa traim bine”!, fara a fi numit cineva iresponsab
„Sa traiti bine” era o urare, nu o promisiune !
La Multi Ani cu Sanatate !
Ce fel de analist sinteti (a, da, am observat ca aveti un palier foarte larg ;) ), daca nu puteti face deosebirea intre o urare si o promisiune?
Singura responsabilitate exista pentru a lua puterea – oare,,fostul” n-a promis ,,Sa traim bine” fara a fi numit apoi cineva iresponsabil?Dupa cei 10 ani ai sai, nu s-a mostenit un dezastru economic?
3.La fel ca PSD, nici PNLiberal nu are nici un ,,proiect national”, de reconstructie industriala pe baza caruia sa realizeze diminuari de TVA sau impozite, promitind la ,,concurenta” cu ,,norocul politic” si stinga politica, tot felul de populisme economice ori sociale, de stinga sau liberale – dupa caz si interes.
Partidele politice de la guvernare si din opozitie, sint la fel de lipsite de ,,instrumentele economice de bord”, pentru a duce Romania in zona tarilor dezvoltate economic si industrial.Asa ca de unde mirarea ca cineva de sus de la PNL, afirma la fel de populist, ca ,,se poate”, fiindca in politica, orice se poate.
Mai ales, daca liberalii romani n-au dezvoltat niciodata o ideologie pro-activa si nici un ,,liberalism economic” teoretic, care a devina fundamentul stiintific al unor proiecte economice concrete, OPERATIONALE, de reconstructie industriala, macar la 8 ani de la integrarea in UE!
Stinga si dreapta politica traiesc in aceeasi zona a lui ,,vom face, vom asigura, vom incuraja”, totul reducindu-sa la programe de guvernare ,,fluviu si aleatorii”, avind ca rezultat, ceeace va iesi din ,,combinarea imprejurarilor si fenomenelor economice negative (interne si externe), cu cele pozitive.In lipsa unui ,,proiect economic si industrial” national, postaderare, nu poate exista nici un control sau determinare guvernamentala asupra evolutiei economice, asa ca unica posibilitate, ramine ,,incercarea politica” a PSD cu scaderea TVA, asteptarile sa ploaie vara si ,,Domnul sa ajute Romania”, pentru o oarecare crestere economica…
Au adoptat acest cod fiscal pentru ca vor fi bani pentru toate. Ce inseamna toate? Aici e problema majora. Toate inseamna orice cheltuiala utila societatii si nu unui grup de infractori. DNA-ul face ordine printre ei, asta inseamna ca vor fura mai putin. De aici rezulta ca bani vor fi pt toate cheltuielile utile societatii, chiar si cu TVA 19%. Inainte nu ajungeau nici cu 24 pt ca isi bateau joc de ei.
Un raspuns clar si complet il aveti aici
http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/de-ce-romania-ar-fi-nesustenabila-cu-un-deficit-de-2-5-din-pib-iar-marea-britanie-cu-3-6-spania-cu-3-7-sau-franta-cu-4-1-din-pib-ar-fi-sustenabile-14520840
Stimate Domnule Ionut,
Nu va lasati indus in eroare.
Asa-zisul „raspuns clar si complet” mentionat de Dvs este de fapt o propaganda guvernamentala destul de ieftina. Stimabilii sunt in general pro-europeni cand aud de fonduri europene, in rest fug de Europa ca politicianul de puscarie.
Numai de bine!
Mihai
Sincer m-ar ajuta foarte mult daca ati demonta argumentele prezentate mai sus, pentru a putea observa si eu propaganda. Masurile luate sunt bune, este pentru prima data cand majoritatea partidelor si mediul de afacere au avut aceasi opinie. Din ce imi amintesc eu, FMI, si consiuliul fiscal au avut acceasi atitudine cu reducerea CAS si am vazut cata dreptate au avut.
Stimate Domnule Ionut,
Mi-ati dat o idee foarte buna. Multumesc.
Demontarea propagandei guvernamentale incepe chiar cu articolul Dlui Gussi.
Dupa aceasta clarificare a calitatii si motivatiilor decidentilor, demontarea propagandei continua cu analiza punct cu punct a situatiei finantelor publice din România, a contextului economic regional, a pericolelor si oportunitatilor, pentru a putea face niste previziuni de viitor verosimile, nu basme.
Pentru aceasta insa, sper ca sunt in asentimentul Dvs ca spatiul acesta de comentarii este impropriu. De aceea ma gandesc ca atunci cand revin din vacanta, sau poate chiar intre timp daca va fi vreme proasta, sa scriu parerea mea detaliata pentru Contributors, site-ul care ne-a prilejuit aceasta intalnire fructuoasa.
Inainte de a incheia, reiterez invitatia de a nu va lasa amagit de articolul din zf.
In general in articolele de propaganda se arunca multe cifre ca sa dea impresia de soliditate, dar fara a se clarifica semnificatia sistemica pe termen mediu.
Vacanta frumoasa!
Mihai
Daca se ajunge la concluzia ca scaderea impozitelor duce la deficit (pana acum realitatea a dovedit contrariul), atunci solutia este scaderea cheltuielilor statului.
Se poate recurge la disponibilizari de exemplu.
Din 2004 pana in 2008 a fost angajati cam 200.000-300.000 de bugetari. Inainte de 89 erau cam 900.000 de bugetari in total. D. Isarescu spune ca aceasta este una din principalele probleme ale Romaniei. Intre timp nu au fost angajati mai multi profesori si doctori iar numarul angajatilor din armata a scazut. Administratia publica a fost cea care cred ca si-a dublat numarul angajatilor. Si asta odata cu aparitia a sute de noi comune si dublarea birourilor din primarii.
In consecinta (chiar daca nu va creste deficitul), daca fiecare comuna si oras se va finanta din banii stransi din taxele locale (serviciile medicale de urgenta, scolile, justitia si politia fiind platite din surse bugetare), s-ar putea sa fie suficienti bani pentru inca o taiere semnificativa a taxelor.