Home » Economie »Global / Europa »Sinteze » Citesti:

O scurtă istorie a unei crize anunţate

Theophyle decembrie 19, 2010 Economie, Global / Europa, Sinteze
38 comentarii 6,696 Vizualizari

Cine crede ca aceasta criza pe care o traim de doi ani a inceput acum doi ani se inseala amarnic. Ea a fost “anuntata” acum 18 ani si s-a propagat in cateva etape. Primul semnal ca ceva nu este in regula cu sistemul financiar american a fost fara indoiala si primul “focos de declansare” a crizei actuale care s-a petrecut intre anii 1987-1991. Lumea, ocupata cu evenimentele din Estul Europei, nu a fost atat de preocupata de ceea ce s-a intamplat in SUA. Criza respectiva, numita si criza “Cooperativelor de Creditare” (savings and loan crisis – S&L crisis), a determinat falimentul a 747 de institutii de acest gen (cred ca si in Romania am avut de a face cu asemenea institutii prin anii ’90). Cooperativele de Creditare au fost institutii create de F.D. Roosvelt pe timpul ultimei mari crize si a fost o unealta folositoare pentru a stimula constructiile in cadrul “Noii Intelegeri” (New-Deal),  care a scos America din Criza anilor 1929-1933. Aceste cooperative acceptau contra unor depuneri periodice  sa acorde membrilor sai imprumuturi girate prin bunurile cumparate, de obicei locuinte sau automobile.

Aceasta criza a costat cam 160 de miliarde de dolari, din ei 124,6 milarde platite de stat (FED), care garantase aceste cooperative. Mai mult decat atat, criza financiara a produs o criza economica, exact dupa modelul pe care il simtim noi acum.  Criza respectiva incepe in “neuitatul Black Monday” din octombrie 1987, cand Dow Jones a scazut intr-o singura zi cu 22,6 procente, cea mai mare scadere intr-o singura zi, din istoria economica a secolului, inclusiv cea inregistrata in 1929. Deci avem ingredientul de baza – o criza financiara generata de prabusirea pietei imobiliare si ipotecare, cadere bursiera si scaderea consumului, care genereaza o criza economica si in sfarsit ultimul ingredient necesar pentru  o criza de lunga durata – cresterea exorbitanta intr-o perioada scurta a pretului petrolului. Cresterea preturilor in perioada respectiva a durat exact 9 luni, cat a durat si ultima crestere inceputa in ianuarie 2008 si stopata in septembrie 2008, la inceputurile crizei actuale. Preturile petrolului crud au fost in iulie 1990 de 28 de dolari barilul si au crescut pana in octombrie 1990 la 46 de dolari barilul (adica crestere aproximativa de 65%). In perioada dintre ianuarie 2008 – septembrie 2008 pretul petrolului a crescut de la 82 dolari barilul la 138 de dolari barilul si asta face cam 68% .

Asa cum a zis reputatul filozof pragmatist, George Santayana, “Cei care nu invata din trecut sunt condamati sa-l repete” (Those who cannot remember the past are condemned to repeat it – Reason in Common Sense, volume 1 of The Life of Reason). Stiu ca aceasta superba propozitie este atribuita lui Platon sau altora, sursa este insa cea mentionata de mine.  Deci noi nu am invatat nimic, mai rau decat atat, ne-am creat un conglomerat de politicieni populisti si neonesti, bancheri si finantisti lacomi si am condimentat cu niste “profeti economici” de genul Roubini sau Krugman, care propagati de o presa rudimentara ce cauta senzationalul  au “indopat” masele cu date lipsite de sens, de multe ori manipulative sau scoase din context.

Mi-am inceput aceasta cautare istorica bazandu-ma pe un articol care a devenit pentru o mare majoritate a expertilor adevarati o piatra de fundament a predictibilitatii economice “The Financial Crisis and the Policy Responses: An Empirical Analysis of What Went Wrong”. Articolul a fost scris de John B. Taylor, profesor la Stanford si Senior Fellow in Economics la Hoover Institute. Profesorul Taylor are cateva  defecte – nu face parte din gasca de economisti afiliata unui anume curent economic, nu vorbeste cu presa, timitand ziaristii sa-i citeasca articolele. Profesorul Taylor este autorul a ceea ce se numeste  curba Taylor, care a evoluat in timp in principiul Taylor.  Taylor scrie cate odata in Washington Post si recomand cu caldura articolele de popularizare a ideilor lui publicate in acest cotidian.

In articolul mentionat mai sus, Taylor enumera cateva cauze vizand aparitia si dezvoltarea crizelor de acest gen: (1)   expansiune monetara cu ajutorul unor unelte monetare lipsite de legitimitate si ratiune economico-financiara; (2)  imposibilitatea de a evolua riscurile din cauza opacitatii rapoartelor financiare, care sunt in majoritatea lor la limita legalitatii contabile; (3) agravarea crizei din cauza impredictibilitatii generate de raspunsurile autoritatilor si guvernelor din cauza unor argumentari care nu au  nimic de a face cu ratiunea economica; (4) Dezechilibrele create intre supraproductie fata de consum si lipsa critica de competivitate  a unor state pe o piata globala. In clipa cand se creaza o relatie in care un stat sau un grup de state, care produc enorm de mult si state care consuma enorm de mult fata de posibilitatile lor, este generat acest dezechilibru. Deoarece nimic si nimeni nu poate trai intr-un dezechilibru continuu au fost create niste instrumente pentru a dezamorsa pe timp limitat problema. Problema devine insa in timp critica si conduce la o criza de care am avut parte in trecut si de care avem parte si in zilele acestea.

Asa cum am mai scris in articolul “O scurtă istorie a unui nou inceput”, ne aflam intr-o perioada de  tranzitie de la o societate la alta, o tranzitie dintr-o lume in care ceea ce insemna occident reprezenta “civilizatie” si restul lumii trebuia sa se adapteze sau sa-l adopte, spre o alta societate in care “civilizatia” are alte sensuri. Deci daca mergem spre un nou ev, asa cum am mai scris, noi ne aflam intr-o perioada tranzitorie,  dintre o lume care este pe duca si o lume care inca nu s-a cristalizat suficient sau poate este opaca in “ochii nostri occidentali”. Singura diferenta ar fi ca acest nou ev nu mai este unul pe care istoriografia noastra il recunoaste drept “Ev Mediu” si care se refera de fapt la o perioada din istoria occidentului si nicidecum al istoriografiei mondiale.

Intrebarea de la care am pornit in articolul de ieri si o continui astazi a fost: este criza financiara evoluata intr-o criza economica si transformata intr-o criza sociala un fenomen ciclic normal in economia politica moderna sau un simptom istoric? Am hotarat ca nu poate fi un fenomen, ci este de fapt un simptom al acestui ciclu evolutiv. Bineinteles ca se vor gasi multi economisti care ma vor contrazice cu argumente pe care probabil le voi putea intelege superficial si partial, consolarea mea este ca nici ei nu vor putea intelege, decat superficial argumentele mele. Deci rezolvarea poate fi numai inter-disciplinara.

Puteti citi versiunea in limba engleza a acestui articol (Financial Crisis of 2007–10 / Introduction), care include si aspecte politice, care au condus la aceasta criza. In articolul urmator voi analiza anii imediat premergatori la inceputul acestei crize (2006-7), inclusiv in Romania.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "38 comments" on this Article:

  1. camil spune:

    foarte instructivă introducere, nu cunoșteam detaliile „mini-crizei” din anii 80, și nici articolul lui John Taylor.

    • Theophyle Theophyle spune:

      Salut camil :)
      Taylor este unul dintre cei mai buni. Din nefericire uraste sincer presa si nu prea face parte din nici o gasaca. Intr-un fel este neo-kinesian intr-un altul este conservator care nu are nici o incredere in guverne si politicieni.

      • camil spune:

        Salut :)
        înseamnă că e un om înțelept dacă refuză categorisiri și „culori” ideologice.

        • Theophyle Theophyle spune:

          Mda’ o data a declarat ca matematica nu are ideologii si nici nu este liberala sau conservatoare :) o alta data a spus ca daca ar fi dorit sa “faca” televiziune ar fi plecat la Hollywood unde ar fi castigat mai mult decat ar face-o pe la televiziuni.

  2. aurel spune:

    Aceasta este o criza relativa , raportat la ceea ce ne-am dori sa fie , respectiv la binele si confortul cu care ne-am obisnuit foarte repede. Criza adevarata inca nu a venit .
    Criza este atunci cand oamenii nu au ce sa manance. In rest , sunt fite , cu Mall-uri si restaurante pline.

  3. Radu Ionescu spune:

    Ca o mica observatie nu cred ca toti sunt de acord cu afirmatia “Noii Intelegeri” (New-Deal), caree a scos America din Criza anilor 1929-1933″ , mai degraba “a vrut sa scoata” sau nici macar atat, criza nu s-a terminat cu adevarat decat cand a inceput razboiul

    • Theophyle Theophyle spune:

      salut dle Ionescu,
      Cu tot respectul, cred ca a iesit din criza chiar daca personal nu sunt adeptul modului in care a iesit. Aveti aici o analiza cu doua imagini grafice care arata clar ca pana la inceputul lui ’40 FDR a reusit sa iasa din criza.

      • Radu Ionescu spune:

        Ma rog … uitandu-ma la somaj nu prea pare iesire din criza pana in 40 si clar nu in 33… si pt mine PIB-ul oficial nu spune mare lucru … Si mai e intrebarea daca iesirea din criza, reala sau nu, a fost datorita lui FDR sau in ciuda lui … Parerea mea e ca nu vom sti niciodata asa ca mi se par declaratiile ca new deal a scos sau nu economia din criza cam pripite. Desigur eu nu sunt din nici un punct de vedere admirator al acestui presedinte.

        • Theophyle Theophyle spune:

          Ok, nu-i bai.
          Am sa scriu in curand un studiu mai documentat si cu mai multe date despre new deal, dupa cum am mentionat nici eu nu sunt cine stie ce admirator, dar cred ca o parte din legislatia care a trecut Congresul si Senatul a fost extrem de benefica, pacat ca o fost abolita pe timpul lui Nixon. nu trebuie de uitat ca FDR nu a avut majoritate in legislativ o lunga perioada de timp.

  4. stelian spune:

    Cu siguranta ca criza financiara actuala evoluata intr-o criza economica si transformata intr-o criza sociala nu este un fenomen ciclic normal in economia politica moderna ci un simptom istoric rezultat din degenerarea unor masuri institutionale fara legatura sau necorelate, necontrolate fata de realitatea data.

  5. AlinN spune:

    Criza doar pare financiar economica, de fapt fiind materiala-energetica. Totul a pornit cand detinatorii de bani au mirosit ca s-a ajuns la peak-oil. Criza inca nu a inceput. Ce simtim noi acum este lux fata de ce vom avea de infruntat cand adevarata criza va veni. Economia si finantele nu au prea mult de-a face cu fenomenul. Pot economistii sa mearga si in maini si tot nu vor rezolva criza materiala de la baza. Poate o moneda care sa nu mai poata fi devalorizata prin inflatie ar asigura mai multa stabilitate in lumea ce urmeaza. O moneda sustinuta de metale pretioase n-ar mai permite fenomenul de inflatie asa cum este el acum, adica furt din buzunarul cetateanului. Inflatia si-a jucat rolul de stimulare a speculatiei si scoatere a banului de la ciorap, dar acum trebuie stimulata economisirea. Cum economia se va afla constant pe scadere an de an, speculatiile in medie vor duce la pierderi. Daca exista si inflatie si scadere economica, banii isi vor pierde din credibilitate si sistemul financiar poate colapsa.

  6. Andrei spune:

    Asistam de fapt la o accelerare a ciclurilor repetitive de crestere si descrestere, criza din 87 a fost urmata de o alta criza la inceputul anilor 2000 cand a luat sfarsit frenezia .com, apoi 2008, probabil dupa cativa ani de crestere o sa urmeze o noua depresie

  7. Alex spune:

    Prima ipoteza din cele 4, respectiv “(1) expansiune monetara cu ajutorul unor unelte monetare lipsite de legitimitate si ratiune economico-financiara” este gresita, Marea Criza din 1929-1933 spre exemplu fiind declansata in urma unei restrangeri de masa monetara, initiata de Fed in 1928.

    Drept urmare, tot articolul tau este inutil.

    • Theophyle Theophyle spune:

      Alex,

      1. nu este ipoteza mea ci a unuia din cei mai mari economisti din lume, John B. Taylor, profesor la Stanford si Senior Fellow in Economics la Hoover Institute, asta e omul: http://www.johnbtaylor.com/

      2. nimeni nu a vorbit de criza 1929 sau a facut referinte la aceasta criza.

      3. citeste te rog cu atentie inainte de a scrie un comentariu.

      4. Deci comentariul tau este inutil :)

  8. Juvete spune:

    Interesant articol, Theophyle, felicitari, documentat pana in panzele albe.
    Plusez si io – baronul Christopher Francis Patten, ultimul guvernator britanic al Hong-Kong si actualul cancelar al Universitatii Oxford, declara cu ceva timp in urma, citez: “… it is surely laughable when the highest awards are showered on those who promote the most gimcrack schemes to make themselves rich, at least for a while. The geniuses who invented the pyramid of derivatives at Long-Term Capital Management were awarded the Nobel Prize for their cleverness, not long before the whole edifice came crashing down with the financial community digging deep into its pockets to prevent too much collateral damage. To every excess, there comes a reaction.”
    PS. eu te laud si tu vroiai sa imi trimiti mai de mult un comentariu la Trash.

  9. laurentiucat spune:

    parerea mea fara sa citesc prea multi economisti mai ilustri sau mai putin ilustri este ca: societatea capitalista scapand de amenintarea comunismului a vrut sa-si ia premiul cu coronita si atunci cei mai de seama reprezentanti ai ei scapand de stresul concurential au inceput sa impuna pe fiecare segment al vietii sociale si economice structuri de tip monopolist.in sensul ca cei aflati la butoane au profitat de dereglementari, de coruptia si incompetenta politica si de schimbarile determinate de evolutia tehnologica si delocalizarea cosurilor de fum si globalizare.cauzele enumerate de dvs ,sunt simptomele si cred ca fara guvernari responsabile,fara bun simt in adoptarea masurilor fiscale si financiare,fara economisire si fara prudenta vom avea parte de o adancire a crizei si de tulburari sociale mari.

    • Theophyle Theophyle spune:

      @laurentiucat salut,
      Poate, ce ne facem insa cu acele crize care s-au dezvoltat inainte ca acest comunism sa dispara. Daca te vei uita in text, vei vedea ca eu vorbesc si de o criza puternica (aproape ca cea in care ne aflam) care s-a declansat inainte de caderea comunismului (1987). Au fost si altele inaintea ei la fel de nasoale.

      • laurentiucat spune:

        am vazut, 124.6 miliarde $ pierduti de catre fed..mi s-a parut o gluma…fata de ce e acum sid e ce ar putea fi mai departe.

        • Theophyle Theophyle spune:

          sti cat valorau 126 de miliarde in 1987?

          Calculeaza daca vrei

          http://www.dollartimes.com/calculators/inflation.htm

          • laurentiucat spune:

            deci 247 miliarde $..asa a iesit .vi se pare semnificativ in comparatie cu ce e acum?

          • Theophyle Theophyle spune:

            Cred ca aveti o problema in aceasta comparatie. Banii platiti de FED in perioada respectiva au fost bani “pierduti” care s-au dat pe baza unei garantari a “statului.”

            Banii care au fost pusi pe piata intre 2008 -2009, sunt bani IMPRUMUTATI diferitelor firme sau banci intr-un proces de “bailout” (salvare) contra procente in aceste afaceri. Intr-un fel, o cvasi-nationalizare. Pana astazi “statul” (FED nu este exact statul) A CASTIGAT si a recuperat o mare parte din acest bani.

            Referiitorl la Industria de automobile, acolo lucrurile stau mai greu, dar si acolo statul a inceput sa recupereze, vezi afacerea Chraysler-Fiat sau vanzarea Opel la nemti.

            Deci de data asta statul nu va iesi in paguba. Cine totusi va pierde? Fraierii ca mine care au pierdut cam 20% din economiile de o viata intreaga din cauza inflatiei, scaderea bondurilor americane si lipsa de unelte stabile si sigure de investitii.

  10. RazvanM spune:

    Este interesant de aflat cand a iesit cu adevarat America din Marea Depresiune. Si ce inseamna “a iesit”.
    Inainte de acea depresiune, prin scheme foarte asemanatoare cu cele utilizate in ultimii 30 de ani, America a reusit sa cunoasca o crestere economica exploziva, bazata pe inovatiile industriale si pe influx de forta de munca proaspata. Cresterea economica a fost sustinuta de credite, intr-un sistem bazat pe cresterea rapida a masei monetare.
    La ce duce aceasta crestere de masa monetara? Intai la crestere a productivitatii si la imbunatatirea situatiei economice. Dupa mai multi ani s-a ajuns la o limita: cresterea de productivitate a incetinit, in timp ce creditarea a continuat sa creasca, odata cu sumele datorate ca dobanzi. Psihologic, din cauza scaderii valorii banilor, a scazut increderea in bani si a crescut apetitul pentru speculatii, in dauna economisirii. Din aceste cauze, din ce in ce mai multe resurse productive au inceput sa se indrepte spre domenii cu valoare adaugata mare, dar neesentiale pentru cresterea economiei productive. Imobiliarele sunt cel mai bun exemplu, dar sa nu uitam de creditele pentru cumpararea pe credit (direct sau indirect) de automobile pentru uz neproductiv.
    Limita sustenabilitatii sistemului a fost atinsa mult inainte de 1929, doar ca efectele au fost ascunse o vreme de o aparenta bunastare. Politicienii au incercat intai sa ascunda sub covor mizeria, apoi, cand a cazut sandramaua, au incercat sa arunce peste gunoi un covor mai mare: legi contra speculatiei, legi pentru sprijinirea afacerilor, legi pentru pastrarea locurilor de munca, pentru sprijinirea saracilor etc. Aceste noi legi si reglementari nu au facut altceva decat sa inrautateasca situatia: prin intarzierea deznodamantului pentru intreprinderile falimentare s-a pus o povara prea mare pe cele solide sau la limita. In cele din urma criza a dus la venirea la putere a unor lideri extremisti in multe locuri din lume si la izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial. Criza a fost “rezolvata” odata cu distrugerile la scara mondiala din Europa, Asia, Australia si Africa si cu sute de milioane de oameni morti: foame, revolutii, molime, razboaie. Dupa razboiul 2 mondial au aparut precum ciupercile dupa ploaie regimuri aberante, bazate pe crime in masa.
    Care au fost cauzele acestor probleme? Sunt sigur ca bancherii corupti care conduc nu doar America fac tot ce pot sa le arate :) Comunistii au incercat sa controleze sistemul financiar prin tot felul de experimente: limitare drastica a intrarilor si iesirilor de capital, asasinate in masa, interzicerea detinerii de aur, controlul complet al activitatii economice. Nu le-a prea reusit pentru ca au cazut intr-o capcana: au fost nevoiti sa faca credite externe pentru a achizitiona tehnologia necesara modernizarii. In timp, productivitatea scazuta a dus la pierderi enorme de capital (daca tinem minte, Romania era nevoita sa plateasca imprumuturile externe cu tot ce produceam: mancare, materii prime, produse finite, a.i. sistemul s-a prabusit din cauza lipsurilor).

    • Theophyle Theophyle spune:

      Salut RazvanM,
      te-am citit cu atentie, din nefericire nu vad un “punch-line,” adica nu citesc o concluzie. Daca ai una as fi bucuros sa o stiu!

      • RazvanM spune:

        In momentul de fata avem o uriasa criza de incredere. Nu trece zi fara sa aflam despre noi fraude in zona politica, economica si financiara. Oameni imbracati la costum, circuland in masini si avioane de lux, investiti cu puterea de a crea bani, au incalcat increderea ce le-a fost acordata si, in timp ce economia reala a fost zguduita de criza, au beneficiat de lichiditati primite gratuit ce i-au imbogatit si mai mult. Statisticile au fost manipulate a.i. in timp ce somajul oficial in Statele Unite este sub 10% (limita importanta psihologic), somajul real depaseste 20% (3 oameni care lucreaza cate o treime de norma sunt considerati a avea 3 locuri de munca, nu unul singur, oamenii aflati in somaj de mai mult de un an sunt considerati “descurajati”, adica nu mai sunt someri etc.) O alta parte din efectele crizei din State au fost ascunse cu ajutorul creditarii aproape nelimitate de care beneficiaza usor cetatenii americani pentru a cumpara produse realizate de oameni lucrand in conditii grele in tari din lumea a treia.

        Creditarea, initial avand efecte in plan economic, duce la efecte pe termen lung in toate domeniile vietii: economic, politic, social. Aparitia tranzactiilor over-the-counter intr-o lume parca paralela si imposibilitatea controalelor de capital duc la aparitia entitatilor care au putere discretionara asupra statelor cum le stim noi.

        Singura “concluzie” pe care pot sa o trag este ca democratia noastra este departe de ceea ce credem noi, iar deciziile se iau la alt nivel: votul, politica, impresia de participare sunt doar entertainment care duce de fapt la consolidarea puterii celor care o au. Totul pana cand sistemul devine atat de dezechilibrat incat apar revolutii si razboaie, uneori mondiale.

        • Juvete spune:

          Apropo de statistici si de rata somajului, stiti cumva, stie cineva, cam care e adevarata rata a somajului in Romania? Nu de alta, da’ tot ce vehiculeaza “ai nostri” mi se pare de ani buni o crancena minciuna, obtinuta prin manipularea definitiei de “rata a somajului”.

          • laurentiucat spune:

            somerii in plata 7,5% dupa statistica si mai pune cel putin 1 milion iesiti din plata.adica in jur de 30% cu totul. daca s-au pierdut 1 mil de locuri de munca in ultimii doi ani,mai pui la socoteala somajul cronic care s-a manifestat pe tot parcursul perioadei postrevolutionare,somajul temporar din constructii si agricultura,somerii proveniti din inchiderea firmelor mici sau activitatilor independente..si cam atat.

  11. Pareristul spune:

    Hm…ma intreb si acum de ce, atunci cand se vorbeste de actuala criza, nu se scoate UN CUVANT despre MIILE (oare doar atat?) DE MILIARDE DE DOLARI aruncati pe fereastra prin intermediul escrocheriei intitulata pompos “global warming”, mai nou “climate change”!
    “The climate is always changing”, asa ca apostolii apocalipsei climatice au schimbat denumirea pentru ca nu cumva criticii sa ma iaiba argumente impotriva porcariei “ecologiste”.
    Anyway…
    Detalii privind dezastrul financiar provocat (in ultimii 35 de ani) de minciuna secolului XX cu prelungire in sec. XXI:

    http://www.garagetv.be/video-galerij/blancostemrecht/The_Great_Global_Warming_Swindle_Documentary_Film.aspx

    Sigur, daca la toata mascarada asta care toaca bani aiurea…adaugam lacomia companiilor care au mutat productia in tari “low-cost”(in ultimii 31 de ani in special, dupa deschiderea Chinei spre Occident).. au preferat sa faca “outsource” (scazand dramatic calitatea produselor si serviciilor) si au lasat milioane de americani fara joburi…avem tabloul (aproape) complet al dezastrului actual.

    Potential de crestere economica exista. Din pacate…plutocratia actuala nu are nici decenta, nici viziunea pentru o actiune inteligenta si pe termen lung.
    Discutia e foarte lunga si ea cuprinde, printre altele, o alta abordare a resurselor IMENSE pe care le are Africa, o cu totul alta abordare a politicilor bancare, a investitiilor guvernamentale (vezi proiectele de investitii ale guvernului chinez in infrastructura ferioviara – trenuri de mare viteza-), etc…

    Sunt pesimist in ceea ce priveste eventuala redresare a economiei mondiale. De North-America ce sa mai zic…

    In Canada…presa minte de ingheata fluviul St-Laurent in ceea ce priveste somajul si perspectivele economice! Sincer…e un razboi ai minciunii institutionalizate…ce poarta emblema intereselor plutocratiei canadiene…si…NIMIC MAI MULT! Nu perspective de dezvoltare, nu viziune long-term, NIMIC!
    Ah, exista un plan al guvernului federal…un soi de frectie la picior de lemn sau injectie la un cal mort!

    Un lucru e cert, cel putin pentru mine: foarte multe companii au folosit aceasta criza economica drept pretext (desi companiile respective nu aveau probleme serioase) pentru a se debarasa de multi angajati! Primii care au plecat au fost cei cu salariile cele mai mari!
    Criza a fost mana cereasca pentru foarte multe companii care, oricum, si-au propus sa faca curatenie printre salariatii platiti bine si, astfel, la modul cel mai comod, sa faca “economii” in bugetele proprii….

    Deh…asta e lumea in care traim! O plutocratie tot mai agresiva! Un neo-liberalism al carui fundament este sclavia moderna si a carui esenta este banul (profitul)!
    Enjoy it!
    :)

  12. alex grivei spune:

    Eu personal pun aparitia “crizei” pe trei motive:
    1. Progresul tehnologic.
    De prin ’85 pana-n prezent acest progres a capatat o curba exponentiala. Progresul tehnologic conduce catre nevoia de cheltuiala…daca inainte iti cumparai un televizor la 10 ani, acum iti cumperi unul la 2 ani, o masina putea fi folosita linistit 20 de ani, pe cand acum maxim 4-5 ani…si tot asa, computere, telefoane, milioane de gadgeturi, etc. Toate astea, inclusiv progresul mediului online si facilitarea rapiditatii transferului de informatie, conduc la cumparaturi mici sau medii inzecite fata de acum 20-25 de ani. De unde rezulta cresterea proportionala a consumului.
    2. Luxul.
    Lucruri care acum 20-25 de ani erau dedicate strict unei anumite clase, elitiste, acum sunt accesibile oricui. Si daca n-are destul cash, ii facem un credit rapid. Favorizarea “anomaliilor” sociale si lipsa “etichetelor” ne transforma intr-o lume in care banul dicteaza. Accesul la lux si la putere nu trebuie sa aiba ca singura “moneda de schimb” banul.
    3. Globalizarea.
    Renuntarea la “nationalisme” de tipul consumului intern prioritar. E normal ca in toate hypermarket-urile din Bucuresti sa gasesti ridichi importate din Olanda? Oamenii au uitat sa consume ce produc si au inceput sa consume ce produc “doar unii”. Manipularea politica si economica a globarizarii creeaza dezechilibre colosale.

    Din aceste trei motive se ramifica foarte multe “submotive” care pot explica de ce vrem cate 3-4-5 case, 4-5-6 masini, 2-3 telefoane si tot asa.

    Solutia? Poate intoarcerea la origini, la elementele de baza, la decenta, la bun simt, la valori morale. Poate, daca nu e prea tarziu, vom scapa de alt “ev mediu”.

  13. “…platite de stat (FED)…”
    FED este un consorţiu de bănci private, nu e banca statului!

    • Theophyle Theophyle spune:

      Dl Dumitrescu,
      Adevarat si nu prea. In cazurile de garantare FED are contract back-to-back cu ceea ce numim noi “statul.” De facto banii sunt bani publici!

  14. Bilderberg Group spune:

    deci matematic :
    1000 dolarei in anul 2000 (conform inflation calculator pt care tu mi l-ai dat anterior ) convertiti in anul 2010 sunt 1283.12 dolarei.
    acum cu 1000 dolarei in anul 2000 (conform Kitco.com) cumparai 1000/271.45=3.6839 oz aur , acum 3.6839×1390.69=5123.15 dolarei
    deci fratilor lasati inflatia si cumparati aur sau argint ! crash jp morgan buy silver

  15. Pareristul spune:

    Discursul senatorului republican Bernie SANDERS despre plutocratia americana ma scuteste de orice alte comentarii si confirma, daca mai era nevoie, cele spuse de mine intr-un comentariu semnat mai sus! Plutocratia ce a pus stapanire pe SUA a provocat aceasta criza economica si tot ea este beneficiara ei, prin supraimbogatire si saracirea clasei de mijloc americane!

    Iata aici http://www.youtube.com/watch?v=H5OtB298fHY&feature=player_embedded incredibila interventie a senatorului Bernie SANDERS!

    Enjoy it!
    :)

  16. Cojocaru Iulia-Ioana spune:

    Criza trăită în prezent de toate societățile prezintă valențe în trecut. Deși discrepanța dintre vest si est a făcut ca SUA să lumineze într-o perioadă din punct de vedere economic,acest lucru nu a fost real. Criza financiară care a condus spre o adevarată criză economică și-a făcut apariția datorită faptului că omul de rând ignoră trecutul. De asemenea, încă facem parte din două lumi majore diferite: aceea a civilizației și cea a non-civilizației.
    Pe de altă parte, acest prezent al inovațiilor presupune o trecere accelerată de la o societate la alta și este normal ca omul să fie străin schimbărilor. Astfel, se produce un deficit economic, însă raționamentul poate avea loc prin intermediul ,,Imaginației sociologice”.(Mills, C. Wright. 1975 [1959] ,,Imaginația sociologică”(pp.33).București: Editura Politică). C.Wright Mills afirmă că ,,Imaginația sociologică permite celui care o posedă să înțeleagă scena largă a istoriei, în funcție de semnificațiile acesteia pentru viața intelectuală și cariera diferiților indivizi.”
    Consider că în această perioadă aflată într-un continuu progres, ,,simptomul istoric” este încă actual. Însă din acest fenomen trebuie învățat și nu preluat ca atare. De asemenea,viitorul economic mondial trebuie să fie ,cu strictețe, viitorul întregii lumi și nu numai al occidentului.

  17. teofil spune:

    Problema crizei economice framinta pe toata lumea. S-a incercat deslusirea ei, au fost multe variante de interpretare. Dupa umila mea parere, lucrurile stau astfel:

    Semnele unei crize de supraproductie au aparut inainte de caderea comunismului, cadere inceputa prin mijlocul anilor 80. Supraproductia din tarile supradezvoltate trebuia rezolvata prin penetrarea pe pietele din tarile socialiste, piete care trebuiau rapid inlocuite cu produsele supraputerilor. Dupa caderea comunismului, s-a reusit imediat acest lucru. A aparut un fenomen interesant, asa numitul dublu-export al valutelor tarilor puternice (dolari, marci, lire, etc). Va amintiti ca se duceau multi peste hotare cu marci,dolari (primul export), cumparau produse second-hand, le aduceau in tarile foste socialiste (al doilea export) unde le vindeau, faceau marci, dolari,etc, plecau inapoi si asa mai departe. Este un fapt minor, dar reprezinta ceva. Tarile foste socialiste au fost repede golite de valute. Apoi a aparut euro, ca o contra-unitate baneasca, din dorinta de a face ca dolarul sa nu fie puternic in Europa, iar tarile puternice din Europa sa fie respectate si ascultate mai mult de catre America.
    Progresul tehnic (cercetarea, robotizarea, informatizarea, etc) a facut ca foarte multi angajati din tarile super-dezvoltate sa devina, incet-incet, someri sau sa se reorienteze spre alte sectoare de activitate sau meserii/functii mai prost platite. A aparut o patura uriasa (salariati cu salarii diminuate si someri) care in primul moment nu a realizat pericolul care o pastea: lipsa unor viitoare sanse de reabilitare salariala!
    Foarte multe societati din tarile supradezvoltate, din dorinta de profituri uriase, au gasit, in tarile foste socialiste si asiatice, forta de munca ieftina, calificata, o stiinta a organizarii acceptabila , si au intemeiat societati in aceste tari. Spunem ca s-au externalizat in felul acesta productii din industrii diferite, dar mai ales din industria usoara. In tarile puternice a ramas asa-numita industrie grea, cercetarea, industria armamentului,a cosmosului, etc, cele care asigura superioaritea economica, politica, militara. Va amintesc ca tigrii asiatici si marile dragon chinez au fost tinta marilor corporatii. Ce s-a intimplat in tarile puternice, de unde au plecat aceste societati in goana dupa profit ? Foarte multa forta de munca a ramas aparent somera,dar statele respective, cu sprijinul bancilor, simtind pericolul somerizarii, au inceput sa dea imprumuri cu dobinzi mici, asfel incit populatia sa nu simta lipsa banilor, s-au inventat tot felul de programe sociale, de intretinere, de pregatire, etc. In dorinta de a avea conditii de viata decente sau mai mult decit decente, populatia din aceste tari a luat imprumuturi mari, pe termen lung. Dobinzile promovate de banci au fost foarte mici, dar pe termen lungi (20-30 de ani), ajungindu-se sa se lucreze cu asa numitii ‘bani din viitor’. Bancile au dat credite poulatiei, dar au si finantat societati ‘externalizate’, sperind ca banii cistigati prin ‘externalizare’ se vor intoarce inapoi.
    Se nasc intrebari simple, cu raspunsuri simple, pentru tarile puternice: cind da o banca faliment (depasind si rezerva minima obligatorie de prudenta) ? Raspuns : cind nu poate primi banii imprumutati. De ce nu poate primi banii inapoi ? Raspuns: debitorii n-au de unde. De ce n-au de unde ? Raspuns: pentru ca nu au unde sa lucreze. De ce n-au unde ? Raspunsuri posibile: fie productia nu are cautare (a aparut alta mai buna, mai ieftina, etc), fie , societatile unde lucrau, s-au ‘ externalizat’ !
    Iata un minunat raspuns ! Pe de alta parte, China, micii tigri asiatici, au facut o miscare pe care ‘externalizatorii’ n-au prevazut-o: au inceput sa produca articole de unica folosinta, la preturi de 1 euro !! (faimoasele produse de 38.000 lei), pe care le-au exportat in tari slabe (foste socialiste, dar si in tari puternice), asfel incit populatia din tarile tinta a cumparat in draci produse ieftine !! Urmarea: s-au prabusit industrii usoare in majoritatea tarilor tinta . Cine mai cumpara in Romania pantofi de Dragasani, Oradea, Timisoara , cu pret de 1 milion sau mai mult, cind pe piata se gasesc cu 200 mii sau mai putin ? Foarte putini. Cu camasile la fel. Nu mai dau exemple. Am vazut la Paris tricouri de firma cu 50-60 euro pe Champs , dar si cu 2-3 euro pe strazile laturalnice. Productia din China, de la micii tigrii, etc, a facut ca la acest moment China sa aiba peste 2200 miliarde de dolari in plus, Rusia 700 si exemplele pot continua. S-a sperat, de marile banci, ca acesti bani, aflati ‘externalizati’ se vor intoarce la loc in banci. Surpriza: stau in banci chineze, rusesti, arabe, etc. Surpriza continua: o serie de state cu active uriase in dolari fac bartere sau tranzactii comerciale folosind valutele proprii !
    Datorita faptului ca marile banci sint din tarile foarte puternice, dar au sucursale in toata lumea, au aparut probleme bancare si in tarile sucursalelor ! S-a incercat o atenuare a pierderilor bancare, in tarile sucursalelor, prin politici bancare, de ridicare a dobinzii la credit, cu taxe sau comisioane ascunse, de specularea burselor, etc, astfel incit populatia sau societatile de aici sa contribuie la iesirea din criza. In felul acesta, problema economica s-a transformat in una bancara si apoi financiara, care, incet-incet , a cuprins lumea.
    Problema este ca marele dragon chinez a investi foarte mult in Africa (acest lucru a pus pe ginduri administratia americana si pe ceilalti mari) ducind acum la situatia ca armata chineza este puternica si poate apara interese chineze oriunde (Amintiti-va ca si Putin a spus acest lucru despre armata rusa). China a devenit in ultimii ani a doua putere a lumii. Rusia incearca sa recapete puteri dupa perioada nefasta din timpul lui Eltin.
    Ce solutie exista la aceasta criza economica, transformata in criza bancara ?
    Nu stiu, dar poate ca solutia Rugina este valabila: ginditi-va ca expertii americani au propus aparitia monedei amero (din metal pretios) si atunci toti cei care au bani trebuie sa-i scoata pe piata. Mai putem discuta de investiile care trebuie facute in tarile in curs de dezvoltare, sarace, etc. Dar astea nu aduc decit probleme, nu profituri. Poate ca puternicii lumii (economisti, politicieni, bancheri, etc) vor avea capul pe umeri si vor decide ce este mai bine. Altfel, istoria nu iarta si s-ar putea repeta.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Theophyle


Theophyle

Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/). Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)