Home » Analize »Economie »Global / Europa »Sinteze » Citesti:

Pactul Ecologic European: Too big to fail? – dimensiunea politică

Carolina Novac februarie 26, 2020 Analize, Economie, Global / Europa, Sinteze
17 comentarii 1,819 Vizualizari

Pentru prima dată în istoria Uniunii Europene (UE), Comisia Europeană (CE) propune un plan clar legislativ și strategic prin care să transforme Europa in primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050. Acest plan, sub numele de Pactul Ecologic European (PEE) va avea un impact significativ asupra economiei și societatii europene. Atingerea acestui obiectiv va fi o mare provocare în condițiile în care sub actualele previziuni de energie și climă, emisiile vor putea fi reduse doar cu 60% până în 2050.

Câteva întrebări survin pe fondul acestor schimbari radicale pe agenda politică europeană:

• Care este contextul în care PEE este propus și de ce clima sau „urgența” climatică a ajuns o prioritate pe agenda politică(1)?

• Ce conține PEE și de ce este prioritatea numărul unu a Comisiei Europene?

• Care sunt principalele impedimente în alinierea EU27 pentru PEE și de ce avem o inflație de acte legislative pe subiectul clima?

• PEE – oportunitate pentru Europa de a-și (re)defini leadership-ul pe arena globală?

Context politic: dimensiunea provocării

Pactul Ecologic European (PEE), similar că dimensiune, impact și concept cu programu „New Deal” propus în 1933 de președintele american Franklin D. Roosevelt, are drept obiectiv reducerea totală a emisiilor de carbon la nivelul UE până în 2050. Anunțat de președinetele Comisiei Europeane Ursula von der Leyen în decembrie 2019 sub forma unei comunicări(2), Pactul conține în total un set de 47 acțiuni și cuprinde propuneri legislative, strategii și planuri de acțiune, instrumente financiare și inișiative cu caracter negislativ(3) care acoperă o varietate de sectoare: climă, energie, mediu, industrie, agricultură, transport, comerț, etc. Sub această „explozie” de acțiuni, mașinăria birocratică europeană va fi supusă unui exercițiu de maximă capacitate, dat fiind faptul că peste 50% din acțiuni au termenul de publicare anul 2020. Legea neutralității climatice până în 2050, care urmează să fie propusă de Comisie în martie 2020, reprezintă elementul esențial al acestui Pact, fiind o propunere legislativă transversală cu efect imediat asupra tuturor actelor legislative europene existente și respectiv, asupra tuturor sectoarelor.

PPE este, de departe, unul din cele mai ambițioase proiecte pe care Comisia Europeană le-a propus de la crearea să, după Piață Unică Europeană și introducerea monedei unice Euro. Prin aceasta provocare în sprijinirea acțiunilor în domeniul climei se urmărește, bineînțeles, și o schimbare a paradigmei economice prin trecerea de la o economia esențial bazată pe consumerism la o economie verde. Mai exact, o creștere economică generată de producție de tip sustenabil, eficientă în managementul resurselor și un consum responsabil decât unul indus, stimulat și mai curând nejustificat.

Clima – subiect prioritar
Urgența climatică a ajuns o prioritate la nivel european pe fondul efectelor directe create asupra mediului: de la inundații în sudul Europei la temperaturi neobișnuit de mari în nord cu implicații directe, imediate în agricultura, mediu și, evident, în confortul și siguranță societății.

Aceste efecte au generat demonstrații pe tot globul pentru a declanșă acțiuni de combatere a schimbărilor climatice de peste 6 milioane de protestatari și 1,5 milioane doar în Germania.

Cunoaștem deja, în urma publicării Raportului Special al Grupului Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC) în 2018, că încălzirea globala indusa de om a atins deja 1°C peste nivelul preindustrial si crește cu aproximativ 0,2°C/deceniu, urmând că, în lipsa unor acțiuni substanțiale, să ajungă la 2°C după 2060.(4)

La nivel global, UE28 emite 10% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră și, pe fondul efectelor schimbărilor climatice, in 2019 93% din europeni au considerat că acestea sunt o „problemă gravă” iar 79% le consideră „o problemă foarte gravă”(5).

Efectele incalzirii globale se reflecta imediat in productivitatea economia a UE, in infrastructura, productia agricola, protectia mediului, dar si cu risc direct asupra sanatatii si scaderii nivelului de trai al europenilor.

Dupa cum am mentionat, obiectivele actuale pentru 2030 au ca tinta:

  • 32% din energie sa provina din surse regenerabile in mixul energetic european
  • 32,5% obiectiv pentru eficienta energetica
  • 40% reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES)

Odată cu adoptarea Pactului, obiectivul pentru reducerea emisiilor GES până în 2030 va crește substanțial, motiv pentru care CE dorește să modifice ținta pentru reducerea a emisiilor GES de la 40% la 50% – 55% față de nivelul din 1990 (fig. 1). Aceste obiective se vor dovedi a fi o adevarată încercare, mai ales pentru Statele Membre care se bazeaza pe un consum intens de carburanți fosili.

Semnificația politică a PEE: consens pe plan intern și leadership în programele de climă pe plan extern


Pactul este prioritatea numărul unu a Comisiei von der Leyen, succesul actualei Comisei va depinde de alinierea tuturor Statelor Membre în susținerea obiectivului de decarbonizare netă și, respectiv, adoptarea și implementarea Pactului. Acest demers deja derulat de Comisia Juncker (2009-2014), transformă instituția dintr-o locomotiva efectiv birocratică care execută prioritățile Statelor Membre într-o instituție vădit politică cu capacitatea de a-și propune viziuni politice pe termen lung.

Deocamdată Polonia, un porte-parole în spațiul Europei de centru-est, dar și al doilea cel mai mare consumator de cărbune în UE după Germania (78% consum de cărbune în mixul energetic). Polonia este singurul stat în EU27 care nu a acceptat, încă, obiectivul de neutralitate de climă propus de Președinția Consiliului European sub forma concluziilor (votul prin consens, nu unanimitate).

Acest nexus instituțional, aparent nesemnificativ, este o mică speță care pune în lumina ambiția proiectului dintr-o perspectiva top-down. Dat fiind faptul că, pentru proiectele politice de anvergură precum PEE, Comisia Europeană are nevoie de „ghidarea politică” sub forma concluziilor prezentate de Consiliu.

Elementul geopolitic global este, de asemenea, la fel de important: schimbările climatice afectează toate țările la nivel global și nu pot fi oprite doar de țările UE. Pentru reducerea emisiilor la nivel global UE are nevoie cel puțin de sprijinul Chinei și al SUA. China emite 27% din totalul emisiilor la nivel global(6) și, luând în considerare importanța schimbului comercial cu UE, este extrem de important ca China să adere acțiunilor climatice propuse de UE.

De aceea, pachetul legislativ privind Legea Neutralitatii Climatice, dar și alte dosare (de ex. reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu până la 55% in 2030) trebuie să fie adoptate înaintea Conferintei ONU privind schimbările Climatice (COP26) din Glassgow, în noiembrie 2020. Acest termen este unul extrem de scurt, dat fiind faptul că, în medie, adoptarea prin procesul colegislativ (Parlamentul European și Consiliul UE) a unui act legislativ durează aproximativ 12 luni.

Mai mult decât atât, Comisia lucrează in acest moment și asupra unei strategii privind taxa vamală pe emisiile de carbon (carbon border tax) pentru produsele intensiv energetice importate – ciment, fier, oțel, sticlă. Această propunere, inițiată de Franța și puternic susținută de către Președintele Macron, a creat deja reacții oficiale negative din partea SUA, mentionându-se capacitatea de reacție odată ce taxa este aplicată(7). Un nou mandat sub administrația Trump nu va ajuta cu siguranță la coagularea acțiunilor multilaterale în sprijinul mediului și climei. Pe lângă aspectul geopolitic, Comisia lucrează simultan la identificarea instrumentelor tehnice în cadrul OMC (Organizația Mondială a Comerțului) pentru aplicarea unei astfel de taxe dat fiind riscurile majore ale aplicării incorecte unei astfel de taxe cu efecte directe, majore, asupra competitivității europene și implicit asupra locurilor de muncă.

Ambiția Comisiei este demnă de apreciat – proiectul își propune să revoluționeze economia europeană, să transforme tehnologiile de producție în industrii, să reglementeze importul și exportul în afara Uniunii dar și să schimbe paradigma economică a consumului. Politic vorbind, leadership-ul UE va fi testat atât pe plan intern, în coagularea pozițiilor divergente și alinierea EU27 către un singur obiectiv dar și pe plan extern, în cooptarea altor actori externi, în special China, dar și SUA, India, Rusia, Brazilia pentru acțiunile de combatere a schimbărilor climatice.

Costurile tranzitiei: finanantarea si inovatia la nivel european

Comisia este singura instituție publică cu funcție executivă la nivel global care și-a asumat un proiect de o asemenea anvergura și care cuprinde 2/3 din bugetul UE (2020 – 2025). Finanțarea tranziției de decarbonizare va fi esențială. PEE presupune un total de investiții de 1 trilion euro în următorii 10 ani și creerea unor costuri suplimentare de 40-50 miliarde de euro pe an până în 2050 (0,2% din PIB-ul proiectat al UE).(8)

Importantă este relația direct proporțională între procesul de decarbonizare și creșterea economică sustenabilă. Dacă revoluția industrială a însemnat trecerea la consumul de cărbune care a condus la boom-ul economic prin dezvoltarea industriei, acum emisiile de carbon influențează negativ economia datorită mecanismelor pietii. Mai exact, prin modernizarea și trasnsformarea inovativa a economiei europene și canalizarea eficientă și calitativă a instrumentelor financiare, obiectivul neutralității climatice devine relativ tangibil. Doar în perioada 1990 – 2018, 23% din emisii au fost reduse, în timp ce economia europeană a crescut cu 63%.(9)

Al doilea aspect este cel al inovației, pentru a atinge obiectivul climatic în 2050 nivelul de inovație în Europa trebuie să crească. Aici este vorba nu doar de producerea ideilor noi și inovative, dar și de nivelul de testare și dezvoltare al technologiilor deja create în Europa. De exemplu, 75% din tehnologiile necesare pentru combaterea schimbărilor climatice sunt deja disponibile inn diferite stadii de dezvoltare și doar un sfert din tehnologiile necesare trebuie descoperite implicând evident costuri în cercetare și dezvoltare.

Problema costurilor este de altfel una clasică: pe deoparte instituțiile publice cu capacitate de reglementare nu vor să-și asume responsabilitatea de alocare a banilor publici pentru anumite tehnologii de energie (technological lock-în) lăsând piața liberă să decidă dezvoltarea lor, pe de altă parte, investitorii, și mai ales institușiile financiare, au nevoie de stimulente de natură reglementară care să le asigure acest risc.

Funcționarea coordonată a mecasnimului public/privat sau așa-zisul „push-pull” în alocarea eficientă a costurilor va fi decisivă în realizarea acestei tranziții. Dat fiind că cele mai multe emisii vin din sectorul energetic (fig. 2), o transformare a sistemului de energie european este imperios necesară prin alocarea resurselor financiare și stimularea noilor investiții. Guvernele pot să stabilească cadrul de reglementare si să sprijine cercetarea și investițiile, dar este nevoie de capital privat masiv pentru a încuraja implementarea proiectelor mari cu tehnologii noi sau adaptate.

Cu un buget comun deja diminuat după Brexit – gaura de 60 mrd EUR – presiunile în alocarea resurselor financiare ale UE sunt și mai mari. Anul 2020 este unul care va testa capacitatea instituțională a Comisiei de a convinge EU27 și actorii globali esențiali de obiectivul PEE, și de a face față acestui angajament și efort birocratic titanic cu peste 20 de dosare legislative și non-legislative.

Angajamentul presupune și presiuni enorme pe plan extern, în special în elaborarea taxei vamale pe emisii de carbon, odată cu acțiunile industriilor europene fata de obiectul 2050. Sub aceasta ambiție, PEE are potențialul de a deveni misiunea definitorie a UE. Succesul său ar consolida relevanța și legitimitatea UE atât pe plan intern, cat și extern. Eșecul CE față de acest obiectiv ar însemnă exact opusul – decredibilizare și resuscitarea naționaliștilor și forțelor de extremă dreaptă împotriva integrării europene.

NOTE_________________

https://www.europarl.europa.eu/news/en/press-room/20191121IPR67110/the-european-parliament-declares-climate-emergency

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/european-green-deal-communication_en.pdf

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/european-green-deal-communication-annex-roadmap_en.pdf

https://www.ipcc.ch/sr15/

https://ec.europa.eu/info/news/eurobarometer-survey-confirms-public-support-energy-policy-objectives-2019-sep-11_en

https://www.icos-cp.eu/GCP/2019

7 ft.com/content/f7ee830c-3ee6-11ea-a01a-bae547046735

8 FCHJU, Study on “Early Business Cases For H2 in Energy Storage and More Broadly Power to H2 Applications”, 2017

https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/pdfscache/1180.pdf

Pactul Ecologic European: Too big to fail?” (I) – dimensiunea politică

Pentru prima dată în istoria Uniunii Europene (UE), Comisia Europeană (CE) propune un plan clar legislativ și strategic prin care să transforme Europa in primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050. Acest plan, sub numele de Pactul Ecologic European (PEE) va avea un impact significativ asupra economiei și societatii europene. Atingerea acestui obiectiv va fi o mare provocare în condițiile în care sub actualele previziuni de energie și climă, emisiile vor putea fi reduse doar cu 60% până în 2050.

Câteva întrebări survin pe fondul acestor schimbari radicale pe agenda politică europeană:

  • Care este contextul în care PEE este propus și de ce clima sau „urgența” climatică a ajuns o prioritate pe agenda politică?

Ce conține PEE și de ce este prioritatea numărul unu a Comisiei Europene?

Care sunt principalele impedimente în alinierea EU27 pentru PEE și de ce avem o inflație de acte legislative pe subiectul clima?

PEE – oportunitate pentru Europa de a-și (re)defini leadership-ul pe arena globală?

Context politic: dimensiunea provocării

Pactul Ecologic European (PEE), similar că dimensiune, impact și concept cu programu „New Deal” propus în 1933 de președintele american Franklin D. Roosevelt, are drept obiectiv reducerea totală a emisiilor de carbon la nivelul UE până în 2050. Anunțat de președinetele Comisiei Europeane Ursula von der Leyen în decembrie 2019 sub forma unei comunicări, Pactul conține în total un set de 47 acțiuni și cuprinde propuneri legislative, strategii și planuri de acțiune, instrumente financiare și inișiative cu caracter negislativ care acoperă o varietate de sectoare: climă, energie, mediu, industrie, agricultură, transport, comerț, etc. Sub această „explozie” de acțiuni, mașinăria birocratică europeană va fi supusă unui exercițiu de maximă capacitate, dat fiind faptul că peste 50% din acțiuni au termenul de publicare anul 2020. Legea neutralității climatice până în 2050, care urmează să fie propusă de Comisie în martie 2020, reprezintă elementul esențial al acestui Pact, fiind o propunere legislativă transversală cu efect imediat asupra tuturor actelor legislative europene existente și respectiv, asupra tuturor sectoarelor.

PPE este, de departe, unul din cele mai ambițioase proiecte pe care Comisia Europeană le-a propus de la crearea să, după Piață Unică Europeană și introducerea monedei unice Euro. Prin aceasta provocare în sprijinirea acțiunilor în domeniul climei se urmărește, bineînțeles, și o schimbare a paradigmei economice prin trecerea de la o economia esențial bazată pe consumerism la o economie verde. Mai exact, o creștere economică generată de producție de tip sustenabil, eficientă în managementul resurselor și un consum responsabil decât unul indus, stimulat și mai curând nejustificat.

Clima – subiect prioritar
Urgența climatică a ajuns o prioritate la nivel european pe fondul efectelor directe create asupra mediului: de la inundații în sudul Europei la temperaturi neobișnuit de mari în nord cu implicații directe, imediate în agricultura, mediu și, evident, în confortul și siguranță societății.

Aceste efecte au generat demonstrații pe tot globul pentru a declanșă acțiuni de combatere a schimbărilor climatice de peste 6 milioane de protestatari și 1,5 milioane doar în Germania.

Cunoaștem deja, în urma publicării Raportului Special al Grupului Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC) în 2018, că încălzirea globala indusa de om a atins deja 1°C peste nivelul preindustrial si crește cu aproximativ 0,2°C/deceniu, urmând că, în lipsa unor acțiuni substanțiale, să ajungă la 2°C după 2060.

La nivel global, UE28 emite 10% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră și, pe fondul efectelor schimbărilor climatice, in 2019 93% din europeni au considerat că acestea sunt o „problemă gravă” iar 79% le consideră „o problemă foarte gravă”.

Efectele incalzirii globale se reflecta imediat in productivitatea economia a UE, in infrastructura, productia agricola, protectia mediului, dar si cu risc direct asupra sanatatii si scaderii nivelului de trai al europenilor.

Dupa cum am mentionat, obiectivele actuale pentru 2030 au ca tinta:

  • 32% din energie sa provina din surse regenerabile in mixul energetic european

  • 32,5% obiectiv pentru eficienta energetica

  • 40% reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES)

Odată cu adoptarea Pactului, obiectivul pentru reducerea emisiilor GES până în 2030 va crește substanțial, motiv pentru care CE dorește să modifice ținta pentru reducerea a emisiilor GES de la 40% la 50% – 55% față de nivelul din 1990 (fig. 1). Aceste obiective se vor dovedi a fi o adevarată încercare, mai ales pentru Statele Membre care se bazeaza pe un consum intens de carburanți fosili.

Semnificația politică a PEE: consens pe plan intern și leadership în programele de climă pe plan extern
Pactul este prioritatea numărul unu a Comisiei von der Leyen,
succesul actualei Comisei va depinde de alinierea tuturor Statelor Membre în susținerea obiectivului de decarbonizare netă și, respectiv, adoptarea și implementarea Pactului. Acest demers deja derulat de Comisia Juncker (2009-2014), transformă instituția dintr-o locomotiva efectiv birocratică care execută prioritățile Statelor Membre într-o instituție vădit politică cu capacitatea de a-și propune viziuni politice pe termen lung.

Deocamdată Polonia, un porte-parole în spațiul Europei de centru-est, dar și al doilea cel mai mare consumator de cărbune în UE după Germania (78% consum de cărbune în mixul energetic). Polonia este singurul stat în EU27 care nu a acceptat, încă, obiectivul de neutralitate de climă propus de Președinția Consiliului European sub forma concluziilor (votul prin consens, nu unanimitate).

Acest nexus instituțional, aparent nesemnificativ, este o mică speță care pune în lumina ambiția proiectului dintr-o perspectiva top-down. Dat fiind faptul că, pentru proiectele politice de anvergură precum PEE, Comisia Europeană are nevoie de „ghidarea politică” sub forma concluziilor prezentate de Consiliu.

Elementul geopolitic global este, de asemenea, la fel de important: schimbările climatice afectează toate țările la nivel global și nu pot fi oprite doar de țările UE. Pentru reducerea emisiilor la nivel global UE are nevoie cel puțin de sprijinul Chinei și al SUA. China emite 27% din totalul emisiilor la nivel global și, luând în considerare importanța schimbului comercial cu UE, este extrem de important ca China să adere acțiunilor climatice propuse de UE.

De aceea, pachetul legislativ privind Legea Neutralitatii Climatice, dar și alte dosare (de ex. reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu până la 55% in 2030) trebuie să fie adoptate înaintea Conferintei ONU privind schimbările Climatice (COP26) din Glassgow, în noiembrie 2020. Acest termen este unul extrem de scurt, dat fiind faptul că, în medie, adoptarea prin procesul colegislativ (Parlamentul European și Consiliul UE) a unui act legislativ durează aproximativ 12 luni.

Mai mult decât atât, Comisia lucrează in acest moment și asupra unei strategii privind taxa vamală pe emisiile de carbon (carbon border tax) pentru produsele intensiv energetice importate – ciment, fier, oțel, sticlă. Această propunere, inițiată de Franța și puternic susținută de către Președintele Macron, a creat deja reacții oficiale negative din partea SUA, mentionându-se capacitatea de reacție odată ce taxa este aplicată. Un nou mandat sub administrația Trump nu va ajuta cu siguranță la coagularea acțiunilor multilaterale în sprijinul mediului și climei. Pe lângă aspectul geopolitic, Comisia lucrează simultan la identificarea instrumentelor tehnice în cadrul OMC (Organizația Mondială a Comerțului) pentru aplicarea unei astfel de taxe dat fiind riscurile majore ale aplicării incorecte unei astfel de taxe cu efecte directe, majore, asupra competitivității europene și implicit asupra locurilor de muncă.

Ambiția Comisiei este demnă de apreciat – proiectul își propune să revoluționeze economia europeană, să transforme tehnologiile de producție în industrii, să reglementeze importul și exportul în afara Uniunii dar și să schimbe paradigma economică a consumului. Politic vorbind, leadership-ul UE va fi testat atât pe plan intern, în coagularea pozițiilor divergente și alinierea EU27 către un singur obiectiv dar și pe plan extern, în cooptarea altor actori externi, în special China, dar și SUA, India, Rusia, Brazilia pentru acțiunile de combatere a schimbărilor climatice.

Costurile tranzitiei: finanantarea si inovatia la nivel european

Comisia este singura instituție publică cu funcție executivă la nivel global care și-a asumat un proiect de o asemenea anvergura și care cuprinde 2/3 din bugetul UE (2020 – 2025). Finanțarea tranziției de decarbonizare va fi esențială. PEE presupune un total de investiții de 1 trilion euro în următorii 10 ani și creerea unor costuri suplimentare de 40-50 miliarde de euro pe an până în 2050 (0,2% din PIB-ul proiectat al UE).

Importantă este relația direct proporțională între procesul de decarbonizare și creșterea economică sustenabilă. Dacă revoluția industrială a însemnat trecerea la consumul de cărbune care a condus la boom-ul economic prin dezvoltarea industriei, acum emisiile de carbon influențează negativ economia datorită mecanismelor pietii. Mai exact, prin modernizarea și trasnsformarea inovativa a economiei europene și canalizarea eficientă și calitativă a instrumentelor financiare, obiectivul neutralității climatice devine relativ tangibil. Doar în perioada 1990 – 2018, 23% din emisii au fost reduse, în timp ce economia europeană a crescut cu 63%.

Al doilea aspect este cel al inovației, pentru a atinge obiectivul climatic în 2050 nivelul de inovație în Europa trebuie să crească. Aici este vorba nu doar de producerea ideilor noi și inovative, dar și de nivelul de testare și dezvoltare al technologiilor deja create în Europa. De exemplu, 75% din tehnologiile necesare pentru combaterea schimbărilor climatice sunt deja disponibile inn diferite stadii de dezvoltare și doar un sfert din tehnologiile necesare trebuie descoperite implicând evident costuri în cercetare și dezvoltare.

Problema costurilor este de altfel una clasică: pe deoparte instituțiile publice cu capacitate de reglementare nu vor să-și asume responsabilitatea de alocare a banilor publici pentru anumite tehnologii de energie (technological lock-în) lăsând piața liberă să decidă dezvoltarea lor, pe de altă parte, investitorii, și mai ales institușiile financiare, au nevoie de stimulente de natură reglementară care să le asigure acest risc.

Funcționarea coordonată a mecasnimului public/privat sau așa-zisul „push-pull” în alocarea eficientă a costurilor va fi decisivă în realizarea acestei tranziții. Dat fiind că cele mai multe emisii vin din sectorul energetic (fig. 2), o transformare a sistemului de energie european este imperios necesară prin alocarea resurselor financiare și stimularea noilor investiții. Guvernele pot să stabilească cadrul de reglementare si să sprijine cercetarea și investițiile, dar este nevoie de capital privat masiv pentru a încuraja implementarea proiectelor mari cu tehnologii noi sau adaptate.

Cu un buget comun deja diminuat după Brexit – gaura de 60 mrd EUR – presiunile în alocarea resurselor financiare ale UE sunt și mai mari. Anul 2020 este unul care va testa capacitatea instituțională a Comisiei de a convinge EU27 și actorii globali esențiali de obiectivul PEE, și de a face față acestui angajament și efort birocratic titanic cu peste 20 de dosare legislative și non-legislative.

Angajamentul presupune și presiuni enorme pe plan extern, în special în elaborarea taxei vamale pe emisii de carbon, odată cu acțiunile industriilor europene fata de obiectul 2050. Sub aceasta ambiție, PEE are potențialul de a deveni misiunea definitorie a UE. Succesul său ar consolida relevanța și legitimitatea UE atât pe plan intern, cat și extern. Eșecul CE față de acest obiectiv ar însemnă exact opusul – decredibilizare și resuscitarea naționaliștilor și forțelor de extremă dreaptă împotriva integrării europene.

(#) ft.com/content/f7ee830c-3ee6-11ea-a01a-bae547046735

(#) FCHJU, Study on “Early Business Cases For H2 in Energy Storage and More Broadly Power to H2 Applications”, 2017

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: ,



Currently there are "17 comments" on this Article:

  1. Harald spune:

    Odată cu Brexit-ul, emisiile Marii Britanii s-au rezolvat de la sine în bilanțul Uniunii Europene, deci ținta din 2050 va fi mai ușor de-atins. Keep up the good work! :)

    Subiect de meditație: pentru construirea societății socialiste multilateral dezvoltate, Ceaușescu avea stabilite linii directoare cel puțin până în anul 2000, dacă nu cumva chiar 2005-2010. Numai propria execuție nu a fost capabil să o anticipeze.

  2. cetățeanul turmentat spune:

    ”Funcționarea coordonată a mecasnimului public/privat sau așa-zisul „push-pull” în alocarea eficientă a costurilor va fi decisivă în realizarea acestei tranziții.”. Exact la asta mă gîndeam și eu, cum facem să găbjim mai multe parale de la oameni și să ”push” banu’ de la fraieri ca să-l ”pull” băieții deștepți. Trebuie să-i amprentăm pe toți de carbon și funcție de ce ne iese, hotărîm. Ăia cu amprenta mare ar fi bine să-i băgăm în ceva lagăre ecologiste de reeducare prin muncă la împăduriri pentru Scheweighofer, pe ăia cu amprentă mai mică îi trecem pe cartelă cu hainele și mîncarea (nu mai mult de 2000 kcal/zi ca să economisim resursele), îi băgăm în case verzi făcute din crăci și frunze și îi punem la muncă nepoluantă, fair trade, sustenabilă și plătită cu minimul pe economie (cusut de haine, pantofărie, cabluri și volane pentru auto, etc.), restul poluatorilor care prestează la servicii, gabori și justiție, pentru că sînt speciali nu-s amprentați și îi punem să-i supravegheaze pe nemernicii ăștia mici ca să-și vază de muncă și să nu producă turbulențe și flatulențe. Politicienii stabilesc normele de muncă și rațiile, Briucselu’ dă directive și aprobă iar Greta merge în sfîrșit la școală fiindcă de-acu’ are viitorul asigurat și poate să învețe chineza ca să se descurce-n viața ce va să vie.

  3. Tescovin spune:

    Raportarea e cheia. Totul se face din condei. Comuniștii ne-au învățat asta, și văd că am prins bine lecția și o perpetuăm conștiincios și în capitalism. Birocrații europeni sunt neîntrecuți la asta.
    Graficul ăla de la European Environment Agency care arată cum emisiile de CO2 ale EU s-au redus substanțial din 1990 până azi e un exemplu perfect al măiestriei celor care știu să raporteze „cum trebuie”. În 1990 Europa producea de toate – electronice, textile, materiale de construcții, medicamente, jucării, globuri de Crăciun, you name it. Între timp, o mare parte din producție s-a externalizat în China. Că e mai ieftin. Producția externalizată a acestor bunuri continuă să genereze emisii de CO2, poate chiar mai mari decât ar fi fost cazul în Europa, întrucât chinezii nu-și bat prea tare capul cu amănunte nesemnificative. Dar noi, europenii cei buni și drepți și de mediu iubitori, putem raporta cu mândrie că am redus emisiile, deși importăm pe rupte produsele făcute în China cu emisii babane de CO2. Și da, le importăm aducându-le cu vaporul și cu avionul, care, ce să vezi, nu emit miresme de flori de câmp. Toate astea pentru ca noi să putem raporta scăderea producției de CO2 la hectar, iar apoi să-i tragem de urechi pe chinezi că nu-și reduc emisiile „lor”.
    Acuma nu mă înțelegeți greșit, rogu-vă: mie mi se fâlfâie în soare de aceste povestiri isterice pentru copii cu „codoiul cel rău”. Ce vreau să spun este că acești bravi și neînfricați eroi ai luptei climatice sunt niște pezevenghi de mare anvergură, care vor să ne arate ce virtuoși sunt ei. Problemele – reale, de data asta – sunt că:
    - fac asta pe banii noștri, inventând „taxe pe carbon”. Mă gândesc că și „taxa pe respirație” ar fi ceva perfect normal în acest context, de vreme ce, nu-i așa, respirația produce CO2…
    - fac asta cu riscuri majore, riscuri care în perioada asta de isterie coronavirală apar mai evidente ca oricând: dependența majoră de producția din China (de la telefoane și computere până la alimente și medicamente) creează o vulnerabilitate extrem de periculoasă pentru lumea civilizată.

    • cetățeanul turmentat spune:

      Deja am propus printr-o inițiativă cetățenească vigneta pentru respirat pe care dacă n-o ai în piept pe stradă, iei amendă. În casa ta faci ce vrei, dacă vrei boierie și plimbare, scoți banu’. #Sarakii și pensionarii sînt scutiți, da’ trebuie să respire în pungă ecologică biodegradabilă subvenționată de primărie. Ar mai fi montarea contoarelor individuale de flatulențe cu penalizări pentru depășirea cotelor alocate prin certificate verzi individuale, dar asta o păstrez pentru campania electorală fiindcă vreau să candidez și s-o eclipsez pe Firea care e în pană de idei creative și nu urmează trendul impus de Greta și Bruxelles. Știe doar concerte, pupat de moaște, luminițe și tîrguri de craciun, ori eu cu contoarele mele aduc un suflu proaspăt într-o campanie ternă și lipsită de idei noi capabile să se alinieze la Green Deal.

    • Adi spune:

      In Romania a sanctionat cineva VW pentru faza cu emisiile la masinile diesel? Aia prin SUA au primit ceva miliarde dar Romania e la coada clasamentului si nici nu are chef sa se certe cu nemtii.
      Sa plateasca tot fraierii taxa oxigen.

      • Tescovin spune:

        Ej’nebun ? În RO dacă sancționează cineva VW-ul iese răzmeriță națională, cu epicentrul în târg la Vitan !

  4. jay spune:

    Un articol scris parca la comanda CE. Aceasta “utopie verde” este o nascocire a actualei Comisii pentru a justifica existenta armatei imense de functionari europeni si, ca orice utopie grandioasa, va sfarsi prost. Oricum, marele pericol consta tocmai in schimbarea rolului administratiei de functionari europeni, dintr-unul functionaresc simplu, intr-unul politic care controleaza statele membre. Nu cred ca dorim asa ceva si acest lucru ar fi un dezastru pentru Europa. Deja Europa este pe marginea prapastiei si trebuie sa gaseasca solutii politice mult mai realiste decat acest Pact Verde. Urgentele sunt altele la nivelul UE si n-are rost sa le enumeram acum pentru ca se cunosc deja. Europa nici macar n-are un buget stabilit pana in 2027, ce sa mai vorbim de fonduri alocate pentru Pactul Verde. Nici nu va avea un buget pentru ca marii platitori la buget nu vor sa plateasca mai mult. Poate doar sa obtina ceva substantial din partea administratiei UE si garantii credibile. Si pe buna dreptate. Sunt enorm de multe intrebari cu privire la “utopia verde”, de la fondurile enorme care vor trebui alocate fiecarui stat membru, pana la gestionarea situatiei celor care vor ramane fara joburi in urma inchiderii minelor de carbuni. Apoi, de ce nu sunt acceptate aici centralele atomoelectrice? Ele nu sunt eco fata de cele pe carbuni? Aveti impresia ca moristile de vant si panourile solare vor inlocui gazele si petrolul astfel incat sa genereze aceeasi cantitate de energie? Aveti idee de cate mii de km2 ar fi nevoie pentru ca moristile de vant sa genereze electricitate pentru un orasel de marimea Alexandriei? Insa ne place sa ne dam mari cu astfel de proiecte utopice gigantice, tipic staliniste, care nu au nici o acoperire financiara sau economica. Asadar, ramaneti la stadiul de functionari europeni care invart hartii pe mii si zeci de mii de euro, insa va rog sa nu prindeti puteri politice sau sa incepeti sa controlati Europa ca-i bai. Mai rau faceti, iar fortele nationaliste si extremiste abia asteapta.

  5. Kurt spune:

    În Franța extremele stângă- France Insoumise/J.L. Melenchon și extrema dreaptă Le Pen/Rassemblement Nationale sunt împotriva integrării mai puternice a Franței în UE.27. Eșecul „Grean Deal” nu înseamnă eșecul UE. Dacă RFG reduce CO2 la zero pe plan mondial înseamnă reducere cu 2 % din emisiunile Co2.

    ….”….. Eșecul CE față de acest obiectiv ar însemnă exact opusul – decredibilizare și resuscitarea naționaliștilor și forțelor de extremă dreaptă împotriva integrării europene…. „…..

    Probabil că reducerea emisiunilor CO2 globale până 2050 se va face într-o oarecare măsură. Pentru încălzirea globală nu prea mai înseamnă mare lucru. Co2 rămâne peste 100 de ani în atmosferă. Încălzirea globală este deja realitate. Nu mai este o întrebare dacă globul se încălzește prin emisiunile omenirii. Consecințele încălzirii sunt deja realitate. Rămâne de văzut cum se adoptă omenirea la încălzirea existentă. Adoptarea este problema de rezolvat azi.
    Decizile și aplicarea lor în realitate sunt foarte lente în UE. „Unanimitate de voturi în consiliul ministerial al șefilor de state” blochează adoptarea budgetului UE.27 pentru anii 2021- 2028, deci și propunerile Comisiei din „Green Deal”. Statele din est, Polonia (cărbune), Cehia, Ungaria, Franța, Italia etc cer mai mulți bani de la UE.27. Cei 5 (Olanda, Danemarca, Suedia, Austria, RFG) cer restructurarea budgetului de 1% BIP, de 140 miliarde Euro pe an, înainte ca să se mărească budgetul UE.27, în care lipsesc 75 miliarde Euro din contribuțile UK. Noul budget va fi decis prin compromis în vara sau toamna 2020. „Unanimitate de voturi în consiliul ministerial al șefilor de state” este deja ocolit punctual prin decizii comunitare între 8 sau mai multe state partenere în ZE/UE după conceptul francez „UE cu două viteze”. Impozitul pe transacțiuni la bursă (micii cumpărători plătesc 2021, fără marile transactiuni în milisecunde cu derivate, speculații cu devize etc) s-a stabilit în Franța și la alți parteneri ZE/UE, fără ceilalți care nu au adoptat legea. Bucureștiul cu guvernul PSD/ALDE a votat 2019 împotriva proiectelor franceze în consiliul ministerial al miniștrilor de finanțe. Conflict de interese Paris- București constatat la votul decisiv în privința impozitelor pe transactiuni la bursă și impozit pentru marile companii americane în internet/digitalizare.
    Emisii mari de CO2 se fac în industria cimentului cu 8% din emisiunea globală, în industria metalurgică, agricultură etc.

    „Kill a cow” e de mult timp soluția oferită de oameni de stiință pentru protecția globului din cauza efectului foarte mare produs de gaz metan CH4, efect de 30 de ori mai mare decât cel de la CO2. Renunțăm la consumul de carne de vită, lapte, unt, brânză în favoarea reducerii încălzirii globului? Consumăm mai puțin?
    Gazul metan CH4 e spălat după 30 de ani din atmosferă. Reducerea emanărilor de CH4 are deci un efect mai rapid decât cel de la CO2. Acest aspect nu prea apare în propaganda bine venită la „Friday for the future” și în „Grean Deal” al Comisiei UE.27.
    Sunt deci mai mulți factori de urmărit și de transpus în realitate când e vorba de încălzirea globală și stoparea la maxim 1,5 sau 2 Grade Celsius până la sfârșitul secolului 21.

    Consumul de curent al omenirii va crește probabil cu 45 % până 2050. O centrală atomoelectrică produce anual ca. 9.700 GWh Gigawattore. Un oraș mare cu 1,5 milioane locuitori consumă această cantitate de curent pe an. Cum și unde va fi produs curentul electric în UE.27 dacă „Green Deal” va fi realizat pas cu pas? La ce preț va fi produs acest curent electric? Cine va putea plăti acest preț mai mare pentru curent în consumul casnic, comunal și industrial?
    Idei mai sunt

  6. Un cercetator spune:

    Pactul unei economii verzi are abordari diferite. Altfel pot aplica tarile dezvoltate economic si cu resurse naturale inca exploatabile si alta este cea tarilor in curs de dezvoltare sau sarace. Folosirea resurselor regenerabile presupune tehnologie de varf care costa mult. Energia produsa nu este ieftina si nu toti isi pot permite sa o plateasca. Apoi politica poluatorul plateste nu a dat mari rezultate, ex. combinatele siderurgice si chimice tot polueaza chiar daca mai putin acum. UE are ambitii mari, dar nu tine cont de realitatile din toate tarile membre. Ce va propune Poloniei sa foloseasca in loc de carbune?! Intre teorie si practica este distanta lunga iar disputele la nivel de UE se vor adanci. Nu se inteleg acum pe buget si se vor intelege pe mediu? Dependenta de alte resurse energetice din Or. Apropiat si Rusia vor creste in viitor, choar daca nu o recunosc.

  7. Josef Svejk spune:

    Citind acest articol a fost surprins să aflu că polonezii, în pofida faptului că sunt consumatori entuziaști de vodkă, par fi singurii ce și-au păstrat luciditatea și se opun țicnelii cu emisii 0 până-n 2050.

    A doua revelație pe care am avut-o e aceea că sistemul educațional necesită o reformă serioasă. Dacă el ar fi fost cât de cât funcțional autoarea ar fi știut desigur încă din școala elementară că elementul constitutiv fundamental al vieții e mult hulitul carbon. „Decarbonizarea” aia pe care o propovăduiește cu atât entuziasm înseamnă mai pe românește stârpirea vieții…

    Filmulețul de mai jos ne arată de la minutul 2:45 încolo cum va salva Putin planeta de încălzire globală la cererea Gretei

    https://www.youtube.com/watch?v=OvkOOxklAKE

    Noi știm că UE n-are nevoie de Putin spre a salva continentul. Franța dispune de suficiente lovituri nucleare ca să atingă obiectivul emisiilor 0 de carbon ale UE în câteva minute. :)

    • jay spune:

      @Jay : “polonezii, în pofida faptului că sunt consumatori entuziaști de vodkă, par fi singurii ce și-au păstrat luciditatea și se opun țicnelii cu emisii 0 până-n 2050.” :) apropo, vodka te mentine lucid datorita proportiei ideale de apa si alcool, stabilita de Mendeleev. Afecteaza eventual ficatul, nu insa si creierul. Apropo de acest Green Deal, un ministru al energiei de prin EST afirma ca tara sa nu renunta la centrale atomoelectrice, deoarece investitia a fost mare, iar aceste centrale sunt la fel de eco-frinedly precum o morisca de vant.

  8. Ursul Bruno spune:

    Necesarul de energie european aste asigurat mai mult de 80 % din surse conventionale, carbuni, petrol si gaze restul revenind celor alternative. In fata acestor cifre planul comisiei europene este foarte ambitios daca nu chiar imposibil de infaptuit pana in 2050 in conditiile unei UE nereformate in care avem tari cu interese diametral opuse.
    Incercarea fortarii electrificarii a cator mai multe domenii va avea efecte dintre cele mai imprevizibile daca nu chiar periculoase.
    Nivelul cercetarii se afla undeva la modul, fiecare incearca ceva, o coordonare a efortuilor gasirii de metode noi de producere a energiei neexistand.
    Cum se va putea implementa acest Green Deal daca nu exista eforturi comune de incurajare a cercetarii, a punerii in aplicare a celor descoperite si inventate.
    Politica incurajeaza unilateral prin subventii trecerea de la motoare cu combustie interna pe cele electrice fara a da un raspuns, cum vor fi propulsate camioanele, vasele, generatoarele de capacitate mare, avioanele etc.etc. presiune fiind pusa pe cea mai slaba veriga, consumatorul, consumator care nu are nici un fel de lobby, nu are la idemana mai nimic cum s-ar putea opune unor enormitati de aceste gen.
    Industria de regula se orienteaza dupa cele impuse de mediul politic, cautand solutiile cele mai avantajoase si sa dau un exemplu, hidrogenul nu reprezinta motiv destul ca tehnologia producerii acestuia si a implementarii sale pe scara larga drept combustibilul viitorului.
    Exista destule metode de producerea combustibililor sintetici incepand din masa verde si pana la gunoiul menajer, exista doar modele pilot cu eficienta demostrata insa firmele care le-au gasit si inventat sunt de regula mici si nu beneficieaza de prea mult suport.
    Intr-o lume dominata de marile concerene energetice, de extractia si prelucrarera resurselor fosile aceste timide incercari de cautare si gasire a noi metode si solutii o vor avea foarte greu sa-si gasesca piata necesara.
    Europa se arunca cu capul inainte intr-o aventura careia singura nu-i va putea face fata, un continent verde european neputand rezolva sub nici o forma problema incalzirii globale, Europa este prea marunta in raport cu restul lumii, ce conteaza cele cateva sute de milioane in fata catorva miliarde care tind catre o viata mai usoara si buna, dezvoltarea spectaculoasa a ultimilor 50 de ani fiind in primul rand bazata pe energia ieftina produsa din carbubne, petrol si gaz. Sa fie cineva intrat de naiv sa creada ca asiaticii vor renunta de dragul ideilor europene la cresterea economica ?
    Ar fi mult mai intelept daca am cauta sa ne adaptam incalzirii globale orice opozitie fiind derizorie, risipa de enegie si efort unilateral in deprimentul celor care vor avea de suportat niste costuri pe care cu greu le pot compensa.
    Ar fi mult mai intelept sa implementam o gestionare eficienta a resurselor existente decat sa cadem in plasa unor talibani ecologisti care vor sa ne arunce inapoi in “epoca de piatra”, ideolgia verde fiind la fel de nociva ca cele care au produs numai pagube si victime.

  9. euNuke spune:

    “Pactul Ecologic European (PEE), similar că dimensiune, impact și concept cu programu „New Deal” propus în 1933 de președintele american Franklin D. Roosevelt”

    Nu, nici vorba. “Afacerea Verde” europeana este similara ca dimensiune, impact si concept cu Marea Revolutie Culturala maoista: isi propune sa transforme o doctrina mistico-apocaliptica in “stiinta” de stat, la fel cum au facut chinezii cu marxismul ridicat la rang de socialism stiintific si baza ideologica unica pentru politicile totalitare ale Statului. Din momentul in care ‘Statul’ european si’a asumat rolul de ‘salvator’ al omenirii ‘amenintata’ de expansiunea codoiului industrialo-capitalist [in care un simplu gaz devine Satana] putem vorbi de inceputul unei noi Ere glorioase pentru socialisti, o noua Revolutie [nicidecum 'afacere'], de data asta in slow-motion; este debutul unui Maret Jaf Intru Propasirea Omenirii, iar activistii isi freaca mainile de bucurie si toarna deja cu texte de propaganda si amenintari peste capetele noastre.

    Noroc ca Uniunea e pe duca si nu o sa prinda sfarsitul primului cincinal verde de 7 ani pe care l’au inventat prin metoda copy/paste de la chinezi.

    • Ursul Bruno spune:

      Si totusi de misca ceva. Olandezii au “descoperit” hidrogenul, vor sa construiasca cea mai mare fabrica de producerea a acestuia, energia fiind livrata de un parc eolian pe mare.
      Nemtii isi pun sperante si ei in acesta technolgie, pt ei Africa fiind locul potrivit de productie, bate mult soarele acolo, instalatiile votovoltaice putand produce energia necesara.

  10. Cap de Locuitor spune:

    1. N-o sa iasa nimic bun din efortul asta inutil.
    2. Energiile alternative se dezvolta natural, in functie de progresul stiintific si de imprejurarile economice.
    3. Factorul politic nu poate decit sa provoace esecuri.
    4. In momentul in care China si India vor decide sa se inhame la acceptat/dezvoltat sursele alternative, abia atunci poate Europa sa faca planuri de anvergura.

  11. Pilula transparentă spune:

    Orbire ideologică.
    Sunt de acord să se finanțeze cercetarea științifică pentru a se descoperi noi surse și procedee de a produce energie, care să fie cât mai puțin poluante. Dar neavând încă aceste alternative reale și fezabile economic, mi se pare o aruncare cu capul în gol, ceea ce propune Comisia.

    Cei mai tineri vor prinde 2050. Multă lume se va întreba atunci: Cum a fost posibil să facem o astfel de prostie? Cum de nu ne-am dat seama? Cum de am crezut toate balivernele eco? Oh, ce-am făcut?

  12. hanu spune:

    Fantezia birocratilor UE nu cunoaste limite, iar optimismul lor este absolut dragutz.
    Sunt atat de multe lucruri in neregula si rupte de realitate in preocuparile bruxeleze incat sincer nici nu stiu unde sa incep, e chiar dezarmant.

    Am sa ma limitez in a spune ca pentru a discuta despre obiective 2050 ar fi intelept sa te asiguri ca ai o minima sansa de a depasi orizontul 2025… Problema nu e mediul, problema e tradarea clasei de mijloc europene, atata cat mai ramasese din ea. In rest, tichii de margaritar & orchestre pe Titanic.

    Europa are nevoie de oameni forte care sa puna stop avantului neomarxist-ecologist-birocratic, sa revina la migratie controlata, sustinerea clasei medii si doctrina EUROPE FIRST. Sau nu va mai exista UE in cativa ani, garantat.

    Aici ajungem daca cetatenii europei nu au nici un cuvant de spus in legatura cu acesti “lideri” nealesi. Nu are cine sa-i opreasca atunci cand o iau prin balarii, iar singurul instrument cetatenesc este votul la alegerile interne. Se va vedea corectia la urmatorul ciclu. De asemenea am banuiala ca smart money deja se orienteaza in vederea disolutiei UE.

    Inca ceva, ce facem, ca Erdogan iar ameninta cu robinetul. Il mituim din nou? Ca de aia platim impozit, nu? :)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Carolina Novac


Carolina Novac

Carolina Novac este Consilier pe Politici Europene la ENTSOG (Reteaua Europeana pentru Transportatorii de Gaze). Anterior, Carolina a dobândit experiență la Weber Shandwick, una... Citeste mai departe


Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Domnule Teodorescu, calculul scorului relativ de influenţă (SRI) e destul de simplu. Pentru fiecar...

de: Alexandru Babes

la "Competiția de proiecte de cercetare Idei 2020, impresii la cald"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

iunie 2020
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)