Legislația fiscală între dorință și realitate – Preambul la episodul 6
Motto:
“E foarte ușor să plantezi vie și să bei vin.” Bunicul meu
Suntem cu toții bombardați din toate direcțiile cu vești despre economia românească. De cele mai multe ori sumbre câteodată chiar apocaliptice, foarte rar câte ceva de bine: industria merge așa și așa, serviciile scârțăie, agricultura e mai mult sau mai puțin la pământ. Și cu toții ne întrebăm de ce? Printre multitudinea de motive invocate, unii spun (pe bună dreptate) că o cauză o reprezintă și politica fiscală. Ciudat, pentru ca se spune că tot românul, prin definiție, se pricepe la agricultură și la politică (fiscală, aș adăuga eu, ca să intrăm în subiect). Și totuși, dintre atâția specialiști nu găsim o echipă capabilă să facă lucrurile să se miște în direcția pe care ne-o dorim cu toții. Am încercat deci să aflu unde este problema, ce ne ține pe loc? Răspunsul l-am găsit absolut întâmplător când într-un concurs de împrejurări mi-am amintit o vorbă veche, auzită în copilărie de la bunicul meu: ”Este foarte ușor să plantezi vie și să bei vin.” O zicală ce poate părea seacă și lipsită de înțeles. Continuarea nerostită a acesteia ar fi ”E mult mai greu ce trebuie să faci între aceste două momente”. Viticultura e un proces complex, care începe printr-o operațiune simplă, plantatul viței de vie, continuă cu multă muncă, de îngrijire a plantei, de culegere a strugurilor, de procesare a lor, de maturare a vinului, de îmbuteliere și se termină în mod plăcut prin degustarea acestuia. Începutul și sfârșitul procesului sunt simple, ce se află însă între aceste două ”borne” presupune multă-multă muncă.
La fel și fiscalitatea: începe cu o reglementare fiscală publicată în Monitorul Oficial și se termină prin cheltuirea veniturilor atrase de la bugetul de stat. Între aceste două momente stă un proces complex de implementare și corijare a reglementării, de administrare fiscală (formularistică, asistența contribuabililor, gestionare), control fiscal, colectare a veniturilor.
Din păcate, ca și în cazul unui viticultor leneș, care așteaptă ca via să se rodească singură iar vinul să fermenteze și să proceseze fără prea multă implicare din partea lui, în fiscalitatea românească nu sunt avute în vedere decât cele două etape care marchează începutul și sfârșitul procesului. Administrarea fiscală rămâne în continuare o nucă foarte tare pe care nici unul dintre guvernele din ultimii 20 de ani nu a reușit să o spargă.
Problema și mai mare este însă la nivelul mentalității: nici unul dintre miniștrii de finanțe din această perioadă se pare că nu și-a pus această problemă, gândind precum viticultorul din zicala noastră: trebuie să schimbăm codul fiscal ca să încasăm mai mulți bani. Din nefericire, plantând mai multă vie nu înseamnă neapărat că vom putea să bem vin mai mult și mai bun. Reformarea administrației fiscale este un element de o importanță absolută pentru România acestor ani când statul are o nevoie acută de bani pentru a supraviețui crizei. Simplificarea sistemului, diminuarea drastică a birocrației, atragerea de specialiști foarte buni care să înțeleagă fenomenul și să nu mai fie sclavii principiului ”form over substance” sunt câteva cerințe minimale pentru a asigura succesul unui astfel de proces.
Dar toate ideile mele, mai pe larg, în episodul 6 al serialului.
Articol aparut pe blogul personal
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
si marmota invelea ciocolata…
Nu poti face ca sistemul fiscal sa fie suplu si agil cu o legislatie care porneste de la premisa ca toti contribuabilii sunt potential infractori si defineste foarte alambicat zeci si sute de exceptii de la niste reguli simple, astfel incat, in mintea lor, sa controleze cat mai bine fenomenul. Abordarea este din start pierzatoare, multe exceptii si multe taxe inseamna multi oameni din sistem predispusi la „primit ceva”. Dupa mintea mea, trebuie sa fie ceva extrem de simplu si clar, la atat venit, atat taxe, eventual ceva deduceri (din taxe, nu multe si cu destinatie foarte precisa). Si gata, nu tipuri de venituri, tipuri de taxe, tipuri de deduceri, cazuri in care se aplica si in care nu.
Si ca tot tacamul sa fie complet, mai avem si taxarea muncii cu ~50%; crima pentru orice economie.
Mai e mult pana departe.
perfect adevarat
special fac legi alambicate ca sa ne prinda pe picior gresit iar cel care vine in control prefera mita in loc de amenda
totul e facut pentru imbogatirea unor functionari, nicidecum a statului
si mai este problema intervalului de timp la care se modifica codul fiscal : nu ne obisnuim bine cu o modificare ca intervine o alta in decurs de cate a luni
Din observatiile mele, (aproape) toxi contribuabilii sunt potentiali infractori. Si stiu ce vorbesc !
In parabola se spune ca altii au muncit via si cand proprietarul si-a trimis oamenii sa ia rodul, muncitorii i-au omorat!
Asta mi se pare mai bine de facut si cu cei care fac legi multe si proaste! Simbolic doar!
Sa mergem la birourile parlamentare din teritoriu sa-i intrebam de ce nu se „micsoreaza”, de ce nu dispar ..de ce…
Dar nu! noi stam la tv-uri dubioase si ei devin din ce in ce mai oribili! si politicieni -de orice culoare, si functionari de pretutindeni, fara deontologie profesionala, fara studii adecvate ,fara educatie dar cu mari pretentii saturate din spaga!
Sa ne traiasca asa popor si asa legislativi-legisti-legiutori-i-legali!
bine spus; totusi am un regret: ”form over substance”? putea sa fie varianta lui Titu Maiorescu „forme fara fond”
evrika !
acum cred c am inteles.
cel mai usor este sa plantam via, si sa facem vin.
cel mai greu este sa stabilim cine si cit trebuie sa bea.
pai, sa ne unim fortele creatoare : analisti, economisti, finantisti si contopisti. trebuie sa gasim un raspuns.
ps:
povestesc bunicii
pe vremuri existau perceptorii/stringatorii (cei ce adunau birurile) care i vizitau pe cetatenii indisciplinati ce se incapatinau sa traiasca prin munca lor, pe cont propriu. cu costume ponosite si cravata se distingeau totusi printr o geanta mare (din piele ca si pantofii) in care inghesuiau citeva articole de lege (putine la numar) si foarte multe chitante. din ce povestesc batrinii, nu erau foarte rai – aplicau legea lui ohm (se negociau amenzile cu o tuica si citiva banuti de buzunar).
eiiii, intre timp desigur astia s au inmultit si involuat : gelati si gealati, costume armani, pantofi cu cioc, diplomate si leptoape.
In Romania s-au inmultit organele si agentii de constatare (desi e criza si trebuiesc reduse cheltuielile).
In Germania, de pilda, intr-un oras de cca. 120.000 loc lucreaza max 5 militieni la auto (cu tot cu personal auxiliar). In rest : camera de luat vederi la treceri de pietoni, pe poduri, pe autobahn, … peste tot computerizare. Nici nu stii ce ai facut, cum ai facut si cand ai facut, dar cand ajungi acasa deja ai plicurile cu … euro pt depasire de viteza, pt. parcare nelegala, pt neacordare de prioritate la trecerea de pietori. Toate cu poza , color, … Mai contesta de mai vrei ceva. Curat, fara 2 milietieni, fara auto, fara …, fara …, fara … . Adio avocati „specializati” pe contraventii, judecatori cu fraza „ce ba minte organu’ „?
La fisc, fiecare cetatean (atunci cand considera fiscul ca sunt probleme, problemele izvorand din actele existente) este chemat si se conciliaza asperitatile de ordin fiscal. Daca nu esti multumit, te duci la avocat, iar acesta iti spune ca ai sanse de … % si comporta urmatoarele riscuri … .
Si aici m-as opri la episodul ce se repeta de 3 ani inco’: dischetele bancilor din Elvetia cu cetatenii rai de plata. Nici nu ajung bine in tara dischetele, ca deja cate 12000-25.000 de cetateni germani fac coada la ghiseu sa completeze formularele si sa fie primul care plateste (adica mai usor si cu masina asta germana : „ein Man, ein Wort”, ca nici ei nu sunt cinstea intruchipata, decat daca stau aia cu Schmeiser-ul la tample).
Si ca sa mai descretim fruntile onoratilor cititori, sar peste episodul cu plagiatul ministrului apararii, si va spun ca acu’ 2 ani madame ministru … (nu ma stiu care) a plecat cu maybachul din dotarea guvernului german … in vacanta in Spania. Cu tot cu sofer si cu tot cu bodyguarzi … eheee! (procurorasele alea de la noi din CSM sunt palide cvopii pe laga ministreasa asta germana, dar invata repede romancutele). Partea proasta e ca bagabontii din spania au furat masina, si s-au prins repede ca are gps si monitoprizare prin satelit, ca altfel o gaseau fratii prin ucraina, baragan, strehaia sau prin tiganii sin sibiu . Fara 1000 de militieni, celule de criza, fisa de urmarire, fisa obiectiv, … alte ustensile securiste . Simple si eficace
Daca fiscul german iti respinge aceasta contestatie, …. poti continua, dar avocatul nu se baga decat daca este sigur ca ai un pic de dreptate. … In rest, daca nu creezi probleme, nu ti se creaza probleme. Odata cu patrunderea informatizarii si automatizarii unor procese si operatiuni, multe ramuri si profesii fi-vor disparute. Printre acestea, militienii, perceptorii, unii avocati si unii judecatori .