joi, aprilie 25, 2024

Pe termen lung, furia ANAF împotriva micilor antreprenori va fi un eşec

Nimic nu arată mai bine maniera abuzivă în care este condusă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) decât relatarea despre şoferul preşedintelui instituţiei, trimis zilnic după covrigi. E aproape impresionantă inocenţa cu care însuşi şeful ANAF povesteşte că îşi foloseşte şoferul, angajat al statului român, pe post de valet personal. Poate că un condeier talentat va scrie într-o zi un eseu despre rolul şoferului în instituţiile de stat din România: cumpără lapte, duce copiii la şcoală, repară chiuveta şefului şi, de Crăciun, preia discret cadourile…

Revenind însă la situaţia de la ANAF, aş spune că lucrul bun în tot ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile este că a ieşit la suprafaţă o parte din mizeria din această instituţie: braţ armat al guvernului Ponta şi, în acelaşi timp, protector al clientelei puterii pesediste. Domnul Gelu Diaconu, cu ale sale maniere fanariot-securistice – am rămas uimit de lipsa de reacţie a presei la ameninţările insidioase împotriva jurnalistului care a arătat că, la hotelul familiei Diaconu, nu se prea dă bon fiscal – este doar ultimul dintr-o succesiune de preşedinţi ai ANAF pe care mi-aş permite să-i calific drept „dubioşi”:

–        Daniel Chiţoiu (2007-2009), protejat de colegii săi din Camera Deputaţilor, după ce DNA a cerut urmărirea penală pentru abuz în serviciu și constituire de grup infracțional organizat în dosarul ASF – Carpatica.

Sorin Blejnar (2009-2012), trimis în judecată, în 2014, în dosarul evaziunii fiscale cu produse petroliere.

–        Şerban Pop (2012-2013), trimis în judecată în octombrie 2013 pentru “folosire, în orice mod, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii”. Practic, Pop furniza informaţii familiei Dan Voiculescu, aceste informaţii fiind apoi folosite pentru a-l şantaja pe administratorul grupului RCS – susţine DNA.

Într-o ţară civilizată, domnul Gelu Diaconu însuşi ar fi fost dat afară imediat ce a recunoscut că şi-a permis să folosească un slujbaş al statului pe post de lacheu. Sunt ţări nordice în care demnitarii nu mai au de mult maşină personală şi şofer, miniştrii şi parlamentarii vin la slujbă cu bicicleta, pe jos sau cu mijloacele de transport în comun. Însă, să fim cinstiţi, concedierea acestui personaj nu va rezolva mai nimic. Dimpotrivă, sunt şanse să vină cineva mai rău. Insist pe ceea ce am cerut şi la numirea directorului SRI: este nevoie de proceduri, de criterii şi de transparenţă în selectarea preşedintelui ANAF. Colectarea taxelor nu este o chestiune care să privească doar Guvernul. În SUA, aşa cum am scris acum o săptămână, legislaţia IRS a fost elaborată de un comitet bi-partizan al Congresului.

Există însă şi un aspect pe care mediul politic din România nu îl percepe suficient de bine: este nevoie ca statul să aibă şi o anumită autoritate morală, atunci când vrea să le ia banii cetăţenilor săi. Dacă ANAF-ul va menţine percepţia că este o adunare de ispravnici puşi să asuprească poporul, lucrând doar spre binele boierilor corupţi, rezistenţa plătitorilor de taxe va creşte. Mâine, când furia inspectorilor fiscali se va opri, la comandă, contribuabilii vor opri şi ei plata dărilor, ba chiar vor încerca să-şi recupereze banii daţi în ultimele săptămâni. Va rămâne în urmă doar gustul amar al unui stat abuziv, care-i protejează pe marii evazionişti, dar a împins două femei la sinucidere. Încasările la buget, care acum au crescut, vor reveni la nivelul iniţial. De aceea, dincolo de reguli şi legi, viitorul şef al ANAF trebuie să fie o persoană onestă, deasupra oricăror suspiciuni. În atmosfera aceasta tulbure, măcinată de cinism şi neîncredere, poate că par cuvinte prea mari, dar este momentul să readucem principiile morale în politica românească.

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Sunt de acord cu foarte multe din lucrurile pe care le spuneti in acest articolul cu exceptia asa zisei „terori” pe care ar fi declansat-o ANAF la adresa evazionistilor. Ce sa le faca? Sa ii lase sa faca evaziune in continuare? Dar cu oamenii cinstiti care sunt scosi din joc de astfel de evazionisti cum ramane? Cum anume „a împins două femei la sinucidere” ANAF? Hai sa nu mai faca nimic atunci!

    • Ba nene chiar nimeni nu vede abuzul flagrant pe care-l comite ANAF atunci cand amendeaza o firma pentru lipsa in casierie sau gestiune ? Baaaaa………. ///, evaziunea fiscala este atunci cand nu sunt fiscalizate ( adica descrise in documente fiscale care pot fi facturi, bonuri, avize urmate de facturi) toate achizitiile, vanzarile si cand declaratiile depuse catre ANAF la sfarsitul lunii sunt intocmite in mod intentionat eronat. AIA e baaaaaaa…….. evaziune fiscala. Daca o firma depune corect declaratiile, oricare ar fi ele, si nu are bani sa plateasca la un moment dat, nu comite baaaaaaa…… evaziune fiscala. Administratorul raspunde doar, desi e iarasi o prostie, pentru asigurarile sociale aferente angajatului, asa-zisele speze salariale cu retinere la sursa. O diferenta de bani in casierie e problema patronului, nu are treaba statul cu banii firmei. Daca patronul ala fiscalizeaza tot, depune declaratiile corect, ce treaba are statul cu diferentele din casierie ? Neaga dreptul la proprietate care e garantat de Constitutie. Daca ANAF-ul demonstreaza ca firma vinde fara bon fiscal sau factura atunci, da !, are dreptul sa inchida activitatea, dar nu pentru plus sau minus in casierie. Toata tevatura asta cu ANAf-ul a inceput la 1 Martie, in baza unei hotarari de guvern de modificare a Codului Fiscal, nediscutata in parlament si respinsa de Consiliul Fiscal.

  2. Cu ocazia ofensivei DNA și ANAF poate că ar trebui să rememorăm unele lucruri.

    Regimul comunist, prin administrația sa, a excelat în trei direcții: incompetență, lene, furt-corupție. Toate sînt strîns legate: atunci cînd ”conducerea de partid și de stat” decide după urechea ei (de țărănoi analfabet spoit cu trei fraze din Marx-Lenin) să ”edifice” tot soiul de uzine-cantine-cămine culturale-săli polivalente (și tot ce mai vreți) absurd de ineficiente, întregul ”aparat” se pune în mișcare. Cum nu chiar toți sînt complet cretini, se constată o infernală risipă de resurse material-financiare. Cei mai ”curajoși” (prin gena străbună a bacilor ungureni și vrînceni) deturnează o parte din materiale și forța de muncă în folos propriu (oricum mai puțin păgubitoare decît obiectivul principal). Subordonații acționează în același sens, fiecare ”după posibilități” și tupeu.

    După 1989 balanța se schimbă: pe primul loc trece jaful, simplu și nesimțit, indiferent dacă obiectivul e util sau nu.

    Însă nici incompetența nu doarme: de la sălile de sport rurale (?!), trecînd prin pistele pentru bicicliști nefuncționale și borduri imbecile, fostele obiceiuri comuniste își manifestă vigoarea trans-”revoluționară”.

    Așadar, simultan cu arestarea unor corupți evidenți, ”societatea civil(ic)ă” ar trebui să-și concentreze energiile pentru a lua în obiectiv o grămadă de investiții aiuristice ”emanate” de creierele ramolite de ceaușismul tîrziu. Catedrala Mîntuirii Neamului (prost), deși mare, e un exemplu minor pe lîngă nenumăratele ”inițiative” locale.

    Iar LENEA factorilor de decizie merge braț la braț cu tîmpenia hotărîrilor luate între două chiolhane… județene.

  3. Nu este vorba doar de percepție, ANAF-ul chiar este „o adunătură de ispravnici puşi să asuprească poporul”, având subsemnatul câteva cunoștințe în interior.

    Scopul lor principal nu este cel oficial, de a colecta în mod legal taxe și impozite. Principala lor preocupare sunt demonstrațiile de forță la nivel personal, astfel încât ”contribuabilul să sară cu șpaga”. Pentru funcțiile de conducere, sumele sunt în mod curent de ordinul zecilor de mii de euro, în unele cazuri depășind suta de mii. Pentru simpla angajare în cadrul ANAF, șpaga e de câteva mii de euro. Este exact cum era la Vamă, pe vremea lui Dinu Gheorghe, dacă-l mai ține minte cineva.

  4. Sariti punctul principal: campania ANAF este ineficienta fiindca se orienteaza pe micii evazionisti, nu pe cei mari. Ma indoiesc ca suma colectata de la covrigariile din tara conteaza prea mult la bugetul statului.
    Astia mici ar trebui verificati pe sarite, aleator, constant, nu in campanii. Cei mari trebuie verificati continuu…

    Nu prea inteleg ce are ultima fraza (in afara de marketing politic) cu continutul articolului …

  5. La un magazin au fost in control si daca nu au gasit nimic au afirmat ca nu pot pleca fara amenda si au amendat cu 2 000 lei pentru ca nu era actualizata ORA de vara la casa da marcat.
    Asta dupa ce cu doua saptamini inainte pentru o lipsa de 200 lei a fost amendata aceasi firma,cu 10 000 lei fara ai da posibilitatea de a plati jumatate din amenda in 48 de ore asa cum prevede legea,altfel inchideau magazinul fara nici o remuscare. Mai mentionez ca se putea amenda conform Ordonantei,vinzatoarea pentru ca nu poate fi mereu vinovat administratorul,fara a lua in considerare si vina sau neglijenta angajatului,dar astfel ar fi incasat o valoare mai mica la BUGET.

    • Cred ca toti cei care ii caineaza pe evazionisti, ca sunt mici sau mari, sau sunt corupti sau sunt de-a dreptul ignoranti si nu inteleg distorsinile pe care le creeaza in societate evaziunea. Non-evazionistii isi platesc taxele, venitul lor diminuandu-se corespunzator, in timp ce evazionistii n-o fac, banii din taxe majorandu-le consistent venitul. Taxele platite doar de prima categorie, sunt folosite pentru servicii de care beneficiaza si a doua categorie: toti mergem pe aceleasi sosele, ne ducem copiii la aceleasi scoli, ne tratam la aceleasi spitale etc. O prima problema este ca acest evazionist este un parazit social, el folosind servicii pe care le platesc altii. O a doua ar fi adancirea decalajului social, evazionistul acumuland deseori sume importante din taxele pe care nu le plateste. O a treia mare problema este ca, cu cat este mai mare evaziunea, cu atat platitorii de taxe vor fi nevoiti sa platesca taxe tot mai mari pentru a acoperi deficitul, pentru ca bugetul trebuie sustinut cumva. Nu mai zic de calitatea sau chiar lipsa serviciilor prestate de institutiile statului in lipsa fondurilor corespunzatoare, un exemplu fiind numarul de km de autostrada construiti in Romania intr-un sfert de secol sau pensiile mizere pe care le primesc oamenii dupa o viata de munca. Evaziunea este un furt, iar combaterea acesteia este treaba oricarui stat sanatos. De ce doar unii saplatesca taxe? Cum de noi, un popor atat de intolerant, invidios si bagaret, trecem cu vederea o problema cum este evaziunea? Sa fie faptul ca nu intelegem efectele sau sa fie admiratia pentru „baietii destepti” care sunt de fapt niste hoti ordinari. Banuiesc ca ambele, altfel n-am fi tolerat atata vreme un hot in fruntea guvernului si un presedinte care face declaratii tampite. In esenta ce face ANAF-ul este binevenit. Problema este cum o face, desi se pare ca relatarile presei au fost aberatii ale unor jurnalisti care sunt sau incompetenti sau in goana dupa senzational. Oricarui evazionist care face asta de ani sau chiar zeci, i se pare ca-i abuzat si devine o „victima a sistemului” cand e nevoit sa-si platesca taxele.

  6. @Autor

    Sunt total dezamagit de asemenea abordari de la un „antreprenor, CEO al unei firme americane (PSI Industries)” care traieste si face afaceri in USA – tara „cea mai democrata” din lume !

    Cred ca unii reprezentanti ai ANAF comit abuzuri sau fac exces de zel dar,daca nu se platesc taxe (de micii cat si de marii evazionisti) cum vor avea romanii de rand servicii sociale; din imprumuturi de la FMI „pasate” de la o generatie la alta ?

    • sau de la marii evazionisti si companii de stat care nu platesc contributiile? ce ziceti de asta: tvr datorie de 700 mil lei in 2014, 400 mil la bugetul de stat.

      frectie la picior de lemn cu micii evazionisti…

  7. Toate articolele si comentariile pe marginea controalelor ANAF sunt concentrate pe mica sau marea evaziune. In principiu este corect ca toata lumea sa-si plateasca taxele dar intervine totdeauna nivelul taxelor de care nu vorbeste nimeni. Sunt taxele la noi corelate cu nivelul de trai si puterea de cumparare? Nu si nimeni nu remarca ca orice antreprenor din RO se loveste de puterea scazuta de cumparare care nu-i permite sa vanda la un pret corect care sa-i acopere si taxele aberante ci va trebui sa se adapteze la puterea de cumparare a clientului si uite asa apeleaza la fel si fel de artificii si isi asuma riscuri pt a ramane in picioare si a nu da faliment.

  8. Pai si ce face seful anaf-ului, pe langa evaziune e si furt.
    Sa trimiti zilnic soferul dupa covrigi,in fiecare zi in alta parte, se aduna un consum frumos de carburant intr-un an.
    Nu poti sa fi respectat,daca nu respecti la randul tau.

  9. @Euroskeptikus

    Oricum am intoarce-o, oricate argumente am aduce, un evazionist mare sau mic tot evazionist ESTE; la fel un hot, etc.

    Cu mentalitatea ca de ce sa plateasca taxele micul evazionist pe cand cel mare nu o face sau este pasuit, romanii (locuitori ai Romaniei) nu vor ajunge, asa de repede cum si-ar dori-o (sau poate peste vreo 2 -3 generatii) sa traiasca (in Romania) ca in „Vest”.

    Cred ca cei care au impresia ca se fac abuzuri de catre ANAF/guvern sau favorizeaza pe unii evzionisti, sa treaca la actiuni civice:demonstratii, petitii si alte forme pasnice sau………..emigrarea !

    • Se pare că nu prea aveți proprietatea sintagmei ”evaziune fiscală”. Când lipsesc 50 de lei din casa de marcat, asta nu e evaziune în nicio țară civilizată. Iar să închizi acel magazin pentru 30 de zile este pur și aimplu aberant.

  10. @Harald spune:
    08/04/2015 la 13:31

    Eu traiesc de vreo 20 de ani intr-o tara din Grupul G7, despre care volens-nolens se poate presupune ca este o tara civilzata si cred ca am proprietatea sintagmei ”evaziune fiscală”, bineinteles in acceptarea/perceptia de aici. Nu am auzit , in tot acest timp asemenea discutii:bon fiscal, mic/mare evazionist, inchidere pe 30 de zile. Nici nu cred ca ar „indrazni’ cineva sa emita asemenea opinii ca ale dvs.

    De aceea imi cer scuze ca nu m-am exprimat destul de explicit pentru a nu crea confuzii. Nu neg ca ar fi asemenea tari civilizate de care vorbiti dar recunosc ca nu am cunostinta despre ele.

    Multumesc si o zi buna

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

George Mioc
George Mioc
George Mioc este antreprenor, CEO al unei firme americane (PSI Industries). Este stabilit in SUA din 1976. Este inginer: CDS, Scranton, Pennsylvania (1985) Associate Degree in Mechanical Drafting & Design Technology.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro