Home » Analize »Economie »Energie »Global / Europa » Citesti:

Petrolul la final de drum – Prea puțin sau de fapt prea mult? (II)

Mihai Alexandru Craciun aprilie 26, 2016 Analize, Economie, Energie, Global / Europa
48 comentarii 3,547 Vizualizari

În prima parte a analizei arătam că actuala criză de supraproducție de petrol este rezultatul războiului economic pentru cotă de piață dus de Arabia Saudită, aflată în luptă cu tehnologiile alternative de extracție din SUA și cu Iran. Numai că acest conflict economic nu este doar o întâmplare de moment, ci se înscrie într-un tablou mult mai larg și mult mai întins în timp. Tablou în care actuala criză este doar o inevitabilă etapă de parcurs.

Personal am crescut într-o lume în care am învățat apriori că petrolul este pe sfârșite. Un enunț pe care l-am auzit atât de mult repetat încât a devenit un clișeu axiomatic al lumii moderne, pe care nimeni nu-l mai analizează, pentru că – nu-i așa?! – „toată lumea știe” că petrolul este în curs de epuizare. Așa că nu mai este loc de semne de întrebare. Și totuși…

Originea „axiomei” este criza petrolului din 1973, când din rațiuni politice, nu economice, țările OPEC au sistat livrările de petrol către mai toate țările occidentale, ca sancțiune pentru susținerea pe care acestea au acordat-o Israelului în Războiul de Yom Kippur cu Egiptul. Pe termen scurt, criza a însemnat dispariția benzinei de la pompe, ceea ce a dus la raționalizarea consumului în lumea occidentală. Pe termen lung însă, criza a dus la decizii politice și economice care aveau să ducă la transformări profunde în următoarele decenii.

De exemplu, ca măsură de protecție, SUA au decis în 1975 interzicerea exporturilor de petrol de pe propriul teritoriu, decizie care avea să rămână în vigoare până în 2015. Tot urmare a aceleiași crize, România a decis în 1973 să sisteze proaspătul program de autostrăzi, demarat în 1969 cu Autostrada București – Pitești, care abia ce fusese inaugurată în 1972 și să concentreze investițiile din transporturi în calea ferată, văzută atunci în toată Europa ca transportul viitorului. Și iată cum o criză economică poate produce efecte chiar și 40 de ani mai târziu, România continuând și astăzi să fie vitregită de autostrăzi, sigur, cu largul concurs al incompetenței guvernanților din ultimii 26 de ani.

Dar cel mai important, ca urmare a crizei petrolului din 1973 avea să înceapă cursa pentru tehnologii alternative și pentru politici publice de limitare și în perspectivă de eliminare a dependenței societăților civilizate de petrol. Astăzi considerăm drept naturală evoluția tehnologiilor auto spre consumuri altădată de neimaginat, de doar câțiva litri de combustibil la 100 km, dar toată această evoluție nu are nimic natural în ea, ci este împinsă de la spate de politicile publice tot mai restrictive ale țărilor occidentale.

Dacă nu ar fi existat normele de poluare și suprataxarea motoarelor de mari capacități din țările civilizate, nimic nu ar fi oprit producătorii auto să comercializeze automobile energofage și poluante, dar în schimb mult mai ieftine, pe care piața le-ar fi îmbrățișat fără probleme, grație prețului mic de achiziție și în ciuda costului ridicat cu carburantul. De altfel am văzut recent că normele de poluare sunt atât de drastice și presupun dezvoltări tehnologice atât de costisitoare, încât producătorii auto preferă să-și asume riscul falsificării conformării cu normele de poluare.

Scăderea consumului de petrol

În mod normal „lupta la baionetă” a Arabiei Saudite pentru cota de piață n-ar avea nici o logică dacă piața ar crește continuu și susținut. Numai că după patru decenii de măsuri continue de limitare și reducere a consumului, efectele au devenit semnificative și au început să se reflecte în consumul mondial de petrol. Deși parcul auto mondial crește continuu și teoretic ar trebui să crească propoțional și consumul de combutibil, deci de petrol, în realitate lucrurile nu sunt deloc așa.

Din contră, problema majoră a piaței mondiale de petrol este tocmai că nu crește deloc proporțional cu parcul auto și cu evoluția economică mondială, ci doar timid și insuficient în raport cu producția. Avansul anual al consumului mondial de petrol este de sub 3%. Și cu adevărat surprinzător este faptul că în țările civilizate consumul de petrol scade continuu de peste 10 de ani! Scăderea în Europa este de 16%, în SUA de 10%, iar în Japonia de aproape 20%! În fapt creșterea modială a pieței petrolului este antrenată doar de țările în curs de dezvoltare și civilizare, precum China, India sau țările din Orientul Mijlociu, al căror avans în consum a fost de circa 50% în aceeași ultimă decadă. Adică vedem în cifre efectele politicilor occidentale declanșate și amplificate din 1973 încoace.

Până acum două decenii exista o strânsă corelare între dezvoltarea economică a unei țări și consumul ei de petrol. Implicit consumul de petrol era un indicator al evoluției economice a respectivei țări. Iar această teorie se aplică încă perfect țărilor în plină dezvoltare. Miracolele economice din Riyadh, Dubai sau Abu Dhabi își spun cuvântul în statisticile consumului de petrol, la fel cum tot în consumul de petrol se reflectă nu doar dezvoltarea industrială, ci și faptul că parcul auto al Chinei a crescut de la 1.1 milioane de autovehicule în 1990 la peste 200 de milioane în 2015. În schimb în lumea occidentală, evoluția consumului de petrol nu mai este legată nici de evoluția economiei, nici de evoluția continuu ascendentă a parcului auto. De fapt scăderea consumului de petrol în Occident a început încă din 2006, când ne aflam în plin boom economic. Iar scăderea continuă abrupt și astăzi, când evoluțiile economice occidentale sunt între stagnare și pozitive. Iar asta subliniază faptul că în ultimul deceniu asistăm la o schimbare radicală de paradigmă în piața de energie a lumii civilizate, respectiv la o decuplare tot mai accentută de petrol.

Există un cumul de factori concertați conduce spre această decuplare, politicile antipoluare occidentale fiind doar unul dintre ei. Un alt factor important este dezvoltarea puternică a rețelelor de transport public și trecerea tot mai mult de la transportul individual la cel colectiv. Pentru că, în ciuda mentalității retrograde din România, care glorifică autoturismul personal și consideră transportul public ca fiind destinat doar celor săraci, de fapt civilizația înseamnă transport public, nu individual. Și asta nu doar pentru că transportul public este mult mai eficient la nivel de societate în termeni de capacitate, viteză și costuri de operare, dar în discuția noastră este mult mai eficient energetic în raport cu transportul individual.

Ori în ultimile patru decenii asistăm la o dezvoltare amplă a transportului public în lumea occidentală. Fie că vorbim de trenuri urbane și de metrouri pe scurt parcurs, ori de trenurile de mare viteză (>200km/h) sau cu viteză sporită (160-200km/h) pe lung parcurs, rețelele feroviare sunt în plină expansiune și preiau tot mai mult din cota transportului individual zilnic. În plus aceste rețele aduc și alte beneficii economice, precum lărgirea bazinului forței de muncă disponibil marilor orașe, căci ele cresc distanța de la care naveta zilnică este opțiune viabilă. Și mai departe asta reduce presiunea asupra orașelor, pentru că reduce drastic nevoia de a locui și de a avea locul de muncă în centrul orașului.

Iar dezvoltarea rețelelor de transport public este dublată în lumea occidentală de un pachet de măsuri duale de descurajare a transportului individual auto și de încurajare a utilizării transportului public. Fie că este vorba de taxarea mare a parcării în zona centrală, în paralel cu eliminarea tuturor locurilor de parcare publice gratuite, fie că este vorba de taxarea sau de restricționarea parțială sau chiar totală a accesului auto în zonele centrale ale orașelor, toate aceste măsuri fac tot mai inconvenabilă utilizarea autoturismului.

În același timp parcările de tip park-and-ride din zona nodurilor de transport, precum gările trenurilor urbane ori stațiile de metrou, facilitează transportul combinat dinspre zonele peri-urbane: autoturism personal doar de acasă până la proxima stație de tren sau de metrou și apoi cu transportul public pentru restul călătoriei în oraș. Este un alt proiect la care până acum Bucureștiul a eșuat lamentabil, cu un terminal park-and-ride nefinalizat la Băneasa și abandonat sine die de doi ani și cu un al doilea astfel de terminal în zona Străulești, amânat însă de mai bine 5 ani și posibil a se inaugura în sfârșit abia în 2017, odată cu prelungirea magistralei 4 de metrou.

Un alt factor important în reducerea consumului de petrol în Europa este accelerarea dezvoltării ciclismului de la agrement la mijloc de transport alternativ. Autoritățile din România au încercat să preia modelul, dar din nou, ca de-atâtea ori în istorie, preluarea a fost după ureche și fără ca autoritățile să priceapă defel ce și de ce anume copiază, considerând rețelele rutiere pentru biciclete un fel de fandoseală hipsterească occidentală. Iar rezultatele au fost pe măsură, în buna tradiție a formelor fără fond, precum piste de biciclete ilegale, cu copaci și stâlpi pe mijloc, ori prin locuri improprii circulației cu bicicleta.

Numai că acolo unde abordarea este una serioasă, așa cum este în Olanda, pionier de peste trei decenii al sistemului rutier de biciclete ca mijloc de transport alternativ, rezultatele sunt spectaculoase. Cu o rețea națională de peste 35.000 km de piste de biciclete, fiecare olandez parcurge în medie 1000km/an pe bicicletă, 59% dintre călătoriile zilnice cu bicicleta având alt scop decât agrementul. De exemplu 23% dintre călătorii au ca scop deplasarea zilnică la serviciu.

În același timp, în Londra numărul bicicliștilor din zona centrală este pe cale să-l depășească pe cel al șoferilor în următorii 2-3 ani, raportul fiind deja astăzi de 1:1,7, respectiv de 36.000 de bicicliști la 64.000 de șoferi. Ceea ce reprezintă o schimbare radicală față de raportul de 1:11 de acum cincisprezece ani, respectiv de doar 12.000 de bicicliști la 137.000 de șoferi în 2000. Evident că nu este vorba de o evoluție întâmplată de la sine, ci de una condusă de un mix de măsuri de la restricționarea și suprataxarea traficului auto în zona centrală la dezvoltarea unei mari rețele rutiere pentru biciclete, inclusiv așa-numitele autostrăzi pentru biciclete.

Sunt doar două exemple, însă toate marile orașe europene urmează aceeași direcție de dezvoltare, întrucât nu doar că ciclismul ca mijloc de transport într-o societate tot mai sedentară duce la creșterea calității sănătății publice și la mai puțină poluare, dar fiecare călătorie în plus cu bicicleta înseamnă o călătorie în minus cu autoturismul. Iar asta înseamnă mai departe scăderea consumului de petrol.

Un alt factor deloc de neglijat în reducerea consumului de combustibil din lumea occidentală este dezvoltarea puternică a aviației civile low-cost din Europa și SUA, care cel puțin în Europa se apropie cu pași repezi de jumătate din cota de piață pe zborurile continentale. Iar această aviație low-cost concurează în primul rând autoturismele și transportul de persoane rutier, în condițiile în care eficiența energetică a avioanelor comerciale (consum energetic/kilometru-pasager) este similară trenurilor și deci net superioară autoturismelor și autocarelor. Implicit combustibilul consumat la aceeași călătorie este semnificativ mai redus.

Cumulați, toți acești factori explică de ce consumul de petrol al țărilor occidentale scade, în ciuda faptului că economiile lor se dezvoltă și parcurile auto cresc: pentru că media de kilometri rulați anual de fiecare autovehicul scade. Dar mai mult, evoluția din țările occidentale dă o indicație despre direcția în care se vor îndrepta și țările în curs de dezvoltare, precum China sau India. Pentru că pe măsură ce și aceastea vor ajunge la nivelul de dezvoltare occidental, se vor lovi de exact aceleași probleme legate de poluare și de pierderile economice cauzate de traficul auto supradimensionat și în consecință vor aplica aceleași măsuri de reducere a transportului individual și de încurajare a transportului public. Iar aplicarea continuă de astfel de măsuri va duce inevitabil întâi la plafonarea și apoi la reducerea graduală a consumului de petrol.

China deja operează cea mai mare rețea de trenuri de mare viteză din lume, de aproape 20.000 km (!), rețea în continuă dezvoltare, în vreme ce poluarea din marile metropole chineze pune de mult mari probleme de sănătate publică. Beijingul a inaugurat nu mai puțin de 17 noi linii de metrou în ultimii 15 ani, dintre care 3 cu ocazia Olimpiadei din 2008, tocmai ca măsură de reducere drastică a traficul auto.

Pentru producătorii de petrol toate acestea înseamnă nu doar că în perspectivă piața mondială de petrol nu prea are unde să mai crească, ci mai mult este previzibilă o intrare în contracție în următorii 10-15 ani. Adică exact ceea ce anticipează deja Arabia Saudită atunci când spune oficial că „petrolul nu are viitor”.

Resursele de fapt prea mari

Și dacă la capitolul consum mondial, perspectiva nu este deloc îmbucurătoare pentru producători, la capitolul resurse mondiale de petrol situația este și mai descurajantă pentru ei. Pentru că în ciuda convingerii populare că petrolul este puțin și în curs de epuizare, de fapt în continuu se descoperă noi și noi zăcăminte de petrol.

În ultimile trei decenii rezerva mondială zăcăminte de petrol convențional confirmate aproape că s-a dublat (!!), de la circa 700 de miliarde de barili în 1985 la aproape 1.2 trilioane de barili astăzi. Iar cu fiecare nouă creștere de preț, noi și noi tehnologii de extracție au devenit rentabile și astfel au devenit accesibile noi și noi zăcăminte neconvenționale. De exemplu, trecerea la exploatarea petrolului din nispurile petrolifere (nisip îmbibat cu petrol), a propulsat Canada în urmă cu doar un deceniu pe locul trei în lume la capitolul rezerve de petrol confirmate, cu aproape 180 de miliarde de barili de petrol. Iar în 2011 Venezuela a descoperit o rezervă similară de nisipuri petrolifere, devenind astfel lider mondial al rezervelor de petrol confirmate, cu un total de 297 de miliarde de barili de petrol, înaintea Arabiei Saudite care are confirmate doar 268 miliarde de barili.

Însă avalanșa de descoperiri de noi zăcăminte este departe de a se fi terminat, noi descoperiri fiind făcute chiar în locuri surprinzătoare. De exemplu, în Marea Britanie la Gatwick, la nici 30 km sud de Londra, lângă unul dintre aeroporturile pricipale ale metropolei, un miliardar britanic spune că există un zăcământ de petrol conveționa de circa 100 milioane de barili și investește în explorare și pregătirea extracției. Apoi am avut chiar în România exemplul zăcămintelor din Marea Neagră, de care ne-am bucurat că le-am câștigat la Haga în procesul pentru delimitarea zonei continentale din jurul Insulei Șerpilor, doar pentru a afla că ele fuseseră deja concesionate anterior pe nimic de actualul șef al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.

Dar dincolo de zăcămintele de petrol confirmate deja, există estimări privind alte circa 300 de miliarde de barili de petrol ce urmează a fi descoperite pretutindeni în lume. Și asta fără a lua în considerare zăcămintele de petrol oceanic de mare adâncime, a căror explorare de anvergură a început abia după 2000 și care sunt în mare parte necunoscute. De exemplu în Arabia Saudită se estimează că sunt circa 90 de miliarde de barili în zăcăminte conveționale încă nedescoperite.

Așadar, doar până aici vorbim de o rezervă mondială totală, descoperită și estimată, de aproape 1.8 trilioane de barili. La nivelele actuale de consum, această rezervă ar fi suficientă pentru cel puțin 50-60 de ani! Insă dacă pe lângă toate aceste rezerve convenționale adăugăm și rezerva de zăcăminte shale oil, estimată la aproape 5 trilioane de barili, vorbim deja de o rezervă mondială de petrol suficientă pentru încă DOUĂ SECOLE! Și asta doar din ceea ce știm până acum.

Se vede deci că problema petrolului nu este că este prea puțin, ci din contră, că este prea mult! Și nu doar că este prea mult pentru nevoile actuale, dar treptat nici nu mai avem nevoie atât de multă nevoie de el. 87% din consumul mondial de petrol este destinat transportului și doar 13% ajunge în petrochimie. Numai că aproape jumătate din petrolul destinat petrochimiei este convertit în LPG (gaz lichefiat) destinat arderii, adică tot producției de energie. Doar restul, deci undeva la 8% din totalul petrolului extras astăzi ajunge în plastic, uleiuri și produse de ungere și în îngrășăminte pentru agricultură. Cu alte cuvinte, o schimbare radicală în tehnologia transporturilor, dublată de una radicală în producția de energie ar reduce consumul de petrol mondial la mai puțin de 10% din cel actual. Și dintr-o dată resursele mondiale cunoscute și estimate de petrol ne-ar ajunge pentru 2000 de ani.

Producătorii de petrol sunt de fapt astăzi tot mai mult asemeni magazinelor cu rafturile pline cu o marfă în curs de expirare și se grăbesc să lichideze ce și cât mai pot înainte să treacă sezonul. Criza de supraproducție a petrolului este un fire sale, pentru că petrolul pierde războiul cu evoluția economică. Dar mai mult, petrolul pierde în sfârșit războiul cu tehnologia din transporturi. Cum bine spune Lockheed Martin: „It’s closer than you think”

Articol aparut pe blogul autorului

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "48 comments" on this Article:

  1. DanT spune:

    Am citit în articolul trecut o comparaţie cu sfârşitul epocii pietrei, care s-a încheiat, deşi mai erau pietre. Epoca pietrei s-a încheiat deoarece oamenii au descoperit materiale mai bune (metalele).
    Dar noi n-am inventat alte mijloace de transport (n-am descoperit încă teleportarea), ci ne bazăm în continuare pe automobile, trenuri, avioane. Se pune doar problema care să fie sursa de energie pentru acestea. Criteriul principal va fi preţul. Şi cum petrolul s-a ieftinit, sunt convins că are un viitor frumos.

    • DanT spune:

      “De altfel am văzut recent că normele de poluare sunt atât de drastice și presupun dezvoltări tehnologice atât de costisitoare, încât producătorii auto preferă să-și asume riscul falsificării conformării cu normele de poluare.” – tocmai am dat de ceva foarte interesant:
      http://www.capital.ro/comisia-europeana-relaxeaza-normele-de-poluare-la-motoarele-diesel.html

    • Mihai Alexandru Craciun Mihai Alexandru Craciun spune:

      @DanT cand spui “petrol” te referi doar la combustibilul in sine, care da, s-a ieftinit. Dar ce ne facem cu restul sistemului, de la masina cu costuri mari de intretinere din cauza combustiei interne si a limitarilor inerente motorului cu ardere interna, la costurile retelei de rafinare si transport a combustibilului. S-au ieftinit si ele cumva?

      E ca si cand ai spune ca pentru a-ti alege masina te uiti la pretul de achizitie si faci abstractie de consum, taxe, asigurare si costuri de intretinere pe 5 ani.

      Cand e vorba de sisteme globale situatia este mult mai complicata, iar decuplarea statistica a consumului de petrol de evolutia economica este o certitudine. Consumul de petrol in tarile civilizate scade.

      • DanT spune:

        “Total U.S. liquid fuels consumption increased by an estimated 290,000 b/d (1.5%) in 2015. Liquid fuels consumption is forecast to increase by 120,000 b/d (0.6%) in 2016 and by an additional 190,000 b/d (1.0%) in 2017.”
        http://www.eia.gov/forecasts/steo/report/us_oil.cfm

        • date complete spune:

          multumim de link; citatul e trunchiat, complet este:
          “Motor gasoline consumption increased by an estimated 240,000 b/d (2.7%) in 2015 to an average of 9.2 million b/d, the highest level since the record 9.3 million b/d in 2007.”
          …adica din 2007 consumul de fosile a scazut; si in plus se consuma aprox 1 mil bar/zi de etanol si biodiesel

          • DanT spune:

            Adică a scăzut consumul atunci când petrolul era scump (am contestat eu că a scăzut?), şi a început să crească acum, când petrolul s-a ieftinit.
            Cum am spus în postarea mea iniţială “Criteriul principal va fi preţul. Şi cum petrolul s-a ieftinit, sunt convins că are un viitor frumos.”
            Ce e aşa greu?

  2. Nick spune:

    Fuziunea nucleara este o himera, mereu “in urmatorii 30 de ani” cam de prin anii 50. Scaderea consumului de petrol in tarile civilizate nu este o consecinta magica a progresului tehnologic, ci o scadere a productiei energo intensive care a migrat catre tarile sarace (minerit, productia de otel, ciment). Cea mai simpla dovada este faptul ca in Europa aproape 50% din rafinarii au fost inchise in ultimii 20 de ani. Ce refuza toata lumea sa inteleaga este ca aceste lucruri s-au intamplat din cauza lipsei de energie ieftina care a omorat industria si in final consumul. Nu suntem in orizontul unor vremuri bune , ba din contra, somajul este o problema mai mare ca oricand, nivelul de trai se depreciaza, recesiunea trage in jos serviciile sociale (vezi criza NHS in UK) iar tinerii locuiesc cu parintii pana la 30 de ani sau platesc chirii exorbitante pentru garsoniere minuscule. Iar capacul va veni de la criza sistemelor bancare si a companiilor din energie, care sufera masiv si fac concedieri.
    Petrolul este ieftin pentru ca datoriile din ce in ce mai mari si tehnologiile scumpe lasa putin loc pentru achizitia de energie…din aceasta cauza producatorii vand in pierdere…pentru ca cumparatorii sunt cam faliti. Avem criza in China, criza in UE, criza pe burse …si refuzam sa vedem elefantul din camara inchipuindu-ne ca brusc ploua cu petrol ieftin pentru ca e prea mult. Din contra…e din ce in ce mai putin si mai scump. Fara nuclear (singura energie care ne poate salva-reactorii rapizi) ne cam paste scenariul Mad MAx…..Minuni nu se intampla cu resursele finite, doar iluzia minunilor..

    • Harald spune:

      @ Nick – Într-adevăr, ”Scaderea consumului de petrol in tarile civilizate nu este o consecinta magica a progresului tehnologic”, ci o consecință a dezvoltării. Exemplu: dacă ai construit deja viaductul de la Millau și ți-a luat 3 ani, n-ai să mai construiești încă 10 la fel în următorii 30 de ani, pentru că n-ai ce face cu ele. Pentru România, asemenea exemple ar fi barajul de la Bicaz sau centtrala de la Cernavodă. Le-ai construit, există, nu mai ai nevoie de altele, iar asta duce inevitabil la scăderea consumului de petrol.

      Tot la categoria asta, o locuință se construiește pentru 80-100 de ani, adică pentru 3-4 generații. Odată ce cartiere întregi de blocuri construite în anii ’60 există deja (indiferent dacă vorbim de București sau de Munchen) în zilele noastre nu mai e necesară construcția unui asemenea volum de locuințe și evident că asta duce tot la scăderea consumului de petrol.

      Există imagini de coșmar din anii ’50 cu activitatea industrială din zona Ruhr, astăzi un asemenea nivel de activitate (și poluare) nu mai este necesar nicăieri în Europa. Iar alternativa istorică la situația de azi a tinerilor europeni care la 30 de ani încă studiază și locuiesc cu părinții era reprezentată de copiii muncind în mine și în fabrici încă de pe la 10-12 ani. Astăzi, asemenea situații se mai întâlnesc în Thailanda și Vietnam, nu în Europa civilizată.

      Separat de asta, petrolul de șist, oricât ar fi el de ineficient ca EROI comparativ cu cel saudit, are avantajul de a se afla deja în State. Adică nu mai trebuie plimbat pe o jumătate de planetă, nu mai trebuie construite noi nave pentru transportul lui (nave care necesită energie și pentru construirea lor, nu numai pentru exploatare) ș.a.m.d.

      Este într-adevăr mai puțin eficientă exploatarea petrolului din surse neconvenționale, dar dacă folosești pentru asta gaz natural și apă care se află deja la fața locului, ineficiența asta e doar pe hârtie. Crezi că e mai eficient să le faci cadou țărilor din Golf sute de miliarde de dolari folosite de ele la construcții megalomanice sau la subvenționarea energiei pentru propria populație, care nu produce nimic util societății umane în ansamblu?

    • Harald spune:

      @ Nick – exemplu din agricultură: în anii ’60, un tractor ara 3-4 brazde la fiecare trecere și producția de grâu la hectar era de ordinul a 3.000 kg. Astăzi, un tractor care se respectă ajunge să are și 22 de brazde la fiecare trecere, iar producția europeană atinge în mod curent 8.000 – 8.500 kg.de grâu la hectar. Când crezi că se consuma mai mult petrol pentru a obține acest grâu, în anii ’60 sau în prezent? Câți oameni trebuiau să lucreze în agricultura europeană în anii ’60 și câți trebuie să lucreze în prezent?

  3. Gamma spune:

    “În ultimile trei decenii rezerva mondială zăcăminte de petrol convențional confirmate aproape că s-a dublat (!!), de la circa 700 de miliarde de barili în 1985 la aproape 1.2 trilioane de barili astăzi ” – ar trebui listate si rezervele de metan de pe Titan , satelitul lui Saturn acolo .

    Resursele alea includ si neconventionalul . Iar neconventionalul e SCUMP . Problema e ca petrolul ieftin ,cel normal , clasic,ca cel de la noi din tara nu ajunge pentru tot consumul mondial asa ca trebuie ajutat cu tot felul de alternative , una mai scumpa decat cealalta . Iar alternativele astea daca sufoca piata vof fi sufocate la randul lor de preturile mici iar ciclul va reincepe . Intre timp economiile de tip clasic sufera .

    • Mihai Alexandru Craciun Mihai Alexandru Craciun spune:

      @Gamma, citeste statisticile. Cifrele publice sunt dupa cum le-am scris eu. Rezerva mondiala de hidrocarburi conventionala plus sist este de 6.5 trilioane barili, fara a pune la socoteala zacamintele oceanice de mare adancime, care inca sunt necunoscute.

      • Nick spune:

        Petrolul de sist are un EROI (energy return of investment) foarte scazut~5. Fata de petrolul conventional care are un EROI in zona 30-100. Civilizatia umana are nevoie de surse de energie care sa aiba un EROI > 10. Exista studii complexe (Charles Hall) care au studiat EROI pentru majoritatea surselor de energie. Petrolul de sist nu este o solutie de viitor. Exploatarea lui se face cu consumuri mari de gaz natural si apa. MAjoritatea graficelor de productie spun ca petrolul conventional a ajuns la “Peak oil” in 2005. Mixul actual al productiei mondiale contine fractii din ce in ce mai ridicate de petrol scump neconventional…..vedeti in asta un motiv de scadere a preturilor? Din contra….dar producatorii se imprumuta masiv si vand in pierdere…atat timp cat aceasta gigantica schema ponzi o sa mai functioneze..

        • Josef Svejk spune:

          Erau o sama de studii subventionate ba de ArAmCo ba de Rosneft care demonstrau negru pe alb petrolul si gazele de sist nu au nici un viitor din punct de vedere financiar si ca vor provoca cutremure si alte dezastere naturale. Intamplarea a facut ca intreprinzatorii ce s-au apucat de exploatarile gazelor de sist sa nu citeasca nici studiile finantate de rusi sau arabi si nici rapoartele apocaliptice ale iexpertilor isterici ai administratiei Obama :-D Ei s-au apucat pur si simplu sa faca bani. La actualul pret al petrolului si gazelor ei continua sa faca bani.

          Producatori care sa se imprumute ca sa produca ceva ce vand in pierdere sunt totusi putini pe lumea asta :-D Dumneavoastra ati face-o? Daca da, de ce si mai ales cum?

          Daca exista cerere costurile scad rapid. Cand sauditii si-au facut socotelile sa sufoce exploatarile petrolului de sist se stia ca acesta e rentabil de la un pret de vanzare de pe la $70/baril. Numai ca intre timp el a devenit rentabil in cazul multor exploatari si de la sub $30/baril. Iar asta nu e deloc limita.

          • Nick spune:

            Toti producatorii din oil and gas inregistreaza pierderi (ieri BP anunta o pierdere de 500 milioane dolari). Industria petrolului concediaza masiv specialisti si taie investitiile in explorare (producatorii au redus CAPEX). Datoria publica si a companiilor creste totodata cresc si costurile. Suntem in fata unui proces deflationist care aduce preturi scazute ca urmare a cererii care nu poate sustine un pret ridicat. Diferenta se rostogoleste in datorii care la un moment dat vor trimite companiile in faliment. Ce vedem nu este diagnosticul unei industrii care prospera pe baza abundentei materiilor prime, ci a unei industrii ale caror costuri nu mai pot fi sustinute de pretul de vanzare. Ne bucuram ca prostii si maine companiile vor falimenta in timp ce petrolul va ramane in pamant. Este exact ce sustine Gail Tverberg intr-o analiza mult mai complexa decat ce auzim noi prin ziare.

            • Josef Svejk spune:

              BP scade, Exxon si Chevorn cresc chiar dacă nu ca pe vremuri

              http://www.nasdaq.com/symbol/xom/dividend-history
              și
              http://www.nasdaq.com/symbol/cvx/dividend-history

              N-am avut niciodată acțiuni la BP așa că n-am nimic împoriva scăderii lor :-D

              Ideea e că se fac bani buni din petrol chiar și la prețurile de azi. Sigur că se făceau mult mai mulți bani când butoiul de petrol era de 4-5 ori mai scump, dar asta e. Cine e competitiv prosperă, cine nu își caută altceva de făcut.

              Chestia cu „condițiile economice adverse” e doar scuza managementului inept. „Condițile adverse” oferă întotdeauna șansa unor noi oportunități de dezvoltare.

            • Harald spune:

              Atunci să cumpărăm petrol de la ruși. Mulțumit? :P

      • Gamma spune:

        Ati vazut cum au crescut rezervele ? Pac +x % , grafic cu panta verticala . Asta inseamna ca au o origine contabila nu una reala . Cat despre marile campuri petroliere , descoperirea lor a luat sfarsit prin anii 60 .Ce invatam eu la geografie a fost completat cu adaugiri minuscule . Deci tot ce se face sunt recuperari avansate din campuri vechi , exploatari offshore (mai scumpe ) si neconventionale (si mai scumpe ) .Ca in Romania , mulgem campurile vechi , mai gasim ceva in platou (mai scump de exploatat ca deh , e nevoie de platforma ) , mai aruncam o piatra dupa cei ce studiaza fraking-ul si gata . Nu pierdeti din vedere costurile – ele sunt cheia problemei – nu “rezervele” .Nu am dat exemplul lui Titan degeaba.

  4. Harald spune:

    Cam mult wishful thinking și cam multe afirmații gratuite. Ați încercat să mergeți cu bicicleta la -20 sau chiar -30 de grade? În România asemenea temperaturi sunt frecvente, în Olanda probabil că nu s-au mai înregistrat de sute sau mii de ani.

    Petrolul nu pierde niciun război, când o să aprovizionați supermarket-urile cu camioane electrice să ne chemați să facem o poză. Iar pe măsura scăderii prețului, nici producerea de jet-fuel din apă de mare nu mai este fezabilă, avioanele vor continua să zboare cu kerosen obținut din petrol.

    Națiunile producătoare de petrol sunt cele care pierd războiul economic cu lumea civilizată, iar asta e foarte bine. Dar la un cost de extracție de 6 sau 10 dolari barilul, nu avem de ce să plângem de mila Arabiei Saudite, le rămâne destul profit chiar și la 20-25 de dolari barilul.

    Transportul public este eficient dincolo de un anumit volum de pasageri, însă întoarcerea la sărăcia generalizată de pe vremea lui Ceaușescu nu mai e posibilă. În București trebuie subvenționat metroul, iar în Iași trebuie subvenționat până și tramvaiul. Asta în timp ce reducerea încasărilor din accize și TVA aplicate la combustibili nu e tocmai un motiv de bucurie pentru guverne.

    În rezumat, e bine că prețul petrolului scade pentru că Arabia Saudită, Rusia sau Iranul vor drena mai puțin decât până acum din bunăstarea Occidentului. Însă tehnologiile energetice alternative devin mai puțin competitive cu ocazia asta, iar impunerea lor cu orice preț va implica niște costuri suportate tot de către cetățeni. Iar în România populația este prea rară și prea dispersată pentru ca trenurile să redevină eficiente.

    • Mihai Alexandru Craciun Mihai Alexandru Craciun spune:

      @Harald, cometariile tale sunt de obicei la obiect si atent construite. Asa ca nu inteleg remarcile evazive precum “cam mult wishful thinking și cam multe afirmații gratuite”? Scrie pe undeva in articol sa mearga bucurestenii cu bicicleta la -30 de grade? Apropo, ca bucurestean iti spun ca -30 este totusi o exagerare. Au fost temperaturi extreme de -24/-26, poate si vreun record de -30, dar nu mai mult de o sapatmana si oricum extrem de rar. Asa ca exagerearea nu ajuta la discutie.

      Eu doar am aratat CUM a scazut consumul de combustibil in occidentul care impinge tot mai mult spre alternative ale autoturismului. Transportul individual nu va disparea niciodata, dar cota lui va fi continuu restransa, mana in mana cu urbanizarea, din motive energetice si de eficienta a investitiei in infrastructura. De exemplu in New York, doar mai putin de jumatate dintre gospodarii au autoturism. Si nu de saracie, ci din inutilitatea autoturismului intr-un oras in care transportul public e eficient.

      • Harald spune:

        OK, atunci o să desenez: transporturile nu se rezumă la autoturisme. Trebuie neapărat să fii bucureștean ca să ai impresia că nu contează decât peisajul în care trăiești tu. În marile orașe sunt utile bicicletele pentru că mai reduc poluarea, într-adevăr, în condițiile în care a merge cu autoturismul la serviciu poate însemna mai mult timp petrecut în trafic decât atunci când mergi cu bicicleta. Însă asta nu se poate face în România pe tot timpul anului, iar în majoritatea zonelor țării și relieful e mult mai sever cu bicicliștii decât în București, nu doar clima.

        Majoritatea oamenilor au nevoie de transport motorizat, iar în cazul mărfurilor nici nu mai încape discuție. Transportul electric depinde de o rețea catenară, necesită cheltuieli mari de capital și într-o țară ca România nu poate fi aplicat pe scară largă. De exemplu, magistrala feroviară 500 poate fi rentabilă (deși mă îndoiesc că la momentul de față este) însă majoritatea localităților din Moldova nu sunt pe magistrala 500, iar transbordările ar majora inacceptabil costurile.

        Trenurile din România de azi sunt la nivelul european din 1970 și nu ai bani să le modernizezi, în timp ce camioanele sunt la nivelul european din 2010 pentru că a fost mult mai accesibilă achiziționarea lor. Astea sunt realități economice peste care nu se poate trece, iar ieftinirea petrolului va încuraja și mai mult transportul rutier. Asta pe lângă discuția pe care am mai avut-o și la un alt articol despre camionul care, la 10 minute după ce a ieșit de pe autostradă, poate intra pe un drum de macadam unde ultima lopată de piatră spartă a fost aruncată în urmă cu 20 de ani. În timp ce trenul nu numai că se limitează la linia ferată existentă, dar nu intră deloc pe un sector unde nu s-au mai efectuat lucrări de întreținere de 20 de ani.

        Ne place sau nu, transporturile rutiere sunt mult mai flexibile în condiții de subdezvoltare și mult mai potrivite pentru o țară ca România. Aceste transporturi vor mai depinde de petrol încă multe zeci de ani, în timp ce mersul cu autoturismul la serviciu în marile orașe (unde ar exista alternative eco) deține la nivel național o pondere minoră în aceste transporturi.

      • Josef Svejk spune:

        Ehei! Visul de aur al omenirii :-D :-D :-D

        Cetatenii calatoresc esalonat in autobuze, metrouri si trenuri spre locurile de munca care au fost smulse din ghearele capitalistilor hulpavi si aduse in proprietatea intregului popor :-D . Iar aia cu constiinta revolutionara mai ridicata vin la lucru pe biciclete. Nu pot sa uit nici azi o imagine de la inceputul deceniului trecut cand am ajuns pentru prima oara in China: Dimineata intre 6 si 8 pe mai multe artere din Beijing circulatia era oprita pentru ca valuri de biciclisti sa se indrepte ordonat spre locurile lor de munca. Ca termitele. Inceputul zilei de lucru era rationalizat intre diferitele intreprinderi de stat ce inca formau grosul economiei. Figuri impietrite imbracate cu salopetele si uniformele revarsandu-se intr-un suvoi de neoprit sub privirile vigilente ale nenumaratilor militieni verzi si albasti de pe marginea drumului ce latrau ocazional comenzi guturale. Era un sopectacol epic…

        Consecutiva: Oamenii noi locuiesc fericiti in apartamente cvasiidentice. Nu beau, nu fumeaza si mananca putin ca sa salveze planeta. Economisesc curentul, apa, si orice altceva la macimum. Au o stima deosebita pentru toate minoritatile sexuale pana intr-acolo incat se simt vinovati daca sunt atrasi de sexul opus. Pentru orice eventualitate se inmultesc doar in vitro. :-D E paradisul pe pamant, nu-i asa? Muri saracu’ Pingelica inainte sa-si vada visu’ cu ochii :-D :-D :-D

        Suna splendid numa’ ca nu se lipeste de natura umana. Ca orice utopie colectivista de atlfef. Orice incercare de uniformizare e soritta esecului. omul e io fiinta sociabila dar nu un animal de turma. daca lucrurile vor fi impinse in acea directive vor esua. Singura intrebare e care va fi pretul esecului de asta data…

        • George Coman spune:

          Referitor la exemplul chinez de cosmar descris de dvs., poate ca dictatura (comunismul) e cea care ar trebui eliminata, si nu bicicletele.

          • Josef Svejk spune:

            Bicicleta, aputobuzul, blocul de locuințe, taxele mari, trenul și orice altceva restrănge libertatea individului sunt amele comunismului :-D :-D :-D

            • abc spune:

              Aştia or fi comunişti…
              http://paysbascyclechic.com/velo-amsterdam.html
              Aşa ca fapt divers.

              Cunosc 2 colegi care au investit în jur de 15000 dolari fiecare, în biciclete.

              Asta ]n capitala frigului şi a zăpezii…
              Or fi mult, o fi puţin…eu am un principiu fiecare face ce vrea cu banii câştigaţi (cinstit, evident)

              Don’t juge too quickly în termeni de comunişti capitalişti…

              PS prin accident parcă tocmai s-a descoperit o baterie care dureză de 400 de ori mai mult ca una normală.
              http://www.sciencealert.com/researchers-accidentally-made-batteries-that-last-400-times-longer

              Aşa. Energie solară plus baterie egal autonomie. Baterie şi autonomia, călcâiul lui Ahile al vehiculelor electrice….
              ;)

            • Josef Svejk spune:

              @abc

              Și eu cunosc mai multe persoane care fac periodic investiții masive prin cazinouri :-D Asta nu înseamnă nimic. Ei rămân o minoritate.

              Puteți să vă exprimați cu efuziune la nesfârșit bucuria de a trăi într-o cușcă de iepuri. Să călătoriți ca sardina prin tot soiul de autobuze și trenuri, să vă dați cu bicicleta sau cu cotiga trasă de un măgar eco după pofta inimii. Marea majoritate a omaneilor însă preferă să profite de comfortul zilelor noastre. Dacă n-ar fi fost așa, apoi specia umană ar trăi i azi în peșteri. 100% bio & eco :-D

      • Josef Svejk spune:

        La aia cu mașinile din NY ați cam încurcat borcanele.

        Conform departamentului pentru vehicule motorizate al statului NY în 2014 erau un total de 10,966,425 vehicule din care 9,254,894 personale (standard) și restul vehicule comerciale (care-s și ele tot proprietatea gospodarilor newyork-ezi).

        Pentru conformitate: https://dmv.ny.gov/statistic/2014ReginForce-Web.pdf

        Populația totală a statului NY (incluzând copiii și pe cei foarte bătrâni) e de 19,795,791

        Pentru conformitate: https://www.census.gov/quickfacts/table/PST045215/36,00

        Chiar dacă îî socotim pe sugarii de câtea zile capi de gospodării independente tot nu e posibil ca mai mult de jumătate din gospodării să n-aibă mașină. De altfel în NYC am văzut cu ani în urmă imaginea epică a cerșetorului ce căuta prin gunoaie mergând cu mașina de la un tomberpn la altul :-D

        Cât despre transportul public în NYC vă asigur că e mizerabil. Autobuzele circulă aiurea fără să se țină de orar, Metroul e îngrozitor de murdar (dar măcar circulă regulat). Ăla de la Burcurești e un model de curățenie pe lângă cel din NY. Legăturile Manhattan-ului cu restul orașului sunt proaste și lente. Singura chestie încurajatoare e că taxiurile sunt dese și foarte ieftine. Am traversat Mahnattan-ul de la Lexingon Avenue până pe malul opus la muzeul Intrepid (voiau puștii să vadă un portavion adevărat) cu vreo $10-$15, cu tot cu bacșiș. Înapoi, la fel. Și toate au cititoare de carduri.

        • Mihai Alexandru Craciun Mihai Alexandru Craciun spune:

          @Jesef, putina atentie la detalii: era vorba de GOSPODARII, nu de PERSOANE. Doar 46% dintre GOSPODARIILE din New York detin autoturism. Si nu, nu e vorba de bogati versus saraci.

          • Josef Svejk spune:

            Păi daca numărul de mașini raportat la populatța TOTALĂ a NY dă un factor de 0.55, cum e posibil ca numărul de mașini raportat la numărul de gospodării din NY să dea un raport mai mic, de sub 0.5?!

            1. Exista gospodării formate din nicio persoană?
            2. O persoana are mai multe gospodării?
            3. Folosiți o aritmentica alternativă pe care noi ăști mai ignoranți nu o cunoaștem? :-D

            • Harald spune:

              Nu, dar e posibil ca unele gospodării să aibă mai multe mașini, iar asta face să rămână și destule gospodării fără mașini. Poate chiar mai mult de jumătate, așa cum susține autorul. În Germania se întâlnesc frecvent familii de 4 persoane cu 3 mașini și chiar unele (mai rar) cu 4-5 mașini. Ceea ce face să existe și gospodării fără mașini, chiar dacă asta pare greu de imaginat privind doar statistica.

            • Josef Svejk spune:

              @Harald

              Nici în cazul dumneavoastră artimetica nu e punctul cel mai tare :-D

              Sigur că multe gospodării au mai multe mașini. Numai că nu există o statistică clară in acest sens. Însă se pot face niște socoteli simple pe baza datelor existente. Știm însă că staistica zice că în NY sunt 7.25 milione de gospodării (households), la aproape 11 milioane de mașini.

              http://www.census.gov/quickfacts/table/PST045215/36

              Pentru ca mai mult de jumătate din gospodării să nu aibă mașini ar trebui ca cele care au, să aibă minimum 3 mașini pe gospodărie. Numai că (Slavă Domnului) în NY cel progresist natalitatea e foarte scăzută și avem în medie doar 2.7 persoane pe gospodările, față de o medie de 3.8 în SUA și peste 5 în Midwest. Asta înseamnă că pentru ca afirmația autorului să fie aevărată in NY ar trebui să avem o medie de cel puțim 3 mașini la o gospodărie cu sub 3 persoane inclusiv nou născuții. Quite a stretch :-D

  5. Josef Svejk spune:

    Hmmm…

    Depinde de cat spatiu exista la dispozitie. In Europa e clar ca viitorul e al transportului public pentru ca orasele sunt mici si densitatea populatiei e mare.

    Dincoace de Atlantic lucrurile evolueaza diferit. Exista foarte mult teren la dispozitie si extinderea e pe orizontala. Pe de o parte transportul public e o treaba foarte dificila (o localitate de intinderea Bucurestiului are 15000-20000 de locuitori), pe de alta parte afacerile incep sa se mute tot mai departe de centele oraselor. Cladiri cochete de birouri si mici intreprinderi pe langa terenuri de golf, lacuri, parcuri sau prin paduri devin ceva tot mai usual.

    Ma uit la “park and ride-ul” din suburbia vecina (il vad in fiecare zi cand merg la lucru de pe autostrada) ce prin 2009, cand ne-am mutat aici, era plin ochi pana la etajul 4 al parcarii. Azi sunt cu greu ocpate primele doua nivele. Numarul de autobuze s-a redus la 50% in mai putin de 7 ani. Din centrul orasului (donwtown) s-au mutat spre suburbii cea mai mare parte a afacerilor. Locul lor a fost luat locuintele sociale si cladirile guvernamentale, iar totul centrul pare sa devina un imens getto. E aproape pustiu in timpul zilei. Doar cate un brother care te opreste, iti arata agitat un ID badge fals si te roaga insistent sa-i dai $2 pentru autobuz ca sa nu intarzie la lucru :-D .

    Factorul determinant a fost criza imobiliara din 2008-2009. Companiile au inteles cat de volatil e capitalul imobiliar si ca in final marile caldiri din centru nu prodc mare lucru prin ele insele. Toata lumea are masina si prefera sa mearga cu masina decat sa stea inghesuti prin metrou si autobuze. Cred ca aceasta revelatie a produs o schimbare ireversibila.

    Dezvoltarea suburbiilor e aproape exploziva. Campurile de porumb se trasforma peste noapte in case, autostrazi, centre comerciale, spitale, scoli, etc. Autostrada (freeway) pe care merg la serviciu avea 2 benzi pe sens in 2009. A fost exinsa la 3 si acum se extinde la o a 4-a banda. Motoarele devin intr-adevar tot mai eficente si mai putin poluante, insa masinile devin si ele mai mari. Cele mai bine vandute masini in America sunt de decenii Ford F150 si Chevy Silverado (amblele cu motoare de 3.5-6 litri).

    Pana la urma competitia dintre cartierul dormitor in stil american cu case largi inconjurate du curti mari si fara nici un fel de afaceri sau cu foarte putine afaceri, ce e legat prin aurostrazi de centrele de afaceri si cel european al oraselor inghesuite cu custi de iepuri supraetajate, unde totul e aproape, transportul public e fezabil dar omul isi pierde dreptul al intimitate si individualitate. cel de-al doile amodel nu e o chestie de optiune, ci una de necesitate generata de limitari fizice. De aia nu cred ca va avea succes niciunde exista orice alta optiune.

    • Adrian B spune:

      Cred ca modelul european al custilor de iepuri etajate nu e din necesitate, cat din mentalitate: europenii au fost de-a lungul vremii iobagi sau platitori de taxe (cand platesti peste 50% nu mai muncesti pentru tine, ci pentru stat), americanii sunt fix acei europeni care nu au mai vrut sa fie iobagi si au vrut libertate – nu in vorbe, ca la francezi, ci in fapt.

      Drept pentru care in SUA nu exista nici politici discriminatorii gen suprataxarea motoarelor mari pe motive egalitariste (cum sa aibe vecinul Gheorghe motor de 4 litri cand tot cartierul are Polo de 1.2 si Matiz de 0.8?) si nici suprataxarea combustibililor (peste 50% din pretul final). Sau indemnuri gen “mergeti cu bicicleta, nu va trebuie masini”, de fapt in afara de un acoperis deasupra capului si furaje la ore regulate septelul european nu are nevoie de mai nimic in plus.

  6. Bogdan-Mircea spune:

    Aceasta serie de articole a d-lui Craciun a generat o serie de commenturi care de care mai critice.
    Pana la urma e doar opinia dumnealui, poate este singurul cu destula viziune ca sa vada printre toate evenimentele care se produc in acesta perioada care va fi viitorul .
    Daca ai experimentat un Stau dimineata cand se merge la munca in marile orase in Germania, Dusseldorf, Koln cand mii de masini se inghesuie sa intre in oras nu cred ca mai crezi in eficienta transportului in comun .
    Pe de alta parte am si vazut cum trenuri ticsite cu mii de lucratori de descarcau in gara de langa sediul unei multinationale din Japonia odata la 5 minute, deci probabil ca depinde de unde se aplica aceasta regula pana la urma, oamenii vor alege calea cea mai usoara si mai ieftina .
    Daca pretul motorinei sau al masinilor va ajunge prohibitiv vom merge cu trenul ca in anii 20, dar atat timp cat motorina este sub 1 euro/litru nimeni nu o sa faca acest lucru .
    E frumos si cu bicicleta, pentru cine are o sanatate de fier, daca te prinde o ploaie rece si faci pneumonie nu cred ca o sa mai mergi si a doua oara .

    • pro_fan spune:

      poate ca am face si pneumonie daca se va dovedi fezabila, dar inca nu mi-e clar din articolele si pozele cu londonezi si olandezi ecociclisti cam cum se descurca ei la dus/adus copiii la/de la scoli si gradinite, prin furnicarele metropolitane

  7. idealogul spune:

    Vreau sa ma laud. Eu am memorie. In lumea moderna contemporana avalansa de stiri face ca majoritatea oamenilor sa aiba o memorie a evenimentelor de max de 3 zile.
    Eu de exemplu imi amintesc ca toti super-inteleptii planetei s-au intalnit acum cateva decenii in asa numitul club de la Roma si au facut o multime de predictii. Cam toate s-au dovedit predictii esuate iar una din ele era aceea ca petrolul era pe sfarsite si incepe declinul productiei si foametea dupa petrol. Suntem la vreo 40 de ani (cred) de la aceea predictie facuta de mintosii galaxiei si an de an se descopera noi zacaminte si metode de extractie si avem o criza de supra productie.
    O alta remarca era e ca pana acum vreo 2-3 ani toate geniile economice ale planetei aveau super justificari pentru pretul barilului care ajunsese la 145 dolari. Si de fiecare data cand exploda cu cauciuc de masina in Orientul Mijlociu mai salta pretul cu cativa dolari. Cand brusc si peste noapte a scazut la 40 unii au spus ca este o conspiratie SUA+Arabia Saudita +aliatii. Au sarit toata blogosfera cu “HUUUUUUOOO Conspirationistiii!!!”.

    Acum 2 ani mai tarziu toata lumea recunoaste senin ca intradevar SUA+Arabia Saudita +aliatii sunt vorbiti ca sa le-o traga rusilor. Exact cum (incredibil) s-a mai intamplat o data in istorie si s-a prabusit URSS-ul. Dar cuvantul conspiratie este intezis si e mai bine sa uitam si sa ne facem ca nu intelegem.
    Jos teoria conspiratiei. Domnule Craciun sunteti cumva conspirationist? Este o pura coincidenta ca acum exact ca in urma cu 30 de ani Arabia Saudita si Sua au prabusit pretul petrolului. Petrolul acela care geniile de la Roma spuneau ca nu mai exista.

    Concluzie. Am invatat ca pe termen mediu si lung predictiile academice sunt praf in ochi. Cand si daca Rusia (+Iranul) va fi ingenunchiata si zacamintele rusesti vor fi cumparate pe 1 rubla de multinationalele americane brusc petrolul va deveni din nou o resursa epuizabila si limitata iar pretul va sari peste 150 de dolari. Si vor curge editorialele economistilor si academicienilor care ne vor explica savant de ce pretul de 150 de dolari este cel corect. Exact ca acum 3 ani in urma.
    Daca Rusia nu va fi ingenunchiata vom avea o alta poveste. In rest analizele savante sunt ca povestile nemuritoare. Politica dicteaza.

    • Nick spune:

      Clubul de la Roma si modelul numeric din “Limits of growth” se confirma. Curbele din studiu merg foarte aproape de realitate. Ne indreptam spre colaps daca nu gasim o sursa de energie ieftina, abundenta si densa. “Mintosii galaxiei” pe care ii pomeniti sunt specialisti de prima clasa care au tras un semnal de alarma pe acre il ignoranta lor conducatorii au decis sa nu il asculte. Toate informatiile sunt disponibile pentru cine are ochi sa vada. http://www.theguardian.com/commentisfree/2014/sep/02/limits-to-growth-was-right-new-research-shows-were-nearing-collapse

      • Harald spune:

        Pentru a crede în graficele alea nu sunt de-ajuns ochii, mai trebuie și un nivel considerabil de retard, altfel nu pot fi luate în serios :P

        ”Resursele” scad abrupt, probabil că le iau extratereștrii de pe planetă. ”Poluarea” crește încă și mai abrupt, în mod sigur tot extratereștrii fumează pe ascuns în toaleta școlii și suflă fumul spre Pământ. În realitate nu sunt decât idiosincrazii ecologiste, idei bolnave ale unor oameni care se simt vinovați pentru că există. Însă așa cum s-a mai discutat pe la alte articole, în realitate asta e treabă de psihiatri, nu de economiști.

    • Josef Svejk spune:

      Marii experți sunt foarte buni când vine vorba de a explica ceva ce tocmai s-a produs. Predicțiile sunt lucrul dreaqu’ pentru că în general lumea e mult prea proastă ca să se comporte predictibil și aliniat cu logica geniilor :-D

      Important e faptul că prezicătorii geniali reușesc la răndul lor s-o întoacă ca la Ploiești cu viteza fulgerului, așa încât indiferent cât de tare dau cu bâta în baltă, pe fondul memoriei publice ce ține cât apa în sită (pe are ați remarcat-o), pot să spună plini de fudulie, „Păi nu-i așa că v-am spus noi?” :-D

      Câd eram eu copil prin anii ’80 teoria la modă (pe lângă epuizarea petrolului până prin 2000-2005) era cea a unei noi epoci glaciare datorate poluării. Gețarii urmau să se intindă rapid până pe la Salonic, Veneția și Barcelona. Numai că pe măsură ce în pofida tuturor savantlâcurilor iexperților vremea începea să se încălzească s-a descoperit fulgerător încălzirea globală (chit că pe scandinavul ce a inventat-o erau să-l omore cu pietre în epocă :-D )

      Personal nu prea cred în conspirații. Creșterea producției de petrol a Arabiei Saudite pare mai degrabă o încercare de a contracara creșterea producției de petrol și gaze de șist din SUA. Asta a început înainte de Obama și s-a dezvoltat în pofida efortuilor disperate ale administrației lui Obama :-D Acuma faptul că în proces i se ia vodka de la gura rusului, e mai degrabă vorba de pierderi colaterale fericite și nicidecum de produsul principal :-D

      Dacă e să fac și eu o predicție aș zice că muscalii nu-și vor vinde rezervele de petrol pe o rublă occidentalilor,.Se vor prăbuși cu ele în brațe pînă le înhață chinezii pe gratis :-D :-D :-D

  8. smaranda spune:

    Si daca orice lucru are un sfirsit si petrolul va avea un sfirsit. Avind in vedere masa enorma de motoare pe baza de petrol producatorii vor avea inca cui sa vinda. Rusia a realizat ca nu poate sa exporte numai petrol si gaze asa ca acum vinde armament pe bani frumosi. Probabil ca dintre toti producatorii de petrol Rusia va fi cel mai putin afectata. In mare parte depinde si de diminuarea grandomaniei conducatorilor lor.

    • Harald spune:

      @smaranda – petrolul nu se va termina, așa cum nu s-a terminat nici cărbunele. Alte surse de energie mai eficiente vor lua locul petrolului și cărbunelui înainte ca ele să se termine, la fel cum portavioanele și submarinele de azi nu merg nici cu petrol, nici cu cărbuni.

      În urmă cu vreo 15-20 de ani, isteria ecologistă era îndreptată în primul rând împotriva centralelor nucleare. Asta până când Germania a decis să le închidă pe toate și să importe gaz de la ruși, moment în care isteria a încetat. Pentru că e inutil să speri că Franța sau Statele Unite își vor închide centralele nucleare, deci n-are rost să finanțezi isteria anti-nucleară în continuare.

      În urmă cu 4-5 ani, isteria ecologistă anti gaze de șist ajunsese la paroxism. Astăzi, finanțarea acestei isterii este inutilă, prețul petrolului s-a prăbușit deja. Ție ți se poate părea o aserțiune de bun simț, aceea că petrolul va avea cândva un sfârșit. La fel cum și Soarele va avea cândva un sfârșit. Însă la scara speciei umane, sfârșitul petrolului sau al Soarelui este nerelevant, iar la scara unei generații umane cu-atât mai puțin.

      Crezi că îl înteresa pe Ștefan cel Mare carburantul cu care vor funcționa vehiculele în zilele noastre? Tot așa nici pe noi n-are de ce să ne intereseze ce vehicule vor folosi oamenii peste 500 de ani și cu ce vor fi alimentate ele.

      • Nick spune:

        Ma bucur ca il dai exemplu pe Stefan cel Mare. Fara petrol probabil ca societatea umana va avea complexitatea societatii din vremea lui Stefan. Exemplul cu Soarele ce vrea sa sugereze?…ca avem energie pentru miliarde de ani? Da…corect…consumam energie solara in fiecare an inmagazinata in hidrocarburi timp de un milion de ani…it is a fact…. Altfel cand vom vedea otelarii care sa functioneze cu energie solara sau automobile mai vedem. Pana una alta EROI solar nu permite sa avansam civilizatia bazandu-ne pe ea….la fel si vantul. Nu au nici o treaba ecologistii in discutia de fata. Vorbim doar despre limite geologice si tehnologice pentru combustibilii fosili. Am sa te rog sa citezi ceva studii sau specialisti pentru a ridica discutia din zona derizoriului.

    • Josef Svejk spune:

      Evident că petrolul nu poate dura la neasfârșit. Atâta doar că Maicii Rusia nu i-a picat încă fisa :-D

      Exporturile industriale ale Rusiei (incluzînd aici și armamentul) sunt mai mici ca cele ale Poloniei și cam pe aceeași cracă cu cele ale României.

      În ce privște mărețul armament rusesc, e sublim, numai că nu au mai scos scos nimic nou după căderea URSS. Se limitează doar la a vopsi și răsboteza vechile tinichele sovietice pe care le vând la preț de dumping la tot soiul de clienți cu șalvarii rupți în fund..

  9. idealogul spune:

    Am un adanc respect pentru oamenii mintosi care si-au cultivat intelectul. Problema mea este cu cei care isi negociaza expertiza si moralitatea pe bani.
    In economia de piata exista cerere si oferta. Daca oferta e foarte mica pretul creste. Practic daca petrolistii conving mapamondul ca resursele pretroliere sunt pe sfarsite pot stoarce un pret mult mai mare pe baril. Lucru care se si intampla. Asa ca petrolistii se duc la academicieni si le ofera burse, sponsorizarii etc. iar acestia scriu lucrari stiintifice care sa justifice pretul mare al petrolului prin crearea unei psihoze a petrolului aflat pe sfarsite.
    Cine isi amiteste oleaca “peak oil” este prezis de peste 100 de ani. Evident ca petrolul este o resursa finita si candva se va termina. Asta este indiscutabil dar daca se va termina in 200 de ani azi barilul ar fi 40 dolari iar daca se va termina in 20 de ani azi barilul ar fi 200 de dolari. Banii petrolistilor au convins o parte a lumii stiintifice sa prezica de 100 de ani epuizarea resurselor de petrol pentru a justifica preturile umflate.

    • Josef Svejk spune:

      Pretul petrolului nu-I dat de nici un fel de savanti. El e dat de cantitatile disponibile pe piata la un moment dat.

      Poa’ sa vina un battalion de laureati ai premiului nobel si sa propovaduiasca in cor sfarsitul petrolului pe 31 februarie 2017. Daca azi pretul pietei e $46/butoi nici un comparator n-o sa plateasca mai mult de atat. Iar daca un vanzator cere mai mult, ramane cu petrolul in brate atata vreme cat ala de langa el vine de mai jos.

  10. Arhimede Popescu spune:

    Nu stiu cum or sa se descurce alte tari cu petrolul, dar eu va garantez ca in Romania nu vor fi probleme in urmatorii 100 de ani.

    O sa fie petrol pentru toata lumea. O sa fie nevoie din ce in ce mai putin de petrol aici pentru ca o sa ne caram cu totii din tara asta. Au plecat vreo 4 milioane, o sa mai plecam inca 4 milioane, si o sa ramana tot petrolul sa il pape bugetarii.

  11. euNuke spune:

    Turma pe biciclete nu e nicidecum semn de progres, ci de saracie, inapoiere, sleire mentala si fizica colectiva. Nu e nicio bucurie sa mergi la munca cu bicicleta, in grup organizat, ca la Beijing in ’89. Nici prin frig, nici prin caldura torida, cu atat mai putin prin praful fecalifer al capitalei. Hoarda de biciclisti ce pedaleaza pentru binele omenirii, din pura constiinta socio-ecologica, pe langa faptul ca nu exista, nu ar aduce nicidecum vreun dram de independenta energetica. Ciurdina de biciclisti ce ar umple bulevardele Europei in imaginatia bogata a misticilor verzi nu e nici macar frumoasa, ci hidoasa si jalnica ca goana dupa paine din Ladri di biciclette. Pedalatul indarjit nu e nici macar un obicei vesel, o ‘distractie’ comuna, familiala, ca altadata, ci o competitie odioasa, ori ca in Triplettes des Belleville, ori ca pe pistele de minoritari de pe Victoriei, inca o activitate ideologizata, dezbracata de tot ce avea insolit ori util pentru a servi unor politruci gata sa speculeze orice vinovatie a omului.

    Iar petrolul o duce foarte bine. Chiar ca nu’i pasa de anxietatile triburilor marunte, usoare si instabile, bantuite de imaginea neamului de caruta la care s’ar putea intoarce daca petrolul ar disparea subit din economia globala. In fapt, neamul nostru e deja intors la caruta in mare parte: mii de sate au reluat practica aratului cu plugul tras de cal; in sute de mici orase provinciale au reaparut carutele, trase si ele de cai; circa 2 milioane de tarani si targoveti utilizeaza iarasi bicicletele/carucioarele/roabele pentru deplasarile frecvente [de nevoie, nu de bucurie], si, iata, mii de corporatisti pauperizati de criza si de lacomia statului socialist incep sa urle ca strugurii motorizati sunt acri, toxici si imperialisti si se’ndeamna unu’ pe altu’ sa renunte la masinile personale [ca deh, daca o faci de unu singur pari un sarac, dar daca o faci cu grupu' e luare de pozitie in sensul salvarii planetei]. Chiar mi’ar placea sa urmaresc o brigada, pardon, un flashmob de ‘telectuali si artisti verzi care vin sa ajute taranii tragind la jug, dand cu coasa si trebaluind traditional si ecologic prin gospodarii de dragul salvarii naturii si, de ce nu, a economiei nationale.

    Dar ce/cine e cu adevarat semnificativ in dezbaterea despre resurse nu e deloc pomenit in seria asta de articole despre petrol, biciclisti si sauditi, desi poate ar fi meritat macar o mentiune. Spre surprinderea mea -caci nu’s deloc fanul acestui individ- e vorba de Obama si de interviurile lui din Atlantic de prin martie anu asta. Acelasi om care la inceput de mandat facea plecaciuni in fata tiranului Abdulah iata ca a ajuns sa critice public expansiunea necurata a sauditilor. Frumos, nu? ce l’o fi apucat? S’o datora batranetii care l’a inteleptit, ori o fi ceva material electoral pentru amica Hillary? Eu zic ca Obama a simtit cum s’a schimbat bataia vantului si a schimbat iute macazul ca sa nu’si traga in jos administratia si partidul. Cand furtuna se va porni va aparea ca un erou ce a suflat printre primii in panze. La fel s’a intamplat cu toate celelalte dictaturi care au calcat pe coada America, afectind interesele blocului industrial al petrolistilor/bancherilor [Rusia, Iran, Irak, Libia, Siria], au fost intai criticate si avertizate, tot mai intens, si cu toate acestea de fiecare data satrapii s’au amagit ca ei ar fi speciali si care atare li s’ar permite sa’ntinda coarda cat isi doresc. Sa nu uitam: vorbim de o dictatura care conduce un Cartel odios. Cartelul asta tine productia ridicata din varii motive si pretinde cu aroganta ca lasa piata sa decida preturile. Ei bine Cartelul a fost tolerat de catre americani atata timp cat manipularea pietei de catre dictatori nu afecta grav industria de profil din state, insa de data asta pretul mic al petrolului taie profiturile noii ramuri a industriei extractive si, in plus, saboteaza planurile recente de reluare a exporturilor catre Europa decise chiar de Congres. Cat de curand Arabia va fi lovita, ori prin intermediari, ori printr’un macel intern care sa atraga un embargo, ori chiar direct. Pentru ca pretul petrolului e musai sa creasca la loc, iar joaca piticilor de pe creierii statuti ai seicilor incepe sa supere toata lumea buna.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihai Alexandru Craciun


Mihai Alexandru Craciun

Mihai Alexandru Craciun este fondatorul comunitatii online si al asociatiei "Construim Romania". Absolvent al Facultatii de Automatizari si Calculatoare din cadrul Politehnicii Buc... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)