Home » Analize »Economie »Energie »Opinie » Citesti:

Petrolul la final de drum – Zorii epocii post-petrol (I)

Mihai Alexandru Craciun aprilie 25, 2016 Analize, Economie, Energie, Opinie
49 comentarii 6,502 Vizualizari

Zece ore de negociere, un previzibil eșec și o cădere cu încă 7% a prețului petrolului sunt împreună marca întâlnirii de duminica trecută de la Doha, capiatala Qatarului, a țărilor mari producătoare de petrol, membre și nemembre OPEC. Miza reuniunii a fost ajungerea la un acord de înghețare a producției mondiale de petrol la valorile din luna ianuarie, pentru a permite lichidarea stocurilor acumulate în ultimii doi ani, ceea ce mai departe ar duce la scumpirea petrolului. Căci lumea este într-o criză de supraproducție de petrol, prețul barilului scăzând de la $115 în vara lui 2014 până la $28 în ianuarie 2016, cu un timid reviriment la $43 în anticiparea unui rezultat pozitiv la Doha. Doar însă pentru a cădea din nou la $40 în ziua de după reuniune.

Eșecul era previzibil în primul rând pentru că, înainte de întâlnire, Arabia Saudită condiționa un eventual acord de înghețare a producției de petrol de asumarea lui de către toate țările OPEC, ținta fiind de fapt cel de-al doilea cel mai mare producător al organizației și implicit cel mai puternic concurent, Iran. Numai că Iranul și-a anulat participarea cu doar o zi înainte de reuniune, fiind evident că nu are de gând să cedeze presiunilor saudite. Motivul este lesne de înțeles, căci proaspăt eliberat de constrângerile a zece ani de embargou și sancțiuni economice, prin acordul istoric cu Occidentul din vara lui 2015, Iranul are tot interesul să vândă cât mai mult petrol și să câștige o cât mai mare cotă de piață pentru a-și reconstrui economia. În plus Iranul și Arabia Saudită sunt de un an într-un conflict militar indirect în Yemen-ul aflat în război civil, unde intervenția militară a Arabiei Saudite se confruntă cu forțele finanțate și înarmate de Iran.

Pare o istorie dintr-o altă lume, fără legătură cu noi. Numai că, ne place sau nu, prețul petrolului ne privește pe absolut toți. Fie că e vorba de benzina unei mașini, de motorina unui camion sau a unui utilaj agricol, de cherosenul unui avion, ori de păcura folosită de un utilaj industrial, absolut tot ce folosim și consumăm în viața noastră de zi cu zi a fost la un moment dat transportat sau prelucrat de un vehicul sau de un utilaj industrial care a ars un combustibil obținut din petrol. Mai mult, tot plasticul care ne înconjoară – și suntem fără îndoială o societate a plasticului – este un produs rezultat din prelucrarea petrolului în industria petrochimică. Petrolul este omiprezent în jurul nostru, așa că orice evoluție e prețului său ne afectează direct și imediat nivelul de trai. Și nu prin costul plinului de combustibil de la mașina proprie, dacă o avem – așa cum naiv tind mulți să creadă, deși acesta este cel mai mic impact real – ci prin prețurile tuturor produselor și alimentelor pe care le cumpărăm zilnic. Iar lucrurile de-abia de acum devin interesante.

Pentru că mai mult decât conflictul de interese Arabia Saudită – Iran, eșecul de la Doha era de fapt anticipat de un mesaj prea puțin înțeles și prea repede ignorat pe care Arabia Saudită îl transmite continuu de mai bine de un an. Într-o adevărată campanie de awareness, prin diverse voci oficiale tot mai înalte, inclusiv a Ministrul Petrolului, Arabia Saudită a repetat sistematic că se pregătește de epoca post-petrol, pentru că petrolul nu mai are viitor! Arabia Saudită, până mai ieri cel mai mare producător și exportator mondial de petrol, se pregătește de epoca post-petrol! Ba chiar intenționează să renunțe complet la combustibili fosili până în 2040! Vorbim de o Arabie Saudită ale cărei rezerve de petrol, atât cele cunoscute de 268 miliarde de barili, cât și cele estimate dar încă nedescoperite de alte 90 de miliarde de barili, i-ar ajunge să susțină actualele valori ridicate de extracție, de circa 10 milioane de barili pe zi, pentru încă un secol.

Campania a culminat la începutul lui Aprilie 2016, când într-un amplu interviu acordat Bloomberg Prințul Mohammed bin Salman a anunțat un plan de anvergură pentru fondul de investiții suveran al Arabiei Saudite (PIF), planificat să ajungă la o capitalizare de 2 TRILIOANE DE DOLARI, cu scopul de a migra economia țării spre industrie și tehnologie și de a renunța la petrol în următorii douăzeci de ani. Conform calculelor Bloomberg, un astfel de fond ar fi suficient astăzi pentru a cumpăra toate cele mai mari patru companii tranzacționate public la bursă: Apple, Google, Microsoft și Berkshire. Iar primul pas din acest plan de anvergură va fi reprezentat de listarea la bursă a 5% din compania de stat de petrol și gaze saudită, Aramco, al cărei IPO (listare inițială la bursă) prevăzut pentru 2018, dar care ar putea fi devansat în 2017, este așteptat să aducă noului fond suveran un plus de 106 miliarde de dolari.

Simplul fapt că un astfel de plan este enunțat este un semn că ceva se schimbă major pe piața petrolului. Sigur, pentru consumatori eșecul de la Doha este o veste bună, căci cel puțin pentru o vreme benzina va rămâne ieftină, ori poate chiar va continua să se ieftinească. După, care, spun unii analiști ai pieței petrolului, cererea va ajunge din urmă producția și prețul va crește din nou, bazându-și previziunile pe comparația situației de astăzi cu cea din anii ’80. Însă dacă mesajul Arabiei Saudite nu este doar un joc al negocierii, ci unul de substanță, atunci în actuala criză a supraproducției de petrol și în evenimentele care s-au întâmplat în paralel cu ea stă codificat începutul unei schimbări radicale de paradigmă în piața mondială de energie și implicit în întreaga societate umană: zorii epocii post-petrol.

Este prematur și încă greu de imaginat cum ar arăta societatea umană eliberată de dependeța de petrol. Dar este ușor să ne-ntrebăm de exemplu ce ar mai fi terorismul, războiul din Siria sau criza refugiaților, dacă ISIS nu s-ar mai putea finanța din vânzarea de petrol pe piața neagră. Însă până la ce ar însemna epoca post-petrol, să vedem dacă suntem într-adevăr la începutul unei astfel de revoluții sau este doar o nouă amăgire. Iar pentru asta trebuie să înțelegem întâi originea actualei crize.

Atac economic la Rusia?

Cauza directă a actualei crize de supra-producție petrolieră este clară: decizia luată în toamna lui 2014 de Arabia Saudită, cel mai mare exportator mondial de petrol, de a-și majora producția zilnică cu 0.5% la 9.6 milioane barili/zi. O decizie care nu a mai fost urmată de nici o revenire la valori mai mici ale producției, ci din contră de noi creșteri de fiecare dată când existau semne de reviriment al prețului. Coincidența dintre decizia Arabiei Saudite din septembrie 2014 și valul de sancțiuni impuse Rusiei de către SUA și Europa la finele aceluiași an, ca răspuns la anexarea Crimeei de către Rusia și la declanșarea crizei din Ucraina, i-a făcut pe mulți analiști consacrați să susțină teoria că prăbușirea prețului petrolului este un atac economic al SUA împotriva Rusiei. Respectiv că este rezultatul unei noi înțelegeri secrete dintre SUA și Arabia Saudită pentru ca în paralel cu sancțiunile economice internaționale, să slăbească și mai mult bugetul Rusiei, dependent în pondere de peste 50% (!!) de încasările din exportul de petrol și gaze.

Teoria avea un temei solid în faptul documentat istoric că în urmă cu trei decenii, la finalul Războiului Rece, SUA a folosit prețul petrolului împrotriva Uniunii Sovietice. Atunci, în 1985, în urma unui acord secret negociat de administrația americană Ronald Reagn, sub pretextul protejării cotei de piață, Arabia Saudită și-a majorat producția de petrol. Efectul imediat a fost prăbușirea prețului petrolului și implicit a încasărilor bugetare ale Uniunii Sovietice. Patru ani mai târziu blocul sovietic devenea nesustenabil financiar, iar în 1989 Uniunea Sovietică era nevoită să-l abandoneze, punând capăt Războiului Rece și eliberând de sub influența sa țările din Europa de Est, între care și România. Alți doi ani mai tîrziu, în 1991, se destrăma însăși Uniunea Sovietică, Rusia rămânând atunci fără statele satelit cu care se înconjurase în ultimile secole.

Cu o asemenea eficiență demonstrată în istoria recentă, teoria atacului economic în 2014 împotriva Rusiei prin prețul petrolului părea mai mult decât evidentă. Numai că exact aici era problema acestei teorii: că era prea evidentă. Căci dincolo de o conicidență și câteva similitudini, un astfel de atac în 2014 nu avea nici o logică pentru SUA, întrucât nimic altceva nu se potrivea cu 1985. De fapt, în mod predictibil și confirmat deja de cifrele de astăzi, prăbușirea prețului petrolului avea să afecteze mult mai mult SUA decât Rusia.

Căci pe deoprate, chiar dacă atacul economic prin prețul petrolului de la finalul anilor ’80 a slăbit fără îndoială Uniunea Sovietică, lovitura financiară de grație i-a dat-o însă catastrofa nucleară de la Cernobâl din 1986. Costurile cu limitarea și înlăturarea efectelor catastrofei s-au ridicat la peste 18 miliarde de ruble, echivalent a 18 miliarde dolari la acea dată. Ori din fericire pentru întreaga lume, nu doar pentru Rusia, o astfel de lovitură de grație nu s-a repetat în ultimii doi ani. Iar sancțiunile economice în fapt timide ale Occidentului nu au nici pe departe impactul financiar al tragediei nucleare de atunci.

Apoi economia de astăzi a Rusiei, chiar dacă oligarhizată, coruptă și mult înapoiată tehnologic față de economiile occidentale, este net superioară economiei sovietice din anii ’80, care dimpreună cu restul economiilor țărilor CAER erau doar o minciună frumoasă, neproductivă și neperformantă. Asta chiar dacă astăzi avem inclusiv în România nostalgici care continuă să creadă legenda glorioasei industrii socialiste, în realitate o industrie energofagă, producătoare la costuri aberante și cu o productivitate extrem de scăzută, de produse slab și extrem de slab calitative, care mai departe erau ținute în funcțiune cu costuri de întreținere și exploatare la fel de absurde. Prin urmare, dacă până și economia sovietică ar fi reușit în anii ’80 să facă față atacului economic prin prețul petrolului în absența catastrofei de la Cernobâl, cu atât mai mult economia rusească de astăzi poate face față unui atac economic similar, ceea ce face ineficient un astfel de atac. Pentru că nu în ultimul rând, Putin nu este Gorbaciov.

De fapt lucrul cel mai bizar este că dacă în anii ’80 tensiunile Războiului Rece erau puternice și pe toate planurile, iar un atac economic subteran de asemenea anvergură mondială era pe deplin în logica acelor ani, în 2014 și de atunci încoace tesiunile au părut mai mult unele de fațadă. O încordare de mușchi întru trasarea clară a noii linii de demarcație Occident-Rusia, o linie cu care însă ambele părți au fost de acord de la bun început. Chiar dacă criza din Ucraina a fost declanșată de refuzul neașteptat și de ultim moment al Președintelui ucrainian filorus, Victor Ianukovici, de a semna acordul de asociere la Uniunea Europeană, prim pas în vederea unei viitoare aderări la UE, astăzi vedem că de fapt nici Uniunea Europeană nu dorește o apropiere reală a Ucrainei. Olanda tocmai a respins prin referendum semnarea acordului de asociere la Uniunea Europeană a Ucrainei, iar Germania, Franța și Anglia au ridicat „neputincioase” din umeri în fața deciziei olandeze, știut fiind că semnarea acordului presupune acceptul unanim al tuturor țărilor membre ale Uniunii.

În același timp nimeni nu a contestat în mod real dreptul Rusiei asupra Crimeei, cu toată șarada „omuleților verzi” și a „voinței poporului” orchestrată de Rusia. Căci Crimeea este un teritoriu istoric rusesc și care doar din rațiuni administrative și simbolice a fost transferat de la Rusia la Ucraina, în interiorul Uniunii Sovietice, în 1954. Rațiuni administrative pentru că Peninsula Crimeea este legată terestru de Ucraina, în vreme ce de Rusia o despart 10km de luciu de apă ai Mării Azov. Iar asta face Crimeea mai ușor de administrat din Ucraina, câta vreme de acolo vin drumurile, căile ferate, liniile de curent, conductele de gaze și telecomunicațiile. Și rațiuni simbolice pentru că Președintele sovietic Nikita Hrusciov, profund atașat de Ucraina al cărei guvernator fusese în regimul lui Stalin, a simțit nevoia unui gest simbolic față de Ucraina la aniversarea a 300 de ani de când aceasta devenise parte a Imperiului Țarist Rus. Însă nimic din toate acestea nu au schimbat realitatea că istoric Crimeea a fost de sute de ani parte integrantă din Rusiei. Iar acest fapt n-a fost contestat niciodată de nici un oficial european sau american. De altfel chiar în această săptămână s-au reluat reuniunile NATO-Rusia, fără ca situația din Crimeea, adică exact ceea ce a dus la sistarea acestor reuniuni, să se schimbe în vreun fel.

De fapt una dintre dovezile importante că logica anilor ’80, atunci când SUA și Uniunea Sovietică își boicotau reciproc Olimpiadele ca gesturi simbolice, nu se mai aplică în 2014-2016, este faptul că de cinci ani, de la sistarea programului navetelor spațiale americane din 21 iulie 2011, singura legătură cu Pământul a astronauților Stației Spațiale Internaționale (ISS) este asigurată de Rusia. Absolut toți astronauții, fie ei ruși, americani sau europeni, decolează de la Cosmodromul rusesc de la Baikonur din Kazahstan. În contextul unor tensiuni reale Occident-Rusia, sistarea de către Rusia a legăturii cu Stația Spațială Internațională ar fi fost o decizie logică, căci ar fi fost lovitură atât de imagine, cât și economică foarte puternică. Însă o astfel de problemă nici măcar n-a intrat vreodată în discuție.

De altfel una dintre actualele mândrii ale Marii Britanii este Tim Peake, primul astronaut britanic la bordul ISS, care a decolat de la Baikonur pe 25 decembrie 2015 și care va reveni pe Pământ pe 5 iunie în acest an, tot în fosta Uniune Sovietică. Și asta după ce primul britanic în spațiu a fost chmista Helen Patricia Sharman, care a efectuat în 1991 o misiune la bordul stației spațiale rusești MIR. Într-o Românie rusofobă, acest gen de relații Occident-Rusia sunt de neînțeles.

Privind deci contextul de ansamblu 2014-2016, este tot mai clar că scăderea prețul petrolului n-a fost nici pe departe un atac economic la Rusia, căci un astfel de atac era lipsit și de motivație și de o prezumtivă eficiență.

Sau atac economic la SUA?

De fapt privind cifrele de astăzi, o cu totul altă coincidență istorică este mult mai relevantă pentru decizia Arabiei Saudite din 2014 de majorare a producției și deci de prăbușire a prețului petrolului. În 2014 SUA erau în plin boom al extracției de petrol din roci bituminoase (shale oil), boom început în 2010. Spre deosebire de zăcămintele clasice de petrol, sub formă de pungă de lichid conținută de roci impermeabile, zăcămintele din șisturi bituminoase sunt roci îmbibate cu hidrocarburi, care prin lichefiere și separearea de roca inutilă reprezintă un susbstitut al petrolului convețional. În mod evident, tehnologia de extracție de petrol din aceste din urmă zăcăminte este mult mai scumpă decât extracția de petrol clasică. Însă prețul ridicat de peste $100/baril face rentabile sau aproape rentabile și aceste tehnologii scumpe.

Spre deosebire de tehnologiile la fel de scumpe de extracție a petrolului de la mare adâncime din mări și oceane, tehnologii de asemenea potențate de prețul mare al barilului de petrol, dar accesibile doar marilor grupuri petroliere, capabile să investească miliarde de dolari în explorare, platforme petroliere și în infrastructura de transport petrolier adecvată, tehnologia shale oil este una accesibilă și micilor producători de petrol independenți, investițiile fiind doar de ordinul milioanelor de dolari. Mai mult, dezastrele ecologice din zona Golfului Persic, precum cel din 2010 al platformei petroliere de mare adâncime Deepwater Horizon, în urma căruia companiile operatoare au plătit amenzi cumulate și costuri de înlăturare a pagubelor de peste $10 miliarde dolari (!!), au demonstrat că exploatarea zăcămintelor oceanice de mare adâncime este riscantă și că tehnologia este insuficient de bine stăpânită. Așa că în perspectiva din 2014 a unei viitoare creșterii a prețului petrolului spre $150/baril, băncile americane s-au grăbit să finanțeze masiv sectorul extracției de tip shale oil.

Consecința a fost că producția de petrol a crescut atât de mult încât a propulsat SUA în poziția de cel mai mare producător mondial de petrol. Ceea ce în 2015 a dus la eliminarea de către Congresul american a interdicției de a export, SUA redevenind exportator de petrol pentru prima dată după patru decenii. Interdicția de exeport era în vigoare de la jumătatea anilor ’70, când în urma crizei petroliere din 1973 SUA au decis să-și protejeze piața internă de riscul de a rămâne neaprovizionată cu combustibil.

În același timp cu dezvoltarea explozivă a extracției de tip shale oil, SUA și Iran purtau negocieri încă din 2014 pentru detensionarea relațiilor din zona Golfului Persic și pentru ridicarea embargoului economic instituit în urmă cu un deceniu asupra Iranului. Un eventual acord avea să permită reluarea exporturilor de petrol de către Iran, acesta fiind după cum spuneam, al doilea cel mai mare producător de petrol din rândul țărilor OPEC. Chiar dacă acordul avea să se concretizeze abia un an mai târziu, în iulie 2015, ambele evoluții, atât din SUA, însemnau pentru Arabia Saudită apariția pe piața mondială de petrol a doi concurenți foarte puternici, care puteau să-i erodeze supremația pe piață. Mai ales că rezervele de zăcăminte tip shale oil sunt estimate la nivel mondial la aproape 5 trilioane de barili, adică de aproape trei ori mai mult decât totalul rezervelor cunoscute și estimate de petrol convențional.

Într-o asemenea perspectivă, decizia Arabiei Saudite din 2014 devine una logică pentru interesul propriu. Căci despre asta este toată actuala criză de supra-producție din piața de petrol: despre conservarea cotei de piață a Arabiei Saudite în lupta cu SUA și cu nou-(re)venitul Iran. Iar strategia Arabiei Saudite funcționează și cauzează serioase probleme financiare în SUA. Sigur, pe termen scurt, Arabia Saudită s-a afectat și pe sine, dar are resursele financiare necesare să susțină pierderile, mai ales că lovitura dată tehnologiilor neconvenționale este una aproape fatală. Falimentele și insolvențele micilor producători de petrol din SUA se țin lanț. Și problema nu sunt doar sutele de mii de locuri de muncă pierdute, ci și faptul că expunerea sistemului bancar american pe piața energiei este de peste 190 miliarde dolari în credite cu mari șanse să nu mai fie recuperate niciodată. Iar peste 55% din aceste credite au fost acordate extracțiilor de tip shale oil și au avut la bază premiza creșterii prețului petrolului spre $150/baril, majoritatea producătorilor de profil nefiind rentabili nici măcar la prețul record din 2014 de $115/baril. În fapt singura bancă americană ale cărei acțiuni au crescut în această perioadă este singura ca NU s-a expus pe sectorul energetic, adică nu a acordat credite de investiții în extracția petrolieră. O dovadă în plus că SUA nu avea nici un interes să prăbușească prețul petrolului, ci din contră.

Sigur, reculul total al extracției shale oil din SUA va diminua oferta pe piață și există voci care spun că odată consumate stocurile acumulate în ultimii doi ani, prețul va crește din nou la finele acestui an. Numai că saudiții sunt hotărâți să mențină prețul petrolului sub pragul la care tehnologiile alternative pot deveni rentabile, adică sub $100/baril, pentru multă vreme. În plus sunt gata să intre într-un război al prețurilor cu Iranul, mai ales pe piațele mari precum India și China. Și pentru asta sunt dispuși să urce producția până la 12.5 milioane barili/zi dacă va fi necesar, întrucât cota de piață devine critică atunci când, de fapt, cererea mondială de petrol este în prag de contracție. Căci, așa cum saudiții o tot spun, petrolul nu mai are viitor.

Articol aparut pe blogul autorului

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "49 comments" on this Article:

  1. Nautilus spune:

    În 2008 se spunea acelaşi lucru, că e sfârşitul petrolului. Dar motivele invocate atunci aveau de-a face cu faptul că petrolul costa $147/baril.

  2. gigel spune:

    Epoca post-petrol va incepe cand vom avea o alternativa serioasa la petrol. Dupa mine, inca nu avem asa ceva, masina electrica fiind o intoarcere in epoca … carbunelui, tinand cont ca acesta din urma se mai foloseste pentru producerea de curent electric destul de mult.

    Asteptam ca numarul de masini electrice sa devina orice altceva decat nesemnificativ cum e acum. Poate intre timp se rezolva si cu fuziunea nucleara si atunci vom intra intr-o alta epoca.

    Revenind la epoca post-petrol, daca de maine renuntam la petrol ma intreb ce se va intampla cu popoarele arabe care traiesc din asta, neavand altceva decat desert in jurul lor. Adica, atunci sa vedeti imigratie.

  3. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Câteva erori care trebuie corectate, dar nu prin accesul la Wikipedia sau Bloomberg News!!!

    tot plasticul care ne înconjoară – și suntem fără îndoială o societate a plasticului – este un produs rezultat din prelucrarea petrolului în industria petrochimică.

    Materialele plastice sunt produse, în proporție de peste 80%, din gaze naturale (hydrocarbon gas liquids – HGL)

    Spre deosebire de zăcămintele clasice de petrol, sub formă de pungă de lichid conținută de roci impermeabile, zăcămintele din șisturi bituminoase sunt roci îmbibate cu hidrocarburi, care prin lichefiere și separearea de roca inutilă reprezintă un susbstitut al petrolului convețional.

    Petrolul convențional, sub formă de pungă lichidă(!!!), nu ar putea rezista defomării impuse de presiunea litostatice, de circa 25 milioane pascali per kilometru. Petrolul se găsește dispersat în porii rocilor, a căror matrice minerală suportă presiunea litostatică.

    Rocile impermeabile nu reprezintă rezervorul de petrol convențional – ele sunt ceea ce, în geologia petrolului, se numesc cap rocks, adică roci de etanșare a rezervolui, menite să împiedice migrarea verticală și/sau laterală a petrolului.

    Rocile bituminoase pe care le pomeniți nu sunt totuna cu argilele petrolifere din care se extrage actualmente țițeiul de argilă (shale oil) în SUA. Oricare geolog de petrol v-ar putea lămuri și arăta carotele diferite ale ambelor tipuri de roci.

    Lichefierea șisturilor bituminoase și separarea de roca inutilă ?!? Cred că este o altă consecință nefastă a utilizării Wikipediei. Ceva apropiat se practică doar în cazul nisipurilor petrolifere Athabasca din Alberta, Canada.

    Extragerea țițeiului din argilele petrolifere americane (Bakken, Three Forks, Eagle Ford, Utica, cele din Permian Basin – West Texas etc.) se face prin fracturare hidraulică de mare volum, foarte similară cu fracturarea hidraulică a gazelor de argilă.

    • spune:

      si cu ce pret dl. Cranganu? articolul este economic nu geologic. are erori financiare?

      • geo.t spune:

        Dacă există erori în articol stau și mă întreb dacă și restul este greșit. În cadrul capitolului “ Sau atac economic la SUA” se face o confuzie: în ambele tipuri de zăcăminte petrolul/gazele sînt “îmbibate” – ca să folosesc exprimarea autorului – în masa rocii. Zăcămintele clasice nu sînt “sub formă de pungă de lichid conținută de roci impermeabile” ci fluidul se află în porii rocilor ca și-n cazul zăcămintelor neconvenționale; rocile cu hidrocarburi se numesc roci rezervor iar roca impermeabilă menționată de autor este cea care împiedică fluidele să plece de acolo :) . Singura diferență între cele 2 tipuri de zăcăminte (și nu de tipuri de petrol, acesta e la fel) este permeabilitatea rocii rezervor. În primul caz permeabilitatea permite exploatarea hidrocarburilor, în al doilea caz, cu permeabilitatea aproape zero, fluidele nu curg liber din roca rezervor. Pentru a exploata zăcămintele cu hidrocarburi “de șist” este necesară creșterea permeabilității rocii, și aceasta se face prin fracturare.

  4. Nick spune:

    Petrolul la final de drume inseamna MAd MAx. Petrolul nu are substitut in densitatea de energie si pentru anumite utilizari in industrie (masele plastice, solventi etc). Actualul context economic trebuie bine inteles inainte de a da verdicte bombastice. Datoria globala creste in toate tarile iar prabusirea sistemului de credit ne-ar putea arunca in haos. Companiile din oil and gas au dificultati economice iar faptul ca producatorii reduc CAPEX inseamna ca nu se mai investeste in prospectiuni. Daca nu se mai investeste in prospectiuni e ca si cum astazi am incepe sa inchidem scolile, sperand ca vom avea populatie educata in viitor…de unde ?……
    Studiati va rog urmatorii termeni si dupa aia reveniti cu un alt articol. “Energy trap” “Energy return on Investment” “Energy density” “Peak oil”….si pentru final Gail Tverberg….desi recunosc ca trebuie nervi tari ca sa vezi adevarul in fata…

    • Aurelius spune:

      Multumesc pentru pointerul la Gail Tverberg.

    • Gamma spune:

      E fantastic cat de grea pare a fi analiza pe termen lung pentru unii . In 2008 exista un deficit de productie infim de 500mbpd care a dus pretul in statosfera . Pretul a dus la investitii foarte mari in diverse pietre seci ce inainte nu ar fi meritat atentia … investitii care au dus la productia de azi care suprapusa peste problemele economice ale lumii face sa existe o supraproductie de 2 mbpd (la o productie de 90) . La pretul de azi investitiile acestea nu se justifica , aceasta productie va dispare si ne vom intoarce la productia si preturile din 2008 … peste inca 7 ani ..?! . 2001 , 2008, 2015 ,2021 – de fiecare data mai rau atat in sus cat si in jos .

      • Gamma spune:

        http://www.artberman.com/wp-content/uploads/Chart_Prod-Cons-2003-2015_WTI-CPI-Price-3-April-2015.jpg

        O imagine face cat 1000 cuvinte . Se pare ca deficitul de productie era insa ceva mai mare in 2008 desi la nivel oficial “piata era alimentata adecvat”

        • Nick spune:

          Petrolul neconventional este scump si dificil de extras. Omenirea are nevoie de resurse usor de obtinut pentru a putea mentine actualul nivel al civilizatiei. Exista o spirala a datoriei care creste accelerat, si care face ca resursele financiare disponibile pentru a cumpara energia sa scada din ce in ce mai mult. De aici si presiunea pe pret, care va falimenta in final producatorii si industria orizontala Singura resursa care poate salva civilizatia este fisiunea nucleara cu rectori rapizi, omenirea nu va fi salvata de surse cu densitate scazuta de energie (eolian, fotovoltaic) ci de resurse care pot asigura energie fara fluctuatii, sigura si abundenta. Raspunsul este nuclearul. restul sunt pe terminate, odata ce devine mai scump sa le extragi decat cu cat poti sa le vinzi.

  5. profesoru spune:

    Ciudat. Articolul e bun, dar nu şi titlul-concluzie. Nu cred că petrolul e la final de drum, mai ales acum, când s-a ieftinit. Ce spun saudiţii e praf în ochi. Poate că spun asta pentru a mai îndulci pastila pentru americani, cărora le falimenteză firmele axate pe extracţia de shale oil.

    • victor L spune:

      Induiosator faptul ca se mai gasesc si milosi care sa le plinga de mila americanilor :P
      Sau sinteti subtil ironic?

      • profesoru spune:

        Râzi ca sfecla.
        “Falimentele și insolvențele micilor producători de petrol din SUA se țin lanț. Și problema nu sunt doar sutele de mii de locuri de muncă pierdute, ci și faptul că expunerea sistemului bancar american pe piața energiei este de peste 190 miliarde dolari în credite cu mari șanse să nu mai fie recuperate niciodată. Iar peste 55% din aceste credite au fost acordate extracțiilor de tip shale oil ” – ceartă-te cu autorul, nu cu mine.

      • Profesoru spune:

        Ceartă-te cu autorul, nu cu mine:
        “lovitura dată tehnologiilor neconvenționale este una aproape fatală. Falimentele și insolvențele micilor producători de petrol din SUA se țin lanț. Și problema nu sunt doar sutele de mii de locuri de muncă pierdute, ci și faptul că expunerea sistemului bancar american pe piața energiei este de peste 190 miliarde dolari în credite cu mari șanse să nu mai fie recuperate niciodată. Iar peste 55% din aceste credite au fost acordate extracțiilor de tip shale oil”
        Sau articolele ţi se par grele, şi te limitezi să citeşti comentariile?

        • victor L spune:

          Daca @ profesoru, ba @ Profesoru, invata dupa manuale gresite, vai de elevii sai :P
          Ai luat citatele autorului ca “litera de Evanghelie”, dar nu sint.

          • profesoru spune:

            Am repetat postarea deoarece eşti genul de om căruia trebuie să i se spună de (cel puţin) două ori ca să priceapă o dată.
            Deci, pentru a treia oară (?!): ceartă-te cu autorul, nu cu mine.

  6. Valentin Bivolescu spune:

    Exceptional articol, bine scris, felicitari. Inca nu vad de ce vorbiti insa de apusul petrolului cand chiar in primul “capitol” recunoasteti ca ar mai fi de 3-4 ori mai mult petrol inmagazinat in shale-oil decat petrolul clasic. Practic pare a fi abia inceputul petrolului …

    • Nautilus spune:

      Un proverb care circula pe vremea când se prezicea sfârşitul petrolului din motive de Peak Oil zicea cam aşa: nici epoca de piatră nu s-a terminat când s-au terminat pietrele, ci atunci când aufost înlocuite de altceva şi n-a mai avut nimeni nevoie de ele, au rămas să se împiedice lumea de ele pe jos…

  7. stefan spune:

    Castigul unor relatii economice (si politice) cu Rusia nu exista !

    Rusia nu este (si nu va fi!) o tara de incredere!
    Nu poti avea un parteneriat politic si economic avantajos cu o tara care nu este de incredere in conditiile in care exista un dezechilibru puternic de forte intre tine si partenerul tau.

    Rusia este o tara mare si (inca)puternica. Istoria a aratat ca o relatie economica si politica cu Rusia nu poate fi angajata fara riscuri de securitate, mai ales pentru statele mici. Daca privim la exemplul Georgiei si al Moldovei (blocarea importurilor de vin, fructe, tot felul de alte restrictii impuse unilateral si subiectiv de catre Rusia) vom vedea ca relatii economice mai stranse cu Rusia inseamna, de fapt, sa fi mereu sub santajul politico-economic al Rusiei. Relatia Rusiei cu Ucraina este un alt exemplu. De fapt, intreaga istorie a Rusiei – din timpurile imperiale, ori socialiste ori “democrato-capitaliste” – este un exemplu incontestabil al riscului la care te expui avand relatii politico-economice cu Imperiul de la Est.

    Atunci cand politic nu te supui intereselor Rusiei, vei fi santajat economic fara sa se tina seama de niciun fel de principii sau reguli. Ori asta se traduce, evident, prin pierderi economice. Se poate obtine un castig economic aparent in relatia cu Rusia doar in schimbul satisfacerii intereselor politice ale Moscovei. Care sunt consecintele acestor interese imperialiste ale Moscovei? Istoria ne da cel mai bun raspuns: subjugare politica si economica, crime, furturi, rusificare fortata, inapoiere economica. Dovezile pot fi vazute in absolut toate tarile si natiunile cazute la un moment dat sub influenta Rusiei si a eternului ei comportament Imperial.
    Acestea sunt fapte reale, dovedite nu interpretari istorice (vezi efectele influentei rusesti in Polonia, Romania, Ungaria, Cehia, Caucaz, Orientul indepartat, etc). Mai nou, Crimea. Sunt fapte si actiuni actuale, prezente, nu imaginare (Moldova, Ucraina, Georgia, Insulele Kurile, etc).

    Prin urmare, calculand castigul total, pe termen lung, al unor relatii economice cu Rusia vom vedea ca el nu exista.
    Acestea fiind conditiile reale oferite de Rusia partenerilor sai, putem intelege de ce a avea relatii economice reduse cu Rusia iti ofera cel putin un avantaj: influenta si santajul Moscovei vor fi reduse.
    Pentru statele mari, puternice (SUA, Germania, Franta, UK, etc.) o relatie economica cu Rusia nu prezinta aceleasi riscuri ca pentru un stat mic care, in plus, se aflat si intr-o zona considerata de Rusia ca fiind zona ei exclusiva de interes si influenta.

    Sistarea de către Rusia a legăturii cu Stația Spațială Internațională ar fi fost o decizie careia SUA sau Marea Britania i-ar fi putut gasi un raspuns adecvat, atat politic cat si economic. Mai devreme sau mai tarziu s-ar fi gasit o alternativa la varianta ruseasca. Pierderile ar fi fost, foarte probabil, relativ egale de ambele parti. Pe de alta parte, blocarea impoturilor de vin si fructe din Moldova au cauzat pierderi uriase partii moldovene. Fara ajutorul Uniunii Europene (atat cat a fost el!) Moldova ar fi suferit si mai mult. Disproportia económica (si política) ditre Moldova si Rusia, au facut ca pierderile rusesti in acest caz sa fie zero. Analiza poate continua la fel in toate celelalte exemple.

    In acest context, declaratiile unor politicieni romani sau analisti care incearca sa ne convinga de avantajele relatiilor economice sau de “prietenie” cu Rusia (ori cu d-ul Putin), dovedesc fie ignoranta (naivitate), fie crasa nemernicie.

    • Mihai Alexandru Craciun Mihai Alexandru Craciun spune:

      @stefan, reciti un cliseu contrazis de realitate. Faptul ca-l reciti apasat, nu-ti da dreptate. Occidentul colaboreaza strans si castiga bani din relatia cu Rusia. fara sa treaca la comunism. Romania in schimb nu, pentru ca are convingeri rusofobe de genul celor exprimate de tine. Daca vrei sa argumentezi un punct de vedere, esti binevenit sa prezinti date statistice si istorice care sa-ti sustina punctul de vedere, nu cu semne de exclamare. De exemplu deomstreaza cu cifre ca Franta, Austria sau Olanda (trei exemple la intamplare) pierd bani din relatia cu Rusia.

      • stefan spune:

        @Mihai Alexandru Craciun
        Se pare ca nu ai citit cu atentie ceea ce am scris; sau nu am fost clar , sau nu ai dorit sa intelegi. Am sa repet, in speranta sincera ca esti de buna credinta:

        Pentru STATELE MARI, puternice (SUA, Germania, Franta, UK, etc.) o relatie economica cu Rusia NU prezinta aceleasi riscuri ca pentru un stat mic cum este Romania, Moldova, Georgia, etc. . Istoria a aratat ca o relatie economica si politica cu Rusia nu poate fi angajata fara riscuri de securitate, mai ales pentru STATELE MICI.

        Atunci cand politic nu te supui intereselor Rusiei, vei fi santajat economic fara sa se tina seama de niciun fel de PRINCIPII sau REGULI INTERNATIONALE DE COMERT. Ori asta se traduce, evident, prin pierderi economice. Pentru a tara mica se poate obtine un castig economic aparent in relatia cu Rusia doar in schimbul satisfacerii intereselor politice ale Moscovei.

        Sistarea de către Rusia a legăturii cu Stația Spațială Internațională ar fi fost o decizie careia SUA sau Marea Britania i-ar fi putut gasi un raspuns adecvat, atat politic cat si economic. Mai devreme sau mai tarziu s-ar fi gasit o alternativa la varianta ruseasca. Pierderile ar fi fost, foarte probabil, relativ egale pentru ambele parti.

        Pe de alta parte, blocarea impoturilor de vin si fructe din Moldova (o tara foarte mica-politic si economic- in raport cu Rusia) au cauzat pierderi uriase partii moldovene. Fara ajutorul Uniunii Europene (atat cat a fost el!) Moldova ar fi suferit si mai mult. Disproportia económica (si política) ditre Moldova si Rusia, au facut ca pierderile rusesti in acest caz sa fie zero. Santajul la care Rusia supune partenerii comerciali pentru a obtine avantaje politice functioneaza cu usurinta DOAR cand este vorba de tari mult mai slabe decat ea, adica tari cum sunt Romania, Moldova, Georgia etc.

        Acestea sunt fapte reale, sunt dovedide de realitatea prezenta si istorica. Mai este nevoie de dovada ca Rusia a blocat importurile de vin si de fructe din Moldova? Se indoieste cineva ca aceasta actiune a fost determinata de interese politice? Ridicarea pretului la gaze pentru Ucraina dupa fuga lui Viktor Yanukovych este o realitate sau nu? Haide sa-i intrebam pe ucrainieni, pe moldoveni, pe georgieni, si pe multi alti (romanii, polonezii, lituanienii, etc) daca toate astea sunt CLISEE sau REALITATE? Haide sa-i intrebam pe moldoveni, ucrainieni, etc daca PIERDERILE ECONOMICE suferite in urma santajul Rusiei este un CLISEU!

        Atunci cand politic nu te supui intereselor Rusiei, vei fi santajat economic fara sa se tina seama de niciun fel de principii sau reguli. Ori asta se traduce, pentru un stat mic in raport cu Rusia, prin pierderi economice.
        Doar cine nu vrea sau cine nu poate sa inteleaga – fie este prea ticalos, fie este un visator/naiv/ignorant – va neaga REALITATEA ruseasca!

        • stefan spune:

          Erata: … sa-i intrebam pe moldoveni, ucrainieni, etc daca pierde-rea economica suferita in urma santajul Rusiei este un CLISEU!

      • abc spune:

        Etapa spaţială comună cu Rusia este una temporară.

        SpaceX , Blue Origin sunt prezentul datorită impulsului, bilionarilor Bezos Amazon si Musk Paypal Musk de altfel e şi în spatele noilor tehnologii din transport.(Tesla -automobil, Hyperlapse-tren) şi stocare a energiei Ca să nu mai menţionăm tehnologiile DARPA.

        Dinastiei saudiene are de ce să se teamă.

        Noile tehnologii îşi fac încetul locul pe piaţă.
        Cel puţin în Nord-America automobilul electric devine o realitate, este o cerinţă din partea consumatoriilor precum şi o luare de conştiinţă privind ecologia. Tesla Model 3 e un succes chiar înainte de a fi fabricat.Să nu uităm modele hybride, apoi Nissan Versa, Chevrolet Volt, Bolt….Quantos în Europa, Porsche Cayenne electrique…etc oferta se difersifica în Europa…

        Foarte recent noile standarde de construcţii impun în zone din Nord America o priză specială pentru alimentarea cu curent a maşinilor cu baterie. Este un semnal că în fine, guvernele au realizat că mare parte din banii contribuabilior lor era extorcată spre regimuri nedemocratice autoritare.

        Regimul Arabiei Saudite realizează că nu prea departe dacă nu-şi diversifică ecnonomia şi nu îmbunătăţesc tehnologiile de filtrare a apei sărate, vor cumpăra resursa de apă.Clima va deveni extrem de nefavorabilă în regiunea respectivă, temperaturi extreme…iar climatizoarele…nu pot îmblânzi clima.

        În plus cu un pic de bussines intelligence, fondul lor magnific poate fi deturnat în derizoriu sau în profitul altor actori statali şi economici.

        Nu e o situaţie prea bună pentru ei, se orientează contra trend în privinţa tratării drepturilor omului şi lumea e sensibilă la chestiuni de acest gen, mai ales consumatorii.

        În plus, cheltuielile majore sociale interne ale regimului saudian nu vor mai putea fi menţinute la acelaşi nivel în scenariul previzibil de schimbare a structurii de cheltuieli ai consumatorilor occidentali.

        Da, au investiţii în imobiliarele nord-americane, porturi etc…dar e riscant pentru ei
        . Nu le pot controla fizic la o adică, în afara graniţelor…Statele pot oricând impune un mijloc de control a zonelor sau activităţilor respective.

        .

  8. Bogdan-Mircea spune:

    Interesant, din acest articol putem deduce o concluzie exact pe dos decat cea din articolele d-lui Constantin Crânganu , ma intreb unde este adevarul pana la urma, mai ales ca ambii autori scriu articole foarte pertinente de obicei .

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      2016/04/25 la 18:58 | În răspuns la Bogdan-Mircea.

      …din acest articol putem deduce o concluzie exact pe dos decat cea din articolele d-lui Constantin Crânganu , ma intreb unde este adevarul pana la urma, mai ales ca ambii autori scriu articole foarte pertinente de obicei .

      Vă mulțumesc că ați făcut trimitere la articolele mele de pe Contributors, dar comparația cu autorul de față nu mă onorează, ba din contra.

      Când cineva scrie despre „zăcămintele clasice de petrol, sub formă de pungă de lichid conținută de roci impermeabile”, detectorul meu de non-sensuri (aka gogorițe) trece pe alarma roșie: autorul a tradus după ureche, de pe Wikipedia probabil, „contained by impermeable rocks” (etanșată de roci impermeabile) prin „conținută de roci impermeabile”!!!

      Vedeți mai sus comentariul meu despre alte gogorițe aflate în articol.

      Rămân la și insist pe ideea că astfel de articole (despre petrol, gaze, fracturare hidraulică etc.) trebuie scrise de profesioniști reali, cu o vastă experiență de specialitate, cu publicații temeinice despre subiectul abordat.

      Am crezut (sperat) că vremea păreriștilor – harnici absolvenți ai „celebrelor” universități Wikipedia, Google sau YouTube – a trecut. Dar se pare că m-am înșelat.

      • Mihai Alexandru Craciun Mihai Alexandru Craciun spune:

        Domnule Cranganu, nu va cunosc si nici nu sunt familiarizat cu articolele dumneavoastra. Prin urmare nu stiu in ce puncte, dar inteleg ca articolul meu intra in contradictie cu opinii ale dumneavoastra. Probabil destul de puternic, de vreme ce atacurile dumneavoastra sunt atat de inveninate la adresa cuiva pe care nu-l cunoasteti.

        Ceea ce nu va onoreaza nu este alaturarea cu mine, ci pumnul pe care incercati sa-l puneti in gura cuiva care are alta opinie. Ma surprinde ca acest “taci tu, ca numai eu stiu adevarul” a infestat pana si o platforma precum Contributors, care ar trebui sa fie un loc eminamente de dezbatere de idei, intr-o societate in care oricum se dezbat numai persoane. Si ceea ce e si mai dezamagitor, este ca aceasta atitudine de autosuficienta vine tocmai de la singurii in masura sa puna dialogul deasupra orgoliului. Nu stiu daca realizati ce ar fi fost stiinta si tehnica de astazi, daca de ea s-ar fi preocupat doar cei “autorizati” sa aiba opinii si idei in domenii precum fizica, chimia, ori varii tehnologii cotidiene.

        Nu, domnule Cranganu, capacitatea de analiza nu este proprietatea “specialistilor” – notiune altfel obsesiv regasita in Romania, nu altundeva – ci a tututor, pentru ca toti gandim. Odata ce avem datele primare furnizate de oamenii de specialitate, prelucrarea si interconectarea datelor e chiar mai usor de facut de cei din afara domeniului. Tocmai pentru ca “specialistii” sunt adesea mult prea ancorati in propria paradigma, de care se tem ca se va schimba si brusc ei nu vor mai avea valoarea de “specialist”.

        Numai ca adevaratii oameni de specialitate se bucura sa le explice tuturor bland si in cuvinte simple chiar si cele mai complicate secrete ale celor mai inalte domenii tehnice si stiintifice. Pentru ca si cele mai ingenioase solutii din cele mai inalt calificate domenii sunt in fapt doar solutii simple si logice atunci cand ai suficiente informatii.

        Aroganta lui “doar eu ma pricep si restul trebuie sa taca”, imi pare rau, dar este specifica celor insuficient de siguri pe propria calificare. In dezbaterile de opinii nu exista ierarhii, ci doar oameni cu mai multe sau mai putine argumente, functie de propria experienta si de propria documentare. Iar daca sirul lor este suficient de logic, nu diploma de la piept, ci insiruirea argumentelor va castiga confruntarea ideilor.

        Personal sunt onorat de orice asociere cu orice om care gandeste, mai ales cu cineva cu care sunt in dezacord. Pentru ca din contradictie am ocazia sa-mi rafinez propriile opinii si sa invat lucruri noi. Ideile bune sunt cele care trec testul criticilor celor din jur, nu cele izvorate din calificare. Va recomand cu drag cartea “A technique for getting ideas” de James Young. http://www.advancedhiring.com/portals/0/docs/a%20technique%20for%20getting%20ideas%20-%20james%20wood%20young.pdf

        Revenind la articol, n-am nici un dubiu ca prima care va nega apropierea de final a industriei petrolului va fi industria petrolului. Asta nu inseamna ca industria petrolului nu va muri intr-o zi atunci cand vor exista alternative viabile. Care sunt deja prefigurate. Asa cum foarte bine a punctat Nautilus, “nici epoca de piatra nu s-a terminat cand s-au terminat pietrele”.

        Va doresc o zi frumoasa si mai multa intelepciune.

        • r2 spune:

          Nu ratati ocazia sa cititi articolele domnului Cranganu, sunt in general foarte bune. Pe de alta parte uneori si dansul isi depaseste cu mult domeniul de specializare, lucru pe care personal in consider binevenit. Regret faptul ca dansul a considerat necesar sa va atace in termini atat de categorici. Nu cred ca era necesar. Cat timp autorii contributors isi prezinta in mod corect cv-ul si domeniile de specializare, cred ca poate fi lasat la latitudinea cititorilor sa acorde mai mult sau mai putin credit unui autor sau altuia. Nu e frumos cand se aduc acuze atat de grave, cu nume si prenume, pentru atat de putin. Nu de alta, dar ne furati noua, forumistilor anonimi, obiectul muncii! :)

      • George Coman spune:

        Impreciziile tehnice ale autorului nu afecteaza deloc, in cazul acestui articol, analiza economica din text.

        Reactia dvs. dovedeste ca modelul de monopolizare a discursului din spatiul public romanesc patentat de Alina Mungiu naste pui vii, ca sa spun asa.

        Off topic: Mai sus pe acest site e un articol despre reforma Invatamantului in RO. Pai daca un om de calitatea dvs., profesionist respectat in Occident, isi apara cu dintii domeniul de specialitate in fata unor “intrusi”, ce pretentie sa mai avem de la zecile de mii de mici dinozauri (sindicalisti) care se opun reformei din Invatamantul romanesc?

        Toate cele bune!

      • Bogdan-Mircea spune:

        Pentru mine ambii autori sunt la fel de valorosi, atat d-l Cranganu cat si d-l Craciun, articolele lor sunt printre cele mai bune pe care le-am citit pe contributors si de obicei foarte bine argumentate, fiecare cu domeniul lui bineinteles, unul cu petrolul si americanii si celalalt cu autrostrazile si romanii .
        Am citit si partea a doua a articolului d-lui Craciun pe biziday, dar tot imi este greu sa cred ceea ce spune autorul .
        In conditiile in care transportul este practic dependent de combustibili fosili, cum ar putea sa se mentina economia mondiala la acelasi nivel fara petrol ?
        Bateriile electrice desi sunt cool (vezi Tesla), nu sunt o alternativa atata timp cat nu se descopera vreo tehnologie care sa le faca cel putin de 3 ori mai eficiente decat sunt acum, hidrogenul necesita curent electric ieftin si ecologic ca sa fie viabil, iar transportul in comun o fi el eficient in orase nu zic, dar de exemplu eu in Germania de 3 ani nu am mers niciodata cu trenul nicaieri ptr ca este mult prea scump. cu autobuzul o singura data cand am platit 5 !!! euro ptr 15 km . Sa nu mai spun de intarzierile DB si grevele nesfarsite .
        Intr-adevar intr-o tara ca Japonia China trenurile sunt foarte eficiente, dar probabil ca nu se poate aplica aceasta regula peste tot . Bineinteles fara urma de echivoc, intr-o metropola unde exista transport in comun rapid eficient si ieftin, chiar nu are sens sa stai in trafic .

  9. Jimmy spune:

    Desi pare interesant, ceva nu e bine in articolul asta.

    Conform datelor statistice PIB-ul URSS in ’89 era de 2,6 trilioane, SUA – 5,2 raport 1/2, azi avem Rusia 1,2 trilioane, SUA 17 trilioane, raport 1/15. Cam ati ajuns la concluzia ca economia Rusiei de azi e net superioara economiei URSS care era, totusi, a doua economie a lumii?

    Crimeea a fost anexata de rusi in 1783, deci a fost in componenta Rusiei 171 ani, sute de ani cum afirmati in articol pare destul de exagerat.

  10. vasile spune:

    am o carte -sfarsitul petrolului- saptamana financiara- sfarsitul este aproape, dar acum citesc ca mai e petrol mult. va rog corelati datele despre petrol din fiecare tara exportatoare si scrieti articole.

  11. Ion Cetate spune:

    Daca speculatiile politice (no offense!) par logice, concluzia la care ajungeti (“epoca post-petrol”) este in mod categoric insuficient argumentata. Ar trebui sa astept continuarea analizei dvs., dar nu pot sa nu observ ca, in fapt, singurul dvs. argument il constituie acel plan al Arabiei Saudite (in faza pre-incipienta si acesta) de a isi translata macro-economia spre “industrie si tehnologie”…
    Este cert ca economia si civilizatia mondiala vor ajunge intr-o epoca “post-petrol”, dar asta se va petrece atunci cand titeiul si gazele naturale vor tinde spre preturi prohibite. Deocamdata, cert este ca avem de-a face cu un pret scazut si cu o etapa de supra-productie, chiar daca ne place sau nu!
    Sunt de acord ca aceasta etapa este una conjuncturala (desi dureaza deja de 20 de luni si, conform pesimistilor, va mai dura inca cel putin vreo 2 ani) sau, foarte probabil, dictata mai degraba de ratiuni politice decat de ratiuni comercial-economice. Dar este prematur sa discutam de o epoca post petrol! Asa cum, de altfel, ati afirmat, suntem o lume a plasticului! Suntem o lume in care automobilele, avioanele, elicopterele, vapoarele sunt, in proportie covarsitoare, dependente de procesarea hidrocarburilor extrase din subsol! Cand se va petrece si mai ales cat credeti ca va dura acel shift major catre alte surse (electricitate / energie nucleara / etc.)? Eu, unul, recunosc, nu am un asemenea raspuns, atata vreme cat stiu ca inca exista in subsol enorme rezerve de hidrocarburi, iar regiuni intinse din Africa sau Asia inca nu au fost deloc sau aproape deloc investigate!

  12. Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

    Și pe mine m-a intrigat contradicția dintre titlu și conținut. Dar un fapt rămîne: reorientarea Arabiei Saudite. Și atunci ?

    Am fost de-a dreptul uimit cînd faimosul Skunk Works de la Lockheed a prezentat-promis acel high-beta fusion reactor pentru un viitor foarte apropiat – știam că cele mai sofisticate laboratoare din lume (impulsionate de state) se căznesc cu problema fuziunii controlate de zeci de ani. Se laudă Lockheed ? Nu se laudă ? Oricît de sceptic aș fi îmi este greu să cred că o companie de asemenea calibru aruncă găluști.

    Și dacă saudiții chiar iau în serios această formidabilă străpungere ? Adică sînt foarte bine informați ?

  13. Cosmin MS spune:

    Ce are titlu cu articolul nu stiu, ne va fi explicat in partea a doua? Adica noi ne imbuibam in petrol, si dumneata spui acelasi lucru?

  14. Mihai Alexandru Craciun Mihai Alexandru Craciun spune:

    @vasile, datele sunt foarte corelate. Rezervele mondiale de petrol depasesc cu mult nevoile actualte, iar avansul descoperirilor de noi zacaminte e continuu. Ai in linkuri sursele statistice.

  15. Antipropagandistul spune:

    La prima vedere articolul pare incoerent, prost documentat si slab argumentat. Dar este doar o senzatie, deoarece nu viitorul petrolului il preocupa pe autor.

    Scopul articolului este injectarea in constiinta publicului a catorva clisee utilizate intens de propaganda rusa. Subiectul petrului a fost utilizat doar ca vehicul, mediu de transmitere.

    Cliseele sunt urmatoarele:
    1. “… i-a făcut pe mulți analiști consacrați să susțină teoria că prăbușirea prețului petrolului este un atac economic al SUA împotriva Rusiei”- Acesti “analisti consacrati” sunt in special propagandisti rusi cu acte in regula. Aceasta este intr-adevar teoria de baza vehiculata in Rusia de catre organele de propaganda. Nu am vazut niciun analist occidental, cat de cat serios, care sa sustina o asemenea teorie. Invocarea “analitilor consacrati” fara a da vreo referinta este o tehnica clasica de manipulare.

    2. “Uniunea Europeană nu dorește o apropiere reală a Ucrainei” – un cliseu care, daca este indelung repetat, poate avea succes. Ma intreb de cine si de ce a fost propus Acordul de Asociere. Poate a europenii se plictiseau si s-au apucat de redactat documente fara avea vreun scop si vreo dorinta? Oare un referendum cu prezenta scazuta, pe un subiect neclar, cu o agenda total diferita de Ucraina, tinut intr-o tara de dimensiuni modeste indica faptul ca UE nu doreste o apropiere a Ucrainei? In UE nu exista unanimitate din simplul motiv ca este o democratie si Olanda nu e UE.

    3. “… nimeni nu a contestat în mod real dreptul Rusiei asupra Crimeei” – aberatie mai mare nu am auzit nici la rusi, a caror propaganda o urmaresc permanent. E un cliseu prea grotesc, dar frazele ulterioare incearca sa-l mai spoiasca.
    “Căci Crimeea este un teritoriu istoric rusesc…”
    Crimeea a fost de sute de ani parte integrantă din Rusiei. Iar acest fapt n-a fost contestat niciodată de nici un oficial european sau american.” – O pirueta de logica. Ce nu a fost contestat? Ca a facut parte din Imperiul Rus sau URSS? Cum sa contesti un adevar istoric? Si ce legatura are aceasta apartenenta cu situatia juridica din prezent? Polonia a fost si ea timp de secole parte a Imperiului Rus, inseamna asta ca Federatia Rusa are toate drepturile sa invadeze Polonia? Dacia a fost si ea parte a Imperiului Roman, sa ne supunem Italiei? Sau poate Vaticanului?

    “De altfel chiar în această săptămână s-au reluat reuniunile NATO-Rusia, fără ca situația din Crimeea, adică exact ceea ce a dus la sistarea acestor reuniuni, să se schimbe în vreun fel.” – lipsa de logica este evidenta, precum si exagerarea faptelor. Trebuie sa ne asteptam ca o intrunire de negociatori sa puna capat ocupatiei rusesti? Se poate deduce oare din asta ca NATO recunoaste pretentiile Rusiei asupra Crimeei, cand chiar Secretarul General al NATO a sustinut explicit contrariul?

    4. Si cel mai periculos cliseu “Românie rusofobă”. E un cliseu propagandistic rusesc intens vehiculat si atribuit foarte multor popoare. Sa fie clar, Romania NU este rusofoba. Romanii nu ii urasc pe rusi, nu le doresc raul, nu doresc sa le ocupe teritoriul, nu doresc sa-i inrobeasca, nu doresc sa-i alunge din tara. Nu am auzit niciodata despre vreun proiect de deportare sau exterminare a rusilor lipoveni sau de impiedicarea rusilor de oriunde sa vina in romania ca turisti sau chiar ca imigranti. Nici macar Ucraina de azi nu este rusofoba, nici Moldova si nici alte tari. Eticheta de “rusofob”, in propaganda rusa, o precede pe cea de “fascist”. Iar poporul etichetat ca fascist inceteaza sa mai fie considerat uman de catre propagandisti.

    Acuzatia de rusofobie adusa romanilor in acest articol este criminala. E la fel de criminala ca si acuzatia de fascizm adusa moldovenilor sau ucrainenilor de catre aceiasi propaganda rusa. Asemenea acuzatii dezumanizeaza poporul vizat.

    • Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

      Felicitări ! M-ați limpezit, deși nu dădusem prea mare importanță articolului tocmai din cauza logicii amăgitoare (îl citisem deja pe blogul lui Moise Guran). După cum am arătat mai sus tot ce m-a interesat este FAPTUL că Arabia Saudită își propune ce-și propune. Și astfel am scăpat din vedere celelalte șmecherii.

      Încă odată felicitări – în haosul actual (întreținut cu grijă, dar și specific românesc) de asemenea punctări avem nevoie.

    • stefan spune:

      Foarte buna observatia!
      Intr-adevar, dincolo de analiza asupra viitorului petrolului, articolul include in mod EVIDENT “clisee utilizate intens de propaganda rusa.”

    • Serban spune:

      @Antipropagandistul
      Perfect de acord cu argumentele, si eu am avut tresariri la aceste pasaje.

      Ma uitam in plus la comentariul lui @stefan, care argumenteaza corect ca. pentru o tara mica, apropierea economica de un colos cu principii dubioase si comportament agresiv este periculoasa din punct de vedere politic/existential. Raspunsul autorului e bizar – cum ca Franta, Austria sau Olanda nu au pierdut economic din asta. Ca si in celelalte derapaje, o oarecare aparenta logica. Doar ca, in cazul acestora trei, Rusia nu a apasat pedala constringerilor, ca in cazul republicii Moldova. In primul rind pentru ca nu a avut interesul si/sau potentza sa o faca. Potentialele retorsiuni din partea acestor state ar fi costat cam mult, dat fiind ca ele exporta in Rusia in buna masura produse de nivel tehnologic ridicat, cit si servicii bancare, nu mere si vin. In plus, toate cele trei sint mult mai departe decit aria de interes imediat a Rusiei (fostele state satelite).
      Ba chiar, daca nu ma inseala memoria, in cazul Olandei Rusia a interzis la un moment dat importul de flori (nu stiu daca mai e in vigoare). Ceea ce se cheama evident o pierdere economica pentru Olanda, nu?
      Ca atere argumentele rusofile par destul de stravezii. Citeam cu mai multa placere articolele pe teme legate de transporturi.

    • victor L spune:

      Recomand comentariul dvoastra si pentru @profesoru, @ Profesoru :P
      E gratuit. Si poate intelege ceva.

    • Marius spune:

      Am citit si eu articolul prima data pe site-ul biziday si am ramas extreme de derutat. Am si postat un comentariu in care spuneam ca “Analiza pare interesanta si pare documentata dar…”

      Multumesc @ antipropagandistul, mi-ati confirmat ca instinctul meu inca functioneaza.

      • Mihai Alexandru Craciun Mihai Alexandru Craciun spune:

        Zic sa nu uitam banii din Rusia, ca tata a fost cel putin comunist si ca pe bunicul il chema de fapt Craciunovici. Si ceva cu tancurile sovietice din 1946 si cu Ana Pauker. Ah, nemaivorbind ca am fost si comandant de detasament la pionieri.

        • stefan spune:

          Domnule Mihai Alexandru Craciun in ceea ce priveste viitorul petrolului poate aveti dreptate, nu stiu… vom vedea…in viitor.

          Un lucru insa este evident, folositi pe parcursul articolului dvs, cateva clisee utilizate de propaganda rusa. Au fost evidentiate foarte clar de @Antipropagandistul (Crimea, Românie rusofobă,etc).

          Nu stiu care sunt opiniile sau interesele dvs legate de Rusia si nici nu conteaza. Cum nu conteaza nici opiniile politice ale tatalui dvs sau numele dvs. Eu, de exemplu, am anumite simpatii de stanga. Insa, indiferent de opiniile mele politice, voi alege fara sovaiala capitalismul salbatic american in defavoarea imperialismul salbatic rusesc. Pentru ca in relatia cu Rusia nu despre comunism este vorba. Nici pe timpul URSS nu a fost vorba despre comunism ci doar despre eternul imperialism rusesc.

          In relatia cu Rusia nu comunismul este problema ci lipsa de CREDIBILITATE a Rusiei ca partener comercial si politic. Pentru Rusia nu conteaza (si niciodata nu au contat) regulile si princiipile internationale (exemple: chestiunea tezaurului, a retragerii armatei a 14-a din Moldova, embargoul asupra fructelor si vinului, etc. etc. etc). Pentru Rusia conteaza DOAR principiul celui mai puternic. De aceea o tara puternica ca SUA, Franta, UK, etc. poate face afaceri cu Rusia. O tara mica insa, pe termen lung, va pierde intotdeauna.

          Poata ca sunteti o persoana de buna credinta. Insa, faptul ca luati in deradere acest subiect, ca faceti bascalie, ca incercati sa fiti ironic, ca vorbiti cu cinism de tancurile rusesti care au sfartecat Romania ori de Ana Pauker, lasa impresia ca doriti sa duceti in derizoriu problema ruseasca (care, repet, este legata de lipsa de credibilitate a Rusiei nu de comunism).
          Cu alte cuvinte, manipulati.
          In mod evident, cu interés sau fara interes, cu voie sau fara voie, faceti propaganda ruseasca (pro imperialista ruseasca).

  16. Vlad spune:

    O perspectiva interesanta si bine argumentata … Mi-a placut tonul echilibrat al autorului atat in ce priveste articolul cat si in interactiunea cu participantii la discutie.

  17. Cinicul spune:

    Indiferemt de controversele legate de titlul articolului, autorul a atins un problema serioasa.
    Arabia Saudita e intr-o criza serioasa si pentru prima data se pare ca sauditii vor sa faca altceva decat a-si ascunde capul sub nisip.
    Sauditii au avut doua deficite bugetare record care au erodat din grasimea adunata in fondurile puse deoparte pentru viitor. Diversificarea dorita a economiei e un deziderat ploclamat de multe ori pana acum si practic nu s-a intamplat mai nimic. Nu cred ca va fi altfel si cu noul plan economic anuntat.
    Totusi un tabu pare ca a fost ridicat. Sauditii vor oferi vize pe termn lung milioanelor de straini care lucreaza in tara si care trimit mai toti banii castigati in tarile de origine. Se estimeaza ca aproximativ 1/3 din locuitorii Arabiei Saudita sunt muncitori straini. Daca macar unei parti din acesti muncitori i se va permite sa stea pe termen lung in regat si sa-si aduca familia, atat compozitia etnica cat si cultura locala vor fi modificate, posibil pozitiv.
    O alta schimbare cu potential de schimbare majora: favorizarea angajarii femeilor in munca.

  18. Arhimede Popescu spune:

    Nu au trecut decat 2 zile de cand a fost publicat acest articol si pretul petrolului a sarit deja de la 40 la 47 dolari pe baril. Asa ca mai usor cu pianul pe scari.

    Mereu apar destepti care explica ei marea schema a universului. Unul era patriciu care parca spunea ca are el toate informatiile si barilul o sa ajunga 200 de dolari. Uite cat de grozav a fost, in loc sa ajunga la 200 a ajuns la 28 anul asta.

    Acum apar alti grozavi care sustin ca petrolul este istorie, ca nu prea mai avem nevoie de el. Si daca o sa vedem barilul de petrol prin octombrie la 70 de dolari, ce mai ziceti domnule??

    Decat sa ne dam grozavi si sa explicam ce va face Arabia Saudita mai bine ne-am uita mai punctual, mai concret ca cea mai mare firma romaneasca, Petrom, a avut in 2012 o cifra de afaceri de 19,5 miliarde de lei si ca si-a bugetat pentru 2016 numai vreo 10,7 miliarde de lei si un profit aproape cat cel al unei firme de apartament. Deci, dispar niste bani de la buget, dar salariile medicilor si ale profesorilor au ramas majorate cu 25% fata de anul trecut. Cand o sa ne vina nota de plata si cand o sa creasca impozitele? Lasati arabia saudita, ca ei se descurca.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihai Alexandru Craciun


Mihai Alexandru Craciun

Mihai Alexandru Craciun este fondatorul comunitatii online si al asociatiei "Construim Romania". Absolvent al Facultatii de Automatizari si Calculatoare din cadrul Politehnicii Buc... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)