joi, martie 28, 2024

Cum distruge guvernul parcurile industriale – sau ce v-ar fi spus opoziţia în campanie, dacă ar fi existat

In timp ce lumea era prinsă cu campania şi asa-zisele exit-poll-uri (sau pool-uri, cum pronunţă doamna Udrea, mai obişnuita probabil cu ultimele) nu s-a mai observat ce prostii face guvernul. De exemplu, cum a semnat certificatul de deces al parcurilor industriale în care s-au investit zeci de milioane de euro încă pe vremea PHARE

EXIT POOL cu sondori de opinie

E încă devreme pentru concluzii definitive după această rundă de vot. E clar însă că ne-am văicărit cu toţii degeaba despre absenteismul poporului la urne: prezenţa, deşi nu grozavă, e ceva mai bună decât acum cinci ani; la fel şi calitatea candidaţilor pe liste. Cu alte cuvinte, am avut zeci de ore de talk show şi hectare de articole prăpădite degeaba, pe teme false. Inclusiv tema chemărilor la boicot electoral, care a mâncat multora nervii în ultima săptămână, şi iată cu ce impact: vreo 50 de oameni adunaţi duminică la Universitate, la seminar pe iarbă verde; şi nişte voturi anulate care, după cum v-am spus dinainte, vor fi revendicate, cu temei sau nu, de strategii PSD (vezi aici). Una peste alta, halal palmă etică dată clasei politice.

In general dominanta acestui scrutin a fost autogolul, care pare să devină arma de preferinţă în politica românească. Şi-a dat autogol coaliţia de guvernare, ce include şi Antenele, aruncându-l în joc pe orgoliosul actor Mircea Diaconu ca să faulteze PNL-ul. Numai că omul a faultat în stânga şi în dreapta cu atât succes încât a luat mult mai multe voturi decât era prevăzut în schema Ponta-Voiculescu, nu doar de la PNL ci probabil şi de la PSD. Atâr fi putut foarte bine să-şi bage consoarta în Parlamentul European, ca şi la teatrul pe care l-a condus, solicitând acolo în amfiteatru o canapea dublă, ceva. In fond, dacă am avut campanie pentru Ponta & nevasta şi pentru Crin & nevasta, de ce n-am fi avut şi o mică listă Diaconu & nevasta, ar fi scandalizat pe cineva?

Şi-au mai dat autogol, din nou, sondorii de opinie de partid şi de stat, care au dat o marjă de câştig primului clasat pe care maşinăria administrativă coordonată de dl Dragnea n-a mai putut-o valorifica în teren, rămânând într-un mare ofsaid. De unde se vede că oricât s-ar da ei acum zmei, anchetele DNA de la referendum au cam speriat atât activimea locală care gestionează găleata, uleiul şi urnele, cât şi o parte din baronetul local, care nu mai vrea să-şi pună pielea la saramură chiar oricum şi pentru orice. E grăitoare în acest sens enervarea premierului care s-a zborşit la ei, zice-se, în noaptea de după vot: deci eu mă bat pentru dosarele voastre, dar voi nu vă mai bateţi pentru cei 40% ai mei, da? Acum, desigur, vor urma explicaţiile din partea sociologilor de partid, care se vor strădui să ne convingă că există motive obiective, tehnice şi perfect acceptabile pentru care sondajele lor dau în mod regulat abateri doar în avantajul PSD-USL, cu o distanţă de câteva marje de eroare.

Dar marele euro-autogol – autogolazzo, am putea spune – şi l-au dat desigur partidele de opoziţie. Incepând cu PNL, care încă nu poate să explice raţional activiştilor săi din teritoriu de ce a ieşit dintr-o superalianţă de guvernare care ar fi câştigat toate alegerile de anul ăsta chiar dacă stătea acasă şi nu investea un leu în campanii. Şi terminând cu puzderia de liste care s-au revendicat de dreapta şi care au reuşit marea performanţă ca, după doi ani de guvernare Ponta, presăraţi cu gafe majore, să nu poată lua, puşi cap la cap, nici un procent în plus faţă de 2012. E ceva ca după doi ani totuşi economic dificili, dominaţi de călcatul în străchini, opoziţia pare mai erodată decât guvernul, fiind în plus şi fragmentată. Chiar dacă ar face acum un pact de cooperare pe un program comun, cine-i crede că după improbabila alungare a PSD de la guvernare nu încep iar să-şi scoată ochii?

Cum ar fi arătat o opoziţie care ar fi renunţat la infantilisme, s-ar fi aliniat sub un lider credibil şi ar fi început să tamponeze serios guvernul aşa, de pe la jumătatea lei 2013, cu teme reale? Cu ce i-ar fi putut da în cap premierului? Ar fi început exploatând eşecul reformei administrative încercate în două rânduri: regionalizarea în prima parte de an; şi “judeţizarea” apărută spre sfârşitul său, ca plan B. In loc de asta, singura idee a unui grup de parlamentari ameţiţi a fost să propună hodoronc tronc o iniţiativă de desfiinţare a unui număr de primării rurale – cale sigură de a ajunge, chiar în opoziţie fiind, cel mai impopular partid român.

Apoi, în campania la euro-parlamentare, ar fi trebuit ca opoziţia să creeze sentimentul de panică şi urgenţă legat de fondurile europene, unde situaţia este dezastruoasă: în cei şapte ani bugetari încheiaţi (2007-13) noi am cheltuit puţin peste o treime din bani (34%); mai avem mai puţin de doi ani ca să rezolvăm restul, ceea ce este practic imposibil. Se vor decomisiona câteva miliarde bune de euro care puteau intra în ţară, iar dacă vom mai folosi vreodată expresia (oarecum stalinistă) de “sabotarea economiei naţionale”, nu cred că există exemplu mai bun decât acesta. Situaţia nu datează de ieri sau de azi, însă dacă o catastrofă se produce pe mandatul tău, asta e, răspunzi.

Cadastrul neterminat după atâta vreme – şi eşecul guvernului de a produce un plan rezonabil, prin care să nu transpară imediat portiţele de clientelizare, cu care să convingă Bruxelles-ul să finanţeze masiv această urgenţă – ar fi trebuit să fie un alt băţ de bătut cuvernul după ceafă. Cu alte cuvinte, aşa mândri că suntem români cum ne ştim, n-am reuşit niciodată să ne măsurăm cu precizie teritoriul naţional. Nu ştim, oricât de paradoxal ar părea, cât de mare e România pe dinăuntru.

Şi mai exploziv, datoriile la bănci ale persoanelor fizice, sute de mii ca număr, despre care avea tot sensul să discutăm într-o campanie pentru Bruxelles, ar fi fost o armă letală în mâna unei opoziţii coerente şi cu aplomb. Desigur că guvernul şi BNR au avut tot interesul să pună batista pe ţambal, însă ce motiv a avut opoziţia s-o facă, din moment ce de această temă atârnau câteva sute de mii de voturi bune? Nu trebuie musai ca soluţia propusă să fie una radicală sau populistă, ca a lui Orban în Ungaria, însă cum poţi să ignori pur şi simplu cea mai presantă grijă a atâtor compatrioţi, lăsând să-şi facă imagine pe spinarea lor doar câţiva avocaţi fără scrupule, în goană după brand-building şi comisioane?

Şi ca să încheiem en fanfare, o eventuală opoziţie informată şi atentă n-ar fi ratat distrugerea prostească a parcurilor industriale din România, aproape din năbăgare de seamă, care numai măsură pro-locuri de muncă nu este, după ce ani de zile în ele s-au băgat resurse (inclusiv fonduri UE) şi reclamă pentru a atrage investitorii. Prin aplicarea legii celebrei taxe pe stâlp s-a ajuns la următoarea aberaţie: un investitor căruia i s-a promis în parc un regim avantajos ajunge să plătească impozit special pe clădiri 1.5%; însă dacă ar fi făcut investiţia oriunde în altă parte, ar fi plătit doar 1% impozit pe proprietăţi. Cu alte cuvinte, s-a răsturnat peste noapte, fără vreun anunţ prealabil şi fără să aibe aerul că cineva a băgat de seamă, întregul regim al unor antreprenori mici şi medii, într-o perioadă în care toată lumea plânge după investiţii şi joburi. Plus, cum multe din aceste parcuri funcţionale se află în Ardeal şi în vestul ţării, tema ar fi avut şi o interesantă dimensiune regională.

Ar fi avut, dacă ar fi existat o opoziţie care să observe lucrurile astea.

Text aparut in prima varianta in Revista 22

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Ca să poată face opoziție, niște oameni ar trebui să aibă niște idei clare despre ce vor să facă. Astfel încât dezbaterile să evolueze firesc: ”uite cum credem noi că trebuie procedat în chestiunea x, guvernul greșește procedând altfel”.

    Asemenea idei clare nu există în România, taxarea furibundă a orice este singura filozofie politică.

  2. Regionalizarea de care vorbiți e foarte bine că nu s-a mai făcut.
    Motivele pentru care e o ideie proastă sunt multiple (enumăr doar câteva):
    1. contribuie și mai mult la feudalizarea regiunii cu un control și mai mic din de la centru (ex: imaginează-ți că Dragnea e anchetat de procuratura din Alexandria)

    2. favorizează corupția pentru proiecte/țepele așa zise „strategice”: e mult mai ieftin (și scandalul e mult mai mic) să „cumperi” reprezentanții în regiune decât pe ăia centrali (vezi cazul RMGC – șefii din Alba au fost cumpărați de 10 ani fără ca presa/populația să crâcnească. Când s-a ajuns la nivel național – protestele au fost muuuult mai ample)

    3. vor contribui la o polarizare și mai mare între centrul regiunii și periferie. Centrul va avea tot interesul să toace banii „acasă” și nu spre periferie (oare câți bani se vor aloca să zicem de Cluj spre Maramureș?)

    4. după ultimele evenimente regionale (ideile de federalizare a Ucrainei) cred că e limpede pentru fiecare că regionalizarea/federalizarea se face doar în ideea slăbirii (sau de ce nu) chiar a dezmembrării unui stat.

    • Regionalizarea este necesară, România are realmente nevoie de subdiviziuni administrative de ordinul a 2-3 milioane de locuitori. Controlul de la centru e mai eficient asupra a 8 sau 10 regiuni, decât asupra a 40 de județe.

      Actualmente, birocrația din administrație face ca totul să se desfășoare foarte lent, pentru că există un control de la centru asupra unor lucruri care n-au niciun motiv să fie controlate de la centru.

  3. Autorul propune un sumar de analize politice si economice, care crede ca ar fi putut fi ,,caii de bataie” ai Opozitiei, contra guvernului Ponta.
    Aparent ar exista un temei in acest sens, insa intrind in profunzimea (economica si organizatorica a) lucrurilor, situatia este (putin) altfel.
    1.Semnificatia politica si electorala (profunda) a alegerii actorului M. Diaconu ma depaseste, neavind ,,expertiza” in domeniu, iar analiza celorlalte lucruri emunerate de autor, o fac prin prisma (determinanta) a economicului, care mi se pare a fi unica viziune realista, de abordare si evaluare, a necesitatii sau oportunitatii tuturor demersurilor si deciziilor Guvernului.
    2.In ce priveste regionalizarea, am exprimat un ,,punct de vedere”, la dezbaterea organizata in nov. 2012, de ,,Academia de Advocacy” Timisoara, existent pe Google-Net, la numele meu.
    Reiau aici, doar ideea ca :,,Romania este nepregatita pentru un proces de regionalizare, d.p.d.v. politic, ideologic, stiintific, economic, financiar, organizatoric, etc”.
    Politic nu exista un consens politic national, ca pentru integrarea in UE sau NATO, ideologic,nu exista o tematica ideologica economica a dezvoltarii nationale si locale, stiintific nu exista studii nationale comparative privind modelul de regionalizare, potrivit Romaniei (si elementele care sa-l impuna), economic nu exista studii de impact sau de evaluare a oportunitatii unei regionalizari de un anumit model, economic, ,,proiectul de dezvoltare economica” propus n-a fost evaluat si asumat de Guvern (incit sa se contureze principiile/tehnicile economice si institutionale ale regionalizarii), financiar nu exista evaluarea costurilor si avantajelor noii regionalizari comparativ cu actuala organizare, organizatoric nu exista institutii capabile sa realizeze un proiect de regionalizare,sa implementeze proiectul si apoi sa-l monitorizeze in timp real, pentru a-i aduce corectivele necesare, functie de abateri cu efecte negative ori parazitare, etc.
    Regionalizarea a fost o incercare de ,,proiect politic” (voluntarist), cu scop pur politic/adminstrativ – acela de a transfera raspunderea (si protestele/grevele ) de la centru/Bucuresti, in teritoriu/zona regionala – pentru stagnare, saracia generala si nemultumirile legate de ea.
    Regionalizarea este o schimbare majora, complexa si costisitoare, care nu poate fi destinata sa raspunda numai unui simplu transfer de raspundere pentru dezastrul economic si social national de la Centru, catre regiune/zona administrativa. Ratiunea si justificarea ei este, ca ,,rascrucii istorice”, care este integrarea in UE, sa i se raspunda cu intreg ansamblul de proiecte si schimbari necesare accelerarii dezvoltarii economice si sociale – schimbare a carei ,,parte” trebuie sa fie (la timpul ptrivit), o noua organizare regionala a dezvoltarii, in paralel cu cea nationala!
    Baza (tehnica si informationala) obligatorie unei viziuni si demers de schimbare ,,regionala” este un proiect postintegrare de dezvoltare economica, singurul care poate propune si defini elementele si componentele politice, economice, financiare, institutionale, organizatorice, etc. necesare constructiei proiectului regionalizarii.
    In concluzie, fara un proiect de dezvoltare economica si industriala, regionalizarea nu are baza ,,formatoare economic” si succes politic, deoarece inainte de toate, zona ,,regionala/locala”, trebuie pregatita din toate punctele de vedere, ca zona-centru de dezvoltare activa si independenta, capabila sa se articuleze prin PROIECTUL NATIONAL DE DEZVOLTARE, cu intreaga economie nationala.
    In orasele si centrele de judet nu se constata acea ,,efervescenta” a dezvoltarii economice, care sa fi ,,radiat” catre margini/periferiile adminstrative si comunale, asa ca ce poate aduce nou sau pozitiv, o noua regionalizare, fata de actuala ,,regionalizare” si judete?
    3.Un proiect national de dezvoltare economica ramine conditia absoluta a dezvoltarii economice in actuala structura economica-administrativa, astfel ca ,,vremea regionalizarii” va veni numai din momentul in care fiecare zona va atinge nivelul (economic/standard) ,,planificat” de dezvoltare,conform proiectului.
    Numai cind actuala impartire regionala/locala nu va mai ,,raspunde” nevoilor cresterii economice si devine frina pentru stadiul urmator de dezvoltare, devine oportuna o alta ,,regionalizare”.
    Daca (maine) Guvernul (de ,,uniune nationala”) ar adopa ,,proiectul de reconstructie economica si industriala”, iar implementarea si corectivele ar dura (cca.) 2 ani, atunci procesul de regionalizare pe un alt model economic/administrativ, ar deveni oportun de abia peste 5-7 ani!Adica nu acum si nu poate fi vorba de ,,ratarea” acestui proiect…

  4. – continuare –
    4.Tema datoriilor persoanelor fizice si firmelor la banci, ca urmare a caderii economice de dupa 2009, era o tema discutabila in campanie electorala, numai in jurul unui ,,proiect de reconstructie economica si industriala”, care sa determine aparitia masiva de noi intreprinderi si locuri de munca, cu salarii si venituri in plus,din care sa poata fi platite datoriile.
    In lipsa acestui proiect – pe care l-am propus personal d-lul Razvan Ungureanu ca tema de campanie (dar fara succes) – discutia DREPTEI asupra datoriilor era lipsita de orice suport economic si programatic, capabil sa sustina o dezbatere politica si sa o rezolve.
    5.Distrugerea parcurilor industriale nu apartine PSD, ci tuturor partidelor si guvernarilor, care drept imitatie a parcurilor industriale din Polonia si Cehia, au initiat aceasta forma de dezvoltare economica mult prea tirziu, ea fiind la noi, mai mult ,,o forma fara fond”.In tarile citate, parcurile industriale au avut functia de a revitaliza si moderniza industria existenta, prin oferta de spatiu de productie, consultanta economica si de afaceri, centre de specialitate tehnologica IT, ETC. ,concentrate in aceste parcuri, dupa 1989.
    Cu exceptia parcului industrial de la Cluj si spre deosebire de situatia din Romania, in Polonia sau Cehia, parcurile industriale au fost organizare imediat dupa 1989. Aceasta initiativa economica salutara, a venit mult prea tirziu in Romania, adica dupa ce industria nationala disparuse, ori era in colaps tehnologic si financiar.Ea nici n-a fost sustinuta, de o clasa politica, pornita strict pe coruptie si sifonarea averii industriale.
    Astazi, in Romania crearea de parcuri industriale sau clustere, inseamna incercari economice utopice sau inutile, ele avind ca oportunitate anii 1992-93, cind industria nationala era in picioare.
    Mai mult ca atit, simpla creare de parcuri industriale in zonele in care industria chiar aflata in agonie, n-a disparut cu totul, presupune mult mai mult, decit oferta unei locatii, fara ca serviciile adiacente sa fie gratuite, suportate de stat, fara ca multe, multe alte conditii necesare succesului unor afaceri initiate de ,,incepatori” in parcurile industriale, sa aiba viata lunga.Discutia asupra vietii sau ,,mortii” parcurilor industriale, se impleteste explicativ (ca o placa stricata,repetitiva, dar necesara), de aceeasi lipsa de viziune si demers programatic, care a dezintegrat industrial Romania.Astazi, fara reconstructie economica si industriala, care sa articuleze economic, financiar, organizatoric, legislativ, etc. parcurile industriale inca ramase, face ca toate actiunile economce punctuale, de orice natura, cum sint si ,,parcurile industriale”, sa se afle intr-n desert economic, financiar si organizatoric, care in final le produce decesul.Analiza evolutiei parcurilor industriale comparativ cu cerintele si rigorile domeniului acesta(special) de accelerare a dezvoltarii industriale, necesita o paginatie imensa, inexistenta pentru un simplu comentariu.
    6.Conditiile economice si lipsa de competitivitate economica, blocheaza afacerile pe bani ue, la fel cum inchid usa in fata investitorilor straini.
    Nu mai prezint aceasta situatie, considerind util, ca in cazul in care, exista posibilitatea financiara si organizatorica, sa fie initiat un al treilea portal, incit Contributor sa ramina de ,,politica si economie politica, ,,Curs de Guvernare”, de ,,politica economica”, iar noul portal, de ,,economie aplicata”, in care specialistii sa prezinte viziuni, tehnici, instrumente, solutii, proiecte, etc. ,,aplicate si operatioale”, care sa fie dezbatute si preluate de Guverne, in masura in care sint fezabile si operationale.
    Probabil ca propunerea este exagerata, dar este vizibil, ca in Romania nu exista un astfel de ,,spatiu economic”, consacrat exclusiv ,,problematicii dezvoltarii” si solutiilor acesteia.Astfel, problematica dezvoltarii, ramine la fel de marginala pentru economisti si persoanele preocupate de economie, ca si pentru clasa politica, care nu are la dispozitie, decit un ,,desert teoretic si aplicat” in materia dezvoltarii economice.De unde atunci, politici nationale si locale, de dezvoltare economica si industriala?

  5. Intr-adevar, nimeni nu stie si nici nu vrea sa stie cat masoara exact ROMANIA pe interior si multi mor de grija altora de amoru artei
    (ca sa para ceea ce nu sunt! adica, civilizati, democratici si prosperi occi dentishti – sophistiCat da BUcurESTI)

    Pentru unii e scuzabi, ca tzarani ai tzarii romanesti, si ai cartierelor Primaverii eterne, Cringashi, Berceni, Drumul Taberei (ghici a cui tabara?)… caci detin STATUL pe care-l apara NATO si repara UE fiind foarte slab de Constitutie (pe care calca toti „cetatenii” tzarii romanesti).

    Se poate si o Giganiada versiunea secolului 21!
    (in mod evident tzarm, tzara, tzarina, tzar fac parte din aceeasi familie cu tarim si teHeran, nu cu zeitatea latina TERRA)

  6. „Plus, cum multe din aceste parcuri funcţionale se află în Ardeal şi în vestul ţării, tema ar fi avut şi o interesantă dimensiune regională.”

    Ce chestie ca ati observat asta! Bravo!
    Ce chestie ca nimeni nu a folosit-o in campanie!!!

    Nu m-as astepta ca PSD sa o foloseasca, dar partide ca PDL ca totusi obtine un scor bun in Transilvania de ce nu o face? PNTCD pe care i-am mai auzit cu regionalizare de ce nu o face? Sunt de fapt intrebari retorice… Ramanem un stat socialist ca structura si ca mentalitate, guvernarile de dreapta au fost doar erori de hazard d.p.m.v; ma plictisesc de moarte resuscitarile astea fortate ale dreptei…

  7. excelent articol, ca de obicei, domnule Ionita.
    atata timp cat micro-partidele noastre de asa-zisa opozitie
    sunt preocupate sa se faulteze intre ele,
    Ponta are asigurata calea spre Cotroceni.
    chiar si cu cele 37% de acum, pentru ca daca se iese din primul tur
    cu Ponta la 37% si 2-3 candidati ai opozitiei pe la 10-15% fiecare,
    partiduletele mici, inclusiv UDMR, vor vira la stanga in turul doi,
    preferand o alianta la putere in locul opozitiei.

  8. Vad ca infierati aici, in exclusivitate, opozitia. Dar domniile voastre, mass-media ce ati facut in acest timp? Ati arartat fraierilor care va citesc si va privesc, macar a zecea parte din bilele negre ale realizarilor marete USL-iste? Ati luminat vreun ametit captiv manipularii comuniste, cum stau lucrurile cu adevarat? V-ati multumit sa redati show-urile ce au avut ca protagonisti pe politicienii nostri, multumindu-va doar ca aveti priza la citittori si privitori. Vreti sa faceti presa de calitate? Atunci incercati sa scoateti din bezna rosie, macar 20% din votanti!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro