joi, martie 28, 2024

Populismul e mai rău decât corupția

Vă spune asta un om care le-a văzut pe amândouă în acțiune. Da, populismul distruge mai repede și mai sigur fibra morală și sistemul valoric al unei societăți, decât toate practicile de deturnare a banilor publici. Împotriva corupției există remedii, împotriva populismului, nu.

Populismul și corupția au ceva în comun: afectează dramatic libertatea economică a indivizilor. Populismul, spre exemplu, îl poate face pe cetățean dependent de stat, îi reduce sensibil sentimentul de responsabilitate individuală (un om lipsit de responsabilitate nu este un om liber), îl aruncă într-o spirală a dezamăgirii din care nu poate ieși decât prin fantasmele autoritarismului (moment în care își va pierde și libertățile politice). Corupția distorsionează, la rândul ei, piețele și competiția liberă, plasând individul într-un mecanism înrobitor, din care nu poate acționa decât dacă respectă ”regulile sclaviei”. Mai târziu sau mai devreme, individul care acceptă practicile corupte va sfârși prin a admite că libertatea lui depinde exclusiv de gradul de complicitate cu sistemul corupt.

Cu corupția se poate trăi. Banii circulă în societate. În fond, banii din corupție acoperă, în multe situații, costurile subfinanțării, ale unei absențe cronice sau ale unei urgențe. Ai medici prost plătiți, ei vor pretinde să fie mai bine plătiți direct de către beneficiarii care plătesc asigurări modice. Ai autostrăzi scumpe? Plătești și costurile lipsei cronice de autostrăzi. În final, vei decide că e mai important să ai autostrada, decât banii care ajung în buzunarele politicienilor care au încheiat contractele. Vrei să-ți rezolvi o problemă cu funcționarul? Pentru tine e mai important să-ți rezolvi problema decât banii de peșcheș.

Nu vreau să legitimez corupția. Vreau doar să spun că ea are și funcții economice pozitive: ”unge” mecanisme, umple goluri, acoperă costuri ascunse. Dar indivizii nu sunt liberi. Potențialul economic este valorificat minimal și, mai devreme sau mai târziu, corupția sistemică erodează instituțiile democrației și pieței libere.

Din fericire, cu corupția se poate lupta. Un sistem judiciar puternic, independent de forțele politice și de interesele de afaceri, poate descuraja masiv practicile corupte. Evident, nu va putea eradica corupția în întregul ei. Pentru asta e nevoie și de o cultura a transparenței, credința în câteva valori fundamentale (libertatea, fiind una dintre ele), reacția cetățenilor la inechitate, sancțiunea prin vot etc.

Populismul este un monstru mult mai periculos în democrațiile moderne. În primul rând, pentru că se camuflează în ”binele public”, apelează la valori fundamentale și pare că le servește.  Nu-i așa că trebuie să mărim pensiile cu 50%, să fim solidari cu cei care au  muncit și au plătit o viață contribuțiile? Nu-i așa că salariile profesorilor trebuie mărite cu 50%, întrucât a fost categoria cea mai vitregită în anii tranziției și prestează acea muncă cu cea mai înaltă valoare socială? Nu-i așa că statul trebuie să plătească despăgubiri bieților cetățeni care au depus banii la FNI, fiind înșelați cu complicitatea unor politicieni și instituții bancare ale statului? Nu-i așa că cei care nu-și mai pot plăti creditele în franci elvețieni trebuie ajutați de stat ca să nu-și piardă casele sau garanțiile ipotecare? Ce vină au ei că a crescut rata de schimb CHF-EURO? Nu-i așa că trebuie să găsim o formă de solidaritate? Să punem un curs fix, ”mai decent”, la care plătesc ratele, chiar dacă banca pierde bani, că, până la urmă, e responsabilitatea bancherilor veroși, care i-au ademenit și acum i-au adus în sapă de lemn. Sau să suporte statul diferența de curs, pentru că statul trebuie să își ajute cetățenii în nevoie.

Pentru populiști, formule precum ”plătește statul”, ”să-i ajutăm pe cei în nevoie”, ”să fim solidari” sunt golite de conținut, dar au efectul magic al obținerii sprijinului majoritar. Te opui? Înseamnă că nu vrei să-i ajuți, că nu ești solidar, că ești lipsit de compasiune, că ai interese ascunse. După ce își justifică moral discursul sau acțiunea, populistul are nevoie de o acoperire practică a generozității sale: e ”statul” atotputernic, ”bugetul”- un fel de corn al abundenței sau e bancherul fără scrupule, bogații care au prea mult și nu vor să împartă cu ceilalți. Dacă e nevoie îți aduce și argumente juridice sau precedente: avem o directivă europeană, s-a mai întâmplat și în alte țări.

Cine se poate lupta cu acest val de bunăvoință? Cine poate să îl contrazică pe domnul sau doamna Populism că sute de mii de oameni, milioane de oameni au nevoie de sprijin, de ajutor, de bani mai mulți?

Spirala populismului alimentează periculos acest monstru uriaș, dar vag și difuz, insidios pentru că apelează la mase în numele unor valori sociale superioare. Nimeni nu se va opune. Toți politicienii, de la stânga la dreapta, nu doar că vor aproba tacit, dar vor sări cu propuneri și mai generoase. Să nu le dăm doar 50%, să le dăm 100%. Începe competiția populiștilor, goana nebună după voturi, furia de a nu rămâne în plan secund în corul binefăcătorilor neamului.

Ziarele și televiziunile le vor sprijini inițiativele. Cum ar putea să își ostilizeze audiența? Cum ar putea să își supere patronii politici? Cum să se pună împotriva consensului general, cum să nu fie parte a orgiei mistice din jurul Binelui Colectiv.

Unde duce populismul?

Primul efect al inițiativelor populiste este deschiderea ”cutiei cu bunătățuri”, semnul că ”este de unde da”. Vin și medicii, și poștașii, și cei care au luat credite în euro, și cei care au jucat la Caritas, vin toți cei care se simt nedreptățiți, care simt că au nevoie de ajutor, căci –nu-i așa?- e momentul solidarității, e timpul răscumpărărilor. Acum domnul sau doamna Populist rămâne perplex. Nu se aștepta la asta. Nu știe cum să justifice de ce unora, da și altora, ba. Se bâlbâie, prima reacție e să spună: ”da, să se dea la toți”, pe urmă i se atrage atenția că nu mai sunt bani, că trebuie să ia de la alții. Nu mai știe de unde să ia. Bugetul e secătuit, țapii ispășitori au fost jumuliți și epuizați.

Al doilea efect este că întreaga societate se transformă într-o turmă de oameni lipsiți de responsabilitate individuală. ”Ai văzut că i-au despăgubit pe ăia de la FNI? Eh, așa ne vor despăgubi și pe noi.” Va mai ține cineva cont de avertismente? Va mai calcula cineva riscul în acțiunile economice individuale? Nu, pentru că țara e condusă de niște populiști, care au nevoie de voturi. Important e să fim cât mai mulți iresponsabili. Important e să nu fim singuri, pentru că nimeni n-are nevoie de un singur vot. Dacă vezi mulți oameni că se inghesuie să facă o prostie sau ceva nebunesc, ideea e să nu stai deoparte, ideea e să participi, nu de altceva, dar mai târziu, tu, cel calculat, vei plăti pentru ei. Și de ce să plătești tu pentru cineva, când cineva poate să plătească pentru tine?

Și aici ajungem la al treilea efect. Populismul produce cea mai perversă formă de solidaritate – solidaritatea cu ”chilipirgiii” – și ucide orice urmă de responsabilitate individuală. Ca să supraviețuiești, trebuie să te refugiezi în spiritul de turmă, ca să nu fii prădat de stat, trebuie să te transformi tu însuți în prădător. În fapt, populismul distruge orice formă de solidaritate autentică.

Al patrulea efect este proliferarea escrocilor. Dacă poți să faci oferte de nerefuzat, dacă poți să vinzi o iluzie unui număr cât mai mare de oameni, atunci chiar te poți îmbogăți, fără să ai mustrări de conștiință. Pentru că populiștii vor interveni prompt să stingă incendiul, vor băga mâna în largul buzunar al bugetului să le dea păcăliților câștig de cauză.

Al cincilea efect este subminarea pe termen lung a contractelor. Nu mai contează cum ne-am înțeles, dacă ulterior stabilim că unii au avut prea mult de pierdut din înțelegere. Dacă riscurile sunt plătite disproporționat, în virtutea forței numărului care aduce voturi, atunci nimeni, niciodată, nu-și va mai asuma vreun risc.

Al șaselea efect este spirala dezamăgirilor și neîncrederii. Ceea ce pare o soluție salvatoare, miraculoasă, se va dovedi, mai târziu sau mai devreme, o păcăleală. Ceea ce ai câștigat azi, ți se va lua peste un an, cu ambele mâini. Cum ”salvatori” vor exista tot timpul, finalul nu poate fi decât tragic: neîncrederea în democrație, în economia de piață, în libertate va conduce la nevoia de autoritarism.

Pentru români e important să nu uite prin ce au trecut. Populiștii au aruncat România în criză după 2008. Nu ei, propriu-zis. Criza ar fi venit oricum, dar nu ne-ar fi găsit atât de nepregătiți. Cu deficit structural uriaș la fondul de pensii, cu cheltuieli bugetare împovărătoare pentru un aparat birocratic supradimensionat. Cine a plătit pentru asta? Am plătit cu toții: reducerea salariilor cu 25% în sectorul bugetar, produse mai scumpe prin creșterea TVA, disponibilizări. Poate spune cineva acum, în 2015, că a avut de câștigat cu adevărat din populismul dezlănțuit din perioada 2007-2008?

Distribuie acest articol

37 COMENTARII

  1. Just. Daca francul s-ar fi devalorizat, cei cu credite in franci ar fi dat o parte din bani statului? Nu.
    Castigul ar fi fost doar al lor, dar au pretentia ca pierderea sa o suporte statul!

      • asta inseamna ca au dat inapoi in anii astia catre stat/alti platitori de impozite diferenta dintre rata mai mica datorata cursului artificial mentinut prea jos si rata pe care ar fi trebuit sa o plateasca daca cursul ar fi fost liber ?

        • Nu inseamna asta. Inseamna ca daca ai de dat 100 de CHF cuiva ii cumperi (sa zicem) azi cu 100 de lei si maine cu 200 si ca deci creditorul tau catiga dublu dupa urma banului pe care ti l-a dat adica el ti-a dat pretul a 100 de pani acum un timp si primeste azi un pret pentru 200 de pani adica mult peste orice dobanda rationala. E mai clar?

          • PS.Daca cursul era liber atunci desigur ca fiecare facea ce credea si dorea si suporta ce suporta. Nu poti amesteca principii de economie de piata cu mercuriale impuse politic sau prin intelegeri in afara jocului pietei libere.

  2. Ati uitat ceva : populismul celor de la putere, decizii luate cu ochii pe sondajele de opinie si incapacitatea conducatorilor de-a -si asuma deciziile corecte chiar daca pentru moment nepopulare, de ” a inota impotriva curentului”, astea sunt, cred eu, cele mai nefaste consecinte ale populismului pentru romani. Asta pe fondul unor evenimente electorale mult prea frecvente (dispersate, ca s-ar putea „aduna”) si a unei propagande electorale mincinoase, menite sa deruteze electoratul naiv (o !, cat de numeros).

    • Populismul este focosul pus sa detoneze bomba prostiei sociale. Cel care a identificat primul, in mod public si explicit, pericolul ca bomba aceasta sa fie arma agatata la centura politicianului roman a fost Emil Boc.

  3. Fiti fara grija baieti ! O sa-mi platesc singur creditul in CHF fara ajutorul vostru ,Cand Romania s-a imprumutat 20 mld pt.a ajuta bancile nici unul din voi nu s-a mai revoltat ! Dar a fost un ajutor ” political correct ” ,,,,,,,,

    • Daca tot vrem sa fim corecti, s-a imprumutat pentru ca aveam un deficit bugetar imens… s-a imprumutat pentru ca in 2009 guvernul PDL-PSD nu a reusit sa intoarca masurile populiste ale guvernului Tariceanu din 2007-2008.. cand cheltuielile bugetare per total s-au triplat in 24 de luni..

      • Sa fim corecti pana la capat.Cum iti explici ca cea mai mare banca din Romania la o valoare a euriborului de 5,dobanda afisata la sediul bancii este 8.9.La o valoare a euriborului 1,dobanda afisata la sediul bancii este 8.76?Banca ne spune ca dobanda afisata la sediul bancii nu a scazut cand euriborul s-a diminuat pentru ca a crescut riscul de tara (adica eu platesc si riscul de tara).Bun, sunt de acord si cu asta dar cand riscul de tara a scazut,valoarea euriborul a ramas mica…dobanda a ramas la aceeasi valoare adica de 8.76.Probabil ca a aparut un alt risc ca nu mai inteleg nimic.Inca ceva,in contract nu sunt stipulate aceste costuri pentru ca este secret bancar. Nu cerem ajutor de la stat si mergem in instante (de 4 ani ne tot plimbam) si ce credeti ca se intampla? In 2012 CAB ne spune sa ne asumam ce am semnat adica sa fim de acord cu secretul bancar si sa platim,ICCJ spune ca CAB nu a judecat corect.cab trebuie sa judece pe legea 193/2000,in 2014 CAB da aceeasi sentinta ca in 2012…In aceasta perioada,eu imi respect contractul si platesc o dobanda impusa de banca dupa formule matematice descoperite de ei,mai vine si statul si imi ia 25% din „cauza populismului”.Intre timp cand banca isi mareste dobanda, fara logica, si statul ia din venit,fara sa o intereseze ce cheltuieli am,eu devin „un credit neperformant” si executat,nu?Prin urmare unde am gresit? Ca am semnat un contract preformulat cu o dobanda impusa de banca dupa o formula secreta si tot eu am „incultura financiara”?Dar banca nu trebuia sa respecte legea?Ca sa nu spun ca daca esti executat, ca sa faci contestatie, trebuie sa achiti o taxa in functie de suma contestata adica la 50000 euro,taxa este 2000 euro si logic ar fi ca executarea sa fie oprita „din oficiu” pana la finalizarea procesului,nu? Pe banca nu o intereseaza acest lucru si executa garantia.Sunt eu protejata de cineva?Sau trebuie sa achit taxe si atat?Inca ceva…cheltuielile de judecata sunt date de instanta „in solidar” adica unul plateste pentru toti (asa cum nu dorim sa plateasca statul pentru cei cu credite in CHF). Desi este un proces colectiv,ICCJ spune ca trebuie judecat fiecare dosar implicit si cheltuielile.Unde mai spunem ca „plata in solidar” reprezinta o exceptie ci nu o regula si, in general, se achita in solidar atunci cand faci o fapta ilicita.Ce fapta ilicita am facut noi?Nu am dreptul sa dau in judecata banca?Ptiu drace cum se interpreteaza legea in tara asta…in functie de interes…

  4. Dumneavoastră, dacă înțeleg eu bine, sugerați că populismul pleacă dintr-o anumită zonă a societății, aceeași indiferent de propunerea sau propunerile populiste „concrete“. Nu vă pot contrazice :)

  5. pai populismul nu este altceva decat coruptie!
    Coruptia in sensul clasic e coruperea celui puternic de catre cel slab, populismul e coruperea celui slab de catre cel puternic. Ambele sunt forme de coruptie!

  6. De aceasta data, sunt total de acord cu domnul Lazaroiu.
    Cand si-au luat creditele in franci elvetieni, „bietii oameni” isi radeau in barba de fraierii care luau credite in EUR sau RON.
    Contractele de credit sunt perfect legale, nu pot sa acuz debitorii de prostie, dar in lumea capitalista exista deopotriva si castiguri si pierderi. Aici le-a iesit pe rosu.
    Conversia creditelor in lei la orice curs mai mic decat cel actual poate produce bancilor o pierdere pe care nu vor dori sa o suporte iar acoperirea acesteia de la bugetul statului ar fi cea mai mare magarie.

  7. A fost nevoie de un TB pentru ca Ro sa inteleaga ca drumul spre prosperitate incepe cu stoparea furtului (prin sustinerea ANI, DNA, Macovei, Morar, Kovesi). Acelasi TB a aratat si urmatorul pas: educatia (..”dottore”). Lipsa educatiei economice este principala cauza in acest caz. O circumstanta agravanta azi este excluderea singurului reper solid din arena politica a Ro, de unde si miscarile de gaina beata de pe scena. Sarcina principala a lui KWI este reabilitarea sistemului educational, marea veriga lipsa dintre UE si Ro.

    • Pe langa ca sunteti in afara subiectului, comentariul dvs sufera de lipsa de coerenta. Ce are de-a face Basescu si basismul cu tema in discutie?

    • Nici macar educatie economica nu i-as zice, ci, mai degraba, „capitalistic common sense”. Cand banci non-elevetiene se intreceau in a face reclama unor credite avantajoase in moneda unei tari cu care aveam prea putine schimburi economice, un semnal de alarma ar fi trebuit sa ne sune in creier. Bancile nu sunt institutii caritabile si am banuiala ca, in inalte cercuri financiare, se stia (sau macar se banuia) cum va evolua francul elvetian.
      „Lenesul mai mult alearga, iar scumpul mai mult pagubeste”. Eu m-as ghida dupa o regula pe care am auzit-o, cu multi ani in urma, la Adrian Vasilescu: daca ai nevoie de credit, ia-l in moneda in care esti platit!

      Cat despre populism, este calea cea mai usoara catre inima electoratului, atunci cand n-ai nimic solid sa arati. La ce imitatie de clasa politica avem, nu e de mirare ca populismul sa fie conduita cvasi-generala a politicienilor. Oamenii care vad, gandesc si inteleg au datoria sa se implice in viata politica, CEL PUTIN prin vot. Politicienii slabi conteaza pe oamenii inteligenti care nu voteaza.

      De domnul Iohannis mai stiti ceva? Ce mai face? E bine? Prezideaza?

      • „…daca ai nevoie de credit, ia-l in moneda in care esti platit!” – Evident!
        Nu cred ca e nevoie de doctorate in economie sau finante, ca sa se inteleaga aceasta evidenta!
        Daca in Elvetia nu se pot face imprumuturi decat in franci elvetieni, n-o fi ca nu-s in stare…nu?

  8. Populismul e un concept vag şi acţiunea populistă e greu definibilă obiectiv când se intră în zona măsurilor operaţionale. Deşi e mai rău decât corupţia cred că lupta împotriva corupţiei se poată desfăşura mai eficient pe termen scurt decât cea împotriva populismului.

    A propos de populism ca added value aş vrea să expun şi o situaţie:

    Datorită măsurilor populiste din 2007 o tânără echipă de cercetători fără nici o susţinere, nişte lectori şi CS3, au putut câştiga un grant de capacităţi de 2000000 lei cu care au putut crea infrastructură de cercetare cu care de atunci echipa poate lucra la standarde internaţionale şi derula proiecte europene şi naţionale fără întrerupere. Mai mult, echipa fiind reformistă a devenit un nucleu tare credibil al politicilor pro-reformă în spaţiul academic.

    Evident că ştiu că şi o grămadă de bani au fost aruncaţi pe fereastră. Totuşi treaba trebuie gândită nuanţat.

    Alt comentariu: tăierea 25% nediferenţiată în funcţie de merite în sectorul public a fost tot o soluţie populistă. S-a salvat barca pe termen scurt, nu şi pe termen lung.

    Nu susţin populismul, dar bugetele mari cheltuite în acea perioadă au creat şi nişte oportunităţi, iar tăierile salariale au ratat nişte oportunităţi. Analiza trebuie făcută nuanţat.

    Aş lupta în continuare mai degrabă împotriva corupţiei decât a populismului. E mai eficient.

    gânduri bune,

    • Pe fond aveti dreptate, toate trebuie nuantate. Dar intodeuna la o masura operationala unul castiga si alti pierd. Problema dv. este faptul ca tocmai dv. nu nuantati. Exemplu dv. este cel care confirma regula. populism este masura care include o masa mare de inidivizii si nu doar o echipa. Fondurile de care vorbeati dv. nu cred ca au cazut pe mana multor cercetatori. Efectele de care vorbeati dv., dovedesc o investitie buna si nu un efect pompieristc generalizat al populismului.
      Eu propun sa-i despagubim pe toti care pierd bani in cazinouri, ca vorba eceea si aceasta este o dependenta care trebuie rezolvata de stat….

    • P.S. Sa le plateasca statul si casele amaratilor care le-au pierdut la camatari in baza unor contracte incheiate la notariat. Cine spune ca camatari nu sunt bancheri se insala, acum casele se i-au in baza executarilor silite a garantiilor notariale si nu prin sabie la gat.

      • Da, nu am prea mult timp să nuanţez, aşa este, dar nici nu sunt în poziţia de decizie în care să fiu obligat să fac asta.

        Am intervenit ca analistul politic autor şi cu influenţă să preia eventual mesale după filtrarea grâului de neghină, doar asta e unul din rosturile platformei, şi să livreze consultaţii folositoare dreptei când va ajunge la putere.

        Chestiunea ar fi că nu toate măsurile luate de guvernul Tăriceanun sunt echivalabile cu măsura de eventuală despăgubire a păgubiţilor. Măsura cu finanţarea cercetării a fost bună din punctul meu de vedere, dacă era cuplată şi cu un control al corupţiei producea efecte şi mai importante.

        Nu sunt un susţinător al d-lui Tăriceanu, dar nu mi se pare că strategia anticorupţie trebuie abandonată. Ea trebuie cuplată cu investiţii pe termen lung în educaţie pentru a micşora apetenţa românilor pentru măsuri populiste.

        gânduri bune,

  9. Populistii sunt coruptii, iar populismul este plata coruptiei. Furam noi, dar le rupem si lor niste firimituri, si-atunci toata lumea tace.

    La FNI, a fost coruptie in toata regula pentru ca CEC-ul a garantat toate imprumuturile.In alte vremuri, cei care au semnat contractul de garantie ar fi fost impuscati pentru subminarea economiei nationale. A platit vreun director CEC? Canci, am platit tot noi.

  10. de ce sinteti ipocriti domnilor ?
    pai tara aia putea ea exista daca prin coruptie domnitorul nu si platea tronu?putea ea exista in forma actuala daca folosind populismul etnicist n ar fi curatata etnic de milioane de persoane?
    da numa ieri,indivizii care isi spuneau talpa tarii au omorit si au furat ca azi sa traiasca din averea celor pe care ii numeau exploatatori
    io prin 90 chiar ma gindeam dupa ce comunistii se premiasera intre ei timp de 40 ani oare acum cum se va redistribui ce au furat ? ha ha

  11. Exista un remediu garantat impotriva populismului: o puternica cultura a gandirii critice (la crearea careia scoala trebuie sa aiba rolul cel mai important). Problema este, insa, ca acest remediu are si „efecte secundare” nedorite de catre politicieni si Biserica: punerea la indoiala si analiza critica a TUTUROR ideilor (preceptelor, teoriilor), inclusiv a dogmelor religioase si a celor economice. Acesta este motivul pentru care marea majoritate a politicienilor sustin indoctrinarea religioasa (chiar daca nu recunosc acest lucru) a copiilor in scoli, de la varste fragede: gandirea critica este dusmanul cel mai de temut al politicienilor si al clerului, in timp ce gandirea dogmatica este cel mai bun prietan al lor.

    Spuneti ca: „Populismul este un monstru mult mai periculos in democratiile moderne. In primul rand, pentru ca se camufleaza in «binele public», apeleaza la valori fundamentale si pare ca le serveste”. Faceti un exercitiu de imaginatie, renuntand pentru moment la ipocrizie, si inlocuiti cuvantul „populismul” cu cuvantul „religia”.

    Dupa cum am sugerat mai sus, de lipsa unei puternice culturi a gandirii critice profita si cei care se inchina unui alt dumnezeu: „Mana Invizibila”, zeu a carui atotputernicie a fost „predicata” prima data de catre un alt Mesia: Adam Smith. Dogma Pietei atotputernice este la fel de nociva ca si populismul, mai ales intr-o tara saraca, in care inechitatile sociale pronuntate pe care le creaza arunca in zona saraciei persistente mase mari de oameni, cu efecte dezastuoase pentru destinele lor si pentru coeziunea sociala.

    P.P.S. Angel Gurría, Secretar-General al OECD:

    „Coeziunea sociala – liantul care tine societatea unita – este amenintata peste tot in lume (…). Exista spatiu amplu pentru actiuni guvernamentale in tarile in curs de dezvoltare si in economiile emergente, pentru a satisface cererea crescuta de coeziune sociala”.

    „Poate fi adevarat ca banii nu aduc fericirea insa acest lucru se aplica doar daca ai destui bani ca sa iti asiguri nevoile de baza: o locuinta, mancare, haine pentru familie, educatie pentru copii.
    Coeziunea sociala a societatilor noastre democratice este construita pe premisa ca exista mecanisme de echilibrare («checks and balances») care sa previna crearea unei prapastii asa de mari intre cei bogati si cei saraci incat oamenii sa puna la indoiala bazele unui sistem care lasa mari mase de oameni in saracie”.

    http://tinyurl.com/cydzbe8

    La final, iata niste statistici relevante care sustin afirmatiile de mai sus:

    Conform sondajului „Eurobarometer Poll 2010”, la afirmatia „Cred ca exista un Dumnezeu”, au raspuns pozitiv (procent din populatia tarii):

    Romania – 92%
    Danemarca – 28%
    Norvegia – 22%
    Suedia – 18%

    (n.m. vezi coloana a 2-a, NU coloanele 3 si 4, in care apar notiunile de „spirit sau forta vitala”)

    Conform Gallup poll 2007–2008, procentul celor care raspund cu NU la intrebarea: „Ocupa religia un loc important in viata ta?”, este urmatorul:

    Sweden – 83%
    Denmark – 80%
    Norway – 78%
    Romania – 18%

    http://tinyurl.com/kga7o8v

    Romania are un coeficient de inegalitate sociala cu 40% mai mare decat media europeana, in conditiile in care are unul dintre cele mai mari procente de cetateni saraci din Uniunea Europeana (printre cei saraci regasindu-se si copii cu parinti angajati cu norma intreaga). Iata, intr-o lista a tarilor din Europa, cat este raportul inegalitatii veniturilor (S80/S20) in anul 2013:

    Norway 3,3
    Czech Republic 3,4
    Iceland 3,4
    Finland 3,6
    Netherlands 3,6
    Slovakia 3,6
    Slovenia 3,6
    Sweden 3,7
    Belgium 3,8
    Austria 4,1
    Malta 4,1
    Hungary 4,2
    Switzerland 4,2
    Denmark 4,3
    France 4,5
    Germany 4,6
    Luxembourg 4,6
    United Kingdom 4,6
    Ireland 4,7

    Media Europeana 4.7

    Cyprus 4,9
    Poland 4,9
    Croatia 5,3
    Estonia 5,5
    Italy 5,7
    Portugal 6,0
    Lithuania 6,1
    Latvia 6,3
    Spain 6,3
    Bulgaria 6,6
    Greece 6,6
    Romania 6,6

    http://tinyurl.com/nhmx5w3

    „The Global Competitiveness Report – World Economic Forum, 2013–2014”:

    Pozitiile pe care le ocupa tarile nordice in raport cu Romania si SUA (in tarile nordice, marea majoritatea a cetatenilor NU cred in Dumnezeu si NU acorda o importanta majora religiei, iar inechitatea socio-economica este mult mai mica decat in SUA):

    – Produsul intern brut pe cap de locuitor (in Dolari):

    3. Norvegia – 99.462
    7. Danemarca – 56.202
    8. Suedia – 55.158
    11. SUA – 49.922
    69. Romania – 7.935

    – Speranta de viata (in ani):

    10. Suedia – 81,8
    13. Norvegia – 81,3
    28. Danemarca – 79,8
    34. SUA – 78.6
    60. Romania – 74,5

    – Mortalitatea infantila (nr. decese la 1000 nasteri):

    5. Suedia – 2,2
    9. Norvegia – 2,6
    13. Danemarca – 3,1
    41. SUA – 6,4
    62. Romania – 10,8

    – Calitatea sistemului educational:

    17. Suedia
    18. Norvegia
    21. Danemarca
    25. SUA
    99. Romania

    – Procentul utilizatorilor de Internet:

    2. Norvegia – 95,0 %
    3. Suedia – 94,0 %
    4. Danemarca – 93,0 %
    20. SUA – 81.0 %
    64. Romania – 50.0 %

    – Independeta justitiei:

    5 – Norvegia
    8 – Danemarca
    9 – Suedia
    32 – SUA
    114 – Romania

    – Raspandirea obiceiului de a da si de a primi mita:

    6 – Norvegia
    10 – Suedia
    15 – Danemarca
    38 – SUA
    76 – Romania

    – Comportamentul etic al firmelor:

    5. Norvegia
    6. Suedia
    7. Danemarca
    32. SUA
    139. Romania

    – Lipsa favoritismului practicat de guvernanti in beneficul unor indivizi sau firme:

    2. Suedia
    8. Norvegia
    16. Danemarca
    54. SUA
    137. Romania

    – Cooperarea in relatia angajat-angajator (arata lipsa de ipocrizie, arata cum stam cu punerea in practica a indemnului Domnului Isus: „Va dau o porunca noua: Sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii” – Ioan 13:34-35):

    3. Danemarca
    4. Norvegia
    17. Suedia
    42. SUA
    139. Romania

    P.S. „Cele mai fericite tari din lume sunt in nordul Europei, potrivit clasamentului „Raportul Fericirii in Lume 2013” („World Happiness Report 2013”), publicat de „Earth Institute” din cadrul Universitatii Columbia (New York, SUA):

    1. Danemarca
    2. Norvegia
    3. Elvetia
    4. Olanda
    5. Suedia

    17. SUA

    90. Romania

    http://tinyurl.com/olywf78

  12. „Populismul e mai rău decât corupția” – asta da, tema care dinamizeaza romanul pentru o noua saptamana de lupta :) …Sare din pat direct in armura, si porneste la atac!
    Neesential ca nu va fi bun la nimic altceva, pentru ca si colegii de lucru vor fi la fel de blindati si la fel de fara chef de munca, macar isi vor varsa amarul cu o tema noua, populismul si populistii, ca pe corupti „i-au rezolvat”: nu-s cei mai tari!
    Cu alte cuvinte, daca Ro ar fi o tara normala, cu o majoritate de oameni responsabili, care discuta discutii (!) doar la cafea sau in pauza de masa, as intelege lansarea de astfel de tematici ridicole la prima ora a diminetii de luni…Nefiind insa cazul, si mai ales, cunoscand usoara paranoie si susceptibilitatea ambianta, ma intreb la ce, si mai ales cui, folosesc aceste „atentionari”…selective?
    Pot sa ma si insel, si autorul chiar sa fi fost tentat sa adauge „evrika” la titlul acestui articol, si atunci…imi zic ca „lucrul bine facut” nu e nici chiar asa de simplu, si nici pentru imediat :(

  13. Corupția este cu siguranță o cultură. Nu contest cele afirmate de dumneavoastră în ce privește circuitul economic- în fond, și în Mexic, dacă am scoate din ecuație zecile de miliarde de dolari (vreo 35 la ultima socoteală) care intră în economia națională din droguri, ea ar colapsa. Mi-aduc aminte de un interviu cu prințul saudit Bandar bin Sultan, unde era întrebat despre acuzațiile de corupție aduse casei regale. Zâmbind ca motanul din Cheshire, a remarcat că în dezvoltarea țării s-au vărsat 300 de miliarde de dolari și că acuzele vizează un generic 50 de miliarde- „Ce e 50 față de 300 ?”, a remarcat, foarte relaxat.
    În ce privește populismul, cred că ar trebui să facem niște distincții, în sensul în care să-l deosebim de politici sociale. Pentru mine, populismul înseamnă a promite ceea ce este imposibil de realizat, e un drog, o „abureală”. Dar în ce privește direcțiile de dezvoltare ale unei societăți, cum ar fi cele scandinave, nu poți să spui „populism”, acolo unde există atât un consens cât și mijloacele pentru a-l sprijini. După mine, există populism mesianic, care rămâne mereu ancorat în promisiuni (firesc „appealing” acolo unde există multă sărăcie) și altul faptic, „suspendat” în timp, în sensul în care propagă noțiunea unui fel de carpe diem fără o iotă de pricepere în a plăti mai târziu. Grecia este un exemplu atât pentru corupție cât și pentru populism. Evaziunea fiscală este o formă de corupție. Nu mă bucur de nenorocirea lor, evident. Iar dacă ar fi o situație unde se poate demonstra că a profitat doar o minoritate, este o cauză solidă pentru explozie socială. Au profitat însă mult mai mulți decât o simplă minoritate și problema a devenit nu doar o catastrofă financiară, dar a fost „toarsă” pentru a fi prezentată de unii drept un fel de „entrapment” urzit de lumea bancară. Despre bănci… nu doar de bine. Dar politici de stânga ori dreapta, nu exclud noțiunea de responsabilitate individuală.

  14. Nu ma indoiesc de faptul ca existenta noastra trebuie sa aiba la baza asumarea reponsabilitatii si ca populismul nu duce la nimic bun .
    Unele din exemplele pe care le dati sugereaza ca premiza de baza a responsabilitatii nu se aplica ( si ) in cazul Statului .
    Poate ca sunt utile cateva precizari :
    1 . In urma cu aproape 6 ( sase ) ani , ICCJ a dat o sentinta definitiva si irevocabila – nr. 2089 / 04.06.2009 – prin care a hotarat ca CNVM – in solidar cu mai mult persoane – sa despagubeasca investitorii la FNI cu sumele investite ( indexate cu rata inflatiei ) .
    Sentinta ICCJ pare sa spuna ca ( si ) Statul roman – prin institutia numita CNVM – este responsabil pentru pacaleala numita FNI .
    Dumneavoastra sugerati ca este firesc ca investitorii la FNI sa-si plateasca naivitatea de a crede ca o institutie a Statului roman – CNVM – chiar isi va face , conform obligatiilor legale , datoria de a supraveghea functionarea unui fond de investitii .
    Poate fi util sa ne amintim si ca CNVM avusese – cu patru ani mai devreme , in 1996 – o prestatie identica la pacaleala numita FMOA .
    Poate sunteti curios sa aflati cum s-a comportat Statul roman – prin CNVM – dupa episodul FNI , in supravegherea – conform obligatiilor legale – unor entitati numite SIFuri : identic .
    2 . Pare ca toata lumea este de acord cu faptul ca moneda CHF este utilizata pentru ECONOMISIRE ; a crescut atat de mult pentru ca cei cu bani o considera sigura si o cumpara ca sa-si pastreze economiile .
    Din nefericire , BNR nu stia , astfel ca a permis bancilor sa foloseasca CHF pentru CREDITARE .
    Poate fi util sa ne amintim si ca BNR avusese o prestatie identica in cazul pacalelilor numite ” banci populare ” ; cea mai vestita , Banca Populara Romana , a avut ca rezutat o paguba dubla fata de cea de la FNI ( caderea FNI a fost declansata – si folosita , cu succes – ca diversiune pentru a masca caderea BPR ; detaliile le stie dom’ profesor Magureanu , al carui fin – ce coincidenta – conducea BPR ) .

  15. Populism is actually a tactic employed strictly be the Left wing demagogues be it Fascists, Nudists, Communists, Socialists, Progressives, Liberals etc. and has to do with promising something it doesn’t belong to them and wishing to take it from someone else. Robyn Hood is the quintessential leftist bandit.
    Populism without charisma and organization is a flush in the pan and that’s why Hitler, Mussolini, Lenin, Mao, Stalin made history.

  16. Sunt multe lucruri discutabile in articol-dar in esenta este corect.Populismul mai rau decat coroptia-este foarte adevarat.Cel mai recent exemplu -este klaus .In campanie a promis multe lucruri-tara lucrului bine facut.Poate mai degraba-tara lucrului AMANAT.In mol do va in turul doi romanii de acolo au scris istore votantul/gratie rugamintii lui Traian/.Acum ce face klaus -presedintele tuturor roman-isi amana vizita. Mai mare rusine-asa politician.Numai lasii si tradatorii se comporta asa.Tara trebuie acum ajutata cand este in impas-nu cand deja are cu cine sta la masa.Adica ce asteapta-poate sa fie si guv ern de com unisti ca el sa aiba cu cine discuta ? Toata speranta acum pentru mol dova vad ca trebue tot de la TRAIAN sa o cerem.Sper sa fie acoordata asistenta cat mai urgenta tarii.Cum au fost europenii la intalnire-macar si la aero port,da klaus ce are ?Nu uita vot ul si promisiunea populistule klaus-fa lucrul bine si la momentul oportun.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sebastian Lazaroiu
Sebastian Lazaroiu
Sebastian Lazaroiu este nascut in 1970. Este de profesie sociolog. A lucrat in domeniul sondajelor de opinie la CURS (1997-1999, 2002-2007) si CSOP (1999-2001). A participat in calitate de consultant politic la campanii electorale din 1996 pana in 2009.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro