vineri, martie 29, 2024

Populismul PSD, faza pe curs valutar

Partidul Social Democrat pretinde că stabilitatea cursului valutar este o obligație și un obiectiv al BNR, și că nivelul cursului valutar nu este determinat de acțiunile Guvernului.

Afirmațiile sunt deplin iresponsabile și de rău augur.

Prima afirmație este oarecum corectă – obiectivul BNR e stabilitatea prețurilor, ceea ce implică și controlul cursului de schimb. Dar tocmai acest gen de adevăr pe jumătate este mai grav și mai periculos decât o minciună ridicolă și străvezie cum e a doua afirmație. Piromanii fac un apel ferm să fie lăsați în pace, întrucât prevenirea și stingerea incendiilor este o obligație și un obiectiv al pompierilor.

Există un adevăr fundamental în domeniu, l-am mai spus dar merită repetat: legile economice sunt obiective, fixe. Nu sunt genul care pot fi scrise, amendate sau abrogate prin acte ale parlamentului, OUG-uri, decizii ale CCR, BNR sau mai știu eu cui. Luați legea gravitației ca exemplu, un stat poate emite un act prin care s-o abroge și să fixeze constanta aia pe zero. Singurul efect ar fi o suită de tragedii din partea celor care n-ar înțelege diferența sus pomenită și ar încerca să experimenteze nou instituita imponderabilitate aruncându-se de pe bloc. Cumva, la fel e și aici, din păcate PSD nu se aruncă ei înșiși în gol, aruncă economia națională, și implicit prosperitatea cetățenilor români.

Pentru că există un corolar al adevărului fundamental de mai sus: în politica monetară (și în orice alt tip de politică) nu există un instrument, un tip de decizie, un buton de tipul „fă totul să meargă (mai) bine”. Vor fi măsuri care pot fi avantajoase într-un anumit context, după un anumit criteriu, dar regula este că nu poți câștiga, schimba ceva în bine într-o parte fără să plătești un cost, fără să se schimbe în rău în altă parte, sau într-un alt moment ulterior(1). O politică responsabilă se bazează pe prevedere și echilibru, anticipează toate efectele și alege măsurile în cazul cărora ce se câștigă depășește ce se pierde.

Obligația și obiectivele BNR se pot schimba prin lege, întrebarea este poate efectiv Banca Națională să schimbe în bine cursul de schimb? Sigur că da! BNR poate să ia mâine o decizie care să trimită leul în sus față de euro. N-are decât să crească rata la o anumită dobândă (de politică monetară, dacă nu mă înșel). Cum orice agent economic rațional caută maximizarea profitului, ca efect sumele în lei alocate unei activități economice (de exemplu cumpărarea de valută) care aduce profit sub cel oferit de noua rată vor curge către BNR. Moneda e mai căutată, prețul ei crește. Simplu. Toată lumea e fericită? Nu, nici vorbă, nu doar schimbul valutar ci orice activitate economică aflată în aceeași situație rămâne fără creditare, inclusiv investițiile și operațiile curente ale agenților economici. Nu mai ai profit (nesimțit, dacă vreți) care să depășească dărnicia BNR, nu mai ai acces la credite în moneda națională. O parte din economia țării moare(2). Ai dat pe mere ce-ai luat pe pere, cu dobândă. Sau, de ce nu, un stat poate chiar să oprească cu totul deprecierea monedei naționale față de altă valută fixând legal cursul de schimb, pur și simplu. S-a mai văzut. Iar efectul e că moneda dezavantajată de curs dispare de pe piață. Dă în seara asta dl Teodorovici un OUG că RON se poate tranzacționa doar la paritate cu Euro, mâine moneda europeană dispare, pentru că nimeni n-ar mai dori s-o vândă la un astfel de preț. Moare activitatea economică ce depinde de importuri.

Habar nu am dacă cei care au publicat pe pagina PSD enormitatea de mai sus cunosc lucrurile astea sau nu. Dar simplul fapt că sunt dispuși să promoveze un astfel de populism periculos este, repet, iresponsabil.

(1) Reciproca nu e valabilă, în consecință există și excepții de la regula asta, cazuri în care chiar ai o măsură care face totul să meargă mai bine: abandonarea unei măsuri politice care a făcut totul să meargă mai rău.
(2) E de notat că mai expuse la asta sunt afacerile mici, și strict interne – „naționale”, dacă e să folosim termenul acesta. Multinaționalele, afaceri mari, stau comparativ mai bine.

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. Lucrul foarte grav este ca puterea a fost acaparata de un grup de maimutoi care s-a rupt de toata lumea, inclusiv de aia cu o minima educatie din prorpriul partid. Asta arata ordonanta cu pricina. Un dictator nebun s-a baricadat in bunker si da ordin unei armate de de redusi mintal sa-i satisfaca bufonului Valcov toate capriciile economico-financiare. S-a apucat finantistul de Slatina sa bage premiere mondiale si in politica fiscala, si cea monetara, si nu s-a gasit nimeni prin preajma sa-l lamureasca putin care e treaba cu ROBOR-ul. Este fara precedent in 30 de ani. In acelasi timp, ce se intampla este si perfect democratic. Poate invatam ceva din asta. Urmeaza mai multi ani prosti.

  2. PSD si clica de condamnati, anchetati si (inca) neprinsi, ma scuzati, isi baga orice, ca neuroni nu au, in economie si in noi, „p*limea” (conform „independentului” de odinioara). Si-au dat salarii si pensii, au mituit un sfert din votanti, au suspendat legile raspunderii guvernamentale, acum asteapta sa vina opozitia „sa taie”… PSD si clica lor trebuie inlaturati cu armata si securistii care mai au coloana vertebrala, a venit timpul… Au intins coarda la maxim…

    • Să pui armata și securiștii (fie și doar pe cei cu coloană vertebrală) să dea jos o putere aleasă democratic, fie și una care guvernează absolut mizerabil, sună ca și cum ți-ai arunca în aer casa ca să scapi de o inundație.

      • „…ca și cum ți-ai arunca în aer casa ca să scapi de o inundație”

        Corrrect!
        Dar, atuni când instalatorul sparge el însuși țevile, ori pompierul devine piroman, apelezi la alți instalatori și pompieri, colegi ai primilor, ori ba, pentru că altfel casa ți se surpă tocmai din pricina celor care, după cum bine spuneți, ar trebui să o salveze.

  3. Am pierdut razboiul cu mafia. Au distrus justitia, magistratii sunt inspaimantati, ANI, SRI-ul si CCR-ul, functioneaza in favoarea mafiei, presedintele e paralizat, puscariasii dau lectii tuturor, statul intreg a fost acaparat. Ce-a mai ramas de aparat?! Banca nationala? Cred ca au uitat de ea pana acum. Dar si-au adus aminte. Nu mai e nici o speranta in actualul razboi. E pierdut!

    Cel mai rau ar fi fost sa cedam fara lupta. Ramane pe data viitoare, urmatorul razboi, urmatoarea generatie. Cine stie?! Poate ca data viitoare castigam noi.

    • Acum ceva mai bine de 29 de ani au ieșit concetățeni de-ai noștri în stradă, în condițiile în care, fără o schimbare revoluționară a sistemului, tot ce puteau spera ca urmare a gestului lor era prigoana, închisoarea, moartea. Să vorbești în condițiile astea de „război pierdut” când ai câteva luni până la începerea unui ciclu electoral care poate îndepărta lejer și pașnic actuala conducere, în exact același mod în care a fost instalată acolo, mi se pare o exagerare.

  4. Mai e din pacate o alta varianta de a tine cursul la o valoare falsa – cea a praduirii rezervei valutare a BNR(vinzi euro din rezerva ca sa cumperi lei). In 2 ani de zile rezeva valutara a BNR a scazut de la 38 mld.EUR in dec 2016 la 36.8 mld.
    Era imposibil ca in toate ineptiile astea PSD, gen „taxa pe lacomie” cursul in per aia a ramas constant sau chiar sa creasca cand bursa era distrusa.
    Sa ne aducem aminte cum atunci cand a venit PSD la guvernare tot il chemau pe Isarescu la guvern sa se disculpe de ce tot creste ROBOR ca pe urma sa se lase liniste completa. Oare nu e logic sa credem ca s-au inteles miseleste sa se faca orice sa ramana cursul constant(cu orice implicatii dezastruase pe termen mediu-lung) ca Isarescu sa ramana guvernator?
    La un curs liber si real de poate 4.8 sau 5, PSD si Dragnea erau spanzurati.

      • „Si daca nimic nu as avea, dar credinta as avea …”.

        Dupa umila mea parere, avutia principala a unei tari consta in capitalul sau uman. Ma vad nevoit sa constat cu tristete ca bietul nostru capital uman scade. Daca am sta cu partea terminala ca coloanei vertebrale pe zacaminte nesfarsite de petrol, pe singurul aur de pe planeta si tot nu ne-ar folosi la nimic in absenta acestui capital uman.

        Iar capitalul uman se forjeaza, nu se modeleaza in palme, ca plastilina. Cu tatucul stat care are grija de toata lumea indiferent de cat efort depune, cum sa se „forjeze” capitalul uman?! Am ajuns ca niste gaini: statul ne da graunte si noi facem oua, fericite.

        A venit randul BNR sa curete stiuletii pentru grauntele gainilor. :-)

        • @Dedalus – Punctul pe I – capitalul uman care iese din tara prin exodul de forta de munca pregatita este mult mai important decat faimoasele resurse naturale cu care ne laudam. Doua milioane de romani care muncesc in strainatate contribuie anual mai mult la PIB-urile tarilor respective decat toate Rosiile Montane, si alte aberatii de felul asta.

          Cresterea ratei de migratie a fortei de munca accentueaza inegalitatea intre tari (ex. Europa de Est vs. Vest), dar si intre zone diferite ale aceleasi tari (ex. Germania de Est vs. Vest, Rust Belt vs. zonele bogate de pe coaste in SUA etc).

          Reculul este ca in zonele din care se pleaca se schimba proportia dintre oamenii care vor meritocratie, dezvoltare, investitii, piata libera si cei care vor paternalism, structuri rigide, asistenta. Efectele se vad la vot, in toata Europa Centrala si de Est: cei care raman in urma acestui efect de selectie sprijina un val de populism care aduce la putere tot felul de figuri sinistre, sustinute de oportunisti (mama politrucilor e mereu gravida), care imping agenda politica spre extreme, accentuand emigratia fortei de munca, si intretinand un cerc vicios.

          Este o problema globala, aparent fara solutie tractabila – zonele sarace saracesc si mai mult, diferenta intre economiile unor zone de altfel apropriate geografic creste, tarile cu astfel de neomogenitati interne se confrunta cu votul de protest al zonelor sarace (acest fenomen l-a adus la putere pe Trump, cu un deficit de 1 milion de voturi si reprezentand numai vreo 40% din PIB-ul SUA) etc. Este motivul pentru care Uniunea Europeana se dezintegreaza – pentru ca in urma emigratiei, zonele sarace isi consolideaza agenda politica in jurul unui populism falimentar si revansard (asa-zisii „sovereinisti”).

          • Din pacate nu prea mai avem forta de munca bine pregatita. Prin urmare, suntem in faza amintata in finalul postarii Dvs- aceea a dominarii electoratului de catre profitorii sistemului.

            Lipseste insa si forta transformatoare, este mult sub 10% din adultii activi la care ne-am astepta sa formeaze antreprenoriatul, patronatul. Capitalul romanesc este in imensa s majoritate prezent doar in Romania.

            Impreuna – criza calificarilor si criza antreprenoriatului – limiteaza cererea si restrang concurenta. Daca mai adaugam si etatismul virulent al Romaniei – avem si explicatia marasmului din Romania.

            ///

            Dupa parerea mea insa nu conteaza foarte mult nici venitul prezent si nici nivelul de trai in forma sa evaluata in bani.

            Pentru multi perspectiva, speranta de a se realiza, conteaza imens. Chiar daca nu este constientizata, aceasta speranta este relevanta pentru orice politica sanatoasa. In fond, scopul ar trebui sa fie devenirea personala, a fiecaruia dupa dorintele sale.

            Ori, in Romania, cetatenii sunt supusi neincetat unor politici nivelatoare si paternaliste, statul pretinde ca stie cel mai bine ce e bine pentru cetateni.

            Cauza degradarii capitalului uman al Romaniei este una social-politica, nu una economica. Cetateanul intelege sau macar intuieste ca nu poate influenta statul in niciun fel, ca trebuie sa i se supuna, ca i se permite sa aiba numai dorintele pe care statul le accepta.

            ///

            Nu as sti sa spun nici eu daca exista o solutie la aceasta deriva – si eu consider ca e pan-euroepana, in Romania doar se simte mai puternic.

            Dar logica imi spune ca mai intai trebuie sa ne punem problema unei actiuni de corectare. Daca nu faci nimic, sau daca faci totul pentru a accelera deriva, la ce sa te mai astepti?

            Ori, asa cum am tot spus cu naduf de foarte multe ori, nimeni nu vine cu o alternativa liberala clara in ROmania. In celelalte state macar exista un asemenea discurs, in cele mai mutle – chiar partide de dreapta (in sens liberal european).

            Noi nu avem prezent in spatiul public nici macar rudimente de abordare politica de dreapta, de partide nici nu poate fi vorba.

            Mai grav inca, exista o repulsie marcata fata de dreapta in randul intelectualitatii romanesti – parte platita, parte incompetenta, parte doar pretins intelectuala.

            Am observat cu stupoare ca in loc sa consume cateva zile din viata pentru a intelege macar sumar ideologia politica, oameni cu destula cultura vorbesc depre ideologia politica doar din ce isi inchipuie. Dupa care, destui inca, tuna si fulgera impotriva impartirii stanga – dreapta, inventand tot felul de bazaconii.

            Lucrurile astea au ecouri foarte departe. Un ecou este chiar cel in domeniul politicii financiar-bancare.

            ////

            In cazul tematicii articolului, striagatele sunt pe marginea taxarii bancilor, foarte rar sau deloc pe marginea disciplinei fiscale si monetare. As trimite la thatcherism pentru explicarea acestei idei.

            ///

            OT: Consider ca mai curand UE se divide, forma sa actuala tinzand sa fie atotcuprinzatoare dar relaxata, in timp ce cateva state formeaza treptat un nucleu dur, nu numai politic, ci si economic si social, chiar si juridic in curand. Din acest punct de vedere, apelul Romaniei la coeziune este unul lipsit de sens. Coeziuna va ramane, doar ca in viitorul nucleu dur ea va fi periferica.

            Criza Greciei a dovedit ca zona Euro nu are relevanta prea mare daca nu e dublata de integrare fiscala si politica majora. Sunt multe de spus aici, dar ceea ce vreau eu sa adaug ca noutate este aceasta perceptie a necesitatii unui nucleu dur care sa fie integrat in UE. Unii l-ar numi „zona de cooperare intarita”.

            Sigur, ideea ca Romania ar putea accede la acea zona de cooperare intarita in decursul urmatoarelor 2 generatii este una hilara. Pe aceasta baza pare posibila orice traznaie aruncata pe bancile din Romania. Este doar iluzia noastra ca am reprezenta „o piata de desfacere”. Poate doar pentru comertul cu bere si TV color cu diagonala mare :-)).

            In concluzie, aventura bancara va continua in Romania, dupa parerea mea, in cele mai contorsionate forme. Fiind legat si de slabiciunea capitalului uman, contorsionismul fiscalitatii bancare are toate sansele sa dureze decenii. Am intrat in UE fara sa fim pregatiti (nu suntem nici acum), ce se va intampla daca intram si in ZEur tot nepregatiti?!

            • Eu, unul, sunt reticent cand vine vorba de explicatii politice sau sociale, dupa parerea mea considerentele economice aplicate modelului de dinamica crescuta a populatiei explica in mare masura acest fenomen: oamenii voteaza cu picioarele; cei care pot, pleaca sa-si construiasca un viitor, iar intre cei care raman sunt multi care nu pot (de ex. pentru ca nu se pot integra pe piata muncii, din ce in ce mai tehnologizata). Cu timpul, acest efect de contra-selectie a valorilor devine din ce in ce mai vizibil pentru zonele din care se pleaca.

              In continuare, etatismul, proasta guvernare, populismul cu accente socialiste si nationaliste sunt explicate de schimbarea proportiilor in cadrul electoratului intre cei care pot si cei care nu pot (exista bineinteles si in acest sens un continuum). Este un fenomen vizibil mai ales in tarile in curs de dezvoltare, dar si in cele dezvoltate (cu populatii neomogene – nu este de ex. cazul Islandei) daca ne uitam cu atentie la dinamica interna a populatiei.

              In consecinta, o data cu plecarea catorva milioane de romani (in mare masura productivi) din tara in ultimele doua decenii, a plecat cu preponderenta si o componenta importanta din segmentul electoral care ar fi rezistat acumularii de gunoaie umane in politica de stat si in administratia publica la care asistam in prezent.

              Cei care au ramas isi exercita dreptul democratic de a construi o societate care sa corespunda intereselor lor – la fel cum o fac cei din Bulgaria, Polonia, Ungaria, cei din zonele afectate economic din SUA, cei din Germania de Est, cei din Franta rurala, cei din sudul Italiei sau cei din afara zonelor urbane din Regatul Unit (care au votat preponderent pro-Brexit). Din cauza ca sunt vulnerabili economic, interesele lor sunt regresive: incetinirea globalizarii/federarii catre organisme supra-nationale („sovereignists”), oprirea consolidarii fluxurilor internationale de capital si a integrarii pietelor, apatie in ceea ce priveste statul de drept (care este o componenta esentiala pentru piete libere si eficiente, dar nu are o valoare imediata pentru ei) etc.

              ///

              Pe un continuum politic populism-elitism trebuie sa recunoastem ca adevarul este undeva la mijloc, si ca o parte din vina o poarta elitistii, care au profitat de agenda economica a globalizarii, dar nu au contribuit eficient la scaderea inegalitatii si a riscului sistemic pentru paturile sarace ale societatii, cu trei consecinte grave: criza economica, esecul politicii monetare a UE (criza din Grecia, recesiuni in Portugalia, Spania), si esecul politicilor de imigratie din tarile dezvoltate.

              In cazul crizei, raspunsul economic net al elitelor a fost sa traga capital din paturile sociale active pe piata muncii pentru a compensa pierderile – prin bailouts catre investitori finantat din taxe provenind in principal de la cei care muncesc. Oamenii de rand au vazut ca cei „responsabili” s-au imbogatit, in timp ce investiitile pe care ar fi trebuit sa le vada in urma taxelor pe care le plateau au scazut, investitiile in fonduri de pensii s-au diminuat, sau mai rau – si-au pierdut joburile.

              In cazul integrarii eurozonei, raspunsul elitelor a fost constructia unei birocratii imense (dpmdv inevitabila data fiind complexitatea politica si economica a UE), care a sustinut politici pro-ciclice de austeritate in zonele cu probleme economice, care au generat si mai multa saracie si inegalitate. Oamenilor de rand li s-a explicat – de catre birocratul rigid si bine platit de la Bruxelles – ca pensiile si ajutoarele lor (si asa destul de mici) sunt prea mari, in timp ce diverse conglomerate financiare (bancile mari) si industriale (ex. Apple) au excedent masiv de lichiditati, dupa ce au renuntat la dreptul suveran de a avea propria moneda, in speranta unei vieti mai bune.

              In cazul imigratiei, raspunsul elitelor a fost intretinerea pe termen lung a unui sistem in care beneficiile imigratiei (fluxul de forta de munca calificata) au fost retribuite celor bogati (care aveau la dispozitie capital pentru a o utiliza), in timp ce paturile sarace au suportat costurile date de scaderea coeziunii sociale. Muncitorul tipic din middle-class a observat ca la munca angajatul imigrant este un coleg de munca bine integrat social, competent, care produce pentru investitori si e in competitie directa pentru joburile din ierarhia corporata, in timp ce acasa vecinul lui era imigrantul sarac, practic analfabet, fara oportunitati, slab integrat social, si care impovareaza statul in diverse feluri (ajutoare sociale, cresterea costurilor cu securitatea, cresterea costurilor medicale etc).

              In momentul in care observi ca establishmentul elitist te jefuieste (ceea ce s-a si intamplat, in diverse moduri), ai o tendinta naturala sa te indrepti catre populism. De aceea nu sunt neaparat de acord cu termenul de „deplorables” aplicat acestor oameni.

              ///

              In fine, chestia asta cu „piata de desfacere” mi se pare una dintre cele mai mari tampenii care circula prin spatiul public romanesc. In realitate suntem o economie mica – nu avem ce mare piata de desfacere sa fim. Romanii se duc in Germania sa-si cumpere harburi, nu masini noi.

              Nici la capitolul resurse nu stam asa bine pe cat credem – pentru ca nu este suficient sa ai resurse sub pamant, este necesar sa poti sa le si exploatezi cu un ROI bun, adica sa ai un sistem politic si fiscal stabil, o infrastructura buna, si forta de munca necesara. Degeaba avem noi o punga de gaze imensa in Marea Neagra daca nu o putem exploata eficient, din N motive.

              In schimb am contribuit (si contribuim in continuare) la PIB-urile tarilor dezvoltate prin „brain drain”, cu efecte economice nete de un ordin de marime mai mare decat „piata de desfacere” si „resursele”, si cu ramificatii politice de ambele parti ale gardului. Avutia tarii noastre este reprezentata intr-o proportie semnificativa de oamenii care au plecat, mai ales in conditiile in care economiile dezvoltate nu se confrunta neaparat cu o penurie de resurse (vezi pretul barilului) ci mai degraba cu un deficit sever de forta de munca cu productivitate mare (care sa le intretina, intre altele, bugetele de pensii).

              Asta este, cred eu, ceea ce trebuie sa inteleaga fiecare dintre noi: ca fiecare roman care pleaca sa munceasca in afara e o pierdere considerabila pentru cei care raman, care nu e nici pe departe compensata de banii pe care oamenii astia ii trimit in tara (care reprezinta probabil sub 10% din veniturile lor taxabile). Ca punctul numarul unu in strategia noastra nationala ar trebui sa fie oprirea exodului fortei de munca – bineinteles, nu prin restrictii, ci prin masuri economice. Daca dreapta politica (cu diversele ei componente) ar avea un mesaj unitar, acesta ar trebui sa fie.

  5. Am mai spus-o: nu poti avea „putin socialism”, nu poti fi „partial marxist”. Esti sau nu esti.

    Cand iti propui sa maresti salariile din pix, sa etatizezi mare parte a activitatii economice, sa distribui vouchere pentru tot felul de lucruri, sa marsezi pe „echitate” si „incluziune” in dauna si in respingerea pietei, chestia asta nu e prostie ci intentie curata.

    In acest registru, calea este clara: controlul pietei este urmat de controlul preturilor, al cursului al inflatiei. Si pentru ca teoria minunata a pomparii salariilor e inspirata din masurile adoptate de economii pe intreaga piata, nu pe zone geografice. Asa ca debuseele prin curs si inflatie trebuie blocate, altfel teoria nu merge. Am spus asta de acum cateva luni.

    ////

    Dar daca blochezi aceste doua debusee si amani si investitiile, pomparea salariilor va duce la tensiuni majore. Raman doua cai de a le rezolva: imprumuturile masive si manipularera statistica. Prin asta a trecut Grecia.

    Nu e prostie, este urmarirea unui plan clar de etatizare a economiei romanesti. La care toti suntem complici, in diferite feluri. Ne plangem doar ca sa ne descarcam, dar ne convine.

    De ce spun asta? Pentru ca in loc de a aduce pe masa construirea capitalismului, cel „pe bune” nu minciuna in care astazi traim, ne multumim in a striga la penali (de parca daca masurile astea ar fi fost luate de un sobor de preoti sub lumina Duhului Sfant, asta le-ar fi schimbat cu ceva natura etatista).

    Mai e si metoda simpatica de a ne linisti constiinta: hai sa strigam la ei ca „e” / prosti! Tampiti, penali, analfabeti. Gata! Le-am zis-o! Lasa ca vin „ai nostri” si se rezolva! Ai nostri sunt curati, frumosi, nu dorm noaptea de grija tzarisoarei.

  6. Să explicăm clar ce tâmpenii elucubrează PSD-ii: după ce distrug economia prin diverse aberații de genul măririi salariului minim prin înjumătățire, prețuri fixe la gaze, și altele (propaganda anti-multinaționale, OUG fără nici o urgență și cu efecte catastrofale, vezi Bursa, ș.a.m.d.), au pretenția aberantă ca BNR să țină cursul valutar care se prăbușește DIN CAUZA LOR!
    Măi băbăieților, sunteți zdraveni la cap? Nu v-a ajuns distrugerea Justiției, ați trecut la economie? Programul de guvernare al PSD se pare că sună cam așa: RADEȚI TOT, SĂ NU RĂMÂNĂ NIMIC ÎN PICIOARE, DUPĂ NOI POTOPUL!

    • În opinia mea, gruparea care conduce PSD, Liviu Dragnea și prietenii, au avut trei obiective principale pentru guvernare

      1. Câștigarea sprijinului popular prin tot felul de „cadouri” din banul public (cresteri de venituri, vouchere, zile libere, tăieri de taxe) – un sprijin care să contrabalanseze antipatia populară legată de maltratarea justiției, în principal a celei penale

      2. Drenarea banului public către propria clientelă,

      3. Popularea înaltelor demnități politice (miniștri, în principal) cu genul de oameni care să nu submineze autoritatea lui Liviu Dragnea în partid.

      Un alt obiectiv, dar care e mai degrabă subsidiar, un mod de operare dacă vrei, a fost capturarea instituțiilor statului.

      Așa cum am spus, dacă ar fi să fac o comparație, e cu vestitele „credite cu buletinul” și cu clauze ascunse, care au avut odinioară o oarecare vogă în sistemul bancar de la noi. Altfel spus, nu e o propriuzis o guvernare, cât este un tun de proporții naționale.

      Dar dacă asta era presupun asumat de la bun început, nu știu dacă au anticipat sau le-a păsat de efectul de la punctul 3 : nu poți avea o guvernare eficientă – fie și în a da tunuri – cu miniștri imbecili. E semnificativ cazul lui Ionuț Mișa, ministru de finanțe, autor al unor OUG-uri după propria propagandă „revoluționare”, care e numit apoi la Fisc ca să fie dat afară și de-acolo. Individul care nu e destul de bun să adune bani pentru PSD, e destul de bun cât să „revoluționeze” sistemul fiscal al țării.

      După părerea mea, au ajuns cam rapid la punctul în care vine scadența. Am remarcat, altfel amuzat, că PSD a plătit dlui Zuckerberg&co. ca pretenția citată în articolul de mai sus să ajungă la cât mai mulți utilizatori Facebook, în condițiile în care nu e doar o minciună străvezie, ci și în fond o disculpare. De ce va considera PSD necesar să plătească propagarea unei disculpări? Rău augur.

    • „Măi băbăieților, sunteți zdraveni la cap? ”

      Da. Politicile PSD-ALDE-UDMR sunt coerente și consecvente.
      Obiectivul lor fundamental este să desăvârșească arhitectura statului de tip mafiot perfect. O guvernare cleptocratică în care să se asigure că nu vor fi amenințați de nimeni niciodată să plătească pentru fărădelegile lor, iar jaful din averea publică să rămână nepedepsit.

      Atacul asupra BNR și a Guvernatorului nu este primul și nici singurul, chiar membri ai PNL au mai făcut astfel de demersuri. Dar, dincolo de „buna colaborare cu guvernul” declarată de reprezentanții importanți al BNR, dl Vasilescu a apărut alaltăieri la TV „îndulcind” evident declarațiile d-lui M Isărescu, inclusiv calificativul „trăsnaie” atribuit unor politici guvernamentale.

      Dl Vasilescu, întrebat fiind depre deprecierea monedei naționale în raport cu valutele de referință a declarat că deconturile pentru importuriule de Sărbători sunt singurele de vină, chiar și atunci când moderatorul emisiunii a insistat la posibila cauză reprezentată de „trăsnaie”. Or, este cât se poate de evident că plecările de capital (a se vedea indicii BVB, spre exemplu) , ori a unor investitori precum Nestle din România sunt de naură a genera devalorizări ale leului.

      Declarațiile concesive ale BNR sunt atât pentru a nu deranja Guvernul Dragnea-Vâlcov, cât și pentru a nu crea reacții și mai puternice în piață.

  7. cel cu putina minte nu stie ce i gravitatia. traieste sub ea dar nu i umple matul. daca asteptam minuni de la dragnea, viorica, valcov si clica ce i inconjoara, deznodamintul ar putea fi tragic (este deja, dar nu da bine pesimismul). cind prostul clasei, ala din ultima banca, a carui neputinta inspira mila, ajunge la catedra / cirma natiei, totu i pierdut. salbaticiunea isi umple mai intii propria i burta apoi imparte cu marinimie firimiturile celor ce o sustin. good deal, isn t it ?

    • Cei amintiti conduc si vor conduce pentru ei vaneaza curcanul, il mananca, dar au prezena de spirit sa arunce plebei oasele cu ceva carne pe ele. Asa plebea ajuta la vanarea urmatorului curcan :-))

      Dar cine-i de vina ca pe tron sta regele nebun? El, sau regentul care refuza sa il dea jos de acolo?

      • cam asa ! sa nu uitam, dictatura prostilor se bazeaza pe scursurile si drojdia societatii. nu sint si azi jandarmii si militienii oamenii de nadejde ? la bine, dar mai ales la rau ! nu rivneste orice prostovan de prin saracimiea olteniei sa l imbrace si sa l incalte statul ? ca mai apoi sa si lustruiasca galoanele, sa faca sluj stapinului si sa ndoaie bastonul pe spinarea reactionarului ? nu rinjesc nastase si severin in interior, la ateneu ? iar Dan Grigore, Sora sau Oana Pellea tremura n exterior ? borfasii inauntru, „prostii” pe (din)afara.

  8. @ Borat

    Dreapta (in sens liberal european) politica romaneasca necesita dupa mine in fata in primul rand obiectivul lansarii dezbaterii propriilor idei.

    Plecand de la mesajul intuit al constructiei unei piete libere reale si a promovarii concurentei. Pot fi adaugate in mix multe altele, dar atat timp cat dezbaterea de acest tip cuprinde 5 postari din o suta si doua articole din o suta, nu prea ai la ce sa te astepti. Si nu e vorba doar despre Contributors.

    Nici in statele liberale cu traditie dreapta nu are o prezenta marcanta in spatiul public. Dar pe de o parte acolo nu este nevoie de un asemenea efort iar pe de alta parte, dreapta ramane oricum o minoritate sub aspectul numarului factorilor activi ce o compun. Nu si ca forta, chiar daca pare paradoxal.

    Un al doilea obiectiv al dreptei romanesti se cere a fi formularea politicii. In prezent, majoritatea ganditorilor de dreapta sunt doar asta: ganditori. Ori, dreapta trebuie sa se afirme, sa propuna solutii politice pe inteles mai ales celor carora le este favorabila. Adica celor saraci, marginalizati samd.

    Altfel spus, coborarea din turn.

    Sigur, fara a intoarce acel brain-drain, nu e nicio sansa. Omul indura multe daca spera ca o face pentru ceva mai bun in viitor. In viitorul fiintei umane, nu in cel istoric :-).

    Romania de astazi este una profund egoista. Poate si pentru ca nu are incotro. A vorbit cineva vreodata de cum anume ar trebui sa arate viitorul nostru, cum anume vrem sa fie Romania pentru copiii si nepoti? Mai toti vorbesc despre salarii, pensii, profit.

    ///

    Am mai spus, explicat pe larg, de ce cred ca nu este posibila dezvoltarea fara sa avem un partid politic de dreapta care sa isi propuna reforma statului, in sens larg, spre un stat liberal.

    Eroarea fundamentala este ca avem un sistem bun dar oamenii sunt nepotriviti. In realitate, chiar sistemul nostru politic, statul asa cum este el astazi organizat, a permis si va permite constituirea de grupturi de captura.

    Solutiile pe domenii – cercetare, educatie de exemplu – ajung inevitabil la administrare, etatism si abordari de stanga/extrema stanga.

    Unele solutii de stanga primesc aiuritor etichete de dreapta! In alte situatii, solutiile sunt hilare, caraghioase , pentru oricine cunoste domeniul tintit.

    Majoritatea e tacuta, dar are clare asteptari si dorinte. Pana la noi ordine, politicul conduce societatea, pentru asta exista. Si cattimp ierarhizarea valorilor va fi de esenta umanitatii, ideologia politica va fi indispensabila.

    ///

    Pentru ca romanii cu gandire de dreapta sa ramana in tara (si sa contribuie la viitor) as spune ca in primul rand trebuie sa stie ca exista un asemenea curent politic in Romania. :-) Repet: un curent politic, adica vizibil, care sa propuna solutii si sa le sustina. Nu grupuri de „academicieni”.

    Nu este chiar atat de simplu. Sunt multe obstacole. Cel mai dificil pare sa fie insa sa rezisti atacurilor agresive ale celor care cred ca socialismul este calea spre Raiul spre Pamant, doar ca bubulii nu ne lasa sa il infaptuim :-)).

    Am mai spus-o: o oarecare „imblanzire” a dreptei – spre un centru dreapta – este necesara pentru a nu speria. Desigur, un astfel de compromis nu ar trebui sa se transforme intro-o scuza pentru a transforma dreapta in stanga :-).

    ///

    UE are multe bube. Si inca mai face. Nu stiu in ce masura imigratia este o problema reala, sau doar un bun prilej de a vorbi despre problemele care pre-existau exploziei migratiei. As adauga si „explicatia pisicii negre care aduce ghinion”: un negru emigrant e mai usor de zarit in Europa decat un alb bastinas sarac. :-).

    Imi este insa foarte greu sa imi imaginez un drum bun pentru Romania fara UE. Mai bine un copil-problema pentru parinti decat unul orfan.

    ///

    Mda, articolul era despre cursul valutar :-) :-(

      • Aiurea. Cu oamenii potriviți, orice sistem este bun – mai puțin cel sclavagist antic (până și ăla funcționa mai bine decât oligarho-klepto-idiocrația din România.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro