vineri, martie 29, 2024

Prețul la petrol – călcâiul lui Ahile pentru Putin și sistemul său

Uniunea Europeană, mai mult la insistența Statelor Unite, a adoptat sancțiuni economice împotriva Rusiei. Mulți se întreabă dacă aceste sancțiuni vor da roade. Ar trebui să înțelegem că discutăm aici despre probabilități și nu despre certitudini. Din start ar trebui să excludem ideea că   sancțiunile economice sunt suficiente pentru a-l îngenunchea pe Putin. Doar rareori, sancțiunile conving țara-țintă să vină cu concesii. Dan Drezner, cel mai bun expert în domeniul sancțiunilor economice spune că acestea au efectul dorit doar în unul din patru cazuri. De cele mai multe ori, simpla amenințare cu impunerea sancțiunilor este mai eficientă decât impunerea propriu-zisă a acestora.

Ce cedări trebuie să facă Putin pentru a scăpa de sancțiuni? În acest caz, Occidentul cere retragerea trupelor ruse din Estul Ucrainei și stoparea susținerii militare acordate separatiștilor. În ceea ce privește prima parte, luni a venit vestea bună că Rusia și-a retras cea mai mare parte a trupelor de la frontiera cu Ucraina. Politicianul de orientare liberală și pro-occidentală Boris Nemțov s-a grăbit să concluzioneze că proiectul Novorusia a fost închis și că planul lui Putin în Ucraina de Est a eșuat.  Presa ucraineană jubilează plecând de la premiza nerealistă că fără aceste forțe ruse, armata și batalioanele de voluntari ucraineni îi vor supune pe separatiștii rusofili. În ceea ce privește stoparea completă a susținerii rusești pentru cele două regiuni, inclusiv respectarea planului din nouă puncte recent convenit, aceastea sunt dificil de monitorizat, așa că sancțiunile vor rămâne în vigoare pentru câteva luni bune.

Occidentul a ales să meargă pe calea smart sanctions, acestea au impact diferit asupra diverselor grupuri din anturajul președintelui rus. Un detaliu curios trecut de obicei cu vederea este că Ucraina nu s-a alăturat sancțiunilor economice occidentale și nu a adoptat sancțiuni împotriva Rusiei chiar dacă ultima refuză să importe o serie de produse agricole din Ucraina, adică aplică sancțiuni Ucrainei. Este rar când o țară sub sancțiuni își poate permite să aplice sancțiuni altei țări. Sancțiunile smart vor fi fiind bune, dar faptul că oligarhii și consilierii lui Putin nu pot călători în Occident sau faptul că proprietățile și conturile lor bancare sunt înghețate nu schimbă mult situația. Ei pot oricând apela la intermediari. În plus, Putin deja le-a promis, iar Duma s-a grăbit să adopte o lege ce oferă compensații celor care au avut pierderi de pe urma sancțiunilor. Scoaterea Rusiei din sistemul SWIFT ar putea cauza ceva mai multe incomodități, dar Uniunea Europeană nu este gata să urmeze recomandarea Parlamentului European în această privință. De cealaltă parte Putin nu așteaptă pasiv să vadă ce va mai face Occidentul. El le cere francezilor să livreze Rusiei cele două nave de război Mistral comandate anterior, unul dintre care a fost numit în mod sfidător Sevastopol (oraș aflat în Crimeea). În cazul nerespectării contractului, Rusia cere returnarea miliardului de euro plătit în avans. Președintele francez Hollande trage de timp. Între timp fostul cancelar Gerhard Schröder continuă să fie consultantul Gazprom primind circa 250 de mii de euro anual. Acesta este prețul prieteniei dintre Schröder și Putin. Lista prietenilor occidentali ai Rusiei este lungă: ea numără politicieni de extremă dreaptă, dar și lideri ai stângii europene. Atitudinea intransigentă a președintelui Băsescu pare mai degrabă excepția decât regula în Europa.

Totuși cum poate fi înfrânt Putin? Rețeta succesului este următoarea: sancțiuni economice în tandem cu căderea prețului la petrol sub $60. Putin va ceda doar dacă prețurile mondiale la petrol continuă să scadă și prețul la barilul de petrol ajunge sub costul de producție, adică sub 76 dolari SUA. Doar în această situație, Rusia ar putea fi strânsă cu ușa. În cazul în care prețul pe baril scade sub $60 ceea ce este deocamdată puțin probabil, Rusia ar putea chiar intra în incapacitate de plată. Nu ar trebui să ne facem multe iluzii. Rusia anului 2014 nu este Rusia defaultului din 1998. Atunci prețul pe baril oscila în jurul a 30 USD. După criza din 1998, investitorii străini declarau că ar prefera să mănânce deșeuri nucleare decât să mai investească în Rusia ( vezi p. 208 în volumul semnat de Martin Gilman despre defaultul rus din 1998). Nu doar investitorii străini, ci și rușii și-au învățat lecția. La sugestia lui Gherman Gref, unul dintre cei mai buni economiști ruși, a fost creat un Fond de Stabilizare alimentat din profiturile obținute de pe urma exporturilor de hidrocarburi. Gref ar fi vrut ca profiturile să fie reinvestite în acțiuni, dar alții au decis că este mai bine ca aceste economii să fie folosite pentru nevoi curente și situații de criză. Deja se pompează sume importante în economia rusească pentru a menține stabilitatea rublei, care s-a depreciat cu 20%. Fondul de Stabilizare este și el limitat.

Vocile pro-occidentale din societatea rusă sunt tot mai îngrijorate. Discursul lui Gref i-a pus pe jar pe susținătorii fanatici ai președintelui rus. Fost ministru al comerțului în perioada 2000-2007, căzut în dizgrație și devenit președinte al Sberbankului, Gref declara la forumul investițional Russia is calling (sic!) că autoritățile de azi la fel ca autoritățile sovietice nu pricep principiile de bază ale economiei de piață. Economiștii ruși de la Yegor Gaidar încoace consideră că cel mai important dintre factorii care a contribuit la căderea URSS a fost dependența prea mare a economiei de exportul de țiței. Din păcate economiștii pro-reforme Gherman Gref, Andrei Ilarionov și Serghei Guriev și-au pierdut influența asupra lui Putin.

Și totuși de ce cade prețul la petrol? În SUA, unde mă aflu, lumea nu a văzut de câțiva ani prețuri atât de mici. Consumatorii sunt în extaz, însă se aud și îngrijorări. Există câteva explicații ale acestei căderi neașteptate. În primul rând, chiar dacă pe piață există prea mult petrol, întâmplător sau nu țările OPEC nu s-au grăbit să ajusteze volumul de producție. Este greu de spus acum, dacă a existat un lobby occidental, dar este cert că saudiții extrag cantități mai mari decât cele necesare pentru a menține prețul stabil. În al doilea rând se pare că prețurile la petrol scad și din cauza cererii scăzute. Zvonurile cu privire la intrarea economiei europene întro nouă recesiune se întețesc, iar creșterea economică chineză încetinește. Înseamnă că cererea poate fi mai mică. În al treilea rând, tot scepticismul rușilor în privința revoluției gazelor de șist s-a dovedit eronat. Potrivit ultimelor predicții, datorită explorării gazelor de șist, SUA este pe cale să treacă de la importul de energie la exportul de hidrocarburi. Toate acestea cumulate, sugerează că pe viitor Occidentul ar putea contribui mai mult la scăderea prețului la petrol. Spre exemplu ar putea fi ridicate sancțiunile impuse Iranului și atunci Iranul ar putea exporta mai mult petrol, ceea ce ar pune mai multă presiune pe prețul țițeiului la bursele internaționale. La fel ca în 1989 și după asta în 1998, colosul cu picioare de lut, adică Rusia lui Putin, poate fi doborît nu de sancțiuni, ci ca altădată de căderea prețului la petrol.

Distribuie acest articol

39 COMENTARII

  1. „Ucraina nu s-a alăturat sancțiunilor economice occidentale și nu a adoptat sancțiuni împotriva Rusiei chiar dacă ultima refuză să importe o serie de produse agricole din Ucraina, adică aplică sancțiuni Ucrainei” – incredibil!

  2. Concluzia articolului ar fi ca, in urma scaderii pretului la petrol, Rusia ar lasa trupele ucrainene sa intre in Donetk si Luhansk si eventual ar restitui si Crimeea? Wishful thinking.

    • În urma scăderii prețului la petrol, URSS-ul s-a dezmembrat ca țară. În funcție de cât de mare va fi scăderea prețului la petrol, Rusia poate ajunge să piardă Siberia în favoarea Chinei (care are vise imperialiste din ce în ce mai vizibile) sau poate ajunge la un nou război civil în Cecenia și Gaghestan.

      Adică Rusia ar putea ajunge la o criză în care Luhansk și Donețk să fie ultimele ei griji. Așa că dimpotrivă, în situații cu-adevărat grele, Rusia se va întoarce tocmai spre Ucraina și spre UE pentru asistență.

      • Nu mi-ai raspuns la intrebare. Va inapoia Rusia ucrainenilor Donbasul si Crimeea? Indiferent cat de grava va fi criza? URSS a disparut pentru ca rusii erau convinsi ca celelalte republici paraziteaza Rusia si pentru ca Eltan dorea sa scape de Gorbaciov. Rusia nu a incercat sa opreasca disolutia URSS ci, din contra, a pus umarul din plin. Rusia si-a proclamat suveranitatea, a nationalizat proprietatile URSS de pe teritoriul sau si a semnat cu Ucraina si Belarus tratatul de infiintare a CSI, la care au aderat si celelalte republici. Ramas fara obiectul muncii, Gorbaciov a demisionat. Rusia a crezut atunci ca isi va putea mentine sfera de influenta (CSI) pastrand totodata si controlul asupra resurselor de pe teritoriul sau (care nu ar mai fi fost proprietate comuna a tuturor republicilor ca in perioada sovietica).

      • @ Harald
        De acord. O singura precizare: Rusia in criza va cere probabil ajutorul Occidentului la fel ca in perioada lui Gobacev si la fel ca in 1998. In 1998 ajutorul de care avea nevoie Rusia era prea mare si FMI-ul pur si simplu nu a putut acord un credit atat de mare. Deocamdata observ ca Rusia primeste credite din partea Chinei. In plus sanctiunile nu sunt atat de dure pe cat ar trebui – companiile rusesti au beneficiat in august de bridge loans serioase primite din Occident (adica dupa anexarea peninsulei Crimeea).

    • @ Dan T
      Nu am zis ca Rusia ar restitui Crimeea daca scad preturile la petrol. Zic doar ca pretul la petrol ar putea slabi pozitiile Rusiei la negocieri si ca Occidentul ar putea folosi situatia pentru a obtine concesii. Ca de obicei lucrurile sunt mai nuantate. Magnitudinea concesiilor depinde de cat de mult va cadea pretul si alti factori. In privinta Donetkului si Luganskului lucrurile inca nu sunt clare, exista tensiuni locale, o criza umanitara in regiune, economia la pamant etc.

      • Deci cu Crimeea treaba s-a lamurit. Sa vedem cum e cu Donbasul: aici nu mai e vorba de retragerea din Afganistan sau din estul Europei, ci de interesele fundamentale ale Rusiei (asa cum le percep rusii). Donbasul e pentru ei ultima linie de aparare. Nu se vor retrage. Si atunci care e rostul sanctiunilor si scaderii artificiale a pretului la petrol? Sa faci Rusia sa sufere? Cat e de intelept sa-l pui cu spatele la zid pe unul care are o armata puternica (poate ocupa fara probleme Kievul si Tarile Baltice) si dispune de ditamai arsenalul nuclear?

        • @ Dan T.
          Si atunci care este sugestia ta? Sa scoatem sanctiunile si sa asistam pasivi?
          In ceea ce priveste retragerea din Donbas si ultima linie de aparare recomand articolul lui Boris Nemtov (vezi linkul corespunzator din text)

          • Parerea mea e ca Nemtov greseste. Ca urmare a debarcarii lui Ianukovici si a evadarii Ucrainei din sfera de influenta a Rusiei, Putin a avut doua obiective: 1.anexarea Crimeei (Alsacia-Lorena rusilor) si 2.generarea unei „tumori canceroase” pe teritoriul Ucrainei, un „cui al lui Pepelea” separatist pe modelul Transnistria, Abhazia, Osetia, ca sa impiedice aderarea Ucrainei la NATO si UE. Proiectul Novorossia a fost folosit deocamdata ca sperietoare, ca Occidentul sa rasufle usurat ca Putin se multumeste cu putin (diacriticele astea :) ). Ar fi dificil pentru Rusia sa sustina ec. un teritoriu cu 20 mil. de locuitori (pune probleme financiare si administrarea Crimeei cu 2 mil. loc.) Dar daca Occidentul insista cu integrarea Ucrainei in NATO si UE, Rusia va ocupa Ucraina de la Est de Nipru si poate si Odessa cu gurile Dunarii. Occidentul trebuie sa se resemneze cu pierderea Crimeei si Donbasului. Sanctiunile sunt inutile si periculoase. (Ca urmare a sanctiunilor SUA din 1940-1941 Japonia nu s-a retras din China si Indochina, ci a atacat la Pearl Harbour. Si, cum spuneam, Rusia are o armata puternica si un arsenal nuclear imens. Occidentul se joaca cu focul). Si mai e o problema. Rusia nu e un pericol pentru Occident, daca nu e provocata. Obiectivul ei e sa-si pastreze sfera de influenta in CSI. Dar China are ambitii globale, vrea sa fie puterea mondiala dominanta. In cativa ani Occidentul va avea nevoie de Rusia impotriva Chinei. Politica de slabire a Rusiei (si in consecinta de intarire a Chinei) e absurda.

            • @DanT
              In mare sunt de acord cu descrierea situatiei, dar nu sunt de acord cu solutia propusa. Ceea ce propuneti seamana cu politica strutului. Nu sunt de acord cu ideea ca sanctiunile sunt inutile. Da, probabilitatea de succes este mica, dar ele pot cauza pierderi Rusiei. Sunt si un semnal pentru rusi ca s-a ajuns prea departe. In tandem cu caderea pretului la petrol ele ar putea sa-l faca pe Putin sa cedeze in cadrul negocierilor. Ieri, presa ucraineana scria ca granicerii rusi au blocat plecarea unor voluntari de pe teritoriul Rusiei spre Donetk. Luni s-a scris ca fortele ruse de la frontiera au fost retrase in interior. Sunt pasi mici dar tot e mai bine decat nimic. Pe de alta parte sunt si eu sigur ca Putin nu va trimite armata sa pentru a supune separatistii pro-rusi (etnici si vorbitori de rusa) din Donetk doar pentru ca asa vrea Occidentul.

            • Ce anume sa cedeze Putin in cadrul negocierilor? A incheiat armistitiu in momentul victoriei, cand ce le 7 batalioane ale lui (vreo 6 mii de soldati) au zdrobit armata ucraineana. A demonstrat ca obiectivele lui sunt limitate. A demonstrat forta de care dispune si retinerea cu care o foloseste. Ce anume, concret, sa cedeze? Si daca nu se poate defini ce ar putea sa cedeze, care e sensul sanctiunilor?

  3. Si totusi lucrurile pot decurge si altfel. Depinde de conducator si de deciziile lui. Cind Corea de nord a trecut la amenintari cu armamentul nuclear au primit orez pe gratis. Oare Putin care are un arsenal atit de mare si care a demonstrat ca stie sa sa forteze limitele va ceda pur si simplu? Cred ca sunt mult mai multe scenarii si trebuie sa fim pregatiti la situatii dificile. Europa este intr-o situatie dificila de citiva ani si va mai fi. Cind UE va avea o politica corespunzatoare fata de Rusia, lucrurile vor curge altfel.

    • @ Smaranda
      Sigur, liderul conteaza, dar nu cred ca Putin este Kim Jon Un. Vorbesti depre o politica corespunzatoare fata de Rusia. Din pacate constat ca Rusia are prea multi prieteni in UE. Asta impiedica UE sa formuleze o politica externa coerenta. Rusia dezbina Europa prea usor.

    • Comparatia nu sta in picioare din foarte multe motive. Desi Rusia nu e o democratie in sensul occidental al cuvantului( nici macar noi sau bulgarii nu suntem o democratie functionala) Rusia totusi functioneaza partial in modul de gandire europeean. Cu toata propaganda Putinista va fi cam greu sa le explice rusilor de ce nu o duc mai bine dupa anexarea Crimeei. Coreea de Nord a primit orez nu fiindca a amenintat cu arma nucleara ci fiindca bietii coreeni ajunsesera sa se manance la propriu intre ei.

      • @ Gabriel I. Profunzimea comparatiei consta in, cu ce te aperi in fata santajului nuclear al unui om imbatat de putere. Toate scenariile de confruntare nucleara arata ca nu vor exista supravietuitori. Cu o singura conditie: sa cedezi santajului. De aici incepe dezbaterea.

  4. Analiza se bazeaza pe o premiza complet gresita.
    Sigur, in prezent Federatia se bazeaza pe exportul de gaze natural si de petrol.
    Din moment ce asta le merge foartbine, de ce sa faca altceva?!
    Daca maine pretul hidrocarbuilor scade dramatic, Rusia o sa faca altceva.
    Poate incepe sa exporte high-tech.
    sau poate poate exporta „invazie”, ca doar nu o sa tina degeaba cele 30.000 de tancuri!
    Americanii nu au nimic cu care sa li se opuna: unde sunt F-22?
    Iar soldatii bravei Armate Rosii, chiar daca la ei in tara nu o duc prea bine, vor putea face „davai iPhone!” in noile teritorii cucerite: tarile baltice, Polonia, fosta RDG, eventual si franta daca nu isi maintesc la timp sa se opreasca … cine mai are nevoie de venituri din petrol?!

    • F22 nu sunt utile împotriva tancurilor, însă elicopterele AH-64 Apache și tancurile M1 Abrams au fost deja testate împotriva T-72-urilor rusești și au câștigat detașat toate disputele.

    • @ Crisian Ioan
      Rusia exportatoare de high-tech? Greu de crezut. Rusia nu inoveaza. Sa nu uitam ca proiectul Skolkovo este un esec.

  5. Mujicul rus poate suporta la infinit inrautatirea vietii sale, nu se va rascula. Putin are peste 80% incredere in interiorul tarii, invers proportional cu exteriorul. Ceea ce pentru europeanul/americanul mediu pare de neconceput, pentru mujicul rus e OK. Rabda si rabda si rabda… O alta revolutie in Rusia e de neconceput in conditiile astea.

  6. Ion, cred ca faci un tablou bun si convingator, dar omiti totusi cateva variabile importante care ar putea altera structura situatiei.
    – Crezi ca tarile OPEC pe termen lung ar fi interesate sa „subsidieze” caderea pretului la petrol doar pentru a-l prabusi pe Putin? Si ar accepta sa aiba ele insele pierderi la buget si incasari mai mici doar de dragul politicii externe americane sau europene?
    – Uiti de China. Poate scaderea pretului la petrol si afecteaza negativ Rusia (care are inca exporturi de gaze, de minerale), dar asta alimenteaza direct cresterea Chinei care are o clasa medie tot mai numeroasa, „infometata” sa consume un stil de viata energofag – automobile etc. Resurse ieftine inseamna cresterea Chinei si dezvoltarea pietei ei interne (cu consecinta slabirii interdependentei fata de USA). Deci scoti un cui ca sa ai de furca cu un ditamai piron?

  7. 1. OPEC (care s-a format în 1949 şi nu la iniţiativa arabilor, ci, surpriză-surpriză, a venezuelenilor) de-a lungul ultimilor 40 de ani a tăiat rapid producţia de petrol când preţurile ameninţau să scadă şi astfel şi-a asigurat avuţia.

    2. OPEC putea acţiona astfel dintr-un singur motiv, şi anume faptul că grupa toate ţările exportatoare masive de petrol. Nu „producătoare”. SUA a fost decenii în şir producătorul nr. 1 în lume şi în timpul celor mai negre zile ale pieţei petroliere era producătorul numărul 2. Producea peste 6 mil. barili pe zi. Dar consuma 18 milioane.

    3. Faptul că producţia internă de petrol a SUA e în prezent pe la vreo 8,8 – 9 milioane de barili/zi şi în octombrie 2012 a sărit temporar de 10 milioane de barili/zi (adică a bătut recordul istoric din 1970-1971 şi a subminat Teoria lui Hubbert) înseamnă că SUA se pot lipsi de o mare parte din importuri şi pot ei înşişi exporta produse petroliere rafinate, ceea ce şi fac.

    Asta înseamnă că pentru prima dată în 40 de ani, OPEC nu mai poate folosi arma reducerii producţiei, fiindcă imediat clienţii lipsiţi de petrolul lor vor migra spre sursele nord-americane, braziliene şi africane de petrol.

    OPEC de-a lungul lui 2014 a umflat pe cât posibil producţia de petrol (şi a vândut la preţ de dumping către ţările asiatice) pentru a împiedica fuga clienţilor şi pierderea cotei de piaţă. Sunt siliţi să coopereze la scăderea cotaţiilor petrolului, fiindcă e viitorul lor în joc.

    În timpul ultimei luni, cotaţiile au scăzut cu mai mulţi dolari pe zi şi sau făcut mari eforturi de a le ridica la loc, eforturi suspect de asemănătoare cu cele din octombrie 2008, când a pocnit bula (de la 147 USD/baril a picat până în ianuarie la 32 USD).

    Astfel încât ne putem aştepta la fenomene asemănătoare cu cele din iarna 2008-2009, când benzina picase la 2,75 RON/litru.

    De pe urma boomului petrolului nord-american profită astfel lumea Nordului, deopotrivă cu China şi cu ceilalţi mari consumatori, şi pierde producătorul nr. 1 în lume al anilor 2011-2014. Adică Rusia.

    (OPEC vor pierde şi ei, dar pe termen lung, când, vorba lui Keynes, vom fi morţi. Putin are nevoie de sabia petrolului acum, cu trupele în Ucraina, nu peste un an sau 5 ani.)

    • @ Nautilus
      Bune remarci. OPEC-ul nu mai este ce era in anii ’70. Se exagereaza influenta acestuia asupra formarii pretului (mai ales in presa rusa observ articole care spun ca OPEC-ul va lua masuri si il va salva pe Putin).

  8. 1. Chiar daca „mujicul” suporta scaderea nivelului de trai, afaceristul rus nu suporta scaderea veniturilor. Ca atare, o mobilizare a mujicilor prin propaganda sustinuta financiar de catre oligarhii ar putea crea probleme sociale serioase in Rusia.

    2. Daca occidentul are intelepciunea sa garanteze impunitatea serviciilor secrete rusesti si continuarea nerestrictionata a afacerilor acestora nu este exclus ca Putin sa ramana cam singurel in fata acestor miscari populare (probabil ca armata i-ar ramane fidela, din motive de subventionare „in forma continuata” a complexului militar, dar sustinerea ar fi strict la nivelul ofiterilor superiori).

    3. Rezultatul ar fi o lovitura de palat in care Putin si-ar pierde puterea (si chiar viata) iar Rusia ar intra pe fagasul „democratiilor de tranzitie”: cu esalonul doi la putere dar cu aceleasi grupuri de interese care activeaza si astazi.

    Iar daca scenariul vi se pare cunoscut, aveti dreptate – este exact ceea ce s-a intamplat in Romania in decembrie ’89, iar reactiile actuale ale lui Putin nu difera prea mult de cele pe care le-a avut Ceausescu – incercarea de a exacerba patriotismul si nationalismul, acuzatii aduse vestului etc. Numai ca Putin are mai mult timp la dispozitie (adica a luat-o mai din vreme, inainte sa-i ajunga cutitul la os), dar la final tot in fata unui zid il vad: sa spunem, la Targovisgrad.

    • Scăderea nivelul de trai (într-o ţară oarecare) afectează populaţia.

      Dar afectează populaţia la nivelul veniturilor, cumpărăturilor săptămânale, maşinii sau concediilor. Nucleul relaţiilor sociale şi familiale rămâne aproape neatins. Sau, când e afectat, rezultatul e o societate şi mai conservatoare, talibană. Încă de pe vremea când Caragiale era tânăr se spunea că românii, cu cât sunt mai săraci, cu atât sunt mai habotnici. Marea Criză a creat Partidul „Totul Pentru Ţară”.

      Astfel încât reacţia publicului de rând la sancţiuni este închiderea în sine. Conservatorismul religios, adunat în jurul lui Ion Ili… Vladimir Putin.

      Occidentalii îi subminează capacitatea de a acţiona a Piticului Atomic, lovind în resursa cu care el i-a ţinut în şah.

      Asta însă nu îi afectează puterea propagandistică – din punctul de vedere al celor 80%, el e în continuare eroul care îi apără de cei vinovaţi de scăderea nivelului lor de trai. Adică de homosexuali şi atei. (Dacă Putin ar fi condus România la sfârşitul anilor ’90, probabil i-ar fi apărat şi de pedofili, traficanţi de organe şi bubulii lui Coruţ.)

      Ca să îi sape tronul, ei ar trebui să facă opusul, să aducă investiţii în mineritul şi petrolul rusesc, să cumpere armament rusesc şi să finanţeze băncile ruseşti.

      Fiindcă numai atunci când nivelul de trai dintr-o ţară creşte, lumea e tentată să se îndepărteze de conservatorism şi autocraţie.

      • Poate aveti dreptate! Cu toate acestea imi permit sa cred ca daca romanii ar fi avut ce sa manance, caldura, apa calda si un minim de acces la bunuri de import ar fi fost mult mai greu pentru baietii din secu sa orchestreze revolta populara din decembrie 1989. Chiar credeti ca populatia ar fi iesit in strada de dragul „principiilor democratice”? Pai este suficient sa vedeti ce se intampla acum, cand se vorbeste de principii… fluiera vantul prin salcii.

  9. Sa-i lasam pe rusi sa aiba grije de Rusia , oricum un procent mult mai mare dintre ei are incredere in conducerea lor politica decat procentul de romani care are incredere in a noastra si sa se puna in dezbatere rolul scaderii cotatiei la petrol brut cu peste 20% la noi. La crestere stim din experienta ca se scumpesc corespunzator carburantii , chiar cei obtinuti din productia interna . In lant se scumpesc toate . La scadere vedem pretul carburantilor nemodificat . Cand se intoarce cotatia inapoi ne va astepta o noua crestere , deoarece a crescut pretul petrollului brut

  10. Constat ca folosirea acuzativului in locul genitivului devine o obisnuinta quasi-unanim acceptata. „Pretul la petrol” e gramatical incorect.

  11. „…și prețul la barilul de petrol ajunge sub costul de producție, adică sub 76 dolari SUA.@
    De unde ati preluat aceste cifre? Majoritatea zacamintelor de petrol de pe uscat au costuri de productie intre 10 si 20$ (ceva mai scazute in Arabia Saudita, si ceva peste in Rusia). La aceasta de adauga costul transportului (ceva mai mare in Rusia, in special pentru petrolul W siberian). De aici pana la 76$ mai e cale lunga. Costurile de productie offshore sunt mai mari (pot ajunge si la 90$/bbl) dar rusii nu au prea multa productie din offshore (btw, Exxon + Rosneft au decoperit luna trecuta un zacamant gigantic in offshore-ul siberian, cred ca lobbistii de la Exxon lucreza cu harnicie la ridicarea sanctiunilor).
    Ceea ce analiza de mai sus nu discuta este impactul pe care l-ar putea avea asupra Arabiei Saudite si altor monarhii medievale din Golf un pret al barilului de 60$, ca si cum zona are nevoie si de mai multa instabilitate. In plus daca esista un sector al industriei de petrol care este f expus la preturi mici acel sector este cel al resurselor neconventionale. Practic majoritatea proiectelor neconvventionale nu prea fac bani la 60$/bbl. Ori mai toate acestor proiecte sunt in USA. Companii gigantuice precum Exxon, Shell si BHP-Billiton au pierdut multe miliarde de doari intrand in jocul resurselor neconventinale cand pretul petrolului era de peste 100$/bbl.

    • @Ulysses Erandus
      De acord, costul de productie este altul (de fapt Rusia a intrat in default cand pretul la petrol era la 11-12 usd), mentionam 76 usd, dar de fapt ma gandeam la pretul petrolului la burse, anume sub acest pret deficitul rus ar fi crescut semnificativ pentru ca rusii sa ajunga la concesii majore pe o serie de probleme ce tin de Ucraina … ei au nevoie de peste 100 USD/baril pentru a nu avea deficit bugetar … am vazut pe undeva si un tabel cu preturile acceptabile pentru tarile din Golf … aici: http://online.wsj.com/articles/oil-price-slump-strains-budgets-of-some-opec-members-1412952367

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ion Marandici
Ion Marandici
Doctorand și lector la Facultatea de Științe Politice, Universitatea Rutgers din New Jersey (SUA)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro