vineri, martie 29, 2024

Privire de ansamblu asupra politicilor energetice romanesti post Nabucco

Caderea Nabucco a reprezentat, probabil,  cea mai puternica dezamagire a Romaniei in ultimii 23 de ani, in termeni de securitate energetica. Putem adauga la aceasta drama si sfarsitul (nementionat) al proiectului AGRI. Pierderile economice si geopolitice pentru Romania sunt fabuloase. Este extrem de ciudat cum, totusi, acest eveniment major s-a aflat pe agenda publica si de guvern pentru cel mult doua saptamani, facandu-si loc cu greu printre cateva dezbateri «politice» romanesti lipsite de continut.

Anumite evenimente care au evoluat pe o perioada de timp relativ scurta, au prevestit, din mai multe puncte de vedere, posibilul rezultat al proiectului Nabucco: (i) importanta expunere financiara a BP in SUA ca urmare a deversarii de petrol de pe platforma Deepwater Horizon in Golful Mexic, (ii) pozitia BP in cadrul consortiului Shah Deniz si procesul de selectie privind Coridorul Sudic, (iii) experienta BP in regiunile arctice si offshore care ar permite Rosneft sa isi dezvolte capacitatile, (iv) afacerea BP-TNK-Rosneft din 2012/2013 in Rusia care a alimentat din punct de vedere financiar balanta BP pusa in pericol de dezastrul din Golful Mexic, (v) retragerea Gazprom din oferta de privatizare pentru compania greceasca de gaze DEPA in favoarea companiei azere SOCAR (membra a consortiului Shah Deniz), (vi) autonomia energetica data de gazele din sisturi in SUA si (noua) abordare regionala bazata pe “echilibrul de putere” care a dus la o implicare redusa in regiunea Marii Caspice, atentia fiind indreptata catre zonele vecine apropiate (America de Sud) si Asia de Est, (vii) evolutia lenta dar sigura a Norvegiei ca al doilea furnizor european de gaze naturale, dupa Rusia, si (viii) promovarea interesului strategic al Israelului in estul Mediteranei,de-a lungul proiectului TAP, in vederea asigurarii exportului de resurse din bazinul Leviathan catre UE. Toate acestea, impreuna cu alti factori care ar putea fi luati in considerare atunci cand se vorbeste de esecul predictibil al Nabucco, ofera un exemplu de miscari geopolitice realiste ale unor tari care stiu cu adevarat sa isi urmareasca interesele energetice strategice.

Din nefericire, Romania nu a luat in calcul riscurile aferente proiectului Nabucco si nici nu s-a pregatit pentru eventualitatea unui rezultat negativ. Romania pare mai degraba sa fi ramas in umbra unei mult asteptate/mult dorite (dar inexistente) politici comune externe si de securitate energetica la nivel UE. In plus, Romania continua sa se bazeze pe perspectivele UE de a  asigura o piata energetica pe deplin interconectata, ca alternativa pentru statele implicate in proiectul Nabucco.

Daca Romania ar fi fost cu adevarata pregatita sa faca fata unui asemenea esec, am fi remarcat un “plan B”, fie declarat la nivel oficial sau ca rezultat evident al unor actiuni. In schimb, Romania a ales sa continue in demersul “independentei energetice’’ si sa isi completeze lista de interconectori estici si vestici (din fericire, finantati partial de UE), ca parte a intentiei declarate a UE (dupa cum a confirmat recent Comisarul UE pentru Energie, HE Gunther Oettinger, intr-un un discurs in cadrul CSIS din Washington) de a asigura o piata energetica pe deplin interconectata.  Optiunea de  “independenta” a fost, aparent, cea mai simpla, insa a trecut cu vederea orice abordare geopolitica regionala cu privire la din ce in ce mai complexul si strategicul “Triunghi Magic”, ce include regiunile Marii Caspice, Marii Negre si Est Mediteraneene.

“Independenta energetica” nu va putea fi obtinuta prin miscarile  oscilante ale Guvernului cu privire la exploatarea de gaz din sisturi (care tinde sa devina mai mult o problema politica decat una de mediu), in absenta unei abordari guvernamentale complexe asupra infrastructurii de transport al gazelor necesara dezvoltarilor din Marea Neagra, si brusca schimbare a regulilor jocului in industria energiei regenerabile. La fel de importanta este pregatirea celei de-a 11-a runda de licitatii in vederea concesionarii de noi perimetre pentru operatiuni petroliere de explorare, exploatare si dezvoltare  – o tinta putin realista, avand in vedere ca ANRM nu are suficient personal si ca anumite runde anterioare de concesionare asteapta ratificarea  de catre Guvern inca de acum doi ani. Continuand in aceeasi nota, este putin probabil ca al treilea pachet energetic al UE (ce inca nu a fost implementat in totalitate in Romania), sa devina realitate in Romania in viitorul apropiat. In ciuda faptului ca pachetul insista, printre altele, pe importanta organismelor independente de reglementare la nivel national, se poate observa preeminenta unui anume departament din Guvern (asa numitul Minister al Energiei) in chestiuni ce tin de domeniul energetic la nivel national, in defavoarea ANRE, autoritatea de reglementare in domeniul energiei. De asemenea, « independenta energetica » (concept desuet, dar extrem de popular) nu este pe deplin compatibil cu discursurile derutante ale Guvernului pe tema revizuirii sistemului de redevente pe hidrocarburi.

In opinia noastra, Guvernul Romaniei ar trebui sa ia in calcul anumite aspecte in elaborarea politicii sale energetice pe termen mediu in perioada post-Nabucco, precum: (i) implicatiile acordului Transatlantic Trade and Investment Partnership (TTIP) negociat in prezent intre SUA si UE, in special in sensul promovarii exporturilor amenricane de gaz natural lichefiat (LNG) catre coastele europene vestice, in contextul mai larg al concurentei energetice intre statele membre UE, (ii)  conturarea progresiva a aliantelor energetice regionale si sub-regionale (a se vedea recenta relansare a grupului Visegrad in domeniul integrarii pe  piata de gaze naturale, recentul Acord dintre Cipru, Grecia si Israel cu privire la dezvoltarea energetica a potentialului offshore est-mediteranean si posibilele cadre de cooperare (sau provocari) energetice  ulterioare ce vor fi initiate de catre sau vor implica jucatori importanti la nivel regional precum Turcia, Ucraina, Israel, Rusia si “noua intrata” Azerbaijan (iii) dilema in ceea ce priveste adoptarea unei atitudini concurentiale (incluzind militarizarea) sau cooperante in regiunile energetice relevante, in special cea a Marii Negre  (iv) Orientul Mijlociu, in special conflictul sirian si implicatiile pe care le-ar putea asupra zonei est-mediteraneene si asupra regiunilor “Triunghiului Magic” si, avand in vedere spatiul limitat alocat acestei contributii, nu in cele din urma, (v) rolul pe care  “legaturile bilaterale” si negocierile cu privire la valorile energetice interne (precum infrastructura de transport, de stocare, eficienta energetica si planurile de dezvoltare durabila) il ocupa in cadrul discutiilor europene regionale legate de securitatea energetica.

“Independenta” energetica si cateva interconexiuni cu statele vecine nu sunt suficiente pentru a asigura securitatea energetica a Romaniei. In perioada post Nabucco, Romania trebuie neaparat sa isi defineasca profilul de securitate energetica, sa imbunatateasca bunurile domestice ce tin cu adevarat de securitatea energetica  (precum infrastructura, capacitatile de stocare), sa promoveze dezvoltarea unei piete energetice libere si atractive, incluzand autoritatile de reglementare cu adevarat independente – ceea ce ar avea un potential impact asupra preturilor regionale ale energiei – , sa promoveze noile tehnologii capabile sa “revigoreze” rezervele de hidrocarburi in mare parte epuizate sau inaccesibile etc. In ceea ce priveste politica externa, Romania ar trebui sa isi intensifice cooperarea energetica bilaterala si sub-regionala pe axa nord-sud si est-vest, cu un accent deosebit pe “Triunghiul Magic”, insa fara a ignora tari precum Polonia si tarile baltice. Aceasta ar presupune mobilizarea imediata a unui corp roman de “diplomati in domeniul energiei” in tarile vizate. Chiar si in acest moment infiintarea unei diplomatii energetice ar putea fi de folos, luand in considerare cererea recenta a Ucrainei pentru aprovizionarea cu gaze din Romania. In ceea ce-i priveste pe vecinii nostri din Europa Centrala, in urma spargerii bulei Nabucco, strategia de securitate a fiecarei tari in domeniul aprovizionarii energetice va trebui sa fie centrata pe  integrarea puternica a pietei regionale . Raspunsul la dilema securitatii energetice a Romaniei rezida in coordonarea cu alte state in vederea imbinarii pieselor lipsa din puzzle-ul reprezentat de infrastructura de gaze din zona. Interconectorii nu numai ca ar imbunatati securitatea de aprovizionare a regiunii dar ar introduce si o o competitie gas-to-gas care ar genera o scadere a preturilor.

Un bun prim pas in consolidarea securitatii energetice a Romaniei ar fi organizarea in viitorul apropiat  a unor intalniri la nivel inalt cu state cheie din regiune, precum Turcia, de exemplu, si  abordarea unei program de lucru cuprinzator si amplu pe probleme de energie (nu numai in ceea ce priveste energia electrica dar si exploatarea/tranzitul hidrocarburilor dintr-o perspectiva regionala), astfel demonstrand ca Romania nu si-a incheiat misiunea in acest domeniu. Asta daca, intr-adevar, ne-a mai ramas ceva putere de negociere.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Domnule Pachiu, cum se impaca „securitatea energetice a Romaniei” cu decizii politico-economice ca privatizarea Petrom, care acum are politici anti-romanesti:

    1. „Consiliul Concurentei a sanctionat grupul Petrom cu o amenda de 503,8 milioane de lei pentru ca s-a inteles cu alte companii petroliere pentru a scoate de pe piata un sortiment de bezina”.

    2. „Statul roman este dator companiei OMV Petrom cu circa 2,46 miliarde de lei (aprox.600 milioane euro). Aceasta este suma pe care Petrom o revendica de la stat pentru unele cheltuieli de mediu”.

    3. Evolutia profitului net al Petrom in perioada 2004 – 2009

    – In anul 2004 Petrom a avut pierderi de 240 milioane de euro.
    – In anul 2004 statul a obtinut la privatizarea Petrom 670 milioane de euro pentru 33% din actiuni. Petrom a realizat ulterior o majorare de capital in valoare de 830 milioane de euro, care i-a permis sa-si majoreze participatia la 51%.
    – In anul 2005 profitul Petrom a fost de 391 milioane de euro.
    – In anul 2006 profitul Petrom a fost de 648 milioane de euro.
    – In anul 2007 profitul Petrom a fost de 533 milioane de euro.
    – In anul 2008 profitul Petrom a fost de 278 milioane de euro.
    – In anul 2009 profitul Petrom a fost de 326 milioane de euro.

    Ce investitii formidabile a facut Petrom in anul 2004 astfel incat in 2005 a ajuns la un asemenea profit? In loc sa beneficieze cetatenii romani de pe urma bogatiilor naturale, a beneficiat o societate comerciala privata. In loc sa tratam boala „vacii” care ne dadea „lapte” (coruptia), mai bine am vandut „vaca” si acum cumparam „laptele” de la cel caruia i-am vandut-o, la pretul (si „conditiile”) stabilit de el. Si unde mai pui ca „vaca” mananca „iarba” tot de la noi din ograda (petrol, gaz si apa pentru hidrocentrale – romanesti).

    http://tinyurl.com/d2wwt69

    http://tinyurl.com/c4jvbth

    http://tinyurl.com/d48z8hn

    http://tinyurl.com/bweh8re

    In Europa nu exista o politica energetica comuna. Cu toate astea, Comisia Europeana impune Romaniei cresterea pretului gazelor naturale pentru populatie la nivelul preturilor din tarile dezvoltate ale UE (asta inseamna de fapt „liberalizarea pietei europene a gazelor”), in timp ce salariile din Romania sunt cu mult sub cele din tarile dezvoltate ale UE. Asta inseamna o scumpire semnificativa, desi daca cetatenii romani ar cumpara doar gaze din productia interna, pretul gazelor pentru populatie nu ar trebui sa creasca. Ce folos ca avem resurse naturale daca pretul pentru populatie nu este dictat de costuri (de extractie, prelucrare, etc.) ci de interesele comerciale ale „jucatorilor” din afara Romaniei? La nivelul veniturilor din Romania, dupa finalizarea „liberalizarii preturilor”, trei sferturi din populatia Romaniei va intra in categoria „consumatori vulnerabili”!

    Romania nu ar trebui sa exporte gaze naturale si nici sa isi privatizeze resursele. Energia nu este o marfa oarecare ci una strategica. Energia reprezinta un „motor” important pentru economie. Dar cel mai important, energia asigura satisfacerea unei necesitati fundamentale ale Omului: incalzirea locuintelor. In definitiv, Economia trebuie sa fie in slujba Omului si nu invers. Nu este admisibil sa fie sacrificat Omul din motive economice egoiste, cu justificari ipocite.

    Avand un nivel de trai mult inferior celui din tarile dezvoltate, Romania nu ar trebui sa lase „piata europeana” sa ii stabileasca pretul energiei pentru populatie. In cazul unei crize energetice severe, situatia ar putea deveni de-a dreptul dramatica pentru majoritatea cetatenilor romani (nici astazi situatia nu este roza). Ei nu vor putea face fata concurentei cetatenilor din tarilor europene (cu nivel al veniturilor mult superior) care vor ridica pretul gazelor la un nivel prohibitiv pentru majoritatea romanilor.

    Resursele naturale ale Romaniei nu sunt proprietatea unor politicieni sau „grupuri de interese”, ci sunt proprietatea intregului popor (oricat de „comunist” ar suna aceasta afirmatie). Aceste resurse nu sunt rezultatul unor investitii, al unor activitati economice, ci sunt rezultatul fenomenelor naturale. Nici un individ sau o minoritate nu isi poate aroga dreptul de proprietate asupra resurselor naturale ale Romaniei. Aceste resurse trebuie sa aduca „profit” tuturor cetatenilor si nu doar unor entitati economice private.

    Pe termen mediu si lung, instrainarea resurselor naturale este o greseala strategica majora. De exemplu, rezervele mondiale de hidrocarburi sunt pe terminate, asa ca statul trebuie sa poata interveni in cazul unor crize energetice catastrofale, cand ne vom trezi ca nemtii vor plati mai mult decat romanii pe energia romaneasca (care va fi exportata) iar noi vom ramane cu locuintele neincalzite iarna. Cum vor explica atunci politicienii imposibilitatea de a veni in ajutorul oamenilor (prin tinerea in frau a preturilor pe care „piata” le va ridica la cer, fara legatura cu costurile de productie interne)? Vor da vina pe cei care au facut privatizarea sectorului energetic? Va rezolva asta problema existentiala a oamenilor? Nimeni nu are dreptul sa expuna populatia Romaniei unor astfel de riscuri, atunci cand este posibil (resurse proprii de energie).

    • „Ce investitii formidabile a facut Petrom in anul 2004 astfel incat in 2005 a ajuns la un asemenea profit?” – intrebarea e atit de naiva, incit as suspecta-o mai curind de rea-vointa.
      Intrebarea corecta ar fi: „cum naiba a putut sa se fure de la Petrom sub controlul statului roman in 2004 atit de mult? cum naiba ar putea avea pierderi o companie ca Petrom, care vinde aur?” Raspunsul il puteti gasi usor, daca chiar va intereseaza realitatea, nu politicile aiuriste.

      • Pierderea din 2004 a fost una de natura contabila, determinata de schimbarile survenite in urma privatizarii, e o chestiune de notorietate.
        Pe de o parte, in toti anii precedenti pentru care datele sunt usor accesibile (respectiv 1999-2003) Petrom fusese profitabila, iar pe de alta parte in 2004 compania a fost condusa atat de stat (in prima jumatate a anului), cat si de OMV (pare-mi-se ca incepand din august).
        Asa ca aceasta poveste, folosita obsedant ca argument in discutiile care au ca leitmotiv (sau chiar postulat) statul-prost-administrator, este deosebit de nepotrivita ca exemplu.
        Asta daca vrem sa discutam pe fapte si cifre, nu pe sloganuri ideologice.

        • Informatiile pe care le ai sunt partial exacte, iar notorietatea ar trebui probaba cu date concrete:
          http://www.minind.ro/opspi/rom/div/contract/petrom.htm
          http://www.petrom.com/cs/ContentServer?c=OMV_Download&pagename=Download&cid=1190047023892
          Conform acestor documente, petrom a fost preluat de catre OMV catre sfarsitul anului 2004.

          In primul rand Petrom avea nevoie de capital pentru a functiona pe mai departe. Vanzarea a 30% din Petrom pe 600 milioane coco a fost o spaga data Austriei de catre Adrian Nastase pentru sprijinul sau de a intra in NATO si UE.
          Inainte de asta insa, Petrom a fost capusat in mod salbatic de catre nomenclaturistii romani, fiind adus in situatia disperata de a necesita infuzie de capital pt. a mai putea creste. Daca ne uitam la ce cash-flow avea Petrom la acel moment intelegem dimensiunea capusarii – probabil in jur de un miliard euro pe an.

          Se pot face paralele cu alte privatizari de succes ale Partidului: Rompetrol, vanduta lui Petriciu pe mai putin de 100 milioane euro, revanduta apoi de acesta cu peste 2 miliarde. Cu paranteza ca revanzarea s-a facut prin Olanda, statul roman neincasand nimic din diferenta uriasa de pret. Sidex Galati, a fost vanduta la fel pe mai putin de 100 milioane euro, ajungand imediat pe profit (imediat ce au fost scuturate capusele). Fondul Proprietatea: conceput pentru a despagubi pe fostii proprietari carora tot Partidul le-a furat proprietatile, a avut listarea intarziata atat de mult incat mare parte din actiuni au fost vandute la 10% din valoarea activului net. Insiderii PSNDL+UDMR au cumparat in draci actiunile pe piata neagra, stiind exact ca fondul va fi listat la momentul potrivit. In plus, Fondul a fost condus si capusat o perioada de cativa ani de lipitori de partid, acestea apucand sa instraineze cateva active valoroase inainte de listarea la Bursa. Romgaz: a fost fortat sa „doneze” 400 milioane lei statului roman, desi actionarii minoritari s-au opus acestui lucru. Transelectrica: a fost capusata salbatic si in mod organizat. Hidroelectrica: a fost capusata atat de crunt incat a ajuns in insolventa anul trecut, culmea capusarii fiind ca un reprezentant al capuselor a fost pus sef al insolventei. Transgaz: a fost nevoit sa faca jocul statului in proiectul Nabuco si sa acopere o pierdere de peste 100 milioane lei din acest pariu riscant al statului. Dupa o perioada profitabila si aceasta companie incepe sa fie capusata tot mai salbatic, deja fiindu-i schimbata conducerea de cateva ori in ultimul an de zile. Oltchim – a fost capusata salbatic, una din capuse fiind chiar actualul prim-sinistru – cu contracte de consultanta juridica. CFR: capusata salbatic. Tarom: capusata salbatic.
          Mai toate companiile de mai sus au ajuns in pragul insolventei din cauza furtului organizat de la nivelul reprezentantilor statului. Nu am nicio indoiala ca Petrom a fost la un pas de aceeasi soarta.

          By the way, as recomanda citirea de informatii despre procesul cu salariatii Petrom – pierdut de aceasta companie pe un motiv ridicol (compania a semnat in 2001 un act prin care toate bonusurile erau incluse in salariul de baza, acest act fiind prost facut cica a.i. salariatii au putut cere acele bonusuri retroactiv)… Rascumpararea companiei PetromService a lui Liviu Luca, omul lui SOV, posesoare a unui contract de prestari servicii in suma anuala minima, contract semnat pe 10 ani, pana in 2014 – vreo 300 milioane euro. Faza cu scoaterea unui sortiment de benzina de pe piata: de ce ar fi o problema pentru cetateni asta? Recuperarea investitiilor in curatarea mediului: conform contractului cu statul roman, Petrom a curatat cu banii sai zone poluate inainte de 2004, urmand ca statul sa ramburseze acesti bani. Lucru care intarzie sa se intample. Dupa cum vedem, conducatorii statului roman inca mai extrag bani prin diverse mijloace de la cea mai profitabila companie romaneasca.

          Acum, ca sa facem o raportare la ceva concret: cat din pretul benzinei il reprezinta taxe, impozite si accize care merg catre statul roman – cu alte cuvinte, cat castiga statul roman din afacerea Petrom si cat castiga OMV? Nu cumva romanii sunt cei fraieriti de politicienii romani si la treaba asta?

          • Sunt impresionat de efortul facut pentru a da o replica unui mesaj scurt si simplu (nu sunt ironic), asa ca ma simt dator sa raspund, chiar daca mai pe scurt – e pauza meciului…
            Eu n-am spus decat doua lucruri. Desi mi s-a parut ca am fost foarte clar, ma vad silit sa le repet: 1) Petrom a fost profitabila in (cel putin) cei cinci ani dinaintea privatizarii, respectiv 2) in parte din anul privatizarii responsabilitatile administrarii au fost impartite si prin urmare tot asa ar trebui sa fie si responsabilitatile pentru pierderea din acel an.
            Daca poti sa ma contrazici in ceea ce priveste prima afirmatie, sunt ochi si urechi. Cu cifre, nu cu scenarii „what if”, daca n-am fi privatizat-o nu stiu ce nenorocire SIGUR s-ar fi intamplat samd. Asta seamana cu manipularea ieftina la care se deda guvernul de-acum cu privire la RM – daca nu le dam tzidula, o sa ne dea in judecata, o sa ia si pielea de pe noi etc., etc., etc.

            In ceea ce priveste a doua afirmatie, multumesc pentru linkuri.
            Pe al doilea nu-l pot accesa; mai exact, probabil pentru ca nu sunt angajat, contractor Petrom sau altceva, nu sunt autorizat sa accesez acel document, asta scrie pe ecran. Pe cale de consecinta, n-am nici de ce sa emit vreun disclaimer. Poate altii.
            M-am uitat in schimb pe primul link; mai citisem acele documente candva, dar repetitio…
            Ai dreptate, intr-un fel. Chiar daca legea care a consfintit tranzactia a fost adoptata de parlament in decembrie, contractul n-a fost semnat in august, asa cum gresit imi aminteam eu, ci in iulie 2004. Dupa noua ani, o eroare de o luna sper ca e scuzabila.
            Mai mult, contractul are cel putin un articol (3.4.1.) care arata clar ca, indiferent ce s-a intamplat intre iulie si decembrie 2004, austriecii au avut tot timpul cunostinta de acele lucruri. Asta ca tot vorbeam de responsabilitati. Au platit pretul, deci n-au avut nimic de comentat despre acele luni, deci nu s-a intamplat nimic rau.
            Din ce-ai scris in rest, vad ca bietii de ei au luat asa o tzeapa cu Petrom incat poate ar trebui organizata o subscriptie publica sa le dam toti banii inapoi cu dobanda si sa ramana si cu compania, desigur (asta A FOST o gluma, sper sa n-o interpreteze cineva altfel).
            Curios, eu imi amintesc si alte lucruri – redevente de nimic, libertatea de a-si vinde lor insile petrolul extras cu nici $20 la pretul global, strania achizitie a unor benzinarii OMV de prin Serbia (parca), la fel de strania OUG-nu-stiu-cat, aia care le permite sa-si arda gazele in termocentrala de la Brazi la cost, spre deosebire de aia care le importa de trei ori mai scump… iar daca n-ar incepe repriza a doua, cred ca mi-as mai aminti si altele.
            De altfel, e uluitor sa spui in acelasi comentariu pe de o parte cat de minunata a fost privatizarea asta, iar pe de alta parte ca a fost o spaga… Hmmm, sau poate nu e nimic suprinzator, asta stim noi, sa dam spagi, asta facem…

            • Documentul nr. 2 era accesibil public la data la care am scris acest comentariu. Probabil ca a fost retras de companie intre timp – si putem doar sa ne imaginam de ce.

              Ce nu razbate din comentariul meu este amaraciunea ca am ajuns sa ne furam singuri atat de mult si dupa atatia ani doar cu paznici din afara reusim sa facem o companie de stat sa devina profitabila cu adevarat. Atata timp cat Nastase spunea la vanzare, citez, „cine
              conduce Petrom controlează economia românească, iar cine stăpânește economia poate controla şi politica.”, ce pretentii putem avea de profit in interesul Romaniei? Dupa cum observam din acest citat simplu, Adrian Nastase recunoaste cu voce tare ceea ce vedem cu totii ca se intampla azi: cine stapaneste economia poate controla si politica. Repet: nu OMV este hotul cel mare aici, ai nostri ciordesc de ne rup si ne mai si inchiriaza strainilor. Si nu stiu daca se observa acest lucru, dar cetatenii romani in ansamblu sunt doar niste entitati inchiriate de catre cativa conducatori politici cui da mai mult.

          • @RazvanM

            Povestea cu necesitatea de a privatiza companiile (STRATEGICE) de stat pentru a evita „capusarea” (furtul) lor este una ridicola. In loc sa tratam boala „vacii” care ne dadea „lapte” (coruptia), mai bine am vandut „vaca” si acum cumparam „laptele” de la cel caruia i-am vandut-o, la pretul (si „conditiile”) stabilit de el. Si unde mai pui ca „vaca” mananca „iarba” tot de la noi din ograda (petrol, gaz si apa pentru hidrocentrale – romanesti). In loc sa beneficieze cetatenii romani de pe urma bogatiilor naturale, a beneficiat o societate comerciala privata.

            • Cetatean: uite ca am ajuns la 10 ani dupa privatizare si aflam ca Petrom este cea mai profitabila companie romaneasca. Asta dupa ce a platit inca vreo cativa ani taxa de protectie diverselor grupari mafiote care detin statul roman. Eu as vrea sa te intrebi cu sinceritate: s-a schimbat ceva in mentalitatea romaneasca in acest rastimp sau continuam sa votam hoti contra ajutoare?
              Care-i diferenta fata de CFR, Posta Romana, Hidroelectrica, Transelectrica, Tarom?

    • Este ceva adevar in acest comentariu. Adevar, pentru ca energia, in conditiile mondiale actuale, are un caracter strategic dar, paradoxal, caracterul strategic dispare in cazul riscurilor mari de tara, respectiv instabilitate politica, fiscala, coruptie, lipsa unei infrastructuri catalizatoare de investitii, etc.

      Gazele, petrolul au intr-adevar o importanta strategica pentru tara.
      Sa nu trecem cu vederea faptul ca tocmai gazele au produs recent un adevarat boom in industria petrochimica si cea a constructiilor navale in SUA, conducand la cresterea competitivitatii producatorilor, crearea de locuri de munca si in final prosperitate. Aceste gaze au atras investitorii, ca pe muste la miere, tentati de pretul mic comparativ cu restul lumii.

      Intr-o lume in care principiile capitalismului – eficienta si profit maxim – sunt principale criterii la baza rationamentelor economice, sa fii fidel este o prostie. Interesul personal este cel care primeaza. Privarea Romaniei de materii prime ieftine a fost cea mai arzatoare dorinta a „prietenilor” europeni. Imaginati-va, materii prime, forta de munca, spatii locative si terenuri pentru constructii/agricultura ieftine, cu mult mai ieftine decat in orice alta tara europeana.
      Toti investitorii s-ar fi inghesuit sa-si gaseasca un loc in aceasta tara.

      Toate aceste considerente sunt, insa, teoretice. La noi guvernele au avut politici incoerente, populiste, mediocritatile s-au perindat la conducerea institutiilor de stat iar contributia lor a fost cu adevarat importanta in cresterea coruptiei, a taxelor, in atacuri impotriva statului de drept, impotriva justitiei si, in fapt, impotriva propriului popor.

      In final, suntem fortati sa acceptam ca a avea materii prime strategice, forta de munca si terenuri ieftine, o pozitie geo-strategica, etc… este o conditie necesara dar nu si suficienta…

      • Caracterul strategic nu „dispare” ci este deturnat de cei care profita nemeritat de „instabilitate fiscala, coruptie, lipsa unei infrastructuri catalizatoare de investitii”. Printre acestia se gasesc si cei care aveau raspunderea sa rezolve aceste probleme, nu sa le exploateze (intretina). „Instabilitatea fiscala, coruptia (generalizata), lipsa unei infrastructuri catalizatoare de investitii” se datoreaza clasei politice corupte din prezent.

        Deposedarea de resurse strategice ar putea sa fie vazuta ca o pedeapsa pentru cetatenii adulti de astazi, datorita lipsa lor de reactie fata de coruptie (sau chiar contributia la perpetuarea ei), insa nimeni nu are dreptul sa pedepseasca viitorii adulti (copiii de astazi) pentru lipsa de moralitate, pentru prostia sau lasitatea parintilor lor. In consecinta, „aceste considerente NU sunt teoretice” din punctul de vedere al proprietarilor inca minori. Ei vor suporta consecintele cat se poate de reale ale ideii ca „suntem fortati sa acceptam” jefuirea resurselor strategice ale Romaniei.

        • pai daca asa nu e bine, hai sa nationalizam Petrom
          in primul an dupa nationalizare Petrom va avea din nou pierderi de 240 milioane euro
          de ce statul sa cistige 16% din profitul Petrom cind baietii destepti pot sa fure 240 milioane euro?

          • Gandire „tipic romaneasca”! Ne meritam soarta!

            Lectie de economie originala (romaneasca):

            Un taran are o vaca care paste pe propria pasune si care ii asigura laptele pentru familie, precum si un venit suplimentar. Vaca se imbolnaveste de o boala curabila (diagnosticata). Ce va face taranul? Raspuns (de bun gospodar): va trata vaca.

            FALS!!!

            Sa vedem care este „raspunsul corect” dat de „profesorii” de economie originala romaneasca: taranul trebuie sa vanda vaca deoarece „medicul veterinar” care trebuie sa aplice tratamentul este „betiv”. Clauze contractuale: vaca va paste tot pe pasunea taranului, cumparatorul platind doar a zecea parte din valoarea ierbii consumate, reducere de pret obtinuta ca urmare a salvarii vacii de la moarte sigura.
            Acesta a fost „rationamentul” in cazul Petrom (relevant pentru „capitalismul” original romanesc).

  2. Din pacate guvernantii ar trebui sa si asculte sfaturile de bun simt (ca cele de mai sus) care le sint prezentate. Ceea ce nu e cazul.
    Un alt exemplu de „miscare geopolitica realista al unei tari care stie cu adevarat sa isi urmareasca interesele” in toate istoria asta e cel al Rusiei. A creat South Stream ca alternativa la Nabucco, si a facut in asa fel incit sa fie proiectul cistigator. DACA se realizeaza. Pina atunci, „ramine cum am stabilit” si ei detin in o influenta semnificativa in zonele dependente de resursele lor.

  3. Nu stiu ce experienta are in avocatura(nu sunt de meserie sa apreciez)dar articolul arata o mare putere de sinteza,si trage concluzii juste….suntem afara din jocul asta,asta e clar,si numai din cauza politicului….
    O sa urmaresc cu interes viitoarele articole ale d-lui Pachiu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Laurentiu Pachiu
Laurentiu Pachiu
Laurentiu Pachiu este Managing Partner, coordonator al grupului de practica Oil & Gas al firmei de avocatura Pachiu si Asociatii si membru al think-thank-ului Energy Policy Group, avand peste 22 de ani de experienta in avocatura de business, mediul academic si diplomatie. Este absolvent al Academiei Diplomatice a Ministerului de Afaceri Externe din Germania si a fost diplomat in cadrul Ministerului de Afaceri Externe al Romaniei.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro