Home » Analize »Economie »Financiar »Macro » Citesti:

Reducerea CAS: cât ar „costa” bugetul?

Cosmin Marinescu septembrie 16, 2013 Analize, Economie, Financiar, Macro
7 comentarii 1,001 Vizualizari

După o recesiune apăsătoare și drastic corectivă, atât pentru economie cât și pentru stat, se pune problema ca sistemul fiscal să ușureze cumva sarcina întreprinzătorilor, pentru a favoriza investițiile și crearea de locuri de muncă. Dar relaxarea fiscală, se știe, “costă” bugetul…

Însă, pentru a da sens complet întrebării din titlu, abordarea ar trebui să vizeze și costul pe care bugetul statului, prin povara fiscală, îl exercită instituționalizat asupra mediului de afaceri. Cu alte cuvinte, ceea ce crește bugetul, costă economia, după cum ceea ce costă bugetul, crește economia.

În tabloul fiscal al Uniunii Europene, prin cota unică de impozitare de 16%, România poate fi considerată, în continuare, competitivă din punct de vedere fiscal, cel puțin în privința impozitării profiturilor. Altfel stau însă lucrurile în privința impozitării muncii (vezi Anexă). Prin cotele de contribuții sociale și prin plafonul de plată – stabilit intens redistributiv la 5 x salariul mediu brut, impozitarea salariilor devine sufocantă. Ceea ce inhibă crearea de locuri de muncă și perpetuează, explicabil, munca la negru.

În acest context, reducerea CAS la angajator apare pe deplin justificată. Aceasta este, de altfel, o măsură solicitată în mod constant de către mediul de business. Dar cât ar “costa” bugetul, oare, fiecare punct procentual de reducere a CAS?

Calculele arată că, pentru fiecare punct procentual (pp) de CAS reduse, “costul” sau impactul bugetar net se cifrează undeva în jurul a 500 milioane lei. Așadar, avem un impact bugetar total de cca. 1,5 mld. lei în cazul unei reduceri a CAS cu 3 pp, respectiv 2,5 mld. lei în cazul unei reduceri a CAS mai consistente, de 5 pp, așa cum prevede de altfel programul de guvernare al USL.

Cum arată, însă, acest tablou aritmetic al impactului bugetar? Este esențială, firește, pentru acuratețea imaginii, luarea în considerare a tuturor implicațiilor cantitative, în sens bugetar, ale reducerii CAS. Căci avem de-a face cu o reducere a veniturilor bugetare, pe de o parte, dar și cu reducerea cheltuielilor, pe de altă parte. Iar cifrele arată astfel:

1) pe partea de venituri, reducerea CAS cu 1 pp conduce la reducerea veniturilor bugetare cu 1 miliard lei, calcul aferent pentru 11 luni din anul 2014;

2) pe partea de cheltuieli, reducerea CAS cu 1 pp înseamnă o reducere a cheltuielilor cu CAS la angajator în sectorul bugetar de 320 milioane lei, pentru același interval.

Așadar, doar la o primă vedere în ecuația algoritmului, pentru reducerea CAS cu 1 pp impactul bugetar net va fi de – 680 milioane lei. Altfel spus, statul va avea în buzunarul veniturilor mai puțin cu 1 miliard, în timp ce în buzunarul cheltuielilor vor apărea 320 milioane mai puțin. Astfel rămân, ca sumă netă, 680 milioane lei.

Este clar, deci, că angajatorului privat, ca sector generic, îi va rămâne la dispoziție un plus de 680 milioane lei, sumă care va primi diverse întrebuințări, în funcție de diversele anticipări și calcule antreprenoriale.

A) În primul rând, într-un scenariu minimalist – scenariul “out”, să presupunem că prima grijă a oamenilor de afaceri ar fi exclusiv aceea de a-și onora pe loc profiturile distribuite. Aceasta va aduce însă bani înapoi în buget, și anume cca. 109 milioane lei (impozit pe profit), respectiv cca. 91 milioane lei (impozit pe dividende). Per total, 200 milioane lei, ceea ce conduce la un impact bugetar negativ net de cca. 480 milioane lei (680 – 200 milioane).

Dar raționamentul trebuie completat în continuare, cel puțin intuitiv, cu implicațiile economice și fiscale ale creșterii consumului și/sau a economisirii din partea oamenilor de afaceri.

Eu sunt însă convins că întreprinzătorii se gândesc la profit cu adevărat, adică în sens productiv, interesați fiind de creșterea profitului în viitor. Sunt convins că oamenii de afaceri vor transforma reducerea de CAS în sursă de investiții. Știm foarte bine că, pe fondul crizei economice și a ajustărilor specifice acesteia, oamenii de afaceri invocă sistematic “decapitalizarea financiară” a afacerilor lor. Astfel, reducerea CAS va dobândi implicații productive și va fi o gură de oxigen pentru mediul de afaceri. Iar o asemenea “capitalizare fiscală” se va vedea negreșit în creșterea investițiilor și crearea de locuri de muncă. Se conturează, așadar, un alt scenariu de analiză.

B) Astfel, într-un scenariu productiv – scenariul “in”, vom lua în considerare o astfel de abordare investițională. De pildă, ipoteza de lucru a calculelor Comisiei Națională de Prognoză în privința reduceri CAS. În această ipoteză, jumătate din disponibilul sectorului privat (680/2 = 340 milioane lei) ar fi alocat de către întreprinzători pentru dezvoltare, pentru investiții și capital de lucru. Cealaltă jumătate de 340 milioane lei ar avea ca destinație complementară factorul muncă, deci creșterea cheltuielilor salariale (prin crearea  de noi locuri de muncă, reducerea muncii la negru și/sau prin mai buna motivare salarială a angajaților).

În aceste condiții, vor exista reveniri și mai mari pe partea de venituri bugetare:

1) atât angajatorii, cât și salariații vor plăti către buget CAS suplimentar (conform cotei de CAS scăzute pentru angajatori, respectiv 16,5% la angajați). De aici rezultă că, la un plus de cheltuială salarială de 340 milioane lei în sectorul privat, bugetul statului va încasa CAS la angajator (72 milioane lei), CAS la angajat (44 milioane lei), precum și impozit pe salarii (36 milioane lei). Per total, 152 milioane lei s-ar întoarce în veniturile bugetare.

Cheltuială      salarială totală

340 milioane lei

CAS la angajator (26,85%) 72 milioane lei
CAS la angajat (16,5%) 44 milioane lei
Impozit pe salarii (16%) 36 milioane lei
Total încasări bugetare 152 milioane lei

2) există, în continuare, noi implicații fiscale, cum ar fi de pildă creșterea veniturilor din TVA, odată cu creșterea cheltuielilor de investiții, precum și prin creșterea consumului pe seama câștigului salarial net. Potrivit calculelor CNP, ar rezulta un TVA aferent de cca. 100 milioane lei.

Cu toate acestea, din motive de simplificare și de realism, căci trebuie ținut cont și de componenta informală a economiei subterane, putem introduce un coeficient de corecție și putem face astfel abstracție de TVA.

Să recapitulăm: la bugetul statului se vor întoarce 152 milioane din impozitarea muncii în sectorul privat, la care se adaugă reducerea cheltuielilor salariale de 320 milioane lei din sectorul bugetar, deci, în total 472 milioane lei. Așadar, în acest scenariu productiv, 1 pp de CAS va avea un impact negativ net de cca. 528 milioane lei. Deci “gaura” inițială de 1.000 milioane lei se restrânge aproape la jumătate.

reducerea veniturilor bugetare pentru 1 pp de CAS (milioane lei)
1 miliard lei
din care, după cum urmează, se vor recupera 472 milioane lei și mai rămân 528 milioane
320 mil. 152 mil. 528 mil.
reducerea cheltuielilor cu CAS la angajator în sectorul bugetar impozitarea muncii în sectorul privat impact bugetar negativ net

Bineînțeles că, în realitate, scenariul „out” și scenariul „in” se întrepătrund în diverse formule de mixaj. Important este că, indiferent de proporțiile în care se combină acestea, impactul bugetar ar reducerii CAS nu ar suferi, însă, abateri considerabile. Un argument în plus pentru o asemenea reducere a impozitării. Caz în care „gaura la buget”, atenuată corespunzător și prin prioritizarea cheltuielilor, devine sursă veritabilă de relansare economică.

În cele din urmă, mediul de afaceri va proba, pe termen mediu, forța scenariului „in”(vestițional), că reducerea CAS care „costă” bugetul va crește, în mod necesar, economia. Cu atât mai mult cu cât reducerea de CAS va fi mai mare, căci tot mai mare va fi și „capitalizarea fiscală” a afacerilor, pe această bază.

Anexă

Tabloul fiscal din Uniunea Europeană, 2013 (cote reprezentative)

%
Ţara TVA Impozit pe profit Impozit pe venit Contribuții sociale
Angajator Angajat PFA
Belgia 21,0 34,0 53,7 35,0 13,0
Bulgaria 20,0 10,0 10,0 9,9 7,9
Cehia 21,0 19,0 22,0 32,4 13,0 47,0
Danemarca 25,0 25,0 55,6 0 0 0
Germania 19,0 29,8 47,5 19,3 20,2
Estonia 20,0 21,0 21,0 33,0 2,0 33,0
Irlanda 23,0 12,5 41,0 10,8 4,0 4,0
Grecia 23,0 26,0 46,0 28,5 18,0
Spania 21,0 30,0 52,0 29,9 6,4 26,5
Franta 19,6 36,1 50,2 48,0 22,0
Italia 22,0 31,4 47,3 40,0
Cipru 18,0 10,0 38,5 10,5 11,1 17,1
Letonia 21,0 15,0 24,0 24,1 11,0 32,5
Lituania 21,0 15,0 15,0 31,1 9,3
Luxemburg 15,0 29,2 43,6 14,4 9,7
Ungaria 27,0 20,6 16,0 28,5 18,5
Malta 18,0 35,0 35,0 10,0 10,0 15,0
Olanda 21,0 25,0 52,0 7,8 1250 euro/an 5,7
Austria 20,0 25,0 50,0 21,5 18,0 25,0
Polonia 23,0 19,0 32,0 17,0 22,7
Portugalia 23,0 31,5 53,0 23,8 11,0 29,6
România 24,0 16,0 16,0 27,85 * 16,5 16,5 **
Slovenia 20,0 17,0 50,0 16,1 22,1
Slovacia 20,0 23,0 25,0 35,2 13,4
Finlanda 24,0 24,5 51,1 2,8 10,2
Suedia 25,0 22,0 56,6 31,4 7,0 29,0
Marea Britanie 20,0 23,0 45,0 13,8 12,0 9,0
EU-27 21,3 23,2 38,9 22,4 13,2 20,7

Sursa: ”Taxation trends in the European Union”, Comisia Europeană, 2013

* condiții normale de muncă; 29,03% cotă medie (condiţii normale, speciale, deosebite).

** 16,5% cotă individuală; 37,3% pentru condiții normale de muncă.

După o recesiune apăsătoare și drastic corectivă, atât pentru economie cât și pentru stat, se pune problema ca sistemul fiscal să ușureze cumva sarcina întreprinzătorilor, pentru a favoriza investițiile și crearea de locuri de muncă. Dar relaxarea fiscală, se știe, “costă” bugetul…

Însă, pentru a da sens complet întrebării din titlu, abordarea ar trebui să vizeze și costul pe care bugetul statului, prin povara fiscală, îl exercită instituționalizat asupra mediului de afaceri. Cu alte cuvinte, ceea ce crește bugetul, costă economia, după cum ceea ce costă bugetul, crește economia.

În tabloul fiscal al Uniunii Europene, prin cota unică de impozitare de 16%, România poate fi considerată, în continuare, competitivă din punct de vedere fiscal, cel puțin în privința impozitării profiturilor. Altfel stau însă lucrurile în privința impozitării muncii (vezi Anexă). Prin cotele de contribuții sociale și prin plafonul de plată – stabilit intens redistributiv la 5 x salariul mediu brut, impozitarea salariilor devine sufocantă. Ceea ce inhibă crearea de locuri de muncă și perpetuează, explicabil, munca la negru.

În acest context, reducerea CAS la angajator apare pe deplin justificată. Aceasta este, de altfel, o măsură solicitată în mod constant de către mediul de business. Dar cât ar “costa” bugetul, oare, fiecare punct procentual de reducere a CAS?

Calculele arată că, pentru fiecare punct procentual (pp) de CAS reduse, “costul” sau impactul bugetar net se cifrează undeva în jurul a 500 milioane lei. Așadar, avem un impact bugetar total de cca. 1,5 mld. lei în cazul unei reduceri a CAS cu 3 pp, respectiv 2,5 mld. lei în cazul unei reduceri a CAS mai consistente, de 5 pp, așa cum prevede de altfel programul de guvernare al USL.

Cum arată, însă, acest tablou aritmetic al impactului bugetar? Este esențială, firește, pentru acuratețea imaginii, luarea în considerare a tuturor implicațiilor cantitative, în sens bugetar, ale reducerii CAS. Căci avem de-a face cu o reducere a veniturilor bugetare, pe de o parte, dar și cu reducerea cheltuielilor, pe de altă parte. Iar cifrele arată astfel:

1) pe partea de venituri, reducerea CAS cu 1 pp conduce la reducerea veniturilor bugetare cu 1 miliard lei, calcul aferent pentru 11 luni din anul 2014;

2) pe partea de cheltuieli, reducerea CAS cu 1 pp înseamnă o reducere a cheltuielilor cu CAS la angajator în sectorul bugetar de 320 milioane lei, pentru același interval.

Așadar, doar la o primă vedere în ecuația algoritmului, pentru reducerea CAS cu 1 pp impactul bugetar net va fi de – 680 milioane lei. Altfel spus, statul va avea în buzunarul veniturilor mai puțin cu 1 miliard, în timp ce în buzunarul cheltuielilor vor apărea 320 milioane mai puțin. Astfel rămân, ca sumă netă, 680 milioane lei.

Este clar, deci, că angajatorului privat, ca sector generic, îi va rămâne la dispoziție un plus de 680 milioane lei, sumă care va primi diverse întrebuințări, în funcție de diversele anticipări și calcule antreprenoriale.

A) În primul rând, într-un scenariu minimalist – scenariul “out”, să presupunem că prima grijă a oamenilor de afaceri ar fi exclusiv aceea de a-și onora pe loc profiturile distribuite. Aceasta va aduce însă bani înapoi în buget, și anume cca. 109 milioane lei (impozit pe profit), respectiv cca. 91 milioane lei (impozit pe dividende). Per total, 200 milioane lei, ceea ce conduce la un impact bugetar negativ net de cca. 480 milioane lei (680 – 200 milioane).

Dar raționamentul trebuie completat în continuare, cel puțin intuitiv, cu implicațiile economice și fiscale ale creșterii consumului și/sau a economisirii din partea oamenilor de afaceri.

Eu sunt însă convins că întreprinzătorii se gândesc la profit cu adevărat, adică în sens productiv, interesați fiind de creșterea profitului în viitor. Sunt convins că oamenii de afaceri vor transforma reducerea de CAS în sursă de investiții. Știm foarte bine că, pe fondul crizei economice și a ajustărilor specifice acesteia, oamenii de afaceri invocă sistematic “decapitalizarea financiară” a afacerilor lor. Astfel, reducerea CAS va dobândi implicații productive și va fi o gură de oxigen pentru mediul de afaceri. Iar o asemenea “capitalizare fiscală” se va vedea negreșit în creșterea investițiilor și crearea de locuri de muncă. Se conturează, așadar, un alt scenariu de analiză.

B) Astfel, într-un scenariu productiv – scenariul “in”, vom lua în considerare o astfel de abordare investițională. De pildă, ipoteza de lucru a calculelor Comisiei Națională de Prognoză în privința reduceri CAS. În această ipoteză, jumătate din disponibilul sectorului privat (680/2 = 340 milioane lei) ar fi alocat de către întreprinzători pentru dezvoltare, pentru investiții și capital de lucru. Cealaltă jumătate de 340 milioane lei ar avea ca destinație complementară factorul muncă, deci creșterea cheltuielilor salariale (prin crearea de noi locuri de muncă, reducerea muncii la negru și/sau prin mai buna motivare salarială a angajaților).

În aceste condiții, vor exista reveniri și mai mari pe partea de venituri bugetare:

1) atât angajatorii, cât și salariații vor plăti către buget CAS suplimentar (conform cotei de CAS scăzute pentru angajatori, respectiv 16,5% la angajați). De aici rezultă că, la un plus de cheltuială salarială de 340 milioane lei în sectorul privat, bugetul statului va încasa CAS la angajator (72 milioane lei), CAS la angajat (44 milioane lei), precum și impozit pe salarii (36 milioane lei). Per total, 152 milioane lei s-ar întoarce în veniturile bugetare.

Cheltuială salarială totală

340 milioane lei

CAS la angajator (26,85%)

72 milioane lei

CAS la angajat (16,5%)

44 milioane lei

Impozit pe salarii (16%)

36 milioane lei

Total încasări bugetare

152 milioane lei

2) există, în continuare, noi implicații fiscale, cum ar fi de pildă creșterea veniturilor din TVA, odată cu creșterea cheltuielilor de investiții, precum și prin creșterea consumului pe seama câștigului salarial net. Potrivit calculelor CNP, ar rezulta un TVA aferent de cca. 100 milioane lei.

Cu toate acestea, din motive de simplificare și de realism, căci trebuie ținut cont și de componenta informală a economiei subterane, putem introduce un coeficient de corecție și putem face astfel abstracție de TVA.

Să recapitulăm: la bugetul statului se vor întoarce 152 milioane din impozitarea muncii în sectorul privat, la care se adaugă reducerea cheltuielilor salariale de 320 milioane lei din sectorul bugetar, deci, în total 472 milioane lei. Așadar, în acest scenariu productiv, 1 pp de CAS va avea un impact negativ net de cca. 528 milioane lei. Deci “gaura” inițială de 1.000 milioane lei se restrânge aproape la jumătate.

reducerea veniturilor bugetare pentru 1 pp de CAS (milioane lei)

1 miliard lei

din care, după cum urmează, se vor recupera 472 milioane lei și mai rămân 528 milioane

320 mil.

152 mil.

528 mil.

reducerea cheltuielilor cu CAS la angajator în sectorul bugetar

impozitarea muncii în sectorul privat

impact bugetar negativ net

Bineînțeles că, în realitate, scenariul „out” și scenariul „in” se întrepătrund în diverse formule de mixaj. Important este că, indiferent de proporțiile în care se combină acestea, impactul bugetar ar reducerii CAS nu ar suferi, însă, abateri considerabile. Un argument în plus pentru o asemenea reducere a impozitării. Caz în care „gaura la buget”, atenuată corespunzător și prin prioritizarea cheltuielilor, devine sursă veritabilă de relansare economică.

În cele din urmă, mediul de afaceri va proba, pe termen mediu, forța scenariului „in”(vestițional), că reducerea CAS care „costă” bugetul va crește, în mod necesar, economia. Cu atât mai mult cu cât reducerea de CAS va fi mai mare, căci tot mai mare va fi și „capitalizarea fiscală” a afacerilor, pe această bază.

Cosmin Marinescu,

Conferenţiar universitar doctor la ASE București,

Consilier al Ministrului Finanţelor pe probleme de politici economice

Anexă

Tabloul fiscal din Uniunea Europeană, 2013 (cote reprezentative)

%

Ţara

TVA

Impozit pe profit

Impozit pe venit

Contribuții sociale

Angajator

Angajat

PFA

Belgia

21,0

34,0

53,7

35,0

13,0

Bulgaria

20,0

10,0

10,0

9,9

7,9

Cehia

21,0

19,0

22,0

32,4

13,0

47,0

Danemarca

25,0

25,0

55,6

0

0

0

Germania

19,0

29,8

47,5

19,3

20,2

Estonia

20,0

21,0

21,0

33,0

2,0

33,0

Irlanda

23,0

12,5

41,0

10,8

4,0

4,0

Grecia

23,0

26,0

46,0

28,5

18,0

Spania

21,0

30,0

52,0

29,9

6,4

26,5

Franta

19,6

36,1

50,2

48,0

22,0

Italia

22,0

31,4

47,3

40,0

Cipru

18,0

10,0

38,5

10,5

11,1

17,1

Letonia

21,0

15,0

24,0

24,1

11,0

32,5

Lituania

21,0

15,0

15,0

31,1

9,3

Luxemburg

15,0

29,2

43,6

14,4

9,7

Ungaria

27,0

20,6

16,0

28,5

18,5

Malta

18,0

35,0

35,0

10,0

10,0

15,0

Olanda

21,0

25,0

52,0

7,8

1250 euro/an

5,7

Austria

20,0

25,0

50,0

21,5

18,0

25,0

Polonia

23,0

19,0

32,0

17,0

22,7

Portugalia

23,0

31,5

53,0

23,8

11,0

29,6

România

24,0

16,0

16,0

27,85 *

16,5

16,5 **

Slovenia

20,0

17,0

50,0

16,1

22,1

Slovacia

20,0

23,0

25,0

35,2

13,4

Finlanda

24,0

24,5

51,1

2,8

10,2

Suedia

25,0

22,0

56,6

31,4

7,0

29,0

Marea Britanie

20,0

23,0

45,0

13,8

12,0

9,0

EU-27

21,3

23,2

38,9

22,4

13,2

20,7

Sursa: ”Taxation trends in the European Union”, Comisia Europeană, 2013

* condiții normale de muncă; 29,03% cotă medie (condiţii normale, speciale, deosebite).

** 16,5% cotă individuală; 37,3% pentru condiții normale de muncă.

După o recesiune apăsătoare și drastic corectivă, atât pentru economie cât și pentru stat, se pune problema ca sistemul fiscal să ușureze cumva sarcina întreprinzătorilor, pentru a favoriza investițiile și crearea de locuri de muncă. Dar relaxarea fiscală, se știe, “costă” bugetul…

Însă, pentru a da sens complet întrebării din titlu, abordarea ar trebui să vizeze și costul pe care bugetul statului, prin povara fiscală, îl exercită instituționalizat asupra mediului de afaceri. Cu alte cuvinte, ceea ce crește bugetul, costă economia, după cum ceea ce costă bugetul, crește economia.

În tabloul fiscal al Uniunii Europene, prin cota unică de impozitare de 16%, România poate fi considerată, în continuare, competitivă din punct de vedere fiscal, cel puțin în privința impozitării profiturilor. Altfel stau însă lucrurile în privința impozitării muncii (vezi Anexă). Prin cotele de contribuții sociale și prin plafonul de plată – stabilit intens redistributiv la 5 x salariul mediu brut, impozitarea salariilor devine sufocantă. Ceea ce inhibă crearea de locuri de muncă și perpetuează, explicabil, munca la negru.

În acest context, reducerea CAS la angajator apare pe deplin justificată. Aceasta este, de altfel, o măsură solicitată în mod constant de către mediul de business. Dar cât ar “costa” bugetul, oare, fiecare punct procentual de reducere a CAS?

Calculele arată că, pentru fiecare punct procentual (pp) de CAS reduse, “costul” sau impactul bugetar net se cifrează undeva în jurul a 500 milioane lei. Așadar, avem un impact bugetar total de cca. 1,5 mld. lei în cazul unei reduceri a CAS cu 3 pp, respectiv 2,5 mld. lei în cazul unei reduceri a CAS mai consistente, de 5 pp, așa cum prevede de altfel programul de guvernare al USL.

Cum arată, însă, acest tablou aritmetic al impactului bugetar? Este esențială, firește, pentru acuratețea imaginii, luarea în considerare a tuturor implicațiilor cantitative, în sens bugetar, ale reducerii CAS. Căci avem de-a face cu o reducere a veniturilor bugetare, pe de o parte, dar și cu reducerea cheltuielilor, pe de altă parte. Iar cifrele arată astfel:

1) pe partea de venituri, reducerea CAS cu 1 pp conduce la reducerea veniturilor bugetare cu 1 miliard lei, calcul aferent pentru 11 luni din anul 2014;

2) pe partea de cheltuieli, reducerea CAS cu 1 pp înseamnă o reducere a cheltuielilor cu CAS la angajator în sectorul bugetar de 320 milioane lei, pentru același interval.

Așadar, doar la o primă vedere în ecuația algoritmului, pentru reducerea CAS cu 1 pp impactul bugetar net va fi de – 680 milioane lei. Altfel spus, statul va avea în buzunarul veniturilor mai puțin cu 1 miliard, în timp ce în buzunarul cheltuielilor vor apărea 320 milioane mai puțin. Astfel rămân, ca sumă netă, 680 milioane lei.

Este clar, deci, că angajatorului privat, ca sector generic, îi va rămâne la dispoziție un plus de 680 milioane lei, sumă care va primi diverse întrebuințări, în funcție de diversele anticipări și calcule antreprenoriale.

A) În primul rând, într-un scenariu minimalist – scenariul “out”, să presupunem că prima grijă a oamenilor de afaceri ar fi exclusiv aceea de a-și onora pe loc profiturile distribuite. Aceasta va aduce însă bani înapoi în buget, și anume cca. 109 milioane lei (impozit pe profit), respectiv cca. 91 milioane lei (impozit pe dividende). Per total, 200 milioane lei, ceea ce conduce la un impact bugetar negativ net de cca. 480 milioane lei (680 – 200 milioane).

Dar raționamentul trebuie completat în continuare, cel puțin intuitiv, cu implicațiile economice și fiscale ale creșterii consumului și/sau a economisirii din partea oamenilor de afaceri.

Eu sunt însă convins că întreprinzătorii se gândesc la profit cu adevărat, adică în sens productiv, interesați fiind de creșterea profitului în viitor. Sunt convins că oamenii de afaceri vor transforma reducerea de CAS în sursă de investiții. Știm foarte bine că, pe fondul crizei economice și a ajustărilor specifice acesteia, oamenii de afaceri invocă sistematic “decapitalizarea financiară” a afacerilor lor. Astfel, reducerea CAS va dobândi implicații productive și va fi o gură de oxigen pentru mediul de afaceri. Iar o asemenea “capitalizare fiscală” se va vedea negreșit în creșterea investițiilor și crearea de locuri de muncă. Se conturează, așadar, un alt scenariu de analiză.

B) Astfel, într-un scenariu productiv – scenariul “in”, vom lua în considerare o astfel de abordare investițională. De pildă, ipoteza de lucru a calculelor Comisiei Națională de Prognoză în privința reduceri CAS. În această ipoteză, jumătate din disponibilul sectorului privat (680/2 = 340 milioane lei) ar fi alocat de către întreprinzători pentru dezvoltare, pentru investiții și capital de lucru. Cealaltă jumătate de 340 milioane lei ar avea ca destinație complementară factorul muncă, deci creșterea cheltuielilor salariale (prin crearea  de noi locuri de muncă, reducerea muncii la negru și/sau prin mai buna motivare salarială a angajaților).

În aceste condiții, vor exista reveniri și mai mari pe partea de venituri bugetare:

1) atât angajatorii, cât și salariații vor plăti către buget CAS suplimentar (conform cotei de CAS scăzute pentru angajatori, respectiv 16,5% la angajați). De aici rezultă că, la un plus de cheltuială salarială de 340 milioane lei în sectorul privat, bugetul statului va încasa CAS la angajator (72 milioane lei), CAS la angajat (44 milioane lei), precum și impozit pe salarii (36 milioane lei). Per total, 152 milioane lei s-ar întoarce în veniturile bugetare.

Cheltuială      salarială totală

340 milioane lei

CAS la angajator (26,85%) 72 milioane lei
CAS la angajat (16,5%) 44 milioane lei
Impozit pe salarii (16%) 36 milioane lei
Total încasări bugetare 152 milioane lei

2) există, în continuare, noi implicații fiscale, cum ar fi de pildă creșterea veniturilor din TVA, odată cu creșterea cheltuielilor de investiții, precum și prin creșterea consumului pe seama câștigului salarial net. Potrivit calculelor CNP, ar rezulta un TVA aferent de cca. 100 milioane lei.

Cu toate acestea, din motive de simplificare și de realism, căci trebuie ținut cont și de componenta informală a economiei subterane, putem introduce un coeficient de corecție și putem face astfel abstracție de TVA.

Să recapitulăm: la bugetul statului se vor întoarce 152 milioane din impozitarea muncii în sectorul privat, la care se adaugă reducerea cheltuielilor salariale de 320 milioane lei din sectorul bugetar, deci, în total 472 milioane lei. Așadar, în acest scenariu productiv, 1 pp de CAS va avea un impact negativ net de cca. 528 milioane lei. Deci “gaura” inițială de 1.000 milioane lei se restrânge aproape la jumătate.

reducerea veniturilor bugetare pentru 1 pp de CAS (milioane lei)
1 miliard lei
din care, după cum urmează, se vor recupera 472 milioane lei și mai rămân 528 milioane
320 mil. 152 mil. 528 mil.
reducerea cheltuielilor cu CAS la angajator în sectorul bugetar impozitarea muncii în sectorul privat impact bugetar negativ net

Bineînțeles că, în realitate, scenariul „out” și scenariul „in” se întrepătrund în diverse formule de mixaj. Important este că, indiferent de proporțiile în care se combină acestea, impactul bugetar ar reducerii CAS nu ar suferi, însă, abateri considerabile. Un argument în plus pentru o asemenea reducere a impozitării. Caz în care „gaura la buget”, atenuată corespunzător și prin prioritizarea cheltuielilor, devine sursă veritabilă de relansare economică.

În cele din urmă, mediul de afaceri va proba, pe termen mediu, forța scenariului „in”(vestițional), că reducerea CAS care „costă” bugetul va crește, în mod necesar, economia. Cu atât mai mult cu cât reducerea de CAS va fi mai mare, căci tot mai mare va fi și „capitalizarea fiscală” a afacerilor, pe această bază.

Cosmin Marinescu,

Conferenţiar universitar doctor la ASE București,

Consilier al Ministrului Finanţelor pe probleme de politici economice

Anexă

Tabloul fiscal din Uniunea Europeană, 2013 (cote reprezentative)

%
Ţara TVA Impozit pe profit Impozit pe venit Contribuții sociale
Angajator Angajat PFA
Belgia 21,0 34,0 53,7 35,0 13,0
Bulgaria 20,0 10,0 10,0 9,9 7,9
Cehia 21,0 19,0 22,0 32,4 13,0 47,0
Danemarca 25,0 25,0 55,6 0 0 0
Germania 19,0 29,8 47,5 19,3 20,2
Estonia 20,0 21,0 21,0 33,0 2,0 33,0
Irlanda 23,0 12,5 41,0 10,8 4,0 4,0
Grecia 23,0 26,0 46,0 28,5 18,0
Spania 21,0 30,0 52,0 29,9 6,4 26,5
Franta 19,6 36,1 50,2 48,0 22,0
Italia 22,0 31,4 47,3 40,0
Cipru 18,0 10,0 38,5 10,5 11,1 17,1
Letonia 21,0 15,0 24,0 24,1 11,0 32,5
Lituania 21,0 15,0 15,0 31,1 9,3
Luxemburg 15,0 29,2 43,6 14,4 9,7
Ungaria 27,0 20,6 16,0 28,5 18,5
Malta 18,0 35,0 35,0 10,0 10,0 15,0
Olanda 21,0 25,0 52,0 7,8 1250 euro/an 5,7
Austria 20,0 25,0 50,0 21,5 18,0 25,0
Polonia 23,0 19,0 32,0 17,0 22,7
Portugalia 23,0 31,5 53,0 23,8 11,0 29,6
România 24,0 16,0 16,0 27,85 * 16,5 16,5 **
Slovenia 20,0 17,0 50,0 16,1 22,1
Slovacia 20,0 23,0 25,0 35,2 13,4
Finlanda 24,0 24,5 51,1 2,8 10,2
Suedia 25,0 22,0 56,6 31,4 7,0 29,0
Marea Britanie 20,0 23,0 45,0 13,8 12,0 9,0
EU-27 21,3 23,2 38,9 22,4 13,2 20,7

Sursa: ”Taxation trends in the European Union”, Comisia Europeană, 2013

* condiții normale de muncă; 29,03% cotă medie (condiţii normale, speciale, deosebite).

** 16,5% cotă individuală; 37,3% pentru condiții normale de muncă.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "7 comments" on this Article:

  1. dorin valeriu spune:

    Ce te face sa crezi ca firmele vor folosi banii economisiti in investitii ? si nu-si vor mari profitul ?
    Ne plangem de starea sanatatii si vrem sa reducem CAS!. La o cota unica de 16%, cand la altii merge pana la 40% ?
    Poate ca , in situatia in care Casa ar redeveni autonoma si statul ar finanta corect afectiunile/pacientii incluse in Programul National ar mai merge. Dar asa, cu brambureala asta, cu Bugetul Consolidat, in care nu se stie cat s-a platit realmente pentru sanatate ?

    • cinic-si-rau spune:

      @dorin. Iar cu basmele?
      De unde rezulta ca la cei cu 40% se duce la sanatate (in procente) macar cat se duce in RO?
      Ce se incaseaza pe sanatate se stie cu mare precizie (viramente la ANAF). Nu tot de ce incaseaza merge la CNAS, caci si Min.Sanatatii are programe nationale
      Aritmetica de clasa 3: la un sal. mediu de 2100 ron ajunge la sanatate 420 ron. Platesc 5 mil. salariati (mai adaugi si ceva faramite de la pensionari) si sunt asigurati 20 mil. Asa ca suma de 420 se imparte la 5. Cata sanatate vrei TU de 60-70 ron lunar?

  2. pragmatic-la-extrem spune:

    dle M. Crezul este ca diminuarea minuscula a poverii fiscale pe manopera va micsora doar viteza cu care se reduce forta de munca:
    . cine cumpara o masinarie care inlocuieste 3 oameni economiseste 3 x 45% salariu brut in fiecare luna, poate lucra sambata, nu i se cer concedii medicale si bonuri de masa, nu vede la fata niciun burtos [sef sindical ], si nici nu plateste spaga la ITM [ai carei inspectori sunt experti la "noduri in papura"].
    Minus spaga la ITM ce am scris eu este ISTORIE ECONOMICA (si a Germaniei si a UK si a USA).

    • iosiP spune:

      Aveti dreptate, dar exclusiv in sectorul industrial: nu vad cum se aplica rationamentul dumneavoastra in sectorul serviciilor.
      De exemplu, in domeniul meu de activitate (IT) nu pot inlocui un analist sau un manager de proiect cu vreo “masinarie”, si sunt convins ca nici pentru managerul de hotel/restaurant sau patronul de magazin nu exista aceasta alternativa.

  3. Un prieten spune:

    Cosmin Marinescu,
    ///
    Daca-ti imaginezi ca o scadere chiar cu cinci puncte procentuale a nivelului cheltuielilor angajatorilor (prin diminuarea corespunzatoare a CAS-ului) va avea vreun efect benefic te inseli amarnic. Masurile trebuie sa avantajeze ambele parti, atat angajatorul cat si salariatul, in asa masura incat relatiile la negru si la gri sa devina neiteresante pe de o parte, iar riscurile sa devina descurajante, pe de alta parte. Asta presupune si asigurarea corespondentei dintre contributie si beneficiu, asemenea “randuiala” limitand, daca nu neaparat excluzand “binefacerile” de tip etatist, concret ma refer la sanatate si la pensie. Pentru o asemenea abordare conditia necesara, dar insuficienta este acceptarea faptului ca nu suntem o natiune de oligofreni si ca refuzam “internarea” in grija politicului.

  4. marius spune:

    1. O rugaminte: tot se prezinta TVA-ul nostru comparat cu clelelate tari europene, dar se uita ca foarte multe produse, mai ales alimente, au TVA redus peste tot, mai putin la noi pana acum cateva zile. Va rog incercati sa obtineti media ponderata a TVA, nu valorile maximale
    2.O alta problema care ar mai necesita discutie. Diversi analisti tot vorbesc la noi de “negru” care ar fi 30-40% din PIB. Ar insemna ca noi ajungem tarile central-europene, deoarece avem un PIB real(fiscalizat+nefiscalizat) cu 42-66% mai mare (povestea cu suta micsorata), plus ca populatia e cu 10% mai mica conform ultimului referendum, deci inca o crestere de 11%, rezultat final PIB mai mare cu 57-84%!!!!!
    Din pacate consider aceste cifre prea umflate.
    3.Totusi, in simularile de mai sus nu am sesizat evaluarea faptului ca un CAS mai mic determina reducerea costului fortei de munca, si implicit venituri bugetare suplimentare prin noi angajari sau “albiri” de salarii, similar cum a fost la introducerea impozitului pe profit de 16%

  5. Nautilus spune:

    Dacă a existat o fantezie favorită a tuturor grupărilor politice de după 2004, de la cel mai fioros (co)mu(n)ist până la cel mai căpos neoliberal, de la Dili-boc şi până la Pontărău şi de la Patriarhul Sataniel până la Piticul Porno, aceea a fost “umflarea taxării proprietăţilor şi reducerea taxării muncii”. Îi obseda mai tare decât cocaina, heroina şi metamfetamina puse la un loc. (Deşi motivaţia lor era destul absurdă, fiindcă nu intenţionau să aducă bani la buget de pe urma proprietăţii, ci să sărăcească o parte a populaţiei deposedând-o de proprietate. Îi înfuria ideea că atâta vreme cât ai toate impozitele la zi şi nu eşti acuzat de ceva, te doare în vârful pixului de Stat.)

    Ceea ce ei nu vor să înţeleagă -fiindcă IQul mediu în România e de 94- e faptul că nu e profitabil.

    Exemplu:

    Cineva care s-ar putea numi Nautilus plăteşte CAS de 395 RON în fiecare lună (şi angajatorul plăteşte partea lui, care e mai mare…) şi un impozit pe casă de 180 RON / an.

    Asta înseamnă că până la sfârşitul anului Statul încasează 4920 RON.

    În cazul ipotetic al reducerii taxării muncii de 10 ori şi al umflării taxării proprietăţii de 20 de ori, ca să compenseze, până la sfârşitul anului Statul ar încasa 474 RON din CAS şi 3600 RON din impozitul pe proprietate, adică 4074 RON.

    Deci în ipoteza punerii în practică a fanteziei cu “umflarea taxării proprietăţilor şi reducerea taxării muncii”, populaţia câştigă şi Statul pierde. Lucru care nu convine personajelor din fruntea Finanţelor, care au un IQ puţin peste media naţională de 94.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cosmin Marinescu


Cosmin Marinescu

Cosmin Marinescu, este conferenţiar universitar doctor la ASE București, coordonator al Centrului pentru Economie si Libertate - ECOL Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)