Deși dominată de avânt constructivist, agenda relansării economice se relativizează aproape peste tot în Europa. În prezent, România dispune de un anumit confort macroeconomic, dată fiind încadrarea, consființită și instituțional, în ţintele de deficit agreate cu organismele financiare internaţionale. Însă provocarea fundamentală a relansării economice transcede, totuşi, eforturile de consolidare fiscală din ultimii ani. În absenţa reformelor structurale, cele menite să instituie raţionalitate şi disciplină financiară, în principal în sectorul companiilor de stat, stabilitatea macroeconomică se va dovedi fragilă şi se va deprecia cu uşurinţă.
Ar trebui să recunoaștem deschis că, deși europeană prin adopție instituțională, România de astăzi nu probează, cu adevărat, că a făcut saltul decisiv la principiile economiei de piață, care să le aducă românilor viața demnă și prosperitatea mult așteptate. În prezent, economia românească aproape că este construită prin și în jurul bugetului statului. Este o stare de fapt profundă, structurală, care explică de ce oamenii așteaptă ca atât de multe lucruri să vină de la stat sau, oricum, prin intermediul statului.
După mai mult decât cele două decenii de tranziție, prescrise profetic, există încă diverse restanțe economice și instituționale. De exemplu, problema retrocedării proprietăţilor a devenit imperativă doar prin transplant de priorităţi – cu caracter de ultimatum – de la nivelul Comisiei Europene. Preţurile la gaze şi energie electrică abia au intrat, după ani mulți de protecţionism tarifar, în logica imuabilă a economiei de piaţă. Care, fie şi în ceasul al 12-lea, reclamă și asanarea de pierderi şi arierate din sectorul companiilor de stat. În privinţa arieratelor, finanţele administraţiilor publice au fost şi ele, recent, subiect intens de negocieri cu „troica” financiară şi politică internaţională.
În ciuda austerităţii salariale din sectorul bugetar, cifrele INS dezvăluie încă decalaje importante: în miezul crizei, câştigul salarial mediu brut în sectorul public era cu cca. 200 de lei mai mare decât în sectorul privat. Ulterior, decalajul s-a lărgit și mai mult. Aceasta, în condiţiile în care deja sectorul bugetar este suprapopulat, prin cei aproape 1,2 milioane de angajaţi, cu 400.000 mai mulţi în comparaţie cu aparatul statal comunist.
Deși evoluția actuală indică tendințe corective, România se confruntă cu probleme majore în privinţa arieratelor din sectorul public. Arieratele trădează, poate cel mai bine, deficiențele structurale şi fragilitatea instituţională din sistemul economic. De exemplu, în ultimul deceniu, ponderea arieratelor în cifra de afaceri s-a situat, în medie, pe la cca. 9-10% în cazul firmelor private, spre deosebire de cca. 40% în cazul companiilor de stat. Ceea ce reflectă, cât se poate de limpede, că proprietatea de stat a frânat și a deturnat, mai degrabă, dinamica progresului economic.
Ani de-a rândul, economia românească a suferit în absenţa unor reforme curative, care să instituie constrângeri bugetare tari şi disciplină financiară în sectorul public. Pentru o bună bucată din tranziţia post-comunistă şi, de altfel, până mai recent, regula a fost dată de cercul vicios capitalizare-decapitalizare. Adică, pe de o parte, statul deschide băierile bugetului şi capitalizează iar „baieţii deştepţi”, pe de altă parte, decapitalizează.
Cazurile Olchim, Hidroelectrica, CFR, Poşta Română sunt emblematice: proprietatea de stat a însemnat, deloc impredictibil, privatizarea câştigurilor şi naţionalizarea pierderilor. Realitatea „din teren” a scos la iveală faptul că managementul politic – adică de stat – a fost, deopotrivă şi informal, unul „privat”. Căci decapitalizarea companiilor de stat a trecut prin mâinile şi conturile managerilor statului şi ale „băieţilor deştepţi”, cu acoperire instituţională şi contractuală.
Aceasta a fost, din păcate, realitatea nefastă a programelor de reformă decăzute din ordinea firească a logicii economice. Căci, de fapt, liberalizarea fără privatizare a însemnat decapitalizare. Prin liberalizare, directorii întreprinderilor de stat au devenit, de facto, stăpânii rent-seeking ai unor active economice aflate, de jure, în proprietatea statului, adică, din punct de vedere economic, în responsabilitatea practic a… nimănui.
Tocmai de aceea, schimbarea de status-quo reclamă reforme structurale care să însemne mai mult decât reformarea managementului în companiile de stat. Adică întoarcerea la originile economice ale pieței, prin punerea în drepturi depline, și cu bunăcredință, a instituției proprietății private. Căci economia de piaţă înseamnă, în mod esențial și primordial, rezolvarea problemei dreptului de proprietate. Numai astfel putem spera la dezvoltarea unui sector privat puternic, capabil să genereze prosperitate şi să dinamizeze inclusiv reformele din sfera sectorului public.
În final, câteva cuvinte despre o temă trecută deja prin dezbatere, care aduce cu sine şi substratul explicativ al problematicii proprietăţii. În materie de reformă a proprietății, întreaga performanţă a tranziţiei a fost notată recent, în declarații fataliste, cu un procent rotund: 80% din privatizările realizate în România s-au dovedit a fi eşecuri.
În primul rând, la o verificare „de rutină”, inclusiv prin consultarea raportărilor INS, procentul de “80% privatizări neperformante” nu poate fi găsit nicăieri în vreo cercetare de specialitate. În al doilea rând, procentul în cauză nu spune nimic, ştiinţific vorbind, despre viabilitatea proprietăţii private. Spune însă aproape totul despre calitatea strategiilor şi politicilor de privatizare ale guvernelor României post-comuniste. Și nu proprietatea privată este cea care şi-a ratat „menirea”, de a oferi bazele economiei de piaţă, ci tocmai programele guvernamentale în legătură cu aceasta.
Se cuvine a ne aminti faptul că, în comparaţie cu alte ţări din Europa Centrală şi de Est, reforma proprietăţii în România a demarat târziu şi a mers șchiopătat. Ca pretext comparativ, atunci când în România părea că se renunţă – însă doar cu jumătate de gură – la strategia obsesivă a lui „nu ne vindem ţara”, în Polonia deja se trecea, de exemplu, la consolidarea primelor valuri de privatizare. Iar explicaţiile unor asemenea decalaje devin mult mai limpezi dacă adăugăm şi câteva concepte de căpătâi ale tranziţiei, cum ar fi de exemplu rent-seeking, grupuri de interese, fragilitate instituţională etc.
De fapt, cu neîmplinirile tranziției în România, lucrurile stau exact invers: s-au pierdut numeroase active economice, aproape industrii întregi, nu pentru că s-au privatizat, ci dimpotrivă, pentru că au fost ținute, aproape până le-a trecut vremea, pe post de vaci de muls de către clientela politico-economică a tranziției…
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
1. Spuneti ca „preturile la gaze si energie electrica abia au intrat, dupa ani multi de protectionism tarifar, in logica imuabila a economiei de piata”.
In Europa nu exista o politica energetica comuna. Cu toate astea, Comisia Europeana impune Romaniei cresterea pretului gazelor naturale pentru populatie la nivelul preturilor din tarile dezvoltate ale UE (asta inseamna de fapt „liberalizarea pietei europene a gazelor”), in timp ce salariile din Romania sunt cu mult sub cele din tarile dezvoltate ale UE. Asta inseamna o scumpire semnificativa, desi daca cetatenii romani ar cumpara doar gaze din productia interna, pretul gazelor pentru populatie nu ar trebui sa creasca. Ce folos ca avem resurse naturale daca pretul pentru populatie nu este dictat de costuri (de extractie, prelucrare, etc.) ci de interesele comerciale ale „jucatorilor” din afara Romaniei? La nivelul veniturilor din Romania, dupa finalizarea „liberalizarii preturilor”, trei sferturi din populatia Romaniei va intra in categoria „consumatori vulnerabili”!
Avand un nivel de trai mult inferior celui din tarile dezvoltate, Romania nu ar trebui sa lase „piata europeana” sa ii stabileasca pretul energiei pentru populatie. In cazul unei crize energetice severe, situatia ar putea deveni de-a dreptul dramatica pentru majoritatea cetatenilor romani (nici astazi situatia nu este roza). Ei nu vor putea face fata concurentei cetatenilor din tarilor europene (cu nivel al veniturilor mult superior) care vor ridica pretul gazelor la un nivel prohibitiv pentru majoritatea romanilor. Cum vor explica atunci politicienii imposibilitatea de a veni in ajutorul oamenilor (prin tinerea in frau a preturilor pe care „piata” le va ridica la cer, fara legatura cu costurile de productie interne)? Vor da vina pe cei care au facut privatizarea sectorului energetic? Va rezolva asta problema existentiala a oamenilor? Nimeni nu are dreptul sa expuna populatia Romaniei unor astfel de riscuri, atunci cand este posibil (resurse proprii de energie). Energia reprezinta un „motor” important pentru economie. Dar cel mai important, energia asigura satisfacerea unei necesitati fundamentale ale omului: incalzirea locuintelor.
Economia trebuie sa fie in slujba omului si nu invers. Este cinic sa ridici pretul energiei la un nivel prohibitiv pentru milioane de oameni, doar de dragul unor „principii” egoiste. Nu exista politica energetica europeana comuna, nu exista putere de cumparare uniforma insa se impune o politica de preturi „echitabila”, in conformitate cu „principiile economiei de piata”.
2. Mai spuneti ca: „schimbarea de status-quo reclama reforme structurale care sa insemne mai mult decat reformarea managementului in companiile de stat. Adica intoarcerea la originile economice ale pietei, prin punerea in drepturi depline, si cu bunacredinta, a institutiei proprietatii private. Caci economia de piata inseamna, in mod esential si primordial, rezolvarea problemei dreptului de proprietate”.
Sa vedem cazul Petrom, care acum are politici anti-romanesti:
a. „Consiliul Concurentei a sanctionat grupul Petrom cu o amenda totala de 503,8 milioane de lei pentru ca s-a inteles cu alte companii petroliere pentru a scoate de pe piata un sortiment de bezina. Chiritoiu a anuntat ca Petrom a luat cea mai mare amenda pentru ca a avut circumstante agravante”.
b. „Statul roman este dator companiei OMV Petrom cu circa 2,46 miliarde de lei (aprox.600 de milioane de euro). De altfel, chiar in raportul financiar pe 2010, se arata ca aceasta este suma totala estimata pe care Petrom o revendica de la stat pentru unele cheltuieli de mediu”.
c. Evolutia profitului net al Petrom in perioada 2004 – 2009
– In anul 2004 Petrom a avut pierderi de 240 milioane de euro.
– In anul 2004 statul a obtinut la privatizarea Petrom 670 milioane de euro pentru 33% din actiuni. Petrom a realizat ulterior o majorare de capital in valoare de 830 milioane de euro, care i-a permis sa-si majoreze participatia la 51%.
– In anul 2005 profitul Petrom a fost de 391 milioane de euro.
– In anul 2006 profitul Petrom a fost de 648 milioane de euro.
– In anul 2007 profitul Petrom a fost de 533 milioane de euro.
– In anul 2008 profitul Petrom a fost de 278 milioane de euro.
– In anul 2009 profitul Petrom a fost de 326 milioane de euro.
http://tinyurl.com/d2wwt69
Ce investitii formidabile a facut Petrom in anul 2004 astfel incat in 2005 a ajuns la un asemenea profit?
Povestea cu necesitatea de a privatiza companiile (STRATEGICE) de stat pentru a evita „capusarea” (furtul) lor este una ridicola. Nu este nevoie de un doctorat in economie ca sa observi acest lucru, este suficient un exercitiu de logica (elementara).
Lectie de economie neoliberala :
Un taran are o vaca care paste pe propria pasune si care ii asigura laptele pentru familie, precum si un venit suplimentar. Vaca se imbolnaveste de o boala curabila (diagnosticata). Ce va face taranul? Raspuns (de bun gospodar): va trata vaca.
GRESIT!!!
Sa vedem care este „raspunsul corect” dat de „profesorii” de economie neoliberala: taranul trebuie sa vanda vaca deoarece „medicul veterinar” care trebuie sa aplice tratamentul este „betiv”. Clauze contractuale: vaca va paste tot pe pasunea taranului, cumparatorul platind doar a zecea parte din valoarea ierbii consumate, reducere de pret obtinuta ca urmare a salvarii vacii de la moarte sigura.
Acesta a fost „rationamentul” in cazul Petrom (relevant pentru „capitalismul” neoliberal). In loc sa tratam boala „vacii” care ne dadea „lapte” (coruptia), mai bine am vandut „vaca” si acum cumparam „laptele” de la cel caruia i-am vandut-o, la pretul (si „conditiile”) stabilit de el. Si unde mai pui ca „vaca” mananca „iarba” tot de la noi din ograda (petrol, gaz si apa pentru hidrocentrale – romanesti).
Resursele naturale ale Romaniei nu sunt proprietatea unor politicieni sau „grupuri de interese”, ci sunt proprietatea intregului popor (oricat de „comunist” ar suna aceasta afirmatie). Aceste resurse nu sunt rezultatul unor investitii, al unor activitati economice, ci sunt rezultatul fenomenelor naturale. Nici un individ sau o minoritate nu isi poate aroga dreptul de proprietate asupra resurselor naturale ale Romaniei. Aceste resurse trebuie sa aduca „profit” tuturor cetatenilor si nu doar unor entitati economice private.
Dar ce investitii și profituri a generat PETROM cat timp a fost al statului? A fost furat pe toate planurile si din toate directiile.
Genul acesta de comentariu este tipic celor care se opun dezvoltarii Romaniei. Este un comentariu impotriva initiativei private si impotriva a tot ce inseamna piata.
Puneti gresit problema si intrebarile domnule Cetatean si nu e prima data. Intrebarea ar fi asa: daca nu se privatiza PETROM termina cu pierderile si cu rentele politice care il puneau in scurt timp pe butuci? Oare nu cumva neprivatizarea PETROM ar fi generat un CFR Marfa, CFR Calatori in plus in economia romaneasca?
Ignorati complet rolul pietei si al capitalului privat (autohton sau strain). Nimeni nu spune ca privatizarea e un lucru imperfect si ca s-ar fi putut face mai bine decat asa cum s-a facut la PETROM. Dar nu lasati sa se inteleaga ca a fost o treaba gresita sau inutila. Initiativa privata e supusa intotdeauna incertitudinii pietei si falimentului. In plus, prin privatizare PETROM nu mai e pe statul de plata al cetatenilor din Romania, dimpotriva produce impozite si taxe cu duiumul. Privatizarea vine la pachet cu probleme, nimeni nu contesta acest lucru, insa vine la pachet cu probleme mult mai reduse decat mentinerea companiei in proprietate comuna (a statului), adica proprietatea nimanui. Ati auzit de TRAGEDIA COMUNELOR?
„Genul acesta de comentarii” nu „este tipic celor care se opun dezvoltarii Romaniei” ci celor care se opun devalizarii Romaniei. Pe plan mondial exista un adevarat razboi pentru resurse iar noi le facem cadou pe ale noaastre, dupa care ne multumim ca incasam „impozite si taxe cu duiumul”, care reprezinta de fapt recuperarea unui mic procent din profitul care ar fi trebuit sa ne apartina in totalitate.
„Proprietate comuna (a statului)” nu este „proprietatea nimanui”. Bogatiile subsolului sunt ale intregului popor (oricat de „comunist” ar suna aceasta afirmatie). Conform Constitutiei:
ARTICOLUL 136(3) – Proprietatea:
„Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice”.
Guvernul doar administreaza „bogatiile subsolului”. Nu este normal sa ia decizii (majore) controversate fara o consultare populara nationala (Referendum). Mai ales daca partidele aflate la guvernare nu au atentionat electoratul despre intentiile lor (in timpul campaniei electorale) prin programul electoral pe baza caruia au castigat alegerile.
Instrainarea („privatizarea”) resurselor naturale ale Romaniei „vine la pachet cu probleme mult mai reduse” pentru guvern (care nu mai trebuie sa lupte cu coruptia) si nu pentru cetateanul de rand, pentru care „vine la pachet cu probleme” mult mai mari (direct proportionale cu profitul companiilor private care au primit cadou resursele Romaniei).
Cetatean – nu stiu cine esti, dar esti turmentat rau de tot daca nu intelegi ca statul nu e totuna cu poporul. Nu mai vorbi de devalizarea Romaniei ca si cum eu as fi totuna cu Adrian Nastase. Tu faci parte din acei idealisti nationalisti si sovialisti care cred ca statul e natiunea sau societatea si apoi sufera pentru ca exista coruptie. Eu m-am saturat sa aud de devalizarea firmelor de stat – permanent ele sunt pe datorii, simple filiale de partid din care mi se fura bani in numele patriei si poporului.
Trezeste-te odata si afla ca poporul e compus din indivizii furati din taxe pentru mentinerea in functiune a firmelor de stat – permanent pe datorie, platite cu pretul pauperizarii tuturor cetatenilor mai putin cei cu angajement politic care acced la banul public sub pretextul ca administreaza bunul public.
Bunurile acestea publice sunt pentru mine datorii. Si abordarea ta oarba legitimeaza controlul politic al resurselor, pentru ca in capul tau Oltchim e al poporului, pentru ca nu poti vedea ca invariabil poporul plateste datorii si politicienii sugativeaza banul public.
Se pare ca cel „turmentat rau de tot” esti tu daca nu intelegi ca „statul” (spre deosebire de „popor”) este o notiune abstracta, asa ca „statul” nu este proprietarul resurselor naturale ale Romaniei. Proprietarul este poporul roman iar statul (guvernul) doar administreaza averea poporului. Adrian Nastase a fost seful guvernului si el avea datoria sa actioneze in interesul poporului care i-a dat acest mandat.
Repet: solutia in cazul capusarii firmelor de stat (al „controlului politic al resurselor”) este lupta cu coruptia si nu renuntarea (din pasivitate, prostie sau lasitate) la bogatiile naturale ale Romaniei („privatizari” care de fapt sunt niste cadouri facute unor societati comerciale private – vezi exemplul Petrom de mai sus).
Abordarea ta este „oarba”, nu a mea. Nu vezi esenta lucrurilor, cauzele fenomenelor, ci doar efectele atitudinii romanilor care nu inteleg importanta luptei impotriva coruptiei, si astfel se ajunge „ca invariabil poporul plateste datorii si politicienii sugativeaza banul public”. Este timpul sa ne desteptam, nu sa ne lasam prostiti de alti corupti care au un interes direct in „privatizarea” resurselor naturale ale Romaniei”.
le cetatean. FARA GRANITE (adica fara sarma ghimpata la Bors/Ruse) nu e posibil ce ziceti Dvs.
Care e „naivul” care sa vanda benzina/GPL la pret redus la Oradea, daca peste 15 km poate vinde la pret dublu?
Care e „fraierul” care vrede ca poate vinde o franzela la Giurgiu cu 0,75 ron cand la Ruse ar putea incasa 2 ron?
PS. Tatal meu imi povestea cum in 1950 i-au scos cu forta la o demonstratie cu lozinca: ” nu ne trebuie salarii mari, ci ne trebuie preturi mici”. Expunerea Dvs spune exact acelasi lucru. Pe cand veti propune sarma ghimpata? di de ce nu si intre jud.Prahova (producator de petrol deci cu preturi mai mici) si jud. Brasov -fara petrol.?
Cetatene, Petrom functiona in pierdere pentru ca era capusat la greu, atat intern cat si intern.
De ce credeti ca prima miscare a celor de la OMV (da, prima, inainte de verificarea utilajelor de productie si alte alea-alea necesare activitatii curente) a fost sa-si puna la punct sistemul informatic? Pai pentru a afla cine fura, si cat!
P.S. Been there, done that.
@ Cetatean
Lectia de economie neoliberala, pe care zelos o promovati, in speranta vreunor contradictii, eventual „interne” – vorba lui Marx, nu cadreaza insa cu ipotezele discutiei, cele pe care dvs., de fapt, le-ati formulat.
Cand spuneti ca un taran are o vaca… inseamna ca deja suntem in conditiile proprietatii private si este excusa, asadar, perspectiva privatizarii… Este problema proprietarului privat cum alege sa gestioneze problema.
Faptul ca economistii – in general, de data aceasta, nu doar neoliberali – se inghesuie sa gaseasca „economic” o solutie la problema „vacii bolnave”, nu clarifica din pacate nimic in legatura cu teoria proprietatii…
E ca si cum prietenii dvs. economisti ar pretinde ca aveti in biblioteca anumite carti inutile, eventual cu literatura subversiva, si ar formula teoria necesitatii „privatizarii” acestora.
Economistii care rationeaza in spiritul si in prelungirea proprietatii private ar fi reticenti, fireste, la asemenea „predictii”.
Va inselati! „Lectia de economie neoliberala, pe care zelos o promovez”, CADREAZA cu ipotezele discutiei. Dvs. ati interpretat tendentios ipoteza mea. Eu am spus: „un taran are o vaca care paste pe propria pasune si care ii asigura laptele pentru familie”. Daca doriti reformulez, pentru a evita unele cautari „zeloase” de „noduri in papura”: „O familie de tarani avea o vaca …”. In acest caz suntem in situatia unei proprietati comune a membrilor familiei asupra vacii, situatie care „cadreaza cu ipotezele discutiei”. Aceata reformulare nu schimba cu nimic concluzia rationamentului meu (interpretat cu buna credinta):
„In loc sa tratam boala „vacii” care ne dadea „lapte” (coruptia), mai bine am vandut „vaca” si acum cumparam „laptele” de la cel caruia i-am vandut-o, la pretul (si „conditiile”) stabilit de el. Si unde mai pui ca „vaca” mananca „iarba” tot de la noi din ograda (petrol, gaz si apa pentru hidrocentrale – romanesti)”.
@ Cetatean
Imi pare rau ca trebuie sa va spun, insa faceti o anumita confuzie… amestecati proprietatea privata cu cea comuna.
Cand spuneti „o familie de tarani avea o vaca”, trebuie sa se inteleaga foarte clar ca avem de-a face cu PROPRIETATEA PRIVATA. Iar in acest caz, trebuie exclusa, fireste, ipoteza „coruptiei”.
Ceea ce adaugati in continuare, anume „proprietatea comuna a membrilor unei familii” semnifica, in mod necesar, proprietatea privata.
Daca vreti sa facem apel la proprietatea comuna, cu aplicabilitate directa in sfera resurselor naturale, atunci ar trebui inteles faptul ca, in teoria economica, PROPRIETATEA COMUNA este caracterizata prin LIBER ACCES. Adica fiecare poate sa consume/exploateze dupa bunul plac.
Insa, cu referire la situatia resurselor naturale, ati introdus in discutie PROPRIETATEA PUBLICA, adica o forma de proprietate care nu este catusi de putin COMUNA, de vreme ce este reglementata de legislatia statala, care nu prescrie – prin definitie – liberul acces.
Dupa cum spuneam mai sus, rationamentului meu trebuie interpretat cu buna credinta. Dvs. ati facut o noua interpretare tendentioasa. Exemplul meu cu „o familie de tarani are o vaca …” este o analogie menita sa puna in evidenta absurdul solutiei prin care se instraineaza resursele strategice ale Romaniei, solutie motivata de neputinta (?) guvernului de a lupta cu coruptia. Adica poprul roman da pe mana guvernului resursele pentru a le administra iar acesta spune ca nu este capabil, si ia decizia de a le face cadou unei societati private (vezi cazul Petrom), fara sa mai intrebe poporul daca este de acord (politicienii nu au atentionat electoratul despre intentiile lor prin programul electoral pe baza caruia au castigat alegerile). Orice alta interpretare reprezinta un sofism.
Totusi, analogia mea este mai aproape decat credeti dvs. de situatia reala pe care o „dezbraca” de interpretarile manipulatorii. In concluzia argumentatiei mele vorbeam despre „boala «vacii» care ne dadea «lapte» (coruptia) …”, asa ca „ipoteza coruptiei” era prezenta (ANALOGIE: BOALA=CORUPTIE), deci afirmatia dvs. potrivit careia „in acest caz, trebuie exclusa, fireste, ipoteza «coruptiei»” este o noua dovada de deturnare a sensului ANALOGIEI mele.
Recursul dvs. pervers la principiile de drept este dovada cea mai clara de incercare de derutare a cetateanului de rand, prin camuflarea raspunsului evident intr-o „ceata” artificiala. Este o tactica clasica de manipulare prin inlocuirea unei explicatii evidente si de bun simt cu sofisme. Totusi, nici din acest punct de vedere nu aduceti argumente convingatoare:
Conform codului civil, proprietatea privata comuna are doua forme:
1. Proprietatea pe cote-parti (coproprietatea)
a. obisnuita
b. fortata
2. dreptul de proprietate in devalmasie
http://www.efin.ro/noul_cod_civil_2390/capitolul_4_proprietatea_comuna.html
La care dintre ele va referiti atunci cand afirmati ca „PROPRIETATEA COMUNA este caracterizata prin LIBER ACCES. Adica fiecare poate sa consume/exploateze dupa bunul plac”?
Analogia mea este mai aproape decat credeti dvs. de situatia exemplificata si daca ne referim la cazul dreptului de proprietate privata in devalmasie, comunitatea de bunuri a sotilor numita si „devalmasie matrimoniala” (vaca, in cazul nostru):
„Cu privire la administrarea, folosinta si dispozitia asupra acestor bunuri, ele se realizeaza de soti de comun acord. Cu toate acestea, legea instituie prezumtia mandatului reciproc al sotilor in ceea ce priveste administrarea, folosinta si dispozitia cu privire la bunurile comune. Articolul 35 alineat 2 din Codul Familiei precizeaza ca «Oricare dintre soti, exercitand singur aceste drepturi, este socotit ca are si consimamantul celuilalt sot. Cu toate acestea, nici unul dintre soti nu poate instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune, daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot»”.
http://www.rasfoiesc.com/legal/drept/Modalitatile-dreptului-de-prop99.php
La fel ca si in cazul dreptul de proprietate privata in devalmasie, in cazul proprietatii publice „nici unul dintre CETATENI nu poate instraina o resursa naturala strategica ce face parte din bunurile comune (publice), daca nu are consimtamantul expres al celorlalti CETATEANI”. Adica guvernul trebuie sa ceara in prealabil acordul cetatenilor prin programul de guvernare cu care a castigat alegerile sau printr-un referendum national.
DEX: PUBLIC ~ca 2) „Care apartine intregii societati. Bunuri publice”.
http://dexonline.ro/definitie/publice#typoLink-349941
Vedeti si articolul: „Conferinta Probleme dificile de drept civil reuneste 15 specialisti prestigiosi si profesionisti cu experienta care pun in lumina dificultatile juridice pe care noua reglementare le ridica”.
http://www.juridice.ro/214121/probleme-dificile-de-drept-civil-2012.html
Unul dintre subiecte: „Concesionarea terenurilor proprietate de stat”.
http://www.juridice.ro/47415/decizie-884-2008.html
P.S. Ce se intampla atunci cand nu se cunoaste cantitatea-valoarea exata a proprietatii (asa cum este cazul gazelor naturale din subsolul Romaniei), cum putem sa avem garantia ca un guvern care nu a fost in stare sa lupte cu coruptia concesioneaza resursele naturale in interesul cetatenilor? Numai niste institutii corupte la randul lor nu „pot” (nu doresc) sa lupte cu coruptia. Dar daca concesiunile s-au facu pe niste „comisoane” (spagi), situatie foarte posibila avand in vedere cazul Petrom (redevente ridicole + pret de privatizare ridicol, amortizat din profitul obtinut de Petrom intr-un singur an, anul 2006)? De ce nu s-a facut un Referendum national pentru a decide poporul ce doreste sa faca cu averea care ii apartine (indiferent daca o botezam „proprietate comuna” sau „proprietate publica”)? La aceste intrebari, analogia mea cu familia de tarani ofera un raspuns evident (simplu), „dezbracat” de sofisme. Este nevoie doar de buna-credinta pentru a il accepta.
„neputinta (?) guvernului de a lupta cu coruptia”. Guvernul reprezinta definitia coruptiei la noi. Sa iti amintesc numarul de ministrii penali din guvernul Ponta? Ca sa nu mai amintim de penibilitatea aia de plagiat al lui Ponta? Nu este nici o neputinta, nu poti lupta cu sine insuti. Este in non-sens. Si asta ca sa ne oprim la guvern si sa nu ne intindem la parlament, primarii, consilii locale etc. Ceea ce ai scris este un non-sens, o aberatie. Nimeni nu isi taie membrele proprii prin vointa proprie.
Daca te uti mai atent la comentariul meu, cuvantul „neputinta” era urmat de semnul intrebarii (?) asa ca era de fapt un eufemism. Mai jos, spuneam (explicit): „cum putem sa avem garantia ca un guvern care nu a fost in stare sa lupte cu coruptia concesioneaza resursele naturale in interesul cetatenilor? Numai niste institutii corupte la randul lor nu „pot” (nu doresc) sa lupte cu coruptia”.
In deplin spirit mioritic, tu consideri o fatalitate faptul ca un guvern (efemer la putere) nu doreste sa lupte cu coruptia („nu poti lupta cu sine insuti”). Daca asa gandim, ne meritam soarta. Solutia corecta este ca ministrii corupti sa raspunda in fata justitiei, iar guvernul sa demisioneze. Poporul nu trebuie sa se resemneze ca guvernul este corupt, asta este, nu avem ce sa facem. Numai in acest spirit mioritic „ceea ce am scris este un nonsens”. Nu putem sa punem semnul egalitatii intre poporul roman (care trebuie sa isi pazeasca averea) si un guvern corupt (care doreste sa i-o fure).
1. Pentru preturile la gaze, vina este a UE (dar este normal pentru ca asta este economia globala). Pentru salariile mici din Romania vina este a ROMANILOR, multumeste-le loazelor care de 23 de ani tin comunismul si socialismul la rang de cinste in cadrul statului roman votandu-i tot pe astia pe principiul: daca ala fura poate imi pica si mie ceva ca altfel nu sunt capabil de nimic. Treaba romaneasca.
2. Diferenta dintre stat si privat este ca la stat nimeni nu este responsabil si nu si cum sa faci pe cineva responsabil din moment ce exact cei care dau legi in acest sens sunt si cei care profita de capusarea respectivelor companii. Exemplul Petrom sau mai recent CFR, Oltchim etc. sunt emblematice. Privatul are interes profitul propriu astfel incat este cu mult mai responsabil decat orice bugetar. Foarte bine ca le-au privatizat, sa termine si cu restul de vandut (chiar si pe nimic). Vorba aia: boala lunga moarte sigura. Speram sa ii forteze FMI-ul sa le vanda mai rapid.
1. Sunt de acord cu ideea ca romanii au o mare vina pentru salariile mici din Romania, deoarece nu au dat importanta cuvenita luptei impotriva coruptiei.
2. Afirmatia ca in Romania oamenii „tin comunismul si socialismul la rang de cinste in cadrul statului roman votandu-i tot pe astia” este falsa. Confunzi statul mafiot cu „comunismul si socialismul”. In Romania nu mai avem stat comunist ci doar nostalgia comunismului. Nimeni nu este nostalgic dupa o ideologie daca aceasta este prezenta. Cea mai buna dovada (statistica) ca in Romania comunismul si socialismul NU sunt la rang de cinste este Raportul S80/S20. Ciudat „comunism” („socialism”) a implementat PSD-ul in Romania! Aveam un coeficient de inegalitate sociala cu 40% mai mare decat media europeana. Pana in anul 2008 PSD-ul a fost la guvernare mai mult de 10 ani (din cei 17 si ceva care au trecut de la Revolutie). Daca tinem cont si de faptul ca PNL-ul a guvernat minoritar 2 ani dupa cum „canta” PSD-ul, raportul devine 12/5 ani de gunernare PSD/”dreapta”.
Raportul inegalitatii veniturilor in UE:
EU27 – 4,95
EU15 – 4,88
NMS12 – 5,24
NMS10 – 4,59
Belgia – 4,07
Bulgaria – 6,48
Cehia – 3,42
Danemarca – 3,63
Germania – 4,78
Estonia – 4,99
Irlanda – 4,47
Grecia – 5,89
Spania – 5,43
Franta – 4,17
Italia – 5,13
Cipru – 4,14
Letonia – 7,34
Lituania – 5,90
Luxemburg – 4,07
Ungaria – 3,61
Malta – 4,00
Olanda – 4,02
Austria – 3,72
Polonia – 5,12
Portugalia – 6,09
Romania – 7,04
Slovenia – 3,36
Slovacia – 3,36
Finlanda – 3,75
Suedia – 3,52
M. Britanie – 5,6
Sursa: „Conditiile de trai in Europa si agenda 2020” de Anthony B. Atkinson si Eric Marlier.
Datele prezentate au fost colectate in 2008, prelucrate si date publicitatii la finele lui 2010.
„Din seria de date prezentata, se mai observa ca Romania se afla pe locul doi dupa Letonia, dupa ce noi am performat fata de 2007 iar ei au regresat ( atunci noi aveam 7,84 si ei 6,33). Datele pentru perioada de criza vor fi disponibile de-abia la mijlocul acestui an, cand vom vedea asupra cui a cazut, in principal, povara ajustarilor economice.
Cert este ca avem un coeficient de inegalitate cu peste 40 la suta mai mare fata de media europeana si dublu fata de tinta formata din statele scandinave, Slovenia si Slovacia. Ceea ce ar impune o dezbatere nationala pentru adoptarea de masuri care sa atenueze inegalitatea, in conformitate atat cu interesul national de coeziune sociala, cat si cu recomandarile UE”.
http://tinyurl.com/c45vl4x
3. Afirmatia ca „diferenta dintre stat si privat este ca la stat nimeni nu este responsabil si nu ai cum sa faci pe cineva responsabil din moment ce exact cei care dau legi in acest sens sunt si cei care profita de capusarea respectivelor companii” este una dogmatica (neoliberala), valabila in Romania dar nu si in Norvegia (de exemplu):
„Statul are in proprietate procente mari din sectoarele strategice, cum ar fi sectorul petrolier (Statoil), productia de energie electrica hidro (Statkraft), productia de alumuniu (Norsk Hydro), cea mai mare banca norvegiana (DNB) si compania de telecomunicatii Telenor”.
http://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_Norway
„In 2013, guvernul Norvegiei este cel mai mare actionar la compania Statoil (petrol) cu 67% dintre actiuni” … „Drepturile de proprietate ale companiei sunt gestionate de Ministerul Norvegian al Petrolului si Energiei”.
http://en.wikipedia.org/wiki/Statoil
Cred ca este momentul sa ne comportam si noi (romanii) intr-un mod responsabil si sa luam exemplu de la norvegieni. Norvegia este un bun exemplu, avand unul dintre cele mai ridicate niveluri de trai din lume (si din cauza ca la ei coruptia este foarte redusa).
Draga Cetatean,
Daca Petrom nu se privatiza era intrat in insolventa demult.
Cineva din familia mea a lucrat la Petrom. Se cumparau benzinarii pe baza unui telefon dat de la partid. Se livrau cantitati de motorina si benzina fara a sa fie platite, etc
Iti recomand sa citesti o motiune discutata in Parlamentul Romaniei in 2004 si intitulata : „Mafia Petrolului”.
Acum Petrom este o companie care face profit. E foarte bine. Cand faci profit, platesti si taxe. Asta as vrea sa faca toti, inclusiv cei care se dau mari patrioti pe la TV – gen Ion Niculae – si ei sunt ingregistrati offshore prin Cipru ca sa nu plateasca taxe.
PS. In legatura cu preturile la energie, Iti recomand sa vezi Eurostat. Sunt cele printre cele mai mici din Europa, ajustate cu puterea de cumparare.
1. Se pare ca fatalismul mioritic este inca adanc inradacinat in psihologia romaneasca. „Se cumparau benzinarii pe baza unui telefon dat de la partid. Se livrau cantitati de motorina si benzina fara a sa fie platite, etc”. Ce puteam sa facem? Ne-am resemnat si am renuntat la Petrom, asa cum a renuntat si „baciul moldovan” la viata, in loc sa lupte pentru oile lui, pentru viata lui.
2. Romania este obligata sa „liberalizeze” pretul gazelor naturale pentru populatie pana la 31 decembrie 2018, adica sa il duca la nivelul celui mediu din UE. Asta inseamna o scumpire semnificativa intr-un interval scurt de timp. Conform Eurostat, in semestrul 2 din anul 2011, media europeana a pretului gazelor naturale pentru populatie a fost de 0,064 EURO/kWh (acest pret s-a regasit, de exemplu in Germania si Franta). In Romania, pretul a fost de 0,028 EURO/kWh. Asta inseamna ca pana in 2018, pretul gazelor din Romania va trebui sa creasca de 2,286 ori (in cel mai bun caz, daca nu se va mai scumpi pretul gazelor la nivel mondial).
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Electricity_and_natural_gas_price_statistics
Tot Eurostat spune ca consumul de gaz anual al unei gospodarii variaza intre 5.600 kWh si 56.000 kWh. Asta inseamna un consum mediu de 30.800 kWh. La pretul de 0,064 EURO/kWh, costul anual al gazului (pentru un consum mediu) va fi de 1.971 EURO, adica 8.870 LEI (la un curs de 4,5 LEI/EURO, luat in calcul pentru bugetul din 2013). Costul lunar mediu va fi de 739 LEI, la un salar minim net de 750 LEI/Luna.
Salariului mediu net in 2012 a fost de 1.697 LEI (conform insse.ro). Totusi aceasta cifra nu reflecta realitatea. „Romanii castiga in medie doar 1.552 lei in momentul de fata” (realitatea.net).
Sau: „Judetele in care se inregistreaza cele mai mici salarii din Romania se gasesc cu o treime sub media nationala: Botosani – 1.052 lei lunar, Suceava – 1.055, Salaj – 1.067, Vaslui – 1.068, Maramures – 1.068, Harghita – 1.069, Vrancea – 1.071. Iar diviziunile administrative unde se vad cele mai mari remuneratii lunare au in frunte Bucurestiul – 2.222 lei/luna si Ilfovul – 1.919 lei, urmate de Sibiu – 1.619, Cluj – 1.584, Timis – 1.517, Gorj – 1.487, Prahova – 1.477, Brasov – 1.434, Mures – 1.422 si Arges – 1.409”.
http://www.finantistii.ro/bani/salariile-din-moldova-sunt-cu-un-sfert-mai-mici-decat-media-nationala-73033
De fapt, situatia se prezinta si mai prost. Conform unei analize facuta de businessday.ro: „daca ii scoatem din calcul pe cei care se situeaza in top 3% din punctul de vedere al veniturilor, venitul mediu scade cu 18%, de la 1306 lei la 1075 lei. Daca nu ii luam in considerare pe cei situati in top 20%, media scade dramatic, de la 1306 la 702 lei” (in anul 2010, insa procentele raman valabile si in 2013).
http://businessday.ro/04/2010/cat-castiga-de-fapt-romanul-mediu/
Sau: „Romania este singura tara in care aproape un sfert dintre angajati au salariul minim, numarul acestora crescand cu peste 200.000 numai in ultimul an, dupa modificarea Codului Muncii, a declarat, vineri, presedintele Blocului National Sindical (BNS), Dumitru Costin” (e-transport.ro – Aprilie 2012).
http://tinyurl.com/ce3sb6d
http://adevarul.ro/economie/stiri-economice/romania-singura-tara-sfert-angajatii-romani-platiti-salariul-minim-1_50ba03c37c42d5a663afec0e/index.html
Astfel, marea majoritate a populatiei Romaniei va intra in categoria „consumator vulnerabil”, fiind in imposibilitatea de a-si plati facturile. (probabil ca si salariile vor mai creste pana in 2018, insa in mod sigur cu mult mai putin decat de 2,286 ori, de cate ori va creste pretul gazului).
***
De ce trebuie scumpit gazul pentru populatie, cand si la nivelul actual, pretul gazul din productia interna este cu mult peste pretul de productie:
In Romania, pretul de productie al gazelor este de 110 LEI/1000mc.
„Pretul gazelor romanesti este cel stabilit prin Memorandumul cu FMI, adica 110$/1000 mc, spune Cosmeanu, referindu-se la Romgaz”.
http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1208842-distributia-gazelor-arde-consumatorii-buzunar.htm
„Prin ordinul nr.254/2006, MEC si ANRM a hotarat ca, in perioada 01.03-31.12.2006, valorificarea gazelor naturale noi din productia interna se va face la un pret maxim determinat dupa formula: PRET PRODUCTIE INTERNA + 10 USD/1.000 mc.
este posibil ca Petrom sa furnizeze o cantitate de circa 3,6 milioane mc, pentru numai doua combinate, dar nu la pretul de 110+10 USD, ci de 130+10 USD, conform unui ordin al ANRM din 2005. „Pentru ca Petrom este societate privata, nimeni nu poate sa faca nimic, chiar daca industria ingrasamintelor chimice se duce de rapa”, a conchis Marin Mirea.
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-05-11/presedintele-organizatiei-patronale-nitrofosfor-avertizeaza-petrom-pune-in-dificultate-industria-de-ingrasaminte-chimice.html
Asta inseamna un pret de 0,007935 EURO/kWh (la o „puterea calorifica superioara” de 10,5 kWh/mc):
E=V x PCs
unde:
E – energia gazelor naturale [kWh]
V – volumul masurat în conditii de referinta(indicat de convertor sau, în absent,a acestuia, de contor [mc]
PCs – puterea calorifica superioara corespunzatoare conditiilor de referinta [kWh/mc]
http://www.eon-gaz-distributie.ro/cps/rde/xchg/SID-85834783-43246EB9/eon-gaz-distributie/hs.xsl/2454.htm?rdeLocaleAttr=ro
PCs = 10,5 kWh/mc
1 DOLAR = 0,7574 EURO
E (la 1000mc) =1000mc x 10,5kWh/mc = 10.500 kWh
Energia (la 1000mc) = 10.500 kWh
10.500 kWh …………………………………. 83,314 EURO (110 dolari)
1 kWh…………………………………………… x EURO
x = 0,007935 EURO
Pret Productie = 0,007935 EURO/kWh
Pret actual Gaze = 0,028 EURO/kWh
0,028 : 0,007935 = 3,52867
REZULTA CA PRETUL ACTUAL AL GAZULUI ESTE DE 3,5 ORI MAI MARE DECAT PRETUL DE PRODUCTIE!
***
Ce folos ca avem resurse naturale si vom fi independenti energetic daca pretul pentru populatie nu este dictat de costuri (de extractie, prelucrare, etc.) ci de interese comerciale private? Daca cetatenii romani ar cumpara doar gaze din productia interna, pretul gazelor pentru populatie nu ar trebui sa creasca.
Pe termen mediu si lung, instrainarea resurselor naturale este o greseala strategica majora. De exemplu, rezervele mondiale de hidrocarburi sunt pe terminate, asa ca statul trebuie sa poata interveni in cazul unor crize energetice catastrofale, cand ne vom trezi ca nemtii vor plati mai mult decat romanii pe energia romaneasca (care va fi exportata) iar noi vom ramane cu locuintele neincalzite iarna. Cum vor explica atunci politicienii imposibilitatea de a veni in ajutorul oamenilor (prin tinerea in frau a preturilor pe care „piata” le va ridica la cer, fara legatura cu costurile de productie interne)? Vor da vina pe cei care au facut privatizarea sectorului energetic? Va rezolva asta problema existentiala a oamenilor? Nimeni nu are dreptul sa expuna populatia Romaniei unor astfel de riscuri, atunci cand este posibil (resurse proprii de energie).
P.S. Comentariul se refera la consumatorii casnici nu si la consumatorii industriali.
Analizele dvs sunt niste glume bune…..De unde siti dvs ca In 2018 in Germania va avea un pret ca acum iar in Romania va fi ca in Germania?
Se pare ca ai ramas fara argumente. Mai incearca!
@ Cetatean, multa vorbarie si link uri proaste pentru nimic. Tu esti total rupt de realitate daca te preocupa problema PETROM si cat de mult am pierdut noi, desi oamenii iti dau informatii clare despre cum era jefuita cand era cica a poporului. Ce te doare pe tine de Petrom? Eu ma bucur ca am scapat de ea si ca macar nu platim datorii…
Sa te doara miliardul de euro pe care il platim la CFR, 400 de milioane de E pentru Oltchim, 40 de milioane pentru Posta si nu stiu cate pentru compania nationala a huilei si tarom. Eu platesc bani pentru fiecare si nu am nevoie de niciuna. Asta legitimeaza lipsa ta agresiva de luciditate si utopia ta.
Compari comunismul dintr=o familie cu bunul publi al statului? Esti total paralel cu realitatea. Intr=o familie comunismul funcctioneaza pentru ca are baze naturale, ca mama alapteaza pe gratis sa zic asa. In cazul bunului public care e statul, poporul e muls de lapte de catre politicieni care apoi ii si trag un bocanc in gura, pentru ca un individ Cetatean crede inca in faptul ca politicienii acestia onesti si minunati sunt membrii cu noi in marea familie netionala si au grija de bunul public, nu il dau la strainii cei rai si ne ingrijesc ca niste parinti, pe noi copiii. Trateaza-te, suferi de idealita cum ar zice Noica. Daca iti zic atatia oameni ca esti beat de euforie patriotica du-te si te culca, nu mai gandi cu link-urile, gandeste cu capul daca nu ti l-ai pierdut de tot. Si, mai ales, nu ma mai baga pe mine in coproprietate fortata cu oltchim-ul, petrom,ul, cec-ul etc. pentru ca deocamdata eu platesc doar impozite grase ca sa mentin niste gauri negre, mie nu mi-a oferit nimic nici taromul, nici oltchim-ul. Nu mai decide in numele indivizilor cum trebuie ei sa aiba proprieteti in comun tinand cont ca ele sunt administrate de politicieni. Claro?
E greu sa vezi realitatea atunci cand esti indoctrinat. Toata „argumentatia” ta este un sir de dogme neoliberale. Sfatul tau: „nu mai gandi cu link-urile, gandeste cu capul daca nu ti l-ai pierdut de tot” este o dovada a confuziei de planuri din capul tau (planul realitatii si cel al imaginarului). Poti sa gandesti doar daca ai informatia necesara, altfel din „ganditul cu capul tau” rezulta doar fabulatii, fara nici o legatura cu realitaea. Link-urilor mele nu fac altceva decat sa deschida fereastra spre realitatea pe care o analizam (de ex., date statistice). Se pare ca tu preferi sa te izolezi de realitate si sa „gandesti cu capul tau” pe baza „datelor” pe care tot „capul tau” le produce, sau le preia fara verificare (conform principiului „crede si nu cerceta”).
In plus, recurgi si la manipulare, „punandu-mi in gura” afirmatii pe care nu le-am facut, ca de exemplu: „un individ Cetatean crede inca in faptul ca politicienii acestia onesti si minunati sunt membrii cu noi in marea familie netionala si au grija de bunul public”. Prin contrast, eu am spus: „cum putem sa avem garantia ca un guvern care nu a fost in stare sa lupte cu coruptia concesioneaza resursele naturale in interesul cetatenilor? Numai niste institutii corupte la randul lor nu „pot” (nu doresc) sa lupte cu coruptia”.
Nu mai stiu de cate ori am spus (in comentariile anterioare) ca solutia nu este lamentatul (fatalitate mioritica) ci lupta impotriva coruptiei. Totusi, tu repeti aceleasi idei fixe: „sa te doara miliardul de euro pe care il platim la CFR, 400 de milioane de E pentru Oltchim, 40 de milioane pentru Posta si nu stiu cate pentru compania nationala a huilei si tarom”. In plus, amesteci din nou planurile. Eu nu am spus ca nu trebuie sa privatizam nici o societate de stat ci ca nu trebuie sa privatizam resursele strategice ale Romaniei. In toata lumea exista un adevarat razboi pentru resurse energetice iar noi le facem cadou unei societati comerciale private. Se pare ca in viziunea ta norvegienii sunt o natie de utopici care nu isi dau seama ce prostie fac mentinand in proprietatea statului majoritatea resurselor strategice ale Norvegiei:
„Statul are in proprietate procente mari din sectoarele strategice, cum ar fi sectorul petrolier (Statoil), productia de energie electrica hidro (Statkraft), productia de alumuniu (Norsk Hydro), cea mai mare banca norvegiana (DNB) si compania de telecomunicatii Telenor”.
http://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_Norway
„In 2013, guvernul Norvegiei este cel mai mare actionar la compania Statoil (petrol) cu 67% dintre actiuni” … „Drepturile de proprietate ale companiei sunt gestionate de Ministerul Norvegian al Petrolului si Energiei”.
http://en.wikipedia.org/wiki/Statoil
La sfatul tau: „nu mai decide in numele indivizilor cum trebuie ei sa aiba proprieteti in comun tinand cont ca ele sunt administrate de politicieni”, eu propun un Referendum national pe tema privatizarii resurselor strategice ale Romaniei, sa vedem care dintre noi „decide in numele indivizilor”. Nu am nici un dubiu ca acela esti tu. „Claro”?
ERATA:
Propun un Referendum national pe tema privatizarii resurselor strategice ale Romaniei, sa vedem care dintre noi „decide in numele indivizilor”. Nu am nici un dubiu asupra rezultatului.
Excelent articolul !
Asa este, ne falimentam singuri industriile deoarece administratorii „alesi” sa ofere solutii au alte interese decat cele de a dezvolta economia si in final societatea romaneasca.
Cred ca va mai trece multi ani pana „institutia proprietatii private” va dainui in Romania, inca suntem afectati de vechiul sistem, platim cu totii si astazi, dar nu numai cu bani ci mai degraba cu anii noastri. Dar trebuie sa intelegem cu totii aceste lucruri.