Home » Economie »Financiar »Macro » Citesti:

Restantierii

Alexandra Popa octombrie 5, 2015 Economie, Financiar, Macro
11 comentarii 1,347 Vizualizari

Astazi in Romania, multe voci, deopotriva ale oamenilor obisnuiti si publice, se ridica impotriva institutiilor financiare. Sau, pentru a fi foarte cinstiti, impotriva pretentiilor acestora de a-si si recupera datoriile de la imprumutatii lor.

Poate vine din trecutul nostru, o mentalitate comunista care nu vrea sa moara; poate este o lipsa de orice fel de educatia financiara; sau poate a venit vremea ca institutiile financiare sa plateasca pentru propriile greseli si pentru aroganta de care, uneori, au dat dovada.

Indiferent de cauze si de amestecul dintre ele, un lucru apare cu certitudine: bancile si institutiile financiare nebancare sunt tinta nemultumirii si uneori a razbunarii din partea parlamentarilor, a unor institutii, cum ar fi autoritatea pentru protectia consumatorilor, si chiar a avocatilor care devin peste noapte figuri publice, cavaleri in armuri stralucitoare, in cruciada debitorilor opresati.

De bine ce, fara indoiala, fiecare are dreptul sa promoveaza cauza in care crede, o minima cenzura personala si o pregatire initiala, ar imbunatati mult claritatea ideilor exprimate in spatial public, precum si igiena rezultatului. Altfel, sunt sanse mari ca si micul progres facut in industria financiara dupa 2000 sa fie ruinat.

Un rezultat trist pentru un profesionist care a crescut si a luat parte la dezvoltarea pietei financiare, cand fiecare an aducea o evolutie noua si promitatoare, cand romanii, clienti si salariati in serviciile financiare fara distinctie, incepeau sa invete, sa se deschida si sa beneficieze de existenta creditului. Credit disponibil si pentru ei. O raritate in Romania la granita dintre secole.

Contribuind umil la temelia unor piete cu adevarat libere, voi face in cele ce urmeaza un sumar ale initiativelor legislative si curentelor existente, menite sa distorsioneze si pedepseasca o piata care abia s-a format in ultimii 15 ani. O piata care s-a creat de la zero; care a angajat si a specializat zeci de mii de oameni; care a stat in picioare in timpul crizei financiare si de bine sau de rau si-a servit clientii. Merita mai mult decat sa fie trunchiata de viziunile ignorante ale unora dintre parlamentari ori de catre birocrati care exploateza politic curentele populare de moment.

Asadar, aceasta este lista de proiecte avand ca obiect creditul discutate zilele acestea in Parlament:

(1)Conversia creditului din valuta in care a fost acordat intr-o alta valuta, la alegerea imprumutatului, fara costuri suplimentare (inregistrata la Camera Deputatilor sub numarul PL-x 345/2014, accesibila pe site-ul Camerei) – o initiativa foarte populara inainte de alegerile prezidentiale de anul trecut, apoi uitata in comisii, acum din nou pe agenda.

Idea unei optiuni a imprumutatului de a converti creditul in moneda in care castiga, nu are nimic gresit in sine, este chiar o idee buna, dar ea trebuie aplicata in temeiul unui mecanism agreat de partile contractului respectiv. In lipsa unui acord contractual, desfiintarea de drept, prin lege, a mii de contracte de credit, este o intruziune uriasa a statului in afaceri si raporturi contractuale private. Sa zicem, de dragul rationamentului, ca lasam aceste principii deoparte. Dar se urmareste macar in mod genuin interesul imprumutatilor, de exemplu al celor care s-au imprumutat in trecut in franci elevetieni? Raspunsul este dat de chiar continutul proiectului legislativ discutat, si este un scurt nu. Avand ca scop sa protejeze debitorii de riscul deprecierii monedei in care castiga fata de moneda in care trebuie sa-si achite imprumutul, senatorii au votat proiectul adaugand dreptul debitorilor de a schimba o valuta cu alta, la libera lor alegere, fara nicio legatura cu cea in care isi castiga veniturile. Cu alte cuvinte, un fel de joc la bursa pe cursul de schimb valutar.

Banca Centrala Europeana, care ar fi trebuit consultata in astfel de proiecte legislative, a emis cateva opinii in cazul Ungariei, Poloniei si recent Croatiei care au luat sau si-au propus masuri similare. In toate aceste opinii, pe langa invitatia la precautie si la o analiza riguroasa a interesului tuturor partilor implicate, se subliniaza extrem de gros ca orice astfel de masuri de conversie trebuie luate doar pentru viitoare contracte, in litera si spiritul Directivei EU a creditului imobiliar nr. 17/2014 si in baza unor mecanisme agreate contractual. Cu titlu de exemplu, se poate consulta opinia Bancii Centrale Europene, CON/2015/32, publicata pe site-ul acesteia.

(2)Darea in plata a unor bunuri imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite (inregistrata la Senat, Pl nr. L450/2015), care, asa cum anunta si titlul are in vedere diminuarea automata, prin lege, a creditului la valoarea bunului imobil adus in garantie, masura care ar urma sa se aplice, atat creditelor aflate in derulare, cat si creditelor care urmeaza a se contracta. Aceasta propunere exotica, care ignora cu nonsalanta elementare principii ale dreptului civil, numara peste 100 de autori si a primit avizul favorabil de la Comisia pentru Buget, Finante, Activitate Bancara si Piata de Capital din Senat.

(3)Abrogarea articolul 120 din OUG 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, articol care confera caracterul de titlu executoriu contractelor de credit si celor de garantii accesorii acestuia. Unul din primele si printre cele mai importante motoare care au pornit creditarea in Romania. Senatul a votat aceasta initiativa, impotriva opiniei negative pertinente a Guvernului, care arata ca insusi Codul Civil (neabrogat inca de senatori) prevede acelasi caracter de titlu executoriu contractelor de credit. Iar eu as adauga ca si Legea 93/2009 privind institutiile financiare nebacare, prevede acelasi lucru pentru contractele incheiate de IFN-uri. Ce putem intelege de aici? Ca este doar un mod al senatorilor de a petrece timpul si nu legifereaza cu intentia de a legifera?

Presupunand ca o asemenea ciudatenie juridica va deveni lege, o simpla autentificare a contractului de credit la notar, va reconferi acestuia caracterul executoriu de care va fi fost privat. Cu costurile suplimentare aferente care vor fi suportate de catre imprumutati.

(4)Limitarea recuperarii creantei la dublul valorii platite, cu titlu de pret al cesiunii, de catre cumparatorii imprumutului respectiv (inregistrata la Senat, Pl nr. L270/2015).

Este stiut ca bancile au trecut si inca mai trec printr-un proces de curatare a balantei de datoriile restante, proces care le ajuta la indeplinirea cerintelor de capitalizare, la repararea ranilor trecute si, in final, la crestere. Acest proces presupune vanzarea datoriilor neperformante (cesionarea lor) catre structuri nebacare care isi permit sa le recupereze in timp de la datornicii in cauza, in majoritatea cazurilor prin tranzactionare cu acestia. Un pachet notoriu de astfel de creante neperformante este cel al BCR.

Dupa o prima incercare esuata a legiuitorului roman de a pune oprelisti acestui fenomen, prin introducerea unei taxari majorate, ne aflam acum la cea de a doua incercare: entitatea care cumpara creantele neperformante, nu le poate recupera decat in limita a de doua ori pretul platit pentru ele. Din nou, aceasta intruziune complet needucata si sfidatoare in raporturi private, motivata aparent de protejarea interesului debitorilor. De ce spun aparent? Pentru ca societati de colectare a creantelor exista de cel putin 10 ani in Romania fara ca apetitul parlamentarilor de planificare si control al raporturilor private sa fie starnit.

Comisia Euopeana a alertat si atras atentia in raportul sau de tara asupra imbalansurilor macroeconomice (“Macroeconomic Imbalances Country Report – Romania 2015” care poate fi gasit pe site-ul Comisiei Europene) ca unele din vulnerabilitatile sistemului bancar nerezolvate inca sunt initiativele legislative care pot avea un impact negativ asupra stabilitatii sectorului financiar. 1

Ceea ce este insa si mai dramatic este ca raspunsul industriei afectate de aceste multiple initiative este aproape inexistent. Fenomenul este opac.

Ca sa inchei in aceasta nota a opacitatii, dau un ultim exemplu, care nu este nici macar proiect inregistrat la Parlament. Este proiectul redactat de autoritatea nationala de protectia consumatorilor – ANPC, de transpunere a Directivei EU a creditului imobiliar. Acest proiect care va afecta din temelii toata industria, nu mai este publicat pe site-ul ANPC, nu mai este discutat de luni de zile in niciun forum, si in ciuda deficientelor grave pe care le are, este posibil sa treaca ca si OUG, pana la sfarsitul anului. Proiectul infaptuieste, prin altele, noua ambitie a ANPC de a deveni supraveghetor pe un segment al pietei financiare, de a sta la aceeasi masa cu BNR, dar fara a oferi aceeasi garantie de independenta fata de influentele politice ale zilei.

Ar trebui sa fie dezbateri, explicatii, argumente si comparatii, articole si interviuri care sa promoveze si apere principiile de baza ale dreptului civil, si in cadrul regulilor privind protectia consumatorilor, libertatea contractuala a partilor. Contractul inca este legea partilor. Economia inca este libera si este dirijata de piata, nu de parlamentari sau ANPC.

NOTE ______

1. “The main vulnerabilities and challenges faced by the banking sector have been mitigated so far, but pockets of vulnerability remain. The main challenges regard: (i) the still significant level of non-performing loans; (ii) ongoing but orderly deleveraging; (iii) substantial share of foreign-currency-denominated loans; (iv) legislative initiatives which may have an adverse impact on financial sector stability; and (v) geopolitical risks potentially impacting the parent banks of the Romanian affiliates (see section 3.3).

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "11 comments" on this Article:

  1. Harald spune:

    Etica în afaceri nu este o dovadă de mentalitate comunistă. Nu am și nu am avut credite, deci nu-mi susțin propria cauză, însă a introduce taxe și comisioane suplimentare după acordarea creditului, a modifica nivelul dobânzii sau (de ce nu?) a taxa clientul până și pentru o interogare de sold este comportament de ceată de briganzi, nu de bănci civilizate.

    Când băncile românești se vor comporta cu clienții în maniera băncilor din țările civilizate, atunci pot să aibă pretenții aă fie tratate accordingly. Însă atunci când (scuzată-mi fie vulgaritatea) băncille încearcă ”să le-o tragă” clienților, e recomandat să fie pregătite să suporte ecoul :P

    • Nick spune:

      Ați punctat perfect, domnule Harald. Problema nu este a consumatorului, ci a sistemului bancar, care s-a obișnuit (cu excepțiile de rigoare, nici în cazul său nu generalizăm) să încalce fără consecințe norme elementare de etică în afaceri. Abuzul de comisioane (multe dintre ele fără nici o justificare, așa cum e comisionul de administrare – e ca și când un restaurant ar introduce comisionul de deschiderea ușii!), caracterul retroactiv al multora dintre ele și lipsa celei mai elementare coparticipări la risc sunt problema de fond, iar nimic din toate acestea nu are de-a face cu mentalitatea comunistă.

    • Alexandra Popa Alexandra Popa spune:

      Sunt de acord cu faptul ca unele banci, in anumite perioade au avut practici (poate unele au si in prezent) care nu dovedesc nici intelegere, nici respect pentru o buna practica bancara si, in fond, pentru clientii lor. Pana la urma, activitatea bancilor, ca a oricarui alt business, ar trebui sa fie centrata pe clienti.
      Ceea ce am urmarit prin textul publicat nu a fost o analiza a comportamentului bancilor, ori a clientilor acestora, ci sa subliniez ca sistemul financiar trebuie sa continue sa existe, functionarea corecta a acestuia contribuie la propseritatea fiecaruia, prin efectul sau de multiplicare (atunci cand, de exemplu imprumuturile bancare sunt investite in afaceri noi, dezvoltarea celor existente, cu alte cuvinte atunci cand produc bunuri suplimentare, bunastare). Si pedepsirea sistemului prin legislatie care nu este bine gandita, nu aduce beneficii nimanui. Vom fi cu totii pedepsiti, nu doar bancile care au gresit fata de clientii lor.
      Va multumesc pentru comentariu.
      Cu stima,
      Alexandra Popa

      • Harald spune:

        Și eu vă mulțumesc pentru răspuns. Sigur că sistemul financiar trebuie să existe, iar el va continua să existe. Însă nu trebuie neapărat ca toți actorii de azi ai acestui sistem să continue să existe.

        Pe de altă parte, cultura unei organizații este foarte greu de schimbat. Odată ce oamenii din bănci au fost adunați, selectați și ulterior educați spre a ”jumuli” clientul folosind toate pretextele posibile, aceste organizații pot fi reformate doar cu eforturi mari și pe parcursul unor durate la fel de mari. Ca opinie personală, mentalitatea sistemului bancar românesc nu se va reforma. Mai degrabă va frâna în continuare dezvoltarea economică a României, preferând să facă lucrurile așa cum s-au obișnuit până acum.

      • Hantzy spune:

        Un lucru trebuie sa fie esential in practica financiara: imprumutul, ca orice alta afacere, implica, pe langa avantaje deambele parti, si riscuri de ambele parti. Intentia tot mai evidenta a creditorilor e de a deplasa echilibrul avantaje-riscuri inspre cei creditati. iar asta in conditiile cand reclama, atragerea clientilor deci, este exact pe dos: “creditul doar cu buletinul”.
        Plus ca , personal, nu vad niciun efect de multiplicare doar prin acordarea unui credit: plusvaloare inca nu se realizeaza doar prin asta, pentru a putea fi apoi acoperita cu masa monetara.
        Bancile au strategia lor: ele iti vand tie bani cu dobanzi de 15%, adica iti ofera banii depusi la banca de vecinul tau pentru un castig de 2% – a afacere cu rentabilitate de peste 500%!!!

      • Sergiu spune:

        Sunteti prea draguta cand va referiti la comportamentul bancilor. Foarte multe abuzau de clienti, isi faceau reclama mincinoasa, de pe pozitii de forta dictau intotdeauna termenii contractelor, iti impuneau evaluatorii lor, notarii lor etc. Tin minte ca de exemplu acum 10 ani existau comisioane imense pentru plata in avans, vedeai prima oara contractul bancii cu putine minute inainte de a semna la notar (bineinteles ca nu reuseai sa detectezi clauzele ascunse), omiteau sa-ti spuna informatii importante chiar daca ii intrebai de mai multe ori etc. Intre timp s-au mai reglementat unele lucruri in favoarea clientilor si iata ca sistemul a supravietuit fara mari probleme … Subscriu la ideea ca “nu trebuie neapărat ca toți actorii de azi ai acestui sistem să continue să existe” – sper doar ca inlocuritorii lor sa arate mai mult respect fata de clienti.

  2. Ioan spune:

    Citind aceasta postare, cat si alte articole legate de “comportamentul” bancilor din Romania (inteleg ca majoritatea cu capital european) si comparand cu cele din Canada mi se pare ca sunt doua lumi diferite. Iata doua exemple:

    1.- orice persoana in varsta de peste 58 de ani (daca are cont la orice banca sau daca isi deschide unul nou) NUPLATESTE nici o taxa pentru orice tranzactie (direct la orice sucursala a bancii, la ATM, sau prin Internet), fara nici o limita de numar de tranzactii pe luna. Se pot plati orice factura de apa, curent, taxe de proprietate, gaz etc.

    2.-orice banca incurajeaza sa se faca tranzactii prin Internet (securizat); este “common sense”, pentru a reduce numarul de “tellers”.

    Dobanzile cele mai mari le da o banca (cam de 5-6 ori mai mari decat la bancile cu tellers) care face tranzactii exclusiv pe Internet.

    Apropo, fostul Guvernator al Bancii Nationale a Canadei este Guvernatorul Bancii din U.K.

  3. Bogdan GM spune:

    Un articol pornit de la o premisa gresita. Nu ca-si cer banii inapoi au romanii ce au cu bancile, ci cu modul nesmitit, hotesc, in care o fac… Ce justificare are un comision de 4,5 lei perceput pentru plata ratei unui credit la alta filiala (din acelasi oras !!) decat cea la care a fost deschis creditul ? Sau acelasi comision, perceput daca plata e facuta de alta persoana decat titularul creditului ? Am fost extrem de atent sa vad ce face in plus casiera/casierul, a fost acelasi numar de click-uri, aceleasi operatii, nimic in plus…. O fi fost poate alte interfete in software, alte radiatii luminoase si/sau electromagnetice (la un ecran TFT ?!?) la care a fost supusa casiera/casierul…. Dar cea mai mare mizerie e modul de calcul al rambursarii unui credit. Daca iau un credit pe 10 ani, mi se calculeaza dobanda PENTRU TOTI CEI 10 ANI, se aduna la suma imprumutata, apoi se imparte la 120 si gata desfasuratorul ! Eventual, din 3 in trei luni operatia se reia dar cu alta dobanda…. Ba, mi se mai spune ca am si marea oferta de a achita oricand, anticipat, creditul fara comision. Si daca boul de mine face un efort si achita dupa 5 ani, ratele ramase, am achitat si dobanda LA NIMIC pentru 5 ani, Ca sa nu mai zic uneori se mai si ia comision de 1 % pentru asta….
    Cam asta au romanii cu bancile, d-na Alexandra Popa. In frunte cu cea nationala si ai sai vesnici conducatori, care tolereaza astfel de practici…. bancare (!?!)…. iar restantierii, ca la categoria asta va refereati, care ajung sa nu-si mai poata plati ratele, poate nu ajungeau in situatia asta daca ratele si comisioanele erau calculate normal, nu hoteste, rate care, poate erau mai mici cu vreo 10-20%….

  4. Adrian spune:

    Problema este în acest moment că prea puțini funcționari bancari înțeleg cum ar putea evita aberațiile dictate de conducere, și dintre aceștia și mai puțini acționează în acea (etică) manieră

  5. mihai spune:

    Noi nu avem mentalitati comuniste, dar strigam intr-un suflet « Jos bancile ! » pentru ca introduc asemenea clauze in contractele pe care noi le-am semnat :)

  6. tull jethro spune:

    “restantierii”
    cine pierde si cine cistiga ?
    executivii dintr o banca ? astia au salarii uriase si eventual sint dati afara incasind bonusuri imense care i asigura pe viata. slujbasii bancii ? indivizi cu ochelari de cal, angajati tocmai pentru micimea lor morala, inchid ochii la abuzuri cu nerusinare atita vreme cit isi incaseaza leafa si s tinuti la costum si cravata in birourile de sticla. stiti cine pierde ? cetateanul care creeaza plusvaloare prin munca cinstita nu prin specula. banii tipariti si pompati in bancile falimentare se numesc “centuri de siguranta”. escrocheriile cu care se spoliaza clientul se numesc “produse bancare”. un limbaj de lemn siciitor pentru orice fiinta ginditoare in gura unor semidocti se vrea “limbaj de specialitate”. mai c ar fi de ris daca n ar fi tragic.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alexandra Popa


Alexandra Popa

Si-am inceput cariera in avocatura cu peste 15 ani in urma, cu licenta obtinuta de la Facultatea de Drept a Universitatii “Lucian Blaga” din Sibiu. Timp de 5 ani a practicat a... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)