Home » Economie »Energie »Global / Europa »Reactie rapida » Citesti:

Revoluția argilelor continuă în Statele Unite

Constantin Cranganu iunie 9, 2016 Economie, Energie, Global / Europa, Reactie rapida
54 comentarii 4,448 Vizualizari

Datorită fracturării hidraulice,

Statele Unite au devenit cel mai mare producător

de petrol și gaze naturale din lume și

a patra țară cu cele mai mici riscuri energetice

Pe 23 mai 2016, U.S. Energy Information Administration (EIA) a publicat un raport în care subliniază că Statele Unite rămân cel mai mare producător de petrol și gaze naturale din lume, surclasând Rusia și Arabia Saudită (Figura 1). Producția de petrol și gaze naturale americane a depășit pe cea Rusiei prima dată în 2012, când Statele Unite au devenit producătorul  mondial #1 de gaze naturale. În 2013, SUA au ajuns cel mai mare producător mondial de petrol.

Pe 7 iunie 2016, Camera de Comerț a SUA, prin Institute for 21st Century Energy, a publicat raportul său anual,  International Energy Security Index. Analizând 37 parametri statistici legați de riscurile securității energetice, oficialii americani au concluzionat că, începând din 2011, securitatea energetică a Statelor Unite a crescut continuu: în 2015, SUA au fost al patrulea stat din lume cu cele mai mici riscuri energetice (după Norvegia, Mexic și Noua Zeelandă).

Figura 1. Producția estimată de petrol și gaze naturale a celor trei principali producători mondiali.

Cum a fost posibilă această îmbunătățire semnificativă a securității energetice naționale a Statelor Unite? Răspunsul este foarte simplu: datorită continuării revoluției argilelor (petrolifere și gazeifere), menținute și impulsionate de fracturarea hidraulică.

Chiar dacă securitatea energetică a unei țări depinde de mulți factori de risc (vulnerabilitate), precum dezastrele naturale, instabilitatea politică, importurile energetice, ori volatilitatea prețurilor și piețelor, inovațiile continui în tehnologia fracturării hidraulice[1] au reprezentat cel mai important atu al creșterii securității energetice a SUA din ultimii cinci ani.

După cum afirmă raportul recent publicat,

Ascensiunea relativ recentă a Statelor Unite în clasamentul securității energetice este un bun exemplu al modului în care invenția și adoptarea unor tehnologii, în acest caz,  fracturarea hidraulică, forajul orizontal dirijat și imagistica seismică avansată [3D și 4D], au schimbat în bine securitatea energetică, în ciuda, mai degrabă decât datorită, politicilor federale.

Aș mai adăuga aici cel puțin câteva alte invenții recente: fracturarea secțională, forarea la nivele multiple, folosirea apei sărate subterane în locul apei de suprafață,  refracturarea și imprimantele 3D.

Nu cu mult timp în urmă, în martie 2012, Președintele Obama a declarat într-una din adresările sale săptămânale către națiune: „Dar dumneavoastră și eu știm că, având numai 2% din rezervele de petrol ale lumii, nu putem să forăm astfel încât să scădem prețul benzinei, mai ales atunci când consumăm 20% din petrolul mondial”.

Din fericire, industria SUA nu a ascultat aceste vorbe. De la sfârșitul anului 2011, cu câteva luni înaintea discursului președințial, până în martie 2016, producția de petrol a Statelor Unite a „sărit” la 4,3 milioane barili pe zi, o creștere uimitoare de peste 70%. Liderii producției au fost North Dakota (argila Bakken), Texas (argila Eagle Ford și argilele din Bazinul Permian), Oklahoma (argila Woodford) și Colorado (argila Niobrara),

Dacă în anul 2000, erau doar 23.000 foraje fracturate hidraulic, producând circa 102.000 barili/zi (2% din volumul total de petrol), în 2016 există circa 300.000 foraje fracturate, care extrag 4,3 milioane barili/zi, adică peste 50% din întreaga producție americană.

În plus, raportul Camerei de Comerț estimează că Statele Unite dețin 78 miliarde barili de petrol recuperabili tehnic – mai mult decât oricare altă țară – și peste 1,7 trilioane metri cubi de gaze umede de argilă.

Ținând cont că cererea globală de energie, cu o importantă pondere a petrolului și gazelor,  va crește cu 48% până în 2040, rezultă că Statele Unite, cu rezervele existente și tehnologiile disruptive avute la dispoziție, sunt perfect situate pentru a-și menține poziția de swing-producer, câștigată anul trecut, prin detronarea Arabiei Saudite[2].

Tot pe 7 iunie, biroul lui Paul Ryan, liderul Camerei Deputaților din Congres, a publicat un raport[3] care subliniază importanța industriei energetice americane pentru crearea de joburi care sunt  critice pentru reducerea sărăciei în țară.

Cu salarii medii mai mari cu $50.000 decât în alte industrii și cu posibilități de angajare pentru o varietate de nivele de educație și competențe profesionale, industria de petrol și gaze naturale oferă soluții clare pentru situația economică actuală, cu salarii stagnante și creștere limitată a pieței muncii.

Un recent raport (martie 2016) al IHS[4] estimează că, până în 2035, industria petrolului, gazelor naturale și petrochimică va oferi 1,9 milioane joburi, multe din ele pentru femei și minorități: „Politicile pro-energie, care îndepărtează barierele din calea dezvoltării energetice și a construcțiilor de infrastructuri, împreună cu o educație corespunzătoare și calificare profesională adecvată, pot ajuta americanii să iasă din sărăcie și să creeze milioane de joburi.

În fine, tot pe 7 iunie, compania Shell a anunțat[5] că va investi $2 miliarde pentru a construi o rafinărie de etan în zona Pittsburgh, unde se va prelucra gazul natural extras din argila Marcellus în trei state: Pennsylvania, West Virginia și Ohio. Noua facilitate petrochimică – cea mai mare de acest tip din America de Nord – va crea circa 6.000 joburi în construcție și 600 joburi permanente când va intra în producție.

În contextul celor descrise mai sus, aș vrea să subliniez ironia introdusă de atitudinea administrației Obama: pe de o parte, a eliminat anul trecut embargoul vechi de 40 ani permițând reluarea exporturilor americane de țiței brut, iar pe de altă parte, cere noi taxe și reglementări în industria de petrol și gaze naturale, datorită cărora vor crește prețurile energiei pentru consumatori și industrie.

Revoluția americană a argilelor nu numai că a întărit securitatea energetică a țării – SUA au urcat de pe poziția a șasea pe a patra în 2015 –, dar a creat și un avantaj strategic afacerilor americane în economia globală foarte competitivă de astăzi.

Cred că oricare dintre cei doi candidați rămași în cursa prezidențială vor avea o atitudine mult mai favorabilă industriei energetice americane, inclusiv fracturării hidraulice, decât actuala administrație. De altfel, atât Donald Trump, cât și Hillary Clinton, și-au exprimat, în campaniile lor electorale, suportul pentru fracturare.

Un cuvânt și despre fracktiviștii americani, grupați în mișcarea „Keep It In The Ground” (KIITG) – foarte activi în perturbarea discuțiilor publice, blocarea licitațiilor pentru licențele de petrol și gaze, sau în hărțuirea unor persoane oficiale din Federal Energy Regulatory Commission (FERC) în propriile lor case.

Raportul publicat de Camera de Comerț a SUA indică limpede că interzicerea fracturării hidraulice și a producției de combustibili fosili ar avea o dublă consecință: pierderi economice și deteriorarea ireparabilă a securității energetice. De altfel, Karen A. Harbert, președinta și CEO al Institute for 21st Century Energy, a dat un avertisment serios demonstranților KIITG:

În această perioadă de creștere extremistă a mișcării „păstrează-l în pământ”, este important să recunoaștem că revoluția argilelor a făcut America cu 25% mai sigură decât era în 1980, reducând riscurile noastre în multe domenii.

Concluzii

Pe măsură ce securitatea energetică a țării crește, Statele Unite devin tot mai ferite de influența producătorilor străini de petrol, iar economia și cetățenii beneficiază de pe urma unei energii ieftine, abundente și de încredere – datorită revoluției argilelor și fracturării hidraulice.

Revoluția argilelor a fost și este în continuare, fără îndoială, cel mai important factor în îmbunătățirea  securității energetice a Statelor Unite și a creșterii producției de energie domestică. Este foarte probabil ca anul viitor, Statele Unite să-și declare independența energetică.

NOTE ______________


[1] Împreună cu unul din studenții mei, am elaborat recent o tehnologie de estimare a parametrului TOC (Total Organic Carbon) din depozitele cu argilă Marcellus a statului New York. Parametrul TOC este principala sursă de informație despre potențialul productiv (petrol și/sau gaze) a unei argile. Noua tehnologie, pe care o vom patenta în curând, folosește trei metode de inteligență artificială (rețele neuronale artificiale, algoritmi genetici și mașini cu suport vectorial).

[2] Deflația petrolului. Cauze și consecințe

[3] A Better Way – Our Vision for a Confident America – Poverty, Opportunity, and Upward Mobility

[4] IHS report, Minority and Female Employment in the Oil & Natural Gas and Petrochemical Industries, 2015-2035

[5] CBA Pittsburgh, 7 iunie 2016, Shell Announces Plans To Build Cracker Plant In Beaver Co.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "54 comments" on this Article:

  1. Mihai spune:

    Asa cum e descrisa de marile corporatii si omul lor de casa, Hillary Clinton, fracturarea asta e o mana cereasca.

    Dar cand panza freatica de adancime va fi contaminata iremediabil si americanii vor trebui sa cumpere apa de la Nestle pana si pentru facut dus sau spalat pe dinti, poate isi vor da seama de ce Franta a interzis exploatarea gazelor de sist.

    • Mihaitza spune:

      Nu mai bine te informezi putin in privinta tehnologiei? Ma refer la foraj, tubaj si cimentare in primul rand. O sa vezi ca panza freatica este complet izolata iar fracturarea are loc la mii de metri distanta pe verticala fata de panza freatica. Nu exista tehnologie care sa penetreze toate formatiunile de roci pana la apa potabila. E ca si cum ai sparge o caramida la baza unui zid si astepti sa crape si celelalte de deasupra. E basic mechanics dragule, startele de roci din fericire is precum caramizile dintr-un zid.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      @Mihai

      Dacă după 67 ani de fracturare a circa 2 milioane de foraje, nu s-a înregistrat niciun incident major de contaminare a pânzei de apă freatică, e semn că această tehnologie are un coeficient de siguranță extrem de mare.

      Spre comparație, să ne gândim că o altă tehnologie – aceea folosită de motoarele cu combustie internă – este indirect producătoare de mii și mii de accidente ZILNICE, multe din ele soldate cu morți și răniți și direct producătoare de imense cantități de gaze cu efect de seră.

      Ce facem cu această tehnologie? O interzicem și ne întoarcem la carul cu boi și vaporul cu pânze?!

  2. Cosmin spune:

    Toate bune si frumoase, dar as fi vrut sa citesc si citeva cuvinte despre impactul ambiental al petrolului usor disponibil. Mi se pare ca treceti foarte elegant pe linga elefantul din incapere.
    Poate ar fi vremea sa ne uitam un pic in jur si sa ne dam seama ca nu sintem singuri pe planeta, si ca orice facem are consecinte pe termen lung, si asta la nivel global, nu local.
    Sau incalzirea globala nu exista, si nu este direct legata de consumul de combustibili fosili?

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Cred, cu toată modestia, că sunt autorul celor mai multe articole despre schimbările climatice și încălzirea globală, publicate pe Contributors.ro, începând cu Fracturarea hidraulică și impactul asupra încălzirii globale din 12 iunie 2014.

      Dacă veți avea răbdarea să recitiți o parte din aceste articole, veți afla că Statele Unite sunt singura națiune industrializată care și-a redus emisiile de CO2 în ultimii ani.

      În 2012, Department of Energy (DOE) a estimat că emisiile de gaze cu efect de seră din industria energetică americană vor scădea în 2030 cu 28% față de valoarea lor din 2007. Cauza principală: boom-ul fracturării hidraulice a crescut masiv producția de gaze naturale, iar folosirea acestora în termocentrale va produce mai puțin CO2 decât arderea cărbunilor sau a păcurii.

      Pe de altă parte, același DOE suportă cercetări științifice semnificative pentru reducerea concentrației de CO2 existente în atmosferă. Ca exemplu, propriile cercetări ale grupului meu de la Brooklyn College, dedicate sechestrării geologice a dioxidului de carbon antropogen în rezervoare sărăcite de petrol și gaze.

      Candidata prezidențială, Hillary Clinton, și-a exprimat suportul pentru fracturarea hidraulică argumentând că, pe lângă creșterea securității energetice și crearea de noi locuri de muncă, fracturarea hidraulică contribuie substanțial la atingerea scopurilor Statelor Unite de a contribui efectiv la ameliorarea schimbărilor climatice actuale.

      • Cosmin spune:

        Eh… statistica este ceva minunat.
        Din 2012, emisiile de CO2 ale SUA au crescut. Au scazut fata de 2007, asa este, dar nu semnificativ, si nu este un trend serios.
        Studiul DOE se refera la emisiile din industria energetica… dar nu este singura, nu? Eu vorbeam de un efect global.
        Iar daca ne gindim ca SUA produc de 2.5 ori mai mult CO2 per capita decit UE, atunci vedem ca scaderea este, cu tot respectul, frectie la picior de lemn…

        • Josef Svejk spune:

          Domnule dar sunteti in urma cu faptele. Cred ca acum un an sau doi am auzit niscai iecologisti tanguindu-se amarnic ca emisiile de CO2 ale vitelor au un efect cumplit asupra incalzirii globale, depasind in mod monsturos tot ce produce SUA. De asemenea frunzele uscate toamna baga si ele emisii de codoi garla. Acum sa zicem ca macelarim bietele vaci, dar cu frunzele, cum procedam?!

          Sunt de asemenea surprins ca ati renuntat asa de usor la chestia cu pericolele arhicunoscute ale fracturarii hidraulice la cateva mii de metri adancime: cutremure, cresterea radioactivitatii solului, cresterea activitatii solare si pe alocuri ciuma si holera :-D :-D :-D

          Metodele clasice de extragerea a petrolului si gazelor ce incep in unele situatii la mai putin de 100 de m adancime sunt sanatate curata si ajuta mediul din toate incheieturile. Unde mai punem ca de pe urma lor mai mananca bietii arabi si rusi o paine amarata acolo, pe cand de pe urma fraking-ului se ghiftuie numai imperialistii :-D Nu-i asa?

          Cat despre aia cu emisiile de codoi ale SUA vis a vis de UE eu am remarcat de multi ani un fenomen straniu: Cand traiam in Romania nu mai simteam pe strada praful mirosul de benzina sau motorina arsa ca eram obisnuit cu ele. Cand mai merg periodic pe acolo (Italia si Germania anual) le simt cat se poate de acut. Asa cum nu le-am simtit in Manhattan anul trecut de 4 Iulie. Puteti sa-mi explicate paradoxul asta?! Oare poluarea sa fie mai degraba legata de de oxizzi azotului?!

  3. Constantin spune:

    In sfarsit o veste buna dupa multe multe vesti dezamagitoare venite din peisajul politic american,din cel economic(crestere lenta),preturi mici la petrol etc.Doar ieri domnul Naumescu referindu-se la alegerile primare din SUA spunea ca doamna Clinton va avea de gestionat un declin lent al Americii iar cu Trump ar putea incepe un declin exploziv,necontrolat al acestei tari marete.Ma bucur sa aflu ca inca de la anul America isi va declara Independenta Energetica,ca au rezerve de petrol recuperabile tehnic de 68 miliarde de barili si 1,9 trilioane de mc de gaze.Sper ca cel putin in acest fel sa se amane momentul in care China va detrona America ca superputere economica,militara,tehnologica.Sper ca in paralel cu fracturarea hidraulica America sa genereze si o noua Revolutie Industriala.Va multumesc pt articol domnule profesor

  4. Vali spune:

    And the point is?

    Să facă și România fracturare hidraulică?

    Sau să termine grupurile energetice 3 și 4 de la Cernavoda?

    Sau să facă bani din exportul de energie (excedent datorat în principal surselor de energie regenerabilă instalate în ultimii ani) și să stocheze gaze și țiței de la cei ce vând astăzi ieftin?

    Să-și ajusteze economia de așa manieră încât să nu aibe dependențe inutile de resurse ce sunt finite, presupun importuri și sunt poluante?

    Poate aveți și o concluzie pentru noi, cititorii din România.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      All of the above :-)

      • Constantin spune:

        Domnule profesor am inteles de la o persoana care a postat aici aici ca cele 78 miliarde de barili recuperabili tehnic inseamna foarte putin fata de nevoile energetice.As vrea sa stiu daca s- au facut prognoze privind intervalul de timp in care s-ar putea asigura nevoilor energetice domestice in SUA pe baza petrolului de sist si a celui conventional eventual.Acelasi lucru si pt gazele de sist.Va multumesc!

        • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

          Numai o mică parte din țițeiul brut este consumat direct în Statele Unite. Aproape tot țițeiul brut care se extrage sau importă în Statele Unite se rafinează sub formă de produse petroliere (benzină, motorină, kerosen ș.a.).

          Lichidele produse din procesarea gazelor naturale sunt consumate tot ca produse petroliere. Similar, biocombustibilii regenerabili (etanol sau biodiesel) sunt considerați de U.S. Energy Information Administration (EIA) tot produse petroliere.

          În 2015, Statele Unite au consumat (conform datelor EIA) un total de 7,08 miliarde barili de produse petroliere, sau o medie de 19,4 milioane barili pe zi.

          În 2015, consumul de gaze naturale al Statelor Unite a fost de 775,9 miliarde metri cubi.

  5. Name spune:

    “În plus, raportul Camerei de Comerț estimează că Statele Unite dețin 78 miliarde barili de petrol recuperabili tehnic” – asta mi se pare esentialul articolului, restul poate fi ignorat. Cunoastem ca productia globala de petrol e 85milioane de barili pe zi, deci in fiecare an se consuma 31-33 miliarde de barili de petrol!
    Deci toate discursurile triumfante referitoare la inca 500 de ani de petrol sa tina cont de acest aspect: se bazeaza pe 2 ( D O I ) ani de productie globala de petrol. Deci toata aceasta fracturare e o ultima picatura stoarsa din carpa deja uscata!
    Asta una la mana si doi la mana: EROEI si capacitatea economiei de a continua sa functioneze pe EROEI mic. E posibil ca pe fundul vasului sa nu mai functioneze economia. Vedem ca economia e atat de corupta incat nu functioneaza stralucit nici la pretul de 50$/baril.
    Concluzia: nu degeaba fac astia masini electrice si sauditii planuri de renuntare la dependenta de petrol!

    • Josef Svejk spune:

      Nu trebuie sa va faceti probleme. Chestia cu productia gazelor si petrolului de sist care vor ajunge pe uscat in vreo doi-trei ani am auzit-o de la nu-s ce iexpert prin 2010. Interesant e ca aia 2-3 ani au treecut deja.In orice caz cam aceeasi socoteala si-au facut si sauditii cand au marit productia prabusind preturile. Au sperat ca efectul combinat al preturilor mici si secatuirea rezervelor vor sugruma productia Americana. Ce s-a intamplat mai departe, stim cu totii…

      • Name spune:

        Nu este vorba de ce-ati auzit nu stiu cand, este vorba de matematica. Atunci cand mai ai 20 de ani de petrol conventional si vine cineva care spune ca a gasit solutia, sa continui cu “bussines as usual” pentru ca a mai gasit 78 de miliarde de petrol recuperabil tehnic, adica 2 ani de productie globala, atunci incepi sa te pui la adapost. Poate in Canada mai au pentru 4 ani si poate Venezuela mai are pentru 9 ani, dar adevarul este ca noi mai aveam nevoie pentru 2-300 de ani ca sa fie bussines as usual!
        Oricat bombardezi cu cifre, daca stai sa decelezi cat inseamna, vezi ca petrolul este pe terminate. SI nimic nu va schimba asta!

        • Mihaitza spune:

          Ai petrol pt cateva sute de ani. Sunt multe zone care nici macar nu au fost prospectate. Dau un singur exemplu, Yukon, Canada.

        • Josef Svejk spune:

          @Name

          Stimate domn,

          Cand eram copil prin anii ’80 savanti iecologisti plini de gravitate ne grantau cu cifre cat se poate de solide ca petrolul se va termina in maximum 20 de ani si ca varful de productie din 1979 nu va mai fi atins veci, pururi , Amin! Pingelica de altfel justifica ratia meschina de 30 de litri de benzina pe luna/cap de constructor al socialismului multilateral dezvoltat posesor de masina ca o incercare disperata de a salva planeta :-D . Aia 20 de ani au trecut deja. Pe la apogeul crizei de combustibil din 2007-2008 alta generatie de intelepti plini de morga ne explicau cu statistica in mana ca varful de productie din 2007 nu va mai putea fi atins nici de s-ar intoarce lumea cu fundul in sus. Un idiot ingenius cu privire febricla vitupera pe CNN ca in 10 ani o sa fim cu totii pe biciclete. Ca de acum incepe o prabusire tot mai accelerata a productiei si ca in curand petrolul va trece de $200, $300, si chiar $800/barrel, de o sa-l cumparam numai la fiola. :-D . OK, s-a adeverit intru-totul :-D :-D :-D

          Sigur ca petrolul nu este inepuizabil si se va termina odata si odata. Nu stiu cand. Nimeni nu stie. Insa avem solutii alternative. De exemplu etanolul vegetal. Era la mare moda in deceniul trecut cu ocazia petrolului scump si s-a ajus la situatia in care cam toate masinile produse in SUA mergeau alternativ atat pe E85 cat si pe benzina. Treaba asta nu mai e la moda. Poti sa-ti pui un kit de E85 pe masina, benzinariile continua sa vanda E85, eu alimentez de cele mai multe ori cu E85 (chiar daca nu e prea eficient) pentru ca astfel banii se duc la fermierii locali si la raifnariile din cele doua Dakote. Cam toata benzina vanduta in tara asta are acum macar 10% etanol vegetal. Dupa aia e relativ usor (chiar daca nu exagerat de eficient) sa facem motoarele cu combustie sa arda hidrogen. Care e vreo 99% din univers :-D . Sau stim cum sa facem in mod mult mai eficient (dar nu merita in conditile petrolului ieftin) masini cu pile de combustie care sa consume tot hidrogen din ala inepuizabil.

          Civilizatia bazata pe petrol e o etapa a dezvoltarii umane. Evident ca odata si odata se va termina. Insa asta nu inseamna ca ne intoarcem la carute si nici ca o sa renunt la Yukon-ul meu confortabil si sigur de ~ 2.5 t ca sa ma dau cu autobuzul care oricum nu ajunge la mine in suburbie :-D . Inseamna ca vom folosi alti combustibili. Evolutia umana nu inseamna rationalizare si strangerea curelei asa cum incearca disperati sa ne convinga socialistii, iecologistii si alti imbecili plini de importanta, ci dimpotriva exinderea confrotului personal si imbunatatirea continua a calitatii vietii. Daca nu ar fi asa, am trai inca in grote inebuniti de groaza ca se intoarce ursu’ nervos acasa si ne infuleca. :-D :-D :-D

          • Name spune:

            Domnule! Ce ati scris acolo despre idioti si biciclete e proza! Eu vorbesc de cifre! Daca cineva poate sa va ia in serios, atunci s-o faca pentru literatura! “Sigur petrolul nu este inepuizabil dar nu stie nimeni …” Domnule! Stie! Sunt cifre exacte! Si mai avem pentru 30 de ani! Maxim! Si este posibil ca economia complexa de acum sa nu reziste la EROEI-ul mic al acestui petrol! Este nevoie de schimbari, in societate, in finante, in aspiratii, in populatie! Mai sunt maxim 10 ani pana problema va fi acuta! Nu mai mintiti lumea!

            • Josef Svejk spune:

              Păi tocmai că și idiotul cu bicicletele, asemenei celorlalti idioți dinaintea sa precum și a celor ce vor urma, tot de cifre vorbeau și vor vorbi. De cifrele de la un moment dat. Sau de intepretarea convenabilă a anumitor cifre. :-D Asemeni ăluia cu privirea febrilă uitați că se fac continuu descoperiri noi și că ceva postulat azi cu certitudinea patologică a lui Gyuri Funar nu va mai fi neapărat valabil și mâne. Unii fac asta din ignorață și prostie crasă. În cazul dumneavotră mă tem că e mai degrabă o scrâteală ideologică fără leac :-D

              Dar asta nu contează. Ceea ce contează realitatea evidentă. Dacă petrolul e într-adevăr pe sfârșite, prețul său ar crește dramatic. Cine o fi tâmpit să-l vândă azi la un preț de nimic când poate tempera producția câțiva ani ca să-l vândă de câteva ori mai scump?! Ce ar fi să vă încrodați neuronu’ din toate puterile și să reflectați un pic la acest fapt?!

              Nu în ultimul rând crizele din trecut ale petrolului au învățat măcar o anumită parte a lumii civilizate că există alternative relativ ușor de implementat. Cum epuizarea petrolului nu se va produce mâine e timp gârlă penttru implementare pe măsură ce prețul butoiului de petrol brut de extracție crește odată cu epuizarea rezervelor naturale. N-așa?!

            • Name spune:

              Mda, am inteles, cand nu se poate combate cu cifre si argumente persoana este scrantita ideologic. In cazul asta, presupun ca tu ai mereu dreptate, indiferent ce faci si cand faci. Ah, si apropos, cifrele nu pot merge decat mai spre rau din moment ce populatia si consumul va creste in viitorul mediu. Dar nu-ti fa nici o problema, tot tu ai dreptate, pentru ca “nu stie nimeni” cat este si cand se termina, e asa, o nebuloasa in capul tuturor, petrolul se termina asa, pe neasteptate!

            • Josef Svejk spune:

              @ Name

              Nu, n-ați înțeles.

              Pur și simplu mișcarea pamicată „Ce ne facem fetelor, că se termină termină petrolul?!” e o absurditate. „Semnalul de alarmă” a fost tra de atâtea ori în ultimele decenii încât de acum oscilează între patologic și ridicol.

              Chiar dacă petrolul începe să se termine in 3 ani și nu în 30 în momentul ăsta există deja o multitudine de alternativevcre ne permit menținerea confrtului și creșterea sa. Nu văd nici un motiv pentru panică, măsuri disperate ca suprataxare, raționalizare și reducere forțată a cosnumului. Că de fapt într-acolo ochesc socialiștii ecologiștii și alți zgubilitici fetizi de la Pingelică și până la comisia europeană a zilelor noastre +Obama. De aia am zic că sufetiți de o scrânteală ideologică.

          • Cosmin spune:

            Ca sa-ti spun cinstit, as fi preferat niste postari mai putin obtuze, Svejkule, si care sa aduca ceva in dezbatere. Cred ca ne puteam lipsi de o fluturare a unui ego supradimensionat…

            • Josef Svejk spune:

              Păi eu am adus totuși ceva în dezbatere: Constatarea că panica, răgetele de diperare, scenariile catastrofice și chemările la strânsul curelei nu sunt ceva nou, apar periodic și sunt doar o dovadă a pustietății mintale și lipsei de imaginație a fazanilor care le repetă la nesfârșit.

              Dumneavoastră aveți ceva interesant de spus sau vă mențineți în domeniul postulatelor insubstanțiale :-D :-D :-D ?

        • Harald spune:

          @Name – se poate fabrica oricând benzină din cărbune. Chiar și în urmă cu 70 de ani Hitler a apelat la soluția asta, în ultimele luni din WWII. Dar pentru moment e pur și simplu mult mai ieftină extragerea petrolului natural. Cărbuinele există în cantități astronomice, dacă va fi nevoie.

          Însă ca opinie personală, petrolul nu se va termina niciodată, la fel cum nu s-a terminat nici cărbunele. Va fi înlocuit de alte metode de producere a energiei, mult înainte de a se termina. Va continua să fie utilizat în domenii mai avansate (producerea de medicamente, de ex.) însă folosirea lui pentru a obține energie e destul de ”barbară”.

    • RazvanM spune:

      Consumul global de petrol este de… Iar Statele Unite consuma o parte din totul mare.

    • Nautilus spune:

      Maşina electrică e una. Camion electric e altceva. N-o să-l vezi prea curând pe şosea. Niciun producător nu e interesat să instaleze o baterie de 8-9 tone la un TIR de 40 de tone, scăzând greutatea ei din încărcătura utilă.

      Maşinile electrice câştigă teren fiindcă sunt eficiente. Cum ar fi zis Bruce Sterling când a scris “Taklamakan” în 1998 (exact în timpul crizei financiare ruseşti, când petrolul scăzuse la 10 USD :-D ), sunt atât de eficiente încât sunt dincolo de orice regulă a economiei.

      Exemplu: Tesla Model S costă cam cât Audi A6 şi are la drum întins performanţe de Ferrari F458. Dar consumă (conform Auto Expert de luna asta) în medie 27 kWh ca să facă 100 km. 1 kWh costă 0,58 RON. În România, unde e taxat zdravăn. Dar să zicem că luăm doar exemplul României dintre 28 de ţări UE. 27 kWh = 15,66 RON, cam la fel ca 2,67-3,01 litri de benzină, în funcţie de producător.

      Adică Tesla Model S consumă echivalentul în bani a 2,6 litri de benzină ca să facă 100 km. Ceea ce e ca şi cum ai avea RS6 cu consum de scuter.

      Oricine ar şti că are la îndemână o staţie de încărcare (să zicem cea de 50 kWh de la Porsche România) o să fie tentat să aleagă Tesla în loc de A6. Dacă ar exista un model Tesla echivalent ca bani unui GTI modern, s-ar vinde probabil de 10 ori mai bine.

      • Ovidiu Deceanu spune:

        Tesla a lansat oficial acum 3 saptamani un model mai mic, de 30000 de dolari cu autonomie de 380km.
        Problema e ca au o lista de asteptare de un an jumate pentru modele astea mici.
        Adevarul e că nu mai văd mașini mici cu motor cu combustie internă în zece ani de-acum. Dacia cu motor cu combustie internă va fi istorie, la fel și joburile de-acolo…
        Acum trei zile, Norvegia a trecut un proiect de lege prin care interzice motoarele cu combustie internă până la 3500 cc, mi se pare, începând cu 2025.

        • Nautilus spune:

          1. Un GTI (indiferent de producător) nu costă 30 000 USD, ci mai degrabă vreo 16 000 – 20 000. Aşa încât Musk mai trebuie să mai taie nişte costuri pe undeva.

          2. După cum a demonstrat Scorniceşteanul Raţionalizat, faptul că şi-a mâzgălit el semnătura pe o lege înseamnă foarte puţin dacă acea lege nu e şi rezonabilă.

          Suedezii în 2005 au venit şi ei cu surle şi trâmbiţe, “Suedia va fi oil-free până în 2020!”, şi asta nu a însemnat mare brânză. Numărul de maşini cu benzină şi Diesel din Suedia a crescut în loc să scadă. În 2002 erau 4,078 milioane, în 2011 erau 4,335 milioane, în 2014 erau 4,408 milioane de automobile private. Probabil până în 2020 vor trece de 4,5 milioane.

          Aşa încât în septembrie 2015 comunicatul oficial al guvernului a fost “sperăm ca până în 2020 generarea de energie în Stockholm să fie 100% din surse regenerabile, iar utilizarea de resurse energetice regenerabile în toate domeniile este o problemă a viitorului, fără termen” :-)

  6. Florin spune:

    Articolele d-lui Crânganu sunt un medicament extrem de eficient împotriva dezinformării sau informării superficiale, după ureche. Acum 4-5 ani recunosc că mă număram printre cei informați după ureche, dar seria deosebit de interesantă de articole pe tema fracturării hidraulice scrise de dl. profesor au adus argumente raționale și greu de contestat pentru cine nu este prizonier al vreunui discurs ideologizat.
    Singurul semn de întrebare cu care încă am rămas este unul care ține tot de impactul asupra mediului. E vorba nu de posibile (dar foarte improbabile) accidente ecologice în subteran, ci de cantitatea uriașă de apă necesar a fi pompată pentru obținerea fracturării straturilor geologice. Apa asta, dacă nu e apă de mare, ar fi luată practic „de la gura” oamenilor, animalelor, agriculturii (adică tot a oamenilor), naturii sălbatice.
    Din fericire citesc chiar în acest articol despre noi dezvoltări tehnologice care implică folosirea de apă sărată subterană – spre rușinea mea, nici nu știam că există așa ceva. Voi urmări cu atenție viitoare informații suplimentare pe această temă.
    Vă felicit pentru perseverența de a vă pune „pe picioarele din spate” contra curentului ideologic de tip „Salvați ce nu are nevoie de salvare” și vă mulțumesc pentru informațiile valoroase.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      …consumul total de apă pentru toate forajele de gaze de șist din statul Texas este mai puțin de 1% din toată apa potabilă extrasă din subsol. Cu alte cuvinte, chiar și într-un stat lovit de secetă perenă, precum Texasul, unde probabil se află cele mai aride zone pentru fracturarea hidraulică, forajele pentru gaze de șist folosesc o cantitate de apă relativ mică prin comparație cu alte activități – apă municipală, agricultură, termocentrale – care sunt de fapt consumatorii majori de apă.

      O analiză pertinentă a volumului de apă folosit în industria gazelor de șist din SUA a publicat Jesse Jenkinks pe site-ul TheEnergyCollective.com (un forum independent sprijinit de Siemens). El a plecat de la datele furnizate de U.S. Energy Information Administration (EIA), conform căreia în anul 2011 au fost forate 27.000 noi foraje pe care Jenkins le asimilează cu forajele pentru gazele de șist. Considerând că fiecare foraj necesită în medie 5 milioane galoane (≈19.000 m3) de apă foraj și fracturare, rezultă că în 2011 au fost necesari 27.000 x 19.000 = ≈ 513 miliarde m3 la nivelul întregii țări, ceea ce ar reprezenta 0,3% din întreaga cantitate de apă dulce consumată în SUA. Însă agricultura a utilizat în același an 1,23×1011 m3, adică de 243 ori mai mult decât fracturarea hidraulică. Tot în același an 2011 udarea terenurilor de golf a consumat 0,5% din apa potabilă a SUA.

      Impactul fracturării hidraulice asupra resurselor de apă

      Confruntați cu posibilitatea restricționării aprovizionării cu apă în viitor, o serie de companii americane au recurs la inventivitate, căutând noi soluții tehnologice de purificare.

      Una dintre aceste companii este Ecosphere Technologies din Stuart, Florida, care utilizează ozonul ca un dezinfectant pentru a curăța apa printr-un proces numit oxidare avansată.

      Tratamentul, care nu va folosi produse chimice, poate elimina substanțele chimice utilizate pentru controlul bacteriilor și formării crustei minerale în timpul fracturării și reciclează 100% apa inițială. Ecosphere a curățat mai mult de 7,5 milioane m3 de apă și a eliminat peste 6.400 m3 de substanțe chimice în aproximativ 600 de sonde de petrol și gaze naturale din zăcămintele de șist din SUA începând din 2008.

      Unele companii au creat “soluții la cheie” care să permită companiilor de gaze să curețe apa la fața locului și să valideze rezultatele prin testare. Unul dintre cei mai mari jucători de pe această piață este WaterTectonics din Everett, Washington. Compania are un acord de licențiere globală cu Halliburton, una dintre cele mai mari companii de servicii petroliere, pentru piața de tratare a apei și alte aplicații. WaterTectonics folosește curent electric pentru a lega împreună particule contaminante, permițându-le astfel să fie filtrate din apă. Din 2009-2011, personalul companiei și veniturile au crescut mai mult de trei ori. Sistemul WaterTectonics a fost folosit în zeci de proiecte din Statele Unite și multe alte zone cu argile gazeifere și petrolifere.

      O altă soluție care atrage interesul este reciclarea apei de canalizare pentru utilizarea în operațiile de fracturare. Alpha Reclaim Technology, o companie tânără din Bryan, Texas, cumpără apa din canalizarea orașului Karnes City și a altor orașe și o vinde forajiștilor din zona argilei Eagle Ford.

      Un plan alternativ implică dezvoltarea unor unități mobile de reciclare care vor trata apa de retur la locul forajului care apoi va fi reutilizată. Există în Texas și preocuparea pentru utilizarea apei sărate care se găsește din abundență în subsolul statului. O problemă care poate apărea în această situație este prezența unor săruri și alte elemente, ca borul, care pot dăuna procesului de foraj.

      Apa de retur este de regulă ne-potabilă (este sărată). Autoritățile guvernamentale locale pot emite permise pentru manipularea și refolosirea apei de retur. Apa poate fi apoi trimisă la stații licențiate de purificare sau reciclată la fața locului și re-utilizată pentru următoarele operațiuni de fracturare. De exemplu, Comisia de Petrol și Gaze din British Columbia (The British Columbia Oil and Gas Commission) a estimat că 20% din apa utilizată în fracturarea hidraulică a Bazinului Horn River din Canada provine din reutilizarea apei de retur.

      Uneori, apa sărată se găsește la adâncimi prea mari pentru a fi economică extragerea ei. Dar experiența corporației Apache dovedește că se poate renunța la apa de suprafață în favoarea apei sărate de adâncime. Apache a închiriat 800 km2 în Bazinul Horn River din nord-estul provinciei British Columbia, Canada, unde se găsește una dintre cele mai valoroase argile gazeifere din America de Nord.

      Până în prezent, Apache a forat, completat și dat în producție 69 de foraje orizontale care în septembrie 2011 au avut o producție maximă de 4,2 milioane m3 de gaz pe zi.

      Având în vedere protejarea resurselor de apă de suprafata care ar fi trebuit să asigure apa necesara fluidelor de fracturare, Apache a inaugurat Stația de Tratare a Apei Debolt. Această facilitate este prima din America de Nord care tratează apa sărată de adâncime și o transformă în fluid de fracturare.

      Apa sărată din acviferul Debolt se extrage de la adâncime cuprinse între 500 și 1.100 metri, se tratează în stație și apoi este injectată în foraj. Sistemul de administrare a apei de retur permite reutilizarea apei de multe ori prin reinjectarea apei reziduale înapoi în acviferul Debolt. Pe lângă efectele ecologice benefice, folosirea apei sărate în locul celei dulci reduce costurile de producție.

      În 2011 stația Debolt a produs circa 95% din necesarul de apă pentru fracturările hidraulice ale corporației Apache în Bazinul Horn River și a câștigat premiul Responsible Canadian Energy pentru Performanță Ecologică.

      Folosirea apei sărate în locul celei dulci pentru operațiile de fracturare hidraulică este fezabilă. Impedimentele care pot apărea sunt legate de lipsa temporară a apei sărate, adâncimea prohibitivă, costul tratării ș.a.

      Compania Schlumberger a introdus HiWAY, o tehnologie de fracturare care crește conductivitatea fracturilor în timp ce reduce consumul de apă cu 25% și de propant cu 40%. Aceasta înseamnă producții mai mari cu 20%, logistică mai simplă și o suprafață de lucru mai mică.

      Tehnologia HiWAY schimbă fundamental modul în care fracturile cu propant generează conductivitate. Pentru prima dată în industria fracturării hidraulice, tehnologia HiWAY creează căi deschise în interiorul fracturii, permițând hidrocarburilor să curgă prin canale stabile în loc de fracturi cu propant. Această soluție optimizează conectivitatea între rezervor și gaura de sondă, producând o conductivitate foarte mare a fracturilor.

      Tehnologia HiWAY a produs îmbunătățiri în recuperarea fluidului de fracturare, în rata inițială de producție și recuperarea finală estimată a forajelor în peste 4.000 de fracturări hidraulice în întreaga lume, inclusiv regiunea Munților Stâncoși din SUA și formațiunea Sierras Blancas din Argentina.

      Fracturarea hidraulică la timpul viitor</a<

      • Harald spune:

        Degeaba, noile soluții tehnologice de purificare n-or să fie niciodată capabile să țină pasul cu soluțiile ideologice :P

  7. r2 spune:

    Articolele dvs incep de multe ori cu citate interesante din autori ilustri – Voltaire, Pascal, Darwin. Vad ca a astazi aparut un nume nou in aceasta serie remarcabila. Felicitari si la mai mare! :D

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Am re-devenit modest acum, după cum se poate vedea :-)

      A fost o eroare de tehnoredactare, care nu mi-a aparținut.

  8. Dinu C. spune:

    O consecinta nefasta a fracturarii hidraulice a fost descrisa de curand in Time Magazine:

    http://time.com/4251385/oklahoma-earthquakes-oil-gas/

    Securitate energetica versus insecuritate seismica…

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Am scris despre situația specială a statului Oklahoma în mai multe ocazii.

      Vă invit să citiți, de exemplu, comentariul meu de aici:

      Despre cutremurele induse din Oklahoma și Texas (Dar nu și în California!?!)

      Ediția din 10 iunie 2015 a revistei Seismological Research Letters este dedicată în întregime seismicității induse de fracturarea hidraulică și injecțiile în foraje adânci, cu accent pe ce se întâmplă în Oklahoma și Texas, dar nu și in California, cea mai activă zonă seismică a continentului nord-amercian.

      Cercetătorii de la U.S. Geological Survey și de la Geological Survey of Canada au sintetizat principalele mituri și realități în articolul Myths and Facts on Wastewater Injection, Hydraulic Fracturing, Enhanced Oil Recovery, and Induced Seismicity

      USGS a continuat cu un alt raport: 6 Facts about Human-Caused Earthquakes. În acest document oficial al Guvernului american veți putea citi următoarele afirmații:

      In the United States, fracking is not causing most of the induced earthquakes. Wastewater disposal is the primary cause of the recent increase in earthquakes in the central United States.

      In many locations, wastewater has little or nothing to do with hydraulic fracturing. In Oklahoma, less than 10 percent of the water injected into wastewater disposal wells is used hydraulic fracturing fluid. In some parts of Oklahoma where very high volumes of wastewater are injected, no hydraulic fracturing is occurring at all, so the wastewater is purely saltwater that comes up with oil in the extraction process.[s.m.]

      Referitor la cutremurele din Texas: Dr. Matthew Hornbach, seismologist la Southern Methodist University în Dallas și autorul unui studiu despre cutremurele induse din Texas, a declarat în fața Congresului american pe 9 iunie 2015:

      We’re not talking at all about fracking…In fact, it’s been driving us crazy, frankly, that people keep using it in the press.

      • Dinu spune:

        Va multumesc domnule Cranganu pentru raspunsul dumneavoastra detaliat, cu trimitere la surse de specialitate. Sunteti intr-adevar pasionat de profesia dumneavoastra.
        .
        Acum, “in order to set the record straight”, in scurta mea interventie am vrut doar sa ilustrez ca “there is also another side of the coin”. Ca in orice revolutie, ca sa folosesc termenul din titlul articolului, “there isn’t just gain, but also pain”. Gain, apparently for some, pain, unfortunately, for others.

        Fiind doar un simplu cititor al articolelor de pe platforma Contributors precum si al revistei Time nu-mi permit si n-am intentionat sa port o polemica pe acest subiect cu un specialist in domeniu. As observa doar ca de la data aparitiei studiilor si concluziilor la care faceti trimitere si pana la articolul la care eu faceam referire a mai trecut aproape un an. Trecerea timpului va contura, cu certitudine, un raspuns mai clar la aceste semne de intrebare.

        Toate cele bune.

  9. smaranda spune:

    Si totul se invirte in jurul pretului de cost pe baril. Nu vorbiti de asta. Se pare ca pretul de extractie al petrolului produs prin fracturare este intre 20-25$. Asta explica multe. Oare se mai poate scade pretul de extractie? In fond la asta lucreaza asa de multi specialisti, pentru ca presiunea ecologica si a noilor tehnologii sunt singurele lucruri care pot stopa afacerea.

  10. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Colorado are o nouă argilă gazeifero-petroliferă, cu un potențial productiv remarcabil

    Un nou studiu al U. S. Geological Survey (USGS) estimează că argila Mancos din Bazinul Piceance, Colorado, conține 1867,8 miliarde metri cubi gaz, devenind a doua mare rezervă în SUA, după argila Marcellus. De asemenea, argila Mancos mai conține 74 milioane barili țiței de argilă și 45 milioane barili de gaze naturale lichide.

    Potrivit unui articol publicat de Denver Business Journal,

    „USGS afirmă că acum există suficient gaz natural în noul câmp gazeifer din Colorado pentru a satisface nevoile energetice ale națiunii pe doi ani. Statele Unite au consumat în 2015 circa 776 miliarde metri cubi de gaz.”

  11. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Fracturarea hidraulică și printarea 3D

    În lista de inovații recente, care au ap[rut în cadrul revoluției argilelor din SUA, am trecut la urmă o tehnologie cu adevărat disruptivă: printarea tridimensională (3D).

    În multe părți ale lumii, printarea 3D este încă o tehnologie de nișă, dar în SUA, un număr de caracteristici ale acestui tip de printare au început să fie aplicate în industria energetică a argilelor:

    - Pentru că nu folosește matrițe, imprimanta 3D face numai un item de fiecare dată. Acest aspect încurajează personalizarea și generează oportunități pentru designeri într-o țară cu un înalt standard de educație, precum Statele Unite. Dar lipsa unor linii de asamblare (nu mai există producție de masă) înseamnă că printarea 3D nu este foarte eficientă din punctul de vedere al electricității. Electricitatea ieftină, -datorită gazelor de argilă – face ca Statele Unite să se bucure de ambele fațete ale monedei.

    - Fie că este vorba despre înlocuirea unei componente sau noi dorim doar acel lucru acum, printarea 3D nu numai că elimină intermediarii, ea elimină de asemenea compania de transporturi din Arabia Saudită, linia de asamblare din Vietnam, producătorul de componente din Corea, oțelăria din Rusia, chiar și compania de TIR-uri din Mexic.

    Printarea tridimensională pune la un loc manufacturizarea cu consumul. Rezultatul este un lanț de aprovizionare mult mai suplu și o reducere a cheltuielilor de transport. Dacă printarea 3D va captura doar 1% din piață, aceasta va reduce consumul global de petrol cu 50.000 barili/zi doar prin economiile cu transportul.

    - Pentru că printăm doar ceea ce avem nevoie, putem crea obiecte care nu ar fi posibile cu matrițele standard sau cu metodele de injecție. Obiectele pot avea acum orice fel de forme non-standard, pot fi goale pe dinăuntru, sau pot avea părți mobile și angrenaje chiar la ieșirea din printer. Aceste situații conduc la eliminarea masivă a pierderilor, reduc consumul de materiale la circa jumătate, în timp ce obiectele produse sunt de circa două ori mai rezistente.

    - Industrilile specifice din Statele Unite, care deja domină pe piața cererii și ofertei, vor beneficia mai mult decît altele de pe urma printării 3D. Este vorba despre acele industrii în care ciclurile de producție sunt de ordinul zecilor sau miilor, în loc de milioane, acolo unde raporturile rezistență/greutate trebuie să cât mai mari posibil, precum și acolo unde tehnologii secrete trebuie apărate din motive de proprietate intelctuală sau/și interese naționale.

    Pentru industriile aviatice, auto, medicale și de apărare, printarea 3D este mană cerească. Ai nevoie să schimbi o piesă la Lexus-ul tău sau la motorul unui avion? Nu mai aștepți să ți-o aducă FEDEX peste noapte, faci doar Click pe imprimantă și o obții într-o oră sau două!

    Dacă în 2011, printerele 3D putea folosi numai materiale plastice, începând din 2013, unele printere de calitate pot folosi peste 200 materiale diferite, de la hârtie la Teflon la cristal la rășină la cauciuc la celule sușă.

    În puțină vreme, aceste printere vor putea utliza cupru și siliciu, așa că ne vom putea printa propriul computer acasă!

    Pentru astronauții care duc dorul casei, NASA a contractat cu o companie din Texas să producă pizza 3D (https://www.youtube.com/watch?v=yYB559Is9Y0)!!!

    Pentru designerii de sistem 3D americani, doar cerul este limita.

    Pentru producătorii de componente de computere din Asia, ca și pentru oricine altcineva din lanțul de aprovizionare care culminează cu consumatorul american, se surpă pământul sub ei.

    Spre deosebire de fracturarea hidraulică, printarea 3D se va răspândi dincolo de Statele Unite. Dar, datorită revoluției argilelor, această tehnologie va fi cel mai intens folosită în diverse locuri din SUA cel puțin un deceniu

    (Adaptare după Peter Zeihan, 2014, The Accidental Superpower – The Next Generation of American Preeminence and the Coming Global Disorder, Twelve.)

    • Josef Svejk spune:

      Printarea 3D e ceva înt-adevăr extraordinar și în evoluție relativ rapidă. Calitatea suprafeței finite (rugozitatea) li caracteristicile mecanice al materialelor s-au îmbunătățit remarcabil în ultimi ani. Spațiul de separație între două componente în mișcare a ajuns la sub 0.5 mm. Totuși costurile și timpii de execuție rămân încă prohibitive pentru ca să putem vorbi de componenete pentru consum. Cea mai mare imprimantă 3D care o avem la serviciu scoate modele 30”X30”X20” (0.76 m X 0.76 m X 0.5m). O avem din Ianuarie (deci e un model nou). Ca sa producă modele complexe cu componenete captive are nevoie de până la o zi și costurile trec uneori de $10000. Componentele captive sunt susținute de un liant solubil, deci trebuie găuri de drenaj destul de mari. Uneori modele cu componente captive trebuie să stea în baia de solvent ore în șir. Iar pentru moment vorbim doar de mase plastice. Ede asemnea adevărat că imprimantele 3D pentru componente metalice și pulberi metalice sunt deja pe țeavă…

      Ca să fac o comparație anivelului de azi al printării 3D vis a vis de revoluția argilelor din zilele noastre, printarea 3D e încă prin 2007-2008 :-D . Dar nu neg, că vine tare din urmă.

      Ce va omorî liniile de asamblare din Asia nu e atât printarea 3D cât creșterea costurilor lor de producție. China, Vietnamul, etc. sunt ieftine atâta vreme cât lefurile de acolo nu depășesc $2/oră. China e deja la acest nivel critic, de aici și „încetinirea” economiei chineze. Vietanmul încă duduie dar se apropie și el de pragul periculos. Liniile de asamblare de acolo sunt gândite astfel încât să poată fi mutate de acolo în orice parte a lumii în maximum 3 săptămâni. Și au început deja să se mute. Mexicul sau chiar SUA devin deja mai rentabile pentru anumite categorii de produse. În plus calitatea produselor din Mexic e net superioară celor din Asia. De exemplu la componente turnate, forjate si construcții metalice rata rebuturilor chineze era de peste 20% (cea ce intră în costuri) pe când la fabrica mexicană deschisă anul trecut e de sub 5% ceea ce e deja foarte aproape de nivelul SUA sau UE. LA cablaje e ceva mai bine, dar li acolo spre stupefacșia mea mexicanii dau o calitate mai ridicată. Brazilia, cu veniturile în cădere liberă după guvernările socialiste ale ultimului deceniu, va deveni în curând noua Chină :-D :-D :-D Experimentele socialiste din Amric Latină au pulverizat standardul de viață aprope peste tot acolo ceea ce oferă oportunități nebănuite capitalismului :D Astea sunt de fapt elementele care cred eu că le dau deja fiori prin șira spinării industriașilor asiatici…

      • Josef Svejk spune:

        Adevarata revolutie industriala 2.0 va incepe data ce se va ajunge la sinteza 3D a pulberilor metalice. Plasticul injectat, centrifugat, obtinut prin RTM, DCPD, etc. in SUA e deja de ani buni competitiv ca si costuri vis a vis de cel din tarile low cost. Insa in cazul prelucrarii metalelor volumul manoperei e inca imens deci munca prost platita are atractivitatea ei.

        Se intrevede deja posibilitatea de a sintetiza cam orice aliaj metalic fara bataia de cap a matritelor si fara costuruile imense ale constructiilor sudate si tensiunile interne si inconsistentele generate de sudura. Ezit sa fac estimari in timp (pentru ca am vazut deja mult prea multe chestii imposibile devenind realitate :-D destul de repede ) dar as zice totusi ca mai sunt cel putin vreo 10 ani pana acolo… Pe termen lung asta intr-adevar va omora producatorii low-cost si va naste cu adevarat “the new American century”.

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        Pentru mine, ca petrofizician, o printare 3D a unui nano-por, care poate conține toate cele trei fluide interesante – apă, țiței și gaze – este dincolo de visurile cele mai îndrăznețe. Faptul că, după ce fracturarea are loc, nano- și micro-porii argilei fracturate pot fi „ținuți în mână” și văzuți pe toate părțile și din toate direcțiile, este ceva din domeniul sci-fi.

        Am descris mai demult conceptul de roci digitale – printarea 3D este o parte importantă a acestui concept.

        • Josef Svejk spune:

          Si pentru mine ca inginer mecanic, cu toate ca avem softuri pentru CFD, FEA, asamblari virtuale, simulari de proces, etc.etc. a tine in mana replica/macheta unui sistem/component proaspat proiectat are o valoare imensa. In special cand e vorba de cabine de vehicule unde “touch & feel” e totul.

          Chiar daca printerele 3D au ajuns deja in unele cazuri sub $400 costurile de productie sunt inca prohibitive. Evolutia e insa rapida. Sa nu uitam ca acum 15 ani un laptop era la randul lui la un cost maricel si azi a deventi practic un “consumabil”. Iar imprimantele 3D evoleaza mai rapid ca si laptop-urile. Cele cumparate in 2013 sunt deja considerate depasite (mde au ajuns o poavara pentru OPAC :-D ) si vor fi scoase la licitatie caritabila de Father’s Day. O sa-mi incerc norocul ca am destul loc la subsol si un printer 3D industrial nu mi-ar strica :-D

  12. Cristian spune:

    Multumesc domnule profesor pentru seria de articole, le citesc cu mare interes! Ati putea sa extideti analizele dvs. si la Canada? Este ecomia ei la fel de capabila in inovare si adoptare de noi tehnolgii pentru eficientizarea extractiei de petrol ca si cea a USA? Reuseste sa fie viabila in contextul mondial actual?
    Multumesc!

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Mi-ar plăcea să-mi extind analizele și la industria energetică a Canadei, fie și numai pentru că unii dintre cei mai buni studenți ai mei de la Iași lucrează în domeniu în Calgary și Edmonton.

      Din păcate, realitatea americană mă ține prea ocupat ca să mai găsesc timp și pentru problemele specifice ale Canadei – doar una dintre studentele mele a completat un proiect despre nisipurile petrolifere Athabasca de la Fort McMurray.

      Dacă vă interesează o perspectivă geopolitică a Canadei, vă invit să citiți:

      De ce nu este Canada o mare putere? O explicație geopolitică

  13. Ovidiu Deceanu spune:

    Dom’ profesor, când puneți tot ce ați scris aici într-o carte ? O cumpăr în avans.
    Nu de alta, dar o să am o armă împotriva zevzecilor la care le ia foc apa de la robinet.
    … Și să o scoateți cu coperți tari. Să o pot folosi și altfel dacă nu pot să -i conving prin lectură …

  14. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Candidații democrați anti-fracturare au pierdut alegerile primare din California

    Deși retorica lui anti-fracturare a dat multora speranțe că va învinge pe Hillary Clinton în alegerile primare din California, Sen. Bernie Sanders a pierdut pe 7 iunie cu peste 12%.

    Într-o conferință de presă, organizată înaintea alegerilor în Monterey County, Sanders a repetat aceleași sloganuri anti-fracking, pe care, oricine știe să citească și să gândească cu mintea lui, le califică imediat drept pură propagandă ecologistă.

    În districtul lectoral nr. 4, unde raportul alegătorilor înregistrați este 2:1 pentru democrați, candidatul republican, Charlie Schaupp, care și-a exprimat sprijinul său pentru fracturarea hidraulică, a învins 4 candidați democrați: Cecilia Aguiar-Curry, Dan Wolk, Don Saylor și Mark Kropp, cu opinii anti-fracturare.

    Sloganul lui Schaupp despre fracturarea hidraulică a fost următorul:

    We need to be energy-independent. We need to be smart. We need to not ban something because we’re afraid of it.

    Aceste ultime pierderi electorale ale democraților se adaugă altora din această primîvară, în statele unde fracturarea hidraulică înseamnă joburi și prosperitate economică (Ohio și Pennsylvania).

  15. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Am ajuns să citesc și asta :-)

    No oil jobs in an oil-rich Kingdom (Saudi Arabia)

  16. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    @name
    @Josef Svejk

    Două citate din articole mai vechi:

    1.

    Istoria petrolului este ciclică. Perioade cu prețuri mari au fost urmate de perioade cu prețuri mici și viceversa. Industria petrolului n-a dispărut, ba mai mult, s-a dovedit adaptabilă și rezilientă. În trecut, au existat voci care au cobit „dispariția petrolului”. Celebra curbă a lui Hubbert din 1956 a prezis că producția de petrol a SUA va atinge un punct de maxim fie în 1965, fie în 1970, după care va descrește accelerat și va ajunge la zero în scurt timp. Din fericire, Hubbert a fost deadly wrong. Datorită geniului inginerilor și cercetătorilor americani, prin inventarea unor tehnologii inexistente pe timpul lui Hubbert – seismica 3-D și 4-D terestră și marină, forajul orizontal dirijat, fracturarea hidraulică de mare volum a argilelor gazeifere și petrolifere, foraje marine adânci etc. –Statele Unite ale Americii au ajuns astăzi la producții record de țiței și gaze, care, momentan, au dezechilibrat piața cererii și ofertei.

    Și după cum am scris mai sus, viitorul prețului petrolului pe această planetă depinde în mare măsură de SUA. Cu alte cuvinte, așa cum se exprima Președintele Obama în fața poporului său, Today, America is number one in oil and gas.

    2.

    Este cunoscut faptul că o slăbiciune majoră a exploatărilor neconvenționale de țiței și gaze de șist este declinul lor de producție, relativ rapid. Pentru contracararea acestui neajuns, inginerii de zăcământ au început să proiecteze și să execute re-deschiderea unor foraje și repetarea procesului de fracturare. Datele inițiale, raportate de Wood Mackenzie Ltd și ITG Investment Research, arată că „viața” zăcămintelor stimulate prin re-fracturare poate fi prelungită economic cu până la 50 ani. Cu alte cuvinte, celebra curbă a lui Hubbert, care prevedea în 1956 că maximul producției americane de petrol va fi atins înainte de 1970, după care va descrește la zero în 2050, se va modifica încă o dată: noul vârf de producție va fi atins după mulți, mulți ani în viitor, iar epuizarea zăcămintelor de petrol este dificil de prevăzut în aceste momente. (Știu că nu toată lumea va fi fericită citind această prognoză, dar să ne gândim că existența unei surse de energie – ieftină, sigură, scalabilă și abundentă – ne va oferi răgazul necesar pentru tranziția la energiile regenerabile cu aceleași caracteristici).

  17. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Dacă mai era nevoie de încă o confirmare a triumfului revoluției argilelor din Statele Unite, iat-o aici:

    BP Statistical Review of World Energy June 2016

    Nu cu multă vreme în urmă, opinia publică din SUA și din alte țări era inundată cu știri senzaționaliste care pedalau, încă o dată, pe mitul „Peak Oil”, o marotă muribundă din 1956 de la infama „Curba lui Hubbert”. Dar când Stetele Unite au început să producă 5 milioane barili pezi în 2008, rapoartele mass-media despre „sfârșitul petrolului” au schimbat melodia, introducând noul șlagăr „Americanii au atins vârful absolut al producției lor și producătorii străini de petrol vor deține o putere absolută”

    Dar revoluția argilelor, aka fracturarea hidraulică și restul inovațiilor spectaculare, au schimbat totul.

    În realitate, așa după cum arată ultimul raport anual BP despre Statisticile Energiei Mondiale, Sttele Unite experimentează în prezent o situați total opusă celei de ”Peak Oil” – o remarcabilă abundență de petrol și gaze, conform și celor descrise și de mine în articol: Datorită revoluției argilelor, produse și întreținute de fracturarea hidraulică, SUA au fost capabile să devină cel mai mare producător de petrol și gaze naturale din lume și să-și mențină această poziție în 2015.

    Raportul BP – o remarcabilă publicație a utlimilor 65 de ani – prezintă o analiză comprehensivă a tendințelor cerere-ofertă-consum de pe piața energetică mondială.

    Pe partea de consum, aflăm că consumul global de petrol a crescut semnificativ în 2015:

    Consumul global a crescut cu 1,9 milioane barili pe zi, ori (+1,9%, aproape dublu față de recenta rată istorică (+1%) și mult mai puternci decât creșterea de 1,1 milioane barile/zi observată în 2014. (p. 3)

    În 2015, Statele Unite au rămas unul din marii consumatori de petrol din lume, cu o creștere de circa 300.000 barili/zi, „mult deasupra” consumului istoric.

    După cum am scris în ianuriae 2015 – Deflația petrolului. Cauze și consecințe – și în martie 2015 – Noua matematică a petrolului. Cum se rezolvă ecuația preț-cerere-ofertă – confruntate cu suucesul revoluției argilelor din Statele Unite, țările OPEC, conduse de Arabia Saudită, au încercat să scoată din joc producătorii americani prin tactica supra-producției – inundarea pieții cu petrol, relativ ieftin, produs de membrii OPEC, și creșterea producției lor la nivele record în 2015.

    Raportul BP explică de ce această tactică nu a fost câștigătoare:

    Dar toate acestea nu s-au întâmplat: oferta OPEC a crescut substanțial, cu 1,6 milioane barili/zi, ajungând la un record de 38,2 milioane barili/zi” (p. 8).

    În loc de o creștere generală a ofertei, este probabil mai precis s-o descriem drept o creștere a producției din numai două state OPEC: Irak (0,7 mil. barili/zi) și Arabia Saudită (0,5 mil. barili/zi), care, împreună, reprezintă majoritatea creșterii. (p. 8).

    Creșterile masive ale productivității platformelor de foraj [americane] au însemnat că mărirea producției a fost mai puțin proununțată, Statele Unite înregistrând o creștere de 1,0 mil. barili/zi în 2015. Prin aceasta, Statele Unite și-au reafirmat și întărit poziția de cel mai mare producător de petrol din lume [s.m.]. (p. 7)

    Referitor la producția de gaze naturale, raportul BP subliniază că:

    SUA au continuat să rămână un gigant mondial, cu o creștere a producției de peste 5% (39 miliarde metri cubi) în 2015, reprezentând mai mult de jumătate din producția mondială. Toată această creștere a fost datorită gazelor de argilă; producția convențională a scăzut[s.m.] (p. 11)

    Referitor la beneficiile ecologice ale folosirii gazelor de argilă în locul cărbunilor, raportul BP afirmă că:

    În particular, creșterea mai lentă a cererilor energetice împreună cu o schimbare în tipul de combustibili, de la cărbuni către combustibili cu mai puțin carbon, a însemant că emisiile de dioxid de carbon produse de generarea energiei au fost practic neschimbate anul trecut (0,1%) – cea mai mică creștere în aproape un sfert de secol [s.m.](cu excepția perioadei imediate după criza financiară) (p. 16)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Constantin Crânganu


Constantin Cranganu

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Între 1980 și 1993 a fost asist... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)