Home » Analize »Economie »Energie »Sinteze » Citesti:

Riscă „energiile curate” să deraieze eforturile de încetinire a încălzirii globale? Despre efectul „gâtului de rață”

Constantin Cranganu august 22, 2016 Analize, Economie, Energie, Sinteze
180 comentarii 5,580 Vizualizari

În decembrie 2015, Conferința ONU asupra schimbărilor climatice a adoptat, prin consensul celor 195 de delegații statale participante, Acordul de la Paris. Conform documentului semnat, țările semnatare se obligă să adopte măsuri vizând limitarea încălzirea globale la mai puțin de 2°C, comparativ cu nivelele pre-industriale. Există, de asemenea, și un îndemn pentru „întețirea eforturilor” menite să limiteze creșterea temperaturilor globale sub 1,5°C.  Ultimul obiectiv va necesita ca emisiile antropogene de gaze cu efect de seră să fie net-zero cândva, între 2030 și 2050.

De la început, am fost sceptic cu privire la fezabilitatea prevederilor Acordului de la Paris și cititorii acestei platforme au avut posibilitatea să-mi cunoască motivele scepticismului.[1] Au trecut aproape opt luni de când țările semnatare ale Acordului trebuiau să înceapă implementarea acestuia și eventual, raportarea primelor succese, dătătoare de speranțe pentru finalitatea victorioasă a mult trâmbițatului și lăudatului Acord climatic.  Dorind sincer ca scepticismul meu să fie dezaprobat și fiind gata să-mi fac mea culpa, am făcut o incursiune rapidă printre ultimele articole care discută procesul de aplicare în practică a prevederilor Acordului climatic de la Paris și victoriile de etapă ale luptei contra încetinirii încălziri globale. Redau în continuare principalele aspecte care mi-au atras atenția.

Ar trebui să reconsiderăm amorul nostru cu „energiile curate”?

Toți vrem să de-carbonizăm producția de electricitate și, în același timp, să ținem luminile aprinse, costurile scăzute, și să evităm efectele de recul, ale căror consecințe neintenționate ar putea duce la creșterea emisiilor de CO2. Deocamdată, folosirea combustibililor fosili în transporturi și industria petrochimică nu poate fi substituită cu succes de „energiile curate”, așa că discuțiile ulterioare se vor limita doar la „amorul pentru electricitatea curată”.

O sursă de electricitate, răspunzând acestor provocări, ar fi  energia nucleară. [2]

SUA sunt cel mai mare producător mondial de energie nucleară, cu o cotă-parte reprezentând peste 30% din electricitatea globală generată nuclear. În SUA funcționează 99 reactoare nucleare, cu o putere instalată de 98,7 GWe, care, în 2015 , au produs 798 miliarde kWh, sau peste 19% din toată electricitatea americană.

Dar o analiză recentă făcută de Bloomberg New Energy Finance estimează că, în următorii trei ani, producția de energie nucleară americană ar putea deveni neprofitabilă, intrând în faliment. Cauza principală? Gazul ieftin obținut prin fracturarea hidraulică a argilelor, care va înlocui combustibilul nuclear pentru producerea electricității. În prezent, conform analizei Bloomberg, majoritatea centralelor nucleare americane pierd între $5 – $15 pentru fiecare MWh. După cum vă puteți ușor imagina, dacă actualele centrale nucleare devin neprofitabile, atunci construirea unora noi nu mai are sens.

Nu doar aspectele economice ale energiei nucleare sunt responsabile de posibilul faliment. Percepția publică a dezastrelor asociate cu accidentele nucleare de la Cernobîl și Fukushima a sensibilizat  factorii politici, făcându-i să devină mult mai circumspecți cu reînnoirea licențelor de funcționare a unor centrale americane, multe fiind date în folosință peste 30 ani în urmă. În Germania, șocul Fukushima a determinat guvernul să închidă opt din cele 17 reactoare nucleare.

Stocarea de lungă durată a deșeurilor radioactive produse de centralele nucleare este o altă problemă nerezolvată în SUA. După decenii de cercetări și mulți dolari cheltuiți pentru amenajarea depozitului geologic din Muntele Yucca (Nevada), guvernul federal a sistat, în 2011, finanțarea proiectului. Între timp, statele care au centrale nucleare pe teritoriilor lor, au fost obligate să depozitele deșeurile radioactive în interiorul centralelor. Pentru aceste operații, guvernul federal a plătit în 2014 subvenții valorând $4,5 miliarde și se pregătește să mai cheltuiască încă $22,6 miliarde.

Mai trebuie menționat că susținătorii energiei nucleare nu dau vina doar pe gazul de argilă ieftin, care a schimbat radical tabloul energetic, ci și pe guvernul federal, care acordă subvenții substanțiale producătorilor de energie eoliană și solară.

De exemplu, în 2010, Departament of Energy a subvenționat producția de energie nucleară cu $2,5 miliarde (aceasta contribuind 19,6% din electricitatea produsă), în timp ce energiile regenerabile au primit peste $6,5 miliarde, pentru o contribuție de numai 10,3%. În schimb, energiile fosile au beneficiat de numai $1,8 miliarde subvenții, dar au contribuit cel mai mult la producție de electricitate americană – 69,9%!!!.

Partizanii energiei nucleare mai susțin că problemele cu care se confruntă în prezent industria lor ar putea fi remediate prin subvenții mult mici decât cele primite în mod curent de industria energiilor regenerabile. ­De exemplu, în 2016, guvernul federal acordă un credit pentru producția de energie eoliană de $23 MWh, ceea ce ar fi mai mult decât suficient pentru ca reactoarele nucleare să lucreze fără pierderi.

Dacă reactoarele nucleare americane vor fi înlocuite cu termocentrale pe gaz, circa 200 milioane tone de CO2 suplimentare se vor adăuga atmosferei în fiecare an, diminuând eforturile SUA de a-și reduce amprenta carbonică.

Posibilele consecințe ale falimentului energiei nucleare – în principal deraierea eforturilor de reducere a încălzirii globale – au forțat două state mari, New York și California, să ia măsuri de siguranță. Astfel, Guvernatorul Andrew Cuomo (New York) a convenit să extindă subvențiile la nivele comparabile cu cele acordate resurselor regenerabile. Iar în California, ultima centrală nucleară rămasă în funcțiune, Diablo Canyon Power Plant, va rămâne deschisă până în 2024-2025. Dezafectarea acestei uzine nucleare va costa circa $3,8 miliarde, iar  înlocuirea ei cu o centrală solară va costa $15 miliarde.

Rolul energiilor solare și eoliene

Problemele cu care se confruntă în prezent energia nucleară sunt amplificate și de eforturile agresive de impunere a altor două tipuri de „energii curate”: solară și eoliană.

Una din aceste dificultățile suplimentare este ilustrată în cazul Californiei de așa-numită curbă tip „rață”. (Figura 1).

Figura 1. Curba tip „rață” în cazul Californiei

Adăugarea unor cantități de energie solară în retea crează probleme, în special în zilele când cererea de electricitate este relativ mică, iar producția de energie regenrabilă este mare. În California, situația aceasta este frecventă în martie și aprilie,, când intesnitatea solară este mare (comparativ cu lunile de iarnă), dar cererea de aer condiționat este încă scăzută.

Graficul din Figura 1 ilustrează două probleme majore.

Prima, gâtul lung al raței reprezintă creșterea rapidă a cererii de electricitate la începutul serii (după ora 18), când soarele apune și majoritatea californienilor se întorc acasă, aprinzând luminile și pornind diferite aparate electrocasnice. Energia solară nu mai este suficientă și atunci, „gâtul raței” necesită menținerea unui grup masiv de resurse energetice, cu un mare grad de flexibilitate.

A doua problemă: „Burta” în creștere a raței ilustrează potențialul unei „supra-generări” de energie pe termen scurt. Pe măsură ce energia solară pătrunde tot mai mult în rețea, sarcina netă începe să concureze  nivelurile minime generate de alte surse conectate la rețea, cum ar fi centrala nucleară Diablo Canyon. La un moment dat, operatorii sistemului electric vor trebui să limiteze energia solară pentru a echilibra rețeaua electrică statală.

O complicație suplimentară generată de curba tip „rață” este faptul că reactoarele nucleare, ca și generatoarele pe cărbuni, nu se pot porni sau opri instantaneu. Situația apare la mijlocul zilei, când soarele strălucește cel mai puternic, iar centralele non-solare trebuie să plătească pentru a li se accepta producția în rețea. De aici decurge, simplu, o pierdere a profitabilității, mai ales a centralelor nucleare. Un alt motiv pentru un posibil faliment.

Dar cum ar putea acționa producătorii de energii regenerabile pentru a domina piața și a ajunge la zero emisii de carbon?

O posibilă strategie pentru a produce suficientă electricitate, începând de la ora 18, ar fi construirea unor capacități de producție suplimentare, care să funcționeze la orele amiezii și care să poată înmagazina electricitatea produsă atunci pentru vârful de consum din timpul serii.

Necesitatea unor soluții fiabile de stocare a energiilor solare și eoliene este condiția sine qua non pentru eliminarea combustibililor fosili ca sursă de electricitate. Stocarea este, de asemenea, impusă obligatoriu de situațiile frecvente când cerul este înnorat sau vântul nu mai bate. Ceea ce este, iarăși, greu de prevăzut, este modul în care schimbările climatice vor afecta puterea și caracterul sezonier al energiilor solare și eoliene.

Dacă mai punem în balanță și alte inconveniente ale celor două energii regenerabile – de exemplu, costurile fermelor de mori de vânt și eoliene, inconvenientele peisagistice, zgomotul insuportabil, uciderea păsărilor migratoare etc. – ar fi de așteptat o reconsiderare a amorului nostru actual cu „energiile curate”, amor care, teoretic, ne-ar conduce către surse de electricitate cu zero emisii de carbon.

Dar ce fac marii îndrăgostiți?

Germania și „energiile curate”

Multă vreme, Germania a fost și este considerată cap de serie în efortul de a înlocui energiile „murdare” cu altele „curate”.

Dar, fenomenul descris de curba tip „rață” a făcut pe germani să se gândească de două ori înainte de a împinge prea departe introducerea regenerabilelor ca înlocuitori ai cărbunilor. Sperând să pună batista pe țambalul ecologist, Germania a eliminat o subvenție nelimitată pentru energia solară și eoliană, stabilind de asemenea o limită a producției de energie regenerabilă. Practic, guvernul este pregătit să reseteze întreaga sa strategie energetică, cunoscută sub numele de Energiewende. Lansată în 2010, cu speranța unor creșteri dramatice ale energiilor „curate”, strategia germană și-a propus un țel ambițios: reducerea emisiilor de carbon cu 40% față de nivelul 1990 până în anul 2000.

Dar după ani de scădere, emisiile de carbon ale Germaniei au crescut în 2015  cu 10 milioane tone, chiar dacă, la un moment dat (mijlocul lunii mai 2016), 90% din electricitatea țării era produsă din surse regenerabile! Motivul? Gâtul lung al raței! Adică, țara produce mai multe electricitate decât are nevoie. Deși există momente când regenerabilele acoperă aproape toate cererile rețelei electrice, variabilitatea acestor surse (vânt, soare) obligă Germania să mențină alte uzine electrice în stare de funcționare. Și, pentru că energia nucleară, după Fukushima, nu mai este agreată, Germania recurge la termocentralele pe cărbuni, care încă produc peste 40% din electricitatea țării.

La un moment dat, s-a pus problema ca Germania să elimine cât mai devreme termocentrale pe cărbuni, dar guvernul s-a răzgândit între timp și a decis să acorde subvenții de 1,8 miliarde euro pentru a menține acele termocentrale pe post de rezerve, când vântul nu mai suflă ori soarele nu mai strălucește.

Ceea ce mi se pare interesant și intrigant, în același timp, este următorul fapt: În timp ce întreaga Uniune Europeană a important 53,4% din energia consumată în 2014, dependența Germaniei a fost mai mare, cu importuri valorând 61,4%, doar un pic mai mici decât importurile din 2013, de 62,6% din totalul energiei consumate.

Despre ce fel de importuri vorbim aici? Combustibili fosili, petrol, cărbuni, gaze naturale. Cea mai mare cotă a importurilor energetice germane sunt reprezentate de cărbuni: 53 milioane tone importate în 2013 din Rusia (29%), Columbia (21%) și Statele Unite (20%). Energiewende și importuri de cărbuni?!

Întâmplător, Germania nu este singura țară care se confruntă cu „gâtul lung al raței”. Producții masive și temporare de „energii curate” riscă să inunde și să sufoce rețelele electrice naționale și în alte părți. De exemplu, în sudul Australiei, unde fermele eoliene produc peste 25% din energia regiunii, creșterile bruște ale prețurilor electricității ($14.000/MWh) în perioadele fără vânt a forțat guvernul statal să ceară companiei Engie să redeschidă termocentrala pe gaz, care fusese anterior închisă (probabil, pe motive de încălzire globală).

Și California se confruntă cu nemulțumirile populație legate de creșterea prețurilor energiilor regenerabile.

Un articol publicat luna trecută de Los Angeles Times se intitulează sugestiv: Probleme spinoase provoacă angajamentul Californiei de obținere a energiei din surse regenerabile. California dorește ca până în 2030, 50% din energie consumată să provină din surse „curate”. Dar, ca și în Germania, acest frumos angajament înseamnă unele din cele mai mari prețuri din țară pentru electricitate.

Tot luna trecută, The New York Times a publicat un articol asemănător: De ce panourile solare domestice nu mai sunt rentabile în unele state. În California, Hawaii, Nevada, ori Arizona, oamenii au investit câte $20.000 pentru a-și instala panouri solare pe acoperiș, sperând că își vor amortiza curând cheltuiala. Dar lucrurile s-au schimbat între timp, pentru că companiile de distribuire a electricității au introdus tarife diferențiate pentru curentul folosit din rețea după căderii serii, când soarele nu mai furnizează nimic. Pe de altă parte, oamenilor li s-a promis că vor primi o reducere de preț pentru energia solară introdusă în rețeaua electrică pe timp însorit. Dar, la începutul acestui an, cel puțin 10 state americane au adoptat sau se pregătesc sa adopte măsuri care vor eroda atracția sistemelor de panouri solare domestice prin abolirea creditului pentru energia vărsată în rețea.

Un alt exemplu este Arizona, unde o companie furnizoare de electricitate a obținut dreptul de a cere consumatorilor  de energie solară o taxă specială („cheltuieli de cerere”), care era comună numai pentru marii consumatori comerciali și industriali.

Dinamici similare de majorare a prețurilor pentru consumatorii de „energii curate” se înregistrează și în unele țări europene, incluzând Spania (energie solară) și Marea Britanie (energie eoliană).

Concluzia: Oamenii care au cheltuit bani cu instalarea panourilor solare pe acoperișuri au rămas, cum se spune pe la noi, cu buza umflată. Promisiune demagogice, transformate în cheltuieli care nu se vor amortiza niciodată, produc ruina economică a celor care au crezut în mitul energiei solare.

Prietenul bun la nevoie se cunoaște: Gazele naturale sunt cel mai bun prieten al energiilor regenerabile

Un studiu recent publicat de National Bureau of Economic Research prezintă o situație foarte interesantă:

Introducerea energiilor regenerabile în rețelele electrice implică o mare variabilitate a ofertei. Neexistând opțiuni de stocare viabile economic, integrarea energiilor regenerabile a fost posibilă până în prezent doar datorită prezenței unor tehnologii cu reacție rapidă, bazate pe combustibili fosili, care să poată acționa ca rezerve de mare capacitate.

Autorii au studiat rolul tehnologiilor energetice bazate pe combustibili fosili ca suport al investițiilor în energii regenerabile, folosind datele din 26 țări OECD, între 1990 și 2013. Concluzia studiului este că o creștere de 1% a capacității generatoarelor electrice bazate pe energii fosile este asociată cu o creștere de 0,88% în folosirea energiilor regenerabile.

Sau, cum am scris mai sus, și după cum a comentat și The Washington Post, „energia solară și eoliană au un prieten secret: gazele naturale”. Care gaze naturale, după cum se știe, sunt exploatate în Statele Unite prin fracturarea hidraulică a argilelor.

Motivul „prieteniei” se cheamă intermitența celor două surse de energie regenerabilă. Când vântul nu mai bate și soarele se duce la culcare, în lipsa unor posibilități de stocare adecvate, „prietenul bun”, gazul natural, sare imediat în ajutor. Termocentralele pe gaz pot fi pornite și oprite relativ rapid pentru a satisface cererea de electricitate. Astfel, departe de a fi un dușman al energiilor regenerabile, cum pretind unii ecologiști, gazul natural este un partener ideal, complementar, pentru soare și vânt. Noțiunea că energia solară și eoliană se pot descurca singure devine astfel un mit pe care autorii studiului îl demistifică minuțios.

Desigur, „prietenia” dintre cele două tipuri de tehnologii energetice nu este absolut gratuită. Îndrăgostiții de energii regenerabile pretind la tot pasul că costurile de instalare a unor astfel de tehnologii devin tot mai acceptabile. Dar adeseori ei uită complet să considere costurile semnificative cerute de instalarea termocentralelor de rezervă pe bază de gaz. Autorii studiului prezintă clar valoarea acestor costuri:

…costurile indirecte ale regenerabilelor sunt cel puțin cu un ordin de mărime mai mari  decât cele asociate cu tehnologiile bazate pe combustibili fosili. Pentru ultimele, costurile unui sistem sunt relativ modeste, în general estimate sub $3/MWh în țările OECD. Pentru primele, astfel de costuri ajung la $40/MWh în cazul turbinelor eoliene pe uscat, la $45/Wh pentru turbinele eoliene offshore și la $80/MWh pentru energia solară. Aceste estimări crescute  sunt rezultatele directe ale nevoii de sisteme de rezervă adiționale, care să asigure fiabilitatea funcționării sistemului energetic.

Ajuns în acest punct, nu pot spune decât că opoziția la fracturarea hidraulică pentru extragerea gazului natural devine o opoziție sui generis contra folosirii energiilor regenerabile.

NOTE________________


[1] A Stairway to (low carbon) Heaven

A Stairway to (low carbon) Heaven, partea a II-a. De ce sunt sceptic?

O lume fără creștere economică – utopie sau realitate?

COP21/CMP11 – Conferința ONU asupra schimbărilor climatice. Câteva lucruri despre care NU se va discuta la Paris

[2] În contextul articolului de față, „energiile curate” sunt considerate cele care nu produc gaze cu efect de seră. Energia nucleară, considerată a fi „curată”, produce reziduuri radioactive, a căror manipulare și depozitarea sigură necesită cheltuieli semnificative.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "180 comments" on this Article:

  1. timan spune:

    Evoluția tehnologică în fiecare domeniu ne-a dovedit că nu mai există întoarcere în trecut. În domeniul energeticii calea abandonării combustibililor fosili este fără întoarcere. Este o chestiune de timp, iar timpul se grăbește …în ultimul timp. Există un proiect pilot de fuziune nucleară și după 2025 va deveni un proiect operațional, la câți bani și ce forțe sunt implicate…Sursele de energie sunt printre noi, în atmosferă ori în apa mărilor și oceanelor. Scormonirea adâncului pământului după energiile combustibililor fosili va fi o tehnologie uitată…în cel mult 100 de ani, inclusiv prin epuizarea fizică.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      De acord cu dvs. până la un punct:

      Scormonirea adâncului pământului după energiile combustibililor fosili va fi o tehnologie uitată

      Nu scăpați din vedere că se pot scormoni și adâncurile oceanelor. Vă ofer un citat din:

      “Gheața care arde” – Hazard geologic, bombă climatică sau bonanza energetică? (3)

      1 m^3 hidrat de metan poate produce 164 m^3 gaz metan

      United States Geological Survey estimează că rezervele totale de gaz metan stocat în hidrați sunt în domeniul (2,8 – 141) x 10^15 metri cubi și adaugă faptul că numai limita de jos reprezintă de peste 4.000 de ori consumul de gaz al SUA din 2010. În plus, cifra indicată este cu aproape două ordine de magnitudine mai mare decît resursele recuperabile de gaz natural convențional.

    • Constantin spune:

      Cel mai important factor de reducere a emisiilor poluante (general vorbind) il reprezinta progresul tehnologic. Stabilirea normelor de poluare pentru motoare, centrale electrice samd este probabil in prezent masura cea mai eficienta pentru corectarea esecurilor de piata reprezentate de externalitatile de mediu, in primul rand pentru ca poate fi aplicata diferentiat diverselor categorii de poluatori, in raport cu nivelul impactului lor asupra mediului.

      • eu spune:

        dlui Constantin

        „Cel mai important factor de reducere a emisiilor poluante (general vorbind) il reprezinta progresul tehnologic. Stabilirea normelor de poluare pentru motoare, centrale electrice samd este probabil in prezent masura cea mai eficienta pentru corectarea esecurilor de piata reprezentate de externalitatile de mediu, in primul rand pentru ca poate fi aplicata diferentiat diverselor categorii de poluatori, in raport cu nivelul impactului lor asupra mediului.”

        Citatul e un exemplu de gandire contradictorie. Sunt de acord ca progresul tehnologic e un factor determinant. Problema e ca in fraza urmatoare nu vorbiti de progres tehnologic ci de reglementare ca factor de reducere a emisiilor poluante. Iar articolul ne demonstreaza ca reglementarea care favorizeaza anumite forme de energie pe principiul ca sunt nepoluante de fapt au ”externalitati de mediu” cum spuneti dumneavoastra, mai costisitoare pentru societate decat susrsele clasice de energie considerate traditional poluante.

        De fapt, ceea ce observam cu usurinta, e ca Statul prin interventiile sale distorsioneaza grav piata energiei, cheltuind banii contribuabililor pe subventii care nu conduc nicidecum la scopul invocat cel al protejarii mediului.

        Energiile verzi vor fi bune atunci cand vor putea furniza energie la cost comparabil cu celelalte fara proptele de la Stat. Pina atunci nu discutam decat de politichie si cheltuit banii cetatenilor aiurea. Dar de fapt e ceea ce stiu sa faca Statele cel mai bine, de ce sa ne miram.

        • Constantin spune:

          “…nu vorbiti de progres tehnologic ci de reglementare …”.
          Asa este, stimate domn, iar lipsa detaliilor se explica prin dorinta de concizie si presupunerea ca celor care participa la discutia pe aceasta tema le sunt deja cunoscute.

          Scopul aplicarii taxelor pigouviene este de a internaliza costul social reprezentat de externalitatile negative de mediu, prin corectia costului marginal privat. Ele exprima in mod adecvat principiul „consumatorul plateste”, pe cand masurile politico-administrative vizeaza in mai mare masura poluatorul. Cerificatele verzi si tranzactionarea drepturilor de poluare reprezinta un bun mod de introducere in economie a costurilor de mediu, dandu-le acestora valoare baneasca. Un efect [pozitiv] este finantarea din sumele astfel obtinute a producerii de energie din surse regenerabile/alternative. Problema este ca procesul este prea putin transparent, iar aceasta lasa loc unor tranzactii a caror legalitate este discutabila.

          Alt efect pozitiv este progresul tehnologic. Si, pentru a va raspunde direct, criza petrolului din anii 70, spre exemplu, a determinat constructorii de autovehicule sa proiecteze motoare eficiente care sa obtina performante sporite cu un consum mult mai mic de carburant (japonezii i-au surprins atunci pe americani cu un nivel superior al tehnologiei in domeniu). Acum, trebuie sa recunosc adevarul spuselor d-lui profesor Cranganu, anume ca asta a determinat ULTERIOR, si pentru o perioada, cresterea consumului agregat de carburant.

          In prezent, normele de poluare impuse constructorilor de motoare (vezi cazul VW, etc.) stimuleaza pe acestia sa intreprinda cercetari in vederea reducerii poluarii. Pretul scazut al carburantului in SUA, spre exemplu, face posibila situatia absurda ca o singura familie sa detina mai multe SUV-uri care consuma 15-25 l benzina la 100 km, pe care sa nu le foloseasca niciodata pe teren accidentat si cu care circula de obicei o singura persoana. De ce? Pentru ca pot.

    • Gabriel I. spune:

      Teoretic aveti dreptate insa e foarte important daca momentul despartirii de combustibilii fosili va fi peste 20 de ani sau 200 de ani.
      Fortarea acestui moment in numele unei religii ecologiste globale este un lucru foarte periculos.

      • Paul_ spune:

        Faptul ca s-a ajuns intr-un timp relativ scurt la situatia in care exista surplus de energie “din cauza” surselor eco, cred ca este un lucru bun.

        In momentul de fata se investeste masiv in surse de stocare a energiei electrice. Pana atunci exista solutiile de la Tesla care pot stoca 6.4kWh. In plus cred ca oamenii se vor adapta (daca nu au facut-o deja) sa foloseasca de exemplu masina de spatal rufe, vase in timpul zilei. In plus racirea folosind aer conditionat devine aproape gratuita.

        Tehnic, o solutie ar fi fost propusa in Turcia, unde aceeasi firma genera energie cu celule fotovoltaice, eoliene si pe baza de gaz metan. In functie de situatie era folosita mai mult una sau mai multe surse astfel incat sa genereze o putere constanta la cel mai mic pret.

  2. Nick spune:

    Energia nucleara este departe de ideea de faliment. Rezidurile nucleare sunt un potential combustibil pentru reactorii rapizi, iar SUA ar putea produce electricitate pentru 150 de ani numai din reziduurile ramase in urma programului de inarmare nucleara. Reactorii rapizi exista in lume (BN 600, BN 800, Kalpakam, Phenix, EBR I si II) dar din motive politice nu sunt incurajati.
    Extinsi pe scara larga reactorii rapizi ar asigura energie pentru 4000 de ani la nivelul actual de consum al omenirii (Barry Brock-Pandora`s promise). Congresul SUA a blocat fondurile pentru IFR (Integral Fast Reactor) din motive politice.
    Peak Oil este nu foarte departe….daca va place conceptul de gat de rata si alte asemenea ar trebui sa va intereseze si cum va arata curba post Peak Oil…..pt ca este curba lui Seneca-acumularea este graduala dar prabusirea este brusca. Nici Frackingul nici termocentralele CCS nici solarul sau eolianul nu ne vor scapa de combustibilii fosili…singura speranta a omenirii sunt reactorii nucleari….Cu respect un inginer cu experienta pe nuclear.

  3. Harald spune:

    Prețul petrolului nu va rămâne la nivelul actual pe termen nedefinit. În 1985 scăzuse chiar mai mult decât în prezent, însă ulterior nu i-a trebuit mult să ajungă la niveluri record.

    În Occident se poate renunța la utilizarea civilă a energiei nucleare în urma presiunii din partea societății civile, dar dpdv strategic ar fi o mare greșeală. China nu va avea astfel de rețineri, există 20 de reactoare în construcție pe lângă cele 34 deja operaționale, iar acolo nu merge cu proteste de stradă.

    Occidentul nu poate să renunțe la portavioane și submarine cu propulsie nucleară, însă în aplicațiile militare eficiența economică nu are niciun cuvânt de spus. Astfel că renunțarea la reactoarele de uz civil va crea un handicap. Mai mult decât atât, dacă într-o zi China decide să-și echipeze navele civile cu reactoare nucleare, cine o poate opri? Societatea civilă? :)

    Tehnologia nucleară trebuie să rămână larg răspândită, iar utilizarea ei în scopuri civile este o bună metodă de a asigura personal calificat. Numărul de reactoare nucleare operaționale pe întreaga planetă nu este controlabil de către Occident, așa că Occidentul ar face bine să țină pasul cu progresul tehnologic din domeniu.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      China nu va avea astfel de rețineri, există 20 de reactoare în construcție pe lângă cele 34 deja operaționale, iar acolo nu merge cu proteste de stradă.

      În legătură cu protestele din China (și alte țări), realitatea de pe teren vă contrazice:

      În iulie 2013, sute de oameni au ieșit pe străzile orașului Jiangmen, din sudul Chinei, pentru a protesta împotriva propunerii de construire a unei uzine de procesare a uraniului în regiune.

      Uzina de $6 miliarde ar fi aprovizionat combustibilul necesar pentru extinderea rapidă a industriei energetice nucleare. Dar planul a fost abandonat din cauza opoziției publice, prima de acest fel din China.

      În Japonia, cetățenii protestează împotriva eforturilor de redeschidere a centralelor nucleare care au fost închise după accidentul de la Fukushima din 2011.

      Germania a decis să-și închidă toate centralele nucleare până în 2022. Decizia luată coincide cu deschiderea a mai multor tremocentrale pe cărbuni. Germania importă mai mult cărbune din SUA – un trend ajutat și de prăbușirea pieței cap-and-trade pentru emisiile de carbon în 2013

      În Statele Unite, cel mai recent reactor nuclear a fost dat în funcțiune în 1996, în Tennessee.

      Mixed Fortunes for Nuclear Power

    • Nautilus spune:

      Teoria hipstărească inventată de unii de pe la CriticAtac și de prin alte părți cu câţiva ani în urmă spune aşa:

      Dacă nu te opreşte societatea civilă de la a-ţi dezvolta resursele interne (gaz, uraniu, thoriu, petrol din rezerve sub-oceanice în Brazilia etc) populația noastră va consuma în prostie, știind că resursele proprii sunt ieftine, populația celorlalți va flămânzi și se va revolta fiindcă nu mai vin bani de pe urma petrolului sau gazului, se iscă încăierări și războaie, iar clasa noastră superioară, nemaifiind dependentă de bunul plac al unora de afară, va fi tentată să facă prostii și să provoace conflicte interne.

      Sau, în limbajul trollilor de bloguri şi forumuri: e nevoie de ameninţarea câinelui de pază chinez / arăbesc / rusesc pentru a ţine sub control populaţia prea îngrăşată de fast-food şi prea dependentă de tablete, site-uri porno şi joburi uşoare la call-center.

      Un alt troll de forumuri a zis cândva: de ce trebuie să fie subvenţionat transportul public prost şi murdar, până la a-l face gratis, în timp ce benzina şi motorina sunt taxate la sânge? şi i s-a răspuns: fiindcă subvenţionezi transportul în comun cu 5 lei ca să nu fii nevoit peste câţiva ani să cheltuieşti 10 lei pe poduri, tuneluri, pasaje şi parcări supraterane.

      Sau cheltuieşti azi 5 lei pe petrolul rusului, ca să nu fii nevoit în câţiva ani să cheltuieşti 10 lei pe armamentul americanului.

      Pentru Criticii Atacanţi, asta era o redistribuire socială dictată de stânga :D

  4. Alin N spune:

    Problema stocarii energiei solare are solutii (http://www.solarreserve.com/en/technology/molten-salt-energy-storage), nu vad ce rost ar avea termocentralele de rezerva in aceste conditii.

    Intr-un fel sau altul, aceasta incalzire globala isi va gasi leacul, intrebarea e daca rasa umana va mai apuca sfirsitul ei. Cind insasi existenta ta ca rasa depinde de reducerea incalzirii globale, nici un cost economic, politic sau social nu e prea mare.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Mi se pare ciudat că SolarReserve, cu sediul central în Santa Monica, California din 2008, nu a intrat în vizorul CAISO (California Independent System Operator), atunci când, în mai 2016 au publicat Figura 1 din articol (curba tip „rață”). Poate că explicația este legată de ceva probleme de randament, fiabilitate, termodinamica stocării și transferului energei etc.

    • Nick spune:

      Problema energiei solare concentrate (CSP) este limita EROI (energy return on investment) si a scalabilitatii. Ivanpah este un exemplu sugestiv de expectative care nu au fost confirmate de rezultate. Factorul de capacitate este undeva la 31% din timp, departe de a asigura energie electrica abundenta si disponibila oricand. Este o sursa intermitenta si scumpa de electricitate care din pacate nu este o solutie pentru viitor, cel putin pentru a sustine actuala civilizatie umana.

    • Gabriel I. spune:

      Sa rezumam,
      Aceasta “incalzire globala” a fost de cel putin 10 ani rebotezata “schimbari climatice” si asta deoarece adeptii teoriei incazirii globale catastrofice datorate activitatii umane si-au dat seama ca poate nu e deloc incalzire ci racire, mai bine zis ca poate fi orice numai sa fie pusa in spinarea omului. Daca se poate a tarilor dezvoltate!

  5. AdrianS spune:

    Problema cu productia de energie nucleara este ca produce deseuri pe care tarile europene nu au unde sa le depoziteze. Cantitatea produsa este mai mult decat semnificativa. Germania nu renunta la exploatarea energiei nucleare de dragul inovatiei “curate”, ci din motiv ca toate depozitele lor vor avea pana in 2035 niveluri de emisii la 2/3 fata de valoarea de alerta. Exista proiecte ca cel de la Magurele care ar rezolva problema, dar nu suntem in situatia in care sa avem certitudini, sa nu mai spunem de proiectii de costuri. Deci solutia nu este neaparat potrivita in Europa sau mai ales noua. Imi imaginez ca in Romania solutia va fi la un moment dat o combinatie intre energia nucleara si cea regenerabila (iar arderile de fosili vor fi necesare doar in industrie). Dar chiar si asa, tehnologia de productie de energie nucleara trebuie sa se maturizeze. Momentan, centrale pe fusiune actual sunt doar niste boilere uriase, energia nucleara va trebui exploata mult mai eficient de atat pentru a inlocui actuala generatie de centrale. Si nu avem inca aceasta tehnologie.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Franța, care produce o semnificativă cantitate de energie nucleară, se confruntă în continuare cu problemele ale stocării deșeurilor radioactive pe termen lung.

      Luna trecută, s-a aprobat un nou site pentru depozitări, pe fondul unor proteste ecologiste, care au inventat sintagma „Un Cernobâl subteran”:

      Underground Chernobyl’: French parliament OKs nuclear waste facility despite protests

      • AdrianS spune:

        Pai si atunci, cum poate fi asta solutia?

        • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

          Întrebați Parlamentul francez. Probabil, nu au găsit o soluție mai bună.

          Apropos, știți ce se întâmplă cu deșeurile radioactive de la Cernavodă? Unde și cum sunt stocate?

          • AdrianS spune:

            Romania nu are o solutie permanenta pentru depozitarea deseurilor radioactive (de tipul celor produse in centrale nucleare). Momentan, nu ar reprezenta o problema, dar cu trecerea timpului, deseurile existente vor trebui mutate intr-un astfel depozit, situat la mare adancime. Nu sunt sigur ca relieful Romaniei si alte considerente geografice (densitatea populatiei, proximitatea surselor de apa proaspata sau a activitatilor agricole) permit identificarea unui sit in care sa fie construit un astfel de depozit, dar nici nu sunt in tema…

  6. Ștefan A. spune:

    - Aceleasi probleme pe care le descrieti sint si in Italia .
    Ani de zile subventii masive pentru construirea unei baze solide de energii alternative (solara si eoliana) urmate de groase probleme de siguranta a intregului sistem energetic national.

    - “Termocentralele pe gaz pot fi pornite și oprite relativ rapid pentru a satisface cererea de electricitate”
    Teoretic aveti dreptate , practica e total diversa .
    Un grup energetic pe gaz metan produce aburul necesar turbinei-generator identic ca un grup bazat pe carbune , pacura . Adica incalzeste apa pina devine abur la temperatura si presiunea ceruta de instalatie .
    Diferenta e doar in timpul scurs pina apa ajunge abur si la parametrii optimi ceruti de productia energiei electrice in grupul respectiv . Oricum sint necesare ore .(cam 1- 2 ore pentru grup pe gaz , 4-6-8 ore pentru un grup pe carbune )
    Problema de baza (nevoia de echilibrare a sistemului energetic in secunde si nu ore) duce ca grupuri pe gaz (cind e ieftin) si/sau carbune (cind folosesc carbune cu mare putere calorica , sisteme de reducere a poluarii) sa fie mentinute mereu in functiune dar fara a fi legate la sistemul energetic . Practic “se invart in gol” agregatele .Si asta e just sa fie platit de cineva . (stat cu subventii sau voce aparte in factura pe care o primeste consumatorul final)
    - Cel mai rapid sistem de echilibrare e cel hidro. Se deschide o vana si imediat apa invarte turbina grupului generator .
    In cazul specific romanesc , cu exceptia centralei de la Portile de Fier, toate celelalte centrale hidro romanesti au rol de “tampon” , siguranta a intregului sistem + compensatori de energie reactiva (ca hidrocentrala de la Tarnita)
    Doar consumul scazut actual al romanilor face ca sistemul hidro + eolian + solar + nuclear sa permita un echilibru energetic in care marile centrale pe carbune au devenit un surplus costisitor.
    - Oricum in RO consumul industrial nu a fost depasit de consumul casnic (ca in USA sau restul tarilor dezvoltate) . E foarte simplu . Nu avem inca aer conditionat in fiecare apartament sau casa la tara. Dotarea locuintelor cu “scule ” electrice e mult in urma . Masini de spalat cu uscator de haine , cuptor microunde sau cuptor electric (in vest ambele prezente in aceiasi locuinta) sint mult mai putin raspindite .

  7. bozo spune:

    [...]
    De ex. curba de sarcina CAISO pe care o prezentati este dintr-o zi de weekend, adica un ‘cioc de rata’ nereprezentativ.

    Nota mea, CC: Curba reprezintă ziua de 31 martie 2016, care a picat într-o joi. În California, weekendul începe sâmbătă dimineața și continuă până duminică seara.

    • bozo spune:

      Deci curba reala de sarcina din figura folosita de Dvs este din 2013. Vedeti studiul NREL din 2015 (link mai jos) in care se analizeaza provocarea creata de penetrarea pe scara larga a energiei fotovoltaice din California. Restul sunt proiectiile NREL pana in 2020 in conditiile unei cresteri estimate a energiei fotovoltaice generate in sistemul californian.
      http://www.nrel.gov/docs/fy16osti/65023.pdf

      Dar nu asta e important ci concluzia pe care o sugerati, respectiv ca energia fotovoltaica poate fi o bariera in combaterea schimbarii climatice.
      Din pacate ati ales sa publicati numai o propozitie din comentariul meu initial, e drept cam lung. Dar acolo ca si in raportul de mai sus al NREL, spuneam ca acest ‘cioc de ratza’ e o provocare ce are solutii in demand response, stocare, o gestiune dinamica a generarii/consumului si export/schimb catre/cu alte zone. Ideea e sa ai un sistem flexibil si reactiv, cu cat mai putine centrale ce au timpi lenti de reactie gen cele termice. Mixul in generare, inclusiv pe surse regenerabile intermitente, permite cresterea procentului de energie generabila din sistem.
      iar exemplul folosit de Dvs este din California, unde radiatia solara este foarte buna si sursele fotovoltaice au fost sustinute cu precadere.
      Avem insa exemple de tari europene care au generare de electricitate in proportie de 50-80% din surse regenerabile: Austria si Suedia (predominant hidro), Danemarca (40% numai eolian). Media UE de electricitate din surse regenerabile e de peste 27%, din care vreo 45% reprezinta energie generata fotovoltaic si eolian. Sensibil mai mult decat in SUA.
      Dar desigur ca asta inseamna un pic de efort si o gandire deschisa.
      Daca vrem sa pastram sistemul energetic de la geto-daci atunci e greu sa avem prea multe surse noi de energie.

  8. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    O viață mai bună cu o planetă sănătoasă. Căi către emisiile net-zero

    Nu toate companiile sunt ca Chevron, care a stricat mediul înconjurător în Ecuador, fără a fi prezentă acolo, sau a încercat să otrăvească fântânile țăranilor din satul Siliștea, comuna Pungești, cu un foraj de explorare pentru gaze de argilă fără fracturare hidraulică :P

    Mai sunt și companii petroliere care se gândesc la „O viață mai bună cu o planetă sănătoasă. Căi către emisiile net-zero”

    Publicat luna trecută, programul companiei Shell pleacă de la o serii de scenarii, elaborate în 2013, care arătau că creșterea economică, cuplată cu emisii aproape zero-net, este o viziune dificilă, dar fezabilă.

    Reiau mai jos principalele idei din materialul de 93 pagini:

    Sistemele energetice răspund la cererile unui număr tot mai mare de oameni de pe glob, care aspiră la o viață materială mai bună pentru ei înșiși și pentru copiii lor. Satisfacerea acestor cereri va necesita probabil dublarea mărimii sistemului energetic global în decursul acestui secol.

    Asta va însemna o creștere potențială a concetrațiilor atmosferice de CO2 și a alte gaze cu efect de seră, dacă nu se face ceva pentru a reduce aceste emisii, astfel încât dublarea sistemulul energetic să nu mai adauge emisii nete.

    Trebuie spus, totuși, că o lume cu emisii zero-net nu este în mod necesar o lume fără emisii în diverse locuri. Este o lume unde emisiile care vor mai fi produse sunt compensate în altă parte a sistemului energetic, o soluție care se obține mai rapid și, deci, este mai consistentă cu limitarea acumulărilor de gaze cu efect de seră. Asta înseamnă că lumea va avea nevoie de emisii „negative” în anumite sectoare pentru a compensa emisiile rămase în alte zone, astfel încât nu vor mai intra emisii suplimentare în atmosferă – adică, vor fi net-zero emisii.

    Studiile companiei Shell au ajuns la concluzia că ofertă energetică în contextul net-zero emisiilor de CO2 este fezibilă tehnic, dar va fi foarte dificilă, plină de obstacole. Compania știe că un astfel de viitor va fi construit pe o multitudine de soluții, nu pe o singură cale. Soluțiile pot lucra într-un loc char sacă nu sunt neapărat aplicabile oricărei situații. Și, de asemenea, este dificil de prevăzut dacă o soluție care dă rezultate în laborator sau pe o scară mică va avea succes într-o dezvoltare globală.

    Lăs cititorilor interesați plăcerea de a descoperi ce gândește compania Shell ca răspuns la o întrebare fundamentală: cum ar putea evolua sistemul energetic ca să ofere „o viață mia bună pentru toți,trăind pe o planetă sănătoasă?” (Hint: un tip de „emisie negativă” va fi sechestrarea geologică a dioxidului de carbon, despre care am scris în mai multe articole și care este un subiect curent de studiu pentru grupul meu de cercetare de la Brooklyn College).

  9. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    OFF-TOPIC

    Dacă geologia ar fi fost o probă olimpică, Rio de Janeiro ar fi câștigat probabil medalia de aur

    Cei care au urmărit recent terminatele Jocuri Olimpice de la Rio nu au putut rămâne indiferenți la peisajele majestice din jurul celebrei plaje Copacabana sau a stadionului Maracanã.

    Dar mai puțin știu cât de dificilă este geologia din zona orașului Rio. Când li s-a acordat dreptul de a găzdui Jocurile Olimpice 2016, oficialitățile orașului știau că trebuie să adauge o nouă linie de metro (Metro Line 4)

    Linia de metro 4 a trebuit săpată într-un timp limitat printr-o geologie extrem de potrivnică:
    noul tunel, care leagă plaja Ipanema de lagună, a fost săpat prin 3 km de nisip și soluri moi, dar apoi a trebui să traverseze 2 km de rocă incredibil de dură, așa numitul gneis Augen, o rocă metamorfică, veche de 570 milioane ani, similară ca duritate cu șistul Manhattan în care este săpat cel mai lung sistem de metrou din lume.

    Gneissul Augen este așa de dur încât Louis Agasiz (citiți aici despre glaciologistul elvețian), când i-a văzut pe muncitorii care lucrau cu roca respectivă, a exclamat: „Cele mai grele lovituri ale săpătorilor de-abia produc puțin praf”.

    Linia de metro 4, care a dus sportivii în Parcul de Atletism și Satul Olimpic, este complet funcțională și capabilă să transporte aproape 1 milion pasageri pe an.

    Pentru munca lor deosebit de dificilă, pentru găsirea unor soluții tehnologice ingenioase și învingerea unei geologii ostile, brazilienii din Rio de Janeiro ar merita medalia de aur, dacă geologia ar fi o probă olimpică.

    • Gigi de la scularie spune:

      Cica ar fost si o pana de curent inainte de inchidere. Deh, duhul lampii (lui Ilici)…

  10. Florix spune:

    @Constantin Cranganu

    Re: Meredith Fowlie si argumentul gatului de rata

    Consumul electricitatii oscileaza intre zi si noapte, sarbatori si zile lucratoare samd (oscilatiile cererii sunt considerabile si trebuie acoperite, indiferent de sursa). Din charturile publicate de Caiso, putem conclude urmatoarele: (i) in California, energia regenerabila poate acoperi o mare parte din oscilatiile cererii de electricitate -intre zi si noapte- pe piata, si (ii) California importa cantitati considerabile de electricitate cu toate ca este foarte bogata in resurse regenerabile (solare si eoliene).

    http://www.caiso.com/Pages/Today‘s-Outlook-Details.aspx

    http://content.caiso.com/green/renewrpt/20160818_DailyRenewablesWatch.pdf

    Argumentul dlui Meredith Fowlie cu “gatul de rata” mi se pare tras de par. In Germania de exemplu electricitatea produsa din surse regenerabile a depasit pragul de 23% si de ce nu avem aici probleme cu “sistemul” si mismatch-uri, etc? In articolul sau, dl. Meredith Fowlie s-a spalat pe maini facand trimitere la niste analisti “back in 2013″ fara sa numeasca nume sau sursa (era mult mai corect si mai profesional sa consulte expertii din domeniu- General Electric, Cisco, Siemens, ABB, etc).

    https://www.energy-charts.de/power.htm
    https://www.energy-charts.de/energy_pie.htm

    • Florix spune:

      sper sa functioneze lincul http://www.caiso.com/Pages/Today‘s-Outlook-Details.aspx

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Argumentul dlui Meredith Fowlie cu “gatul de rata” mi se pare tras de par.

      In articolul sau, dl. Meredith Fowlie

      Am mai remarcat într-un comentariu anterior că vă pripiți absolut dăunător pentru reputația comentariilor dvs. cu afirmații hazardate sau de-a dreptul eronate (In opinea mea, autorul articolului (David Gelles) nu si-a facut temele de casa, fiind vorba de un ziarist de la The New York Times, nu de la Antena3).

      „Domnul” Meredith Fowlie, care a folosit datele oficiale CAISO pentru a construi curba tip „rață” din Figura 1, este, în realitate, o DOAMNĂ, profesoară doctor la University of Berkeley in California (https://nature.berkeley.edu/~fowlie/).

      Public acest comentariu @Florix doar ca un exemplu de „Așa, NU”.

      Pe viitor, va trebui să fiți foarte atent ce, și mai ales, cum citiți.

      • Florix spune:

        Imi cer scuze, nu am postat cu intentia sa ofensez pe cineva personal (chiar si dumneavoastra va plangeti deseori despre impartialitatea editorilor din mainstream media care publica articole facand trimiteri la studii scrise in mod biased). In scurta mea postare, am incercat sa aduc argumente – facand o trimitere directa la modelul Germaniei – unde productia de electricitate din resurse regenerabile se indreapta cu pasi rapizi spre pragul de 30 %

        https://www.energy-charts.de/power.htm

        Deschideti va rog incaodata lincul de mai sus si apasati butonul “all sources” pentru saptamana trecuta (week 33). Daca treceti cu cursorul pe grafic, aveti prilejul sa observati productia de electricitate (distribuita pe ore si zile) in reteaua Germaniei. Neavand mult timp la dispozitie insir cateva concluzii pe puncte:

        1) Oscilatia relativ mare a cererii de electricitate (peack intre zi si noapte) este in mare parte acoperita de productia din surse regenerabile – acompaniata de centralele pe carbune (hard coal) si de centrale pe gaz.

        2) Spre deosebire de vechile centrale atomice si vechile centrale pe lignit, noile centrale pe gaz si pe carbune (hard coal) au o flexibilitate mare in coordinarea productiei, perioada de reactie si ajustarea productiei fiind sub 1 ora (producatorii de electricitate germani, isi planifica productia cu o zi inainte, pe baza prognosei vremii).

        3) Daca alegeti sapatamana nr. 6, si nr. 33 din 2016 si, saptamana 46 din 2015 puteti observa ca energia solara si eoleana sa complementeaza reciproc, reducand semnificativ oscilatia electricitatii produsa pe anotimpuri din surse regenerabile.

        3) De asemenea, graficile si datele ilustreaza si faptul ca o mare parte a turbinelor eoliene sunt oprite pe timp de noapte – in favoarea centralelor nucleare si pe lignit (vechi si neflexibile).

        • Florix spune:

          @Constantin Granganu

          Re: Titlul articolului si despre strategia energetica germana “Energiewende”

          Mai jos insir cateva puncte de vedere si cateva aspecte din strategia energetica germana:

          1. Avand in vedere deficitul Germaniei in privinta gazelor naturale, strategia energetica include in prima etapa (pe urmatorii 3 ani) substitutirea unor centrale nucleare si centrale vechi pe lignit cu centrale noi pe carbune hard-coal precum si cateva centrale noi pe gaz natural. Eficienta noilor centrale “state-of-the-art” este mai mare, emisiile de CO2 sunt mai reduse si au viteza de reactie in jur de 30-40 minute (versatility and higher efficiency as yardsticks).

          In lincurile de mai jos sunt listate centralele germane care isi asteapta decomisionarea precum si lista noilor centrale planificate (pana in anul 2019).

          http://www.bmwi.de/EN/Topics/Energy/Electricity-Market-of-the-Future/modern-power-plant-technologies.html

          vezi Veröffentlichung Zu- und Rückbau – Stand: 10.05.2016 (xlsx / 492 KB)
          http://www.bundesnetzagentur.de/cln_1431/EN/Areas/Energy/Companies/SecurityOfSupply/GeneratingCapacity/PowerPlantList/PubliPowerPlantList_node.html;jsessionid=12D9006FF296F0E524CB7144EA47D0B6

          2. The phase-out of nuclear power by the end of 2022, the accelerating growth and the priority being given to inputs from renewable energy sources and their progressing integration into the energy system mean that the power plant fleet needs to become much more versatile. Besides, when it comes to replacing legacy plants or upgrading today’s generation of power plants, the technical focus will be on improving efficiency to tap further potential for reducing carbon dioxide emissions. Firul rosu intre noile capacitati de productie si cresterea capacitatii de energie din surse regenerabile este vizibil. In acest sens, guvernul german a aprobat dezvoltarea parcurilor offshore – indepartate de coasta (cu o capacitate totala instalata de 7 GW).

          3. Pe langa dezvoltarea noilor facilitati de productie (volatile si base-load) strategia germana “Energiewende” include si dezvoltarea unor noi coridoare de transport (HVDC) precum si extinderea si modernizarea retelei (state of the art). The Federal Requirements Plan Act (BBPlG) dated 23 July 2013 for the first time lays down in law the grid expansion requirements. This outlines 36 projects, including 15 transmission lines between German states and one cross-border transmission line. Besides the construction of three new north-south electricity lines having a total length of 2800 km, taking wind-generated energy from the coast and offshore to the industrial regions of southern and western Germany, the Act also makes provisions for improvements to a further 2900 km of electricity lines. The new Act also limits the complaint procedure to one appeal before the Bundesverwaltungsgericht (Federal Administrative Court) in order to avoid protracted cases from opponents of the projects.

          Five of the expansion projects onshore will for the first time involve extra-high voltage direct current transmission. The lines from Wilster near Itzehoe to Grafenrheinfeld in Bavaria and from Oberzier, near the power station in Weisweiler, to the Belgian border will have some trial sections of underground cabling in order to accelerate the construction in densely populated areas. The extra-high voltage alternating current line to improve the Rhine region in Baden will trial the use of high temperature conductors in a pilot project.

          The programme focuses on which should help to ensure stability and improve the interplay of power generation, consumption, storage and grids by means of modern information and communications technologies. The funding programme thus addresses key challenges of the energy transition including the integration of renewables into the system, flexibility, security of supply, system stability, energy industry efficiency and the establishment of smart energy systems and market structures.

          http://www.netzentwicklungsplan.de/en/content/grid-development-plan

          http://www.bmwi.de/EN/Topics/Energy/Grids-and-grid-expansion/sinteg.html

          http://www.netzausbau.de/EN/home/en.html

    • neamtu tiganu spune:

      In Germania de exemplu ….. si de ce nu avem aici probleme cu “sistemul” si mismatch-uri, etc

      herr Florix, mneata pur si simplu esti un mincinos, daca ai fi citit articolul D-lui Cranganu, daca ai fi citit si publicatii serioase nemtesti ai fi observat ca este o chestie tehnica elementara, se produce la un moment dat prea multa energie si alta data prea putina!

      Nu de mult au fost demonstratii ecologice in Berlin impotriva reducerii subventionarii energiei verzi. Marea majoritate a participantilor a fost formata din salariati ai firmelor de instalatii pt. energie verde. Firmele respective au platit ziua de munca a participantilor si cheltuielile de deplasare. Lobiul energiei verzi a devenit un fel de fundamentalism.

      • Florix spune:

        @neamtu tiganu

        1. Sa stii ca urmaresc de multa vreme cu maxima atentie, curiozitate si pasiune articolele dlui Cranganu – articlolele sale pe subiecte de geologie si geofizica sunt fascinante (demonstreaza pe deplin ca este un expert valoros in materie). Opiniile mele pe marginea acestui articol nu sunt ofense, ci argumente documentate cu cifre si date (nu obisnuiesc sa ofensez sau sa tai etichete).

        2. Integrarea energiilor regenerabila in sistem (oscilatiile peack – intre zi si noapte, oscilatiile intre anotimpuri, mentinerea balansului in retea, etc) este o provocare… inginerii insa au gasit de mult solutii fezabile. In Germania (si nu numai) exista pasi concreti si masuri luate in acest sens – vezi Netzentwicklungsplan).

        3. In ultimii 7-8 ani, guvernul federal a redus in mod gradual (in repetate randuri) tarifele la electricitate produsa din surse regenerabile. Producatorii au protestat la fiecare reducere, dupa protest insa s-au dus la casele lor. A doua zi, majoritatea si-au suflecat manecile, au facut noi calcule, noi proiectari, noi negocieri si au continuat munca (cei care nu au reusit sa faca fata provocarilor noilor tarife si-au inchis portile). Tariful la electricitatea produsa in parcurile solare noi instalate este in jur de €73 /MW, iar tariful la electricitate produsa in parcurile eoliene onshore este in jur de 80 euro /MW (si mai este loc de reducere la ambele surse). Astazi, germanii instaleaza in continuare noi parcuri solare (la cele mai competitive preturi – vezi figura 2 din primul link), noi parcuri eoliene onshore, precum si noi pacuri eoliene offshore. In plus, germanii mai exporta technologie (turbine eoliene, convertoare, alte componente) si know-how in alte tari europene si in lume.

        http://www.irena.org/DocumentDownloads/Publications/IRENA_Power_to_Change_2016.pdf

        https://www.ise.fraunhofer.de/en/publications/veroeffentlichungen-pdf-dateien-en/studien-und-konzeptpapiere/recent-facts-about-photovoltaics-in-germany.pdf

  11. Mircea Lutic spune:

    Mi-ar plăcea să aflu care e situația în ce privește stocarea de energie prin pomparea apei în sus – fie la hidrocentrale fie la alte feluri de rezerve. Teoretic… de ce n-am putea avea o mini-hidrocentrală în fiecare casă sau bloc – alimentată de un etaj plin de apă sub acoperiș în care să pompăm cu “șaua raței”?

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Teoretic, mini-hidrocentrala din subsolul casei este o soluție nu de stocare – strict vorbind-, ci de transformare a energiei solare sau eoliene, atunci când acestea există, în energie potențială. Apa din rezervorul din subsol poate fi pompată ăn timpul zilei în pod, iar noaptea, sau când nu bate vântul, să fie lăsată să curgă din nou în subsol, unde ar învîrti o mică turbină.

      Practic, apar mai multe probleme: costul și durata amortizătii investiției; construcția unui pod suficient de rezistent pentru a menține o cantitate suficientă de apă pentru a produce măcar patru ore (18-22) electricitatea necesară și, foarte important, o asigurare imobialiară care să acopere distrugerea casei în caz de cutremur, infiltrarea apei din pod etc.

      O altă idee care a fost deja încercată în Alabama: aer comprimat în domuri de sare.

      Vechile mine de sare, care acum sunt partial utlizate pentru stocarea petrolului sau a altor substanțe (de ex., deșeuri nucleare) pot fi utlizate pentru a se pompa aer în ele la presiune mare, folosind energiile regenerabile disponibile. Apoi, aerul comprimat este pus să producă lucru mecanic, de exemolu să rotească o turbină electrică.

      În 1991, în localitatea McIntosh din Alabama, s-a construit o uzină electrică având o capacitate de 110 MW pentru o perioadă de 26 ore. Caverna de sare are un volum de 0,5 milioane m^3 și aerul este comprimat la 1100 psi (75 atm). Costul uzinei din peștera de sare a fost de $65 milioane sau $590/kW produs ori $23/kWr de stocare.

      Deși eficiența stocării este de circa 82%, faza de expansiune a gazului necesită arderea de gaze naturale (circa 1/3 din cât ar consuma o turbină pe gaz producând aceeași cantitate de electricitate).

  12. Deceanu Ovidiu spune:

    Începând din Octombrie voi instala o baterie grid-size de 450kWe pentru un câmp de panouri fotovoltaice. Bateria este lithium-ion și e făcută de Siemens.
    Aceștia mi-au oferit baterii până în 3MWe.
    Lumea se mișcă și cred că în mai puțin de cinci ani, instalarea de baterii grid-size de-a lungul și de-a latul rețelelor naționale va fi un sport al tuturor firmelor de construcții din energie.
    O baterie e mult mai ieftină decât o centrală pe gaz … :)

    • Nautilus spune:

      Pentru o casă de locuit obişnuită (4-5 camere, curte 100-200 mp), construcţia unei eoliene de mici dimensiuni şi montarea câtorva panouri fotovoltaice nu e mare brânză. Costă câteva mii de lei, dar oamenii cheltuie mult mai mult şi se mai şi îndatorează pentru o maşină modernă.

      Stocarea energiei e ceva mai complicată, fiindcă bateriile cu acid, indiferent de construcţia lor, sunt masive, ocupă mult spaţiu şi sunt şi periculoase (emit vapori de acid şi hidrogen inflamabil. Nu atât de mult ca pe vremea Daciei şi a bateriei Acumulatorul, care fierbea pe timpul verii, dar nici zero.)

      Elon Musk, tipul care nu respectă niciuna din regulile înţelepciunii populare în chestiuni tehnice, a scos la vânzare o baterie Li-ion care poate asigura 7kWh şi nu costă exagerat de mult.

      Niciuna din variante nu asigură consumul unei locuinţe separată complet de reţea, fiindcă oricând e posibil ca bateriile să se descarce atunci când nu e nici soare, nici vânt, nici altă sursă de energie la îndemână. Dar există posibilitatea de a-ţi asigura utilităţile cea mai mare parte a timpului şi a consuma din reţea numai atunci când e neapărată nevoie.

      La prima vedere, lumea poate spune: unde e profitul? În loc de 200-300 de lei / lună la curent, plătesc rate la aparatură şi baterii, mult mai mulţi bani, şi tot mai trag şi din reţea.

      În acelaşi timp, RCS & RDS (care au fost şi ei hoţi la vremea lor) au venit pe piaţa energiei, trâmbiţând că ei vând curentul cu 13-29% mai ieftin ca ENEL. Ceea ce în practică era minciună, după ce faci calculele kilowattul e doar cu câţiva bani mai ieftin ca la ENEL (58 bani).

      Dar reacţia lui ENEL a venit înainte ca primul consumator să se debranşeze: plicurile facturii sunt deja tipărite cu mesaje de genul “staţi la noi şi vă garantăm preţul energiei pe 2 ani înainte!”

      Chiar aşa, unde e profitul? Scapi de monopol. Acelaşi lucru care se întâmplă şi cu centralele de apartament, care, teoretic, sunt păguboase, consumă gaz de 400-600 lei când încălzirea de la RADET era 300. Ştii că indiferent ce şef din RADET e luat cu cătuşele, indiferent ce măgării se fac cu gazul şi petrolul pe burse, nu va mai veni Ceauşescu şi va spune să se limiteze energia termică. Va trebui un Ceauşescu care să închidă în acelaşi timp şi gazul, şi curentul, şi energia termică dintr-o dată, ceea ce într-un stat care nu e totalitar e cam greu. Nici chiar Ceauşescu însuşi nu a tăiat totul dintr-o dată, ci progresiv, de-a lungul câtorva ani.

      De ce să faci efortul de a-ţi instala utilaje care să îţi furnizeze energia electrică pentru o casă? Fiindcă atunci când îi va veni ideea unui Ceauşescu să închidă curentul, poţi rezista. Măcar câtva timp, dacă nu la nesfârşit.

      Ăsta era un filmuleţ care merita văzut în anii închirierilor de casete video.

      • Harald spune:

        @Nautilus – din păcate aveți dreptate, cel puțin într-o țară ca România. Într-o țară normală, cu oameni sănătoși la cap, ar fi virtual imposibil să obțineți energia într-o gospodărie individuală la un preț competitiv. Însă într-o țară unde autoritățile pot aloca subvenții unde și cum doresc, iar sistemele administrate de companii gen RADET sunt o sursă inepuizabilă de venituri pentru tot felul de băieți deștepți bine conectați în lumea politică, punctul Dvs.de vedere este cât se poate de valabil.

        Sigur că toate astea au un preț: la 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, salariul mediu e tot 400 de euro, iar milioane de români s-au dus să pască unde e iarba mai verde. Dar pentru niște oameni hotărâți, care știu exact ce vor, astea sunt amănunte nesemnificative :)

        • Nautilus spune:

          Pentru unul care a crescut în anii 1980 într-un oraş românesc (precizarea era necesară, fiindcă ruralii gândesc cu totul altfel, dar nu te prinzi de asta până nu îţi dau în cap), nu ar putea exista două creaturi mai deosebite decât un comunist şi un hipstăr.

          Dar la cea mai hipstărescă şi mai contraculturală revistă de la noi era un hipstăr cu barbişon. Nu ca al lui Cuza, ci mai degrabă ca al lui Troţki. Chiar semăna fizic destul de bine cu Troţki. Şi hipstăraşul ăsta zice aşa: noi suntem în Lumea a Doua. Se vorbeşte de First World şi de Lumea a Treia, fiindcă pentru oamenii care cumpără ziare diferenţa vizibilă e cea între bogaţi şi săraci. Dar nu şi de Lumea a Doua, cea a răposatului Bloc Estic, care nu e nici ca prima, nici ca a doua, fiindcă e o lume săracă, dar industrializată.

          Adică sunt prea puţini bani, salariul mediu e 400 de euro, şi în aceleşi timp există toate fenomenele caracteristice unei ţări industriale. Există reţea de telecomunicaţii modernă (a treia ţară din lume care a avut reţea 3G naţională, înaintea SUA), reţea medicală modernă, chiar dacă neglijenţa şi hoţia lasă să intre gândacii şi viermii în ea, materiale moderne pentru construcţii şi amenajări, apartamente mai mult sau mai puţin renovate în proprietate… şi încă ceva (un lucru pentru care occidentalii se împrumută de la bănci până ajung sclavi): accesul la şcoală. Dacă ar costa 50 000 USD pe an să faci Medicina, am rămâne fără doctori de parcă ar fi dat molimele de la Spitalul de Arşi în ei.

          Astfel încât în Lumea a Doua omul nu e supus presiunii sociale, ghetoizării, ca în celelalte două. Şi asta îi înfurie pe băieţii dăştepţi din instituţii, le dă râie pe maţe şi alergie în fund: faptul că odată ce ai plecat de la serviciu la ora 18, până a doua zi la 9 când îţi pontezi cartela nu mai au, în sensul propriu al expresiei, niciun control asupra ta.

          Ceea ce e foarte diferit de vremurile CAPului sau uzinei, în care fiecare cunoştea pe fiecare, îi ştia toate beţiile, divorţurile şi măgăriile pe care le-a făcut în trecut. Şi pe ale părinţilor lui, unchilor şi bunicilor. Unde luai raţie, sau nu luai butelie, sau te sancţionau şefii, sau nu luai credit de la CEC.

          Chiar dacă prețul la energie nu e competitiv, ideea de a face să nu se mai întoarcă acele vremuri merită un mic sacrificiu.

        • Florix spune:

          @Harald

          Re:…. “Sigur că toate astea au un preț: la 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, salariul mediu e tot 400 de euro, iar milioane de români s-au dus să pască unde e iarba mai verde”

          Fara UE, Romania astazi avea vreo doua, trei milioane de someri (devenea un fel de Belarus balcanic, dar fara industria grea bolsevica pe care o mai are Belarus).

          • Harald spune:

            @Florix – ai înțeles complet greșit ideea. La 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România nu mai are nicio scuză dacă salariul mediu nu e 1.000 de euro ca în Cehia sau măcar 800 ca în Portugalia. Iar milioanele de români emigrați DUPĂ aderarea la Uniunea Europeană n-ar mai avut motive să emigreze, dacă economia românească n-ar fi fost parazitată de monștri gen RADET în fiecare oraș mare din țară.

            Un neamț care stă la bloc n-a avut nici cel mai mic motiv să-și instaleze centrală pe gaz în apartament și nici n-a fost pus să plătească pentru căldura emanată de țevile care treceau spre vecini prin apartamentului lui. N-a cheltuit bani pe repartitoare și alte asemenea soluții românești, iar dacă vreunul din apartamentele vecine era nelocuit și neîncălzit, a plătit ceva mai multă energie electrică pentru încălzirea apartamentului propriu și asta a fost tot.

            Ce zici, dacă ai locui la bloc în România și dacă tot salariul tău pe o săptămână s-ar duce numai pentru plata încălzirii apartamentului în luna respectivă, ai mai fi un ecologist așa de entuziast? :P

      • DanielS spune:

        Stire calda. Cea mai rapida acceleratie este realizata tot de catre Elon Musk si functioneaza pe baterii. Si e mai ieftina decat competitoarele ei pe motorina sau benzina. Dar nu asta e cea mai uimitoare stire. Ci noua baterie care confera modelelor Tesla autonomie de peste 300 de mile.

        http://www.independent.co.uk/news/business/news/tesla-model-s-elon-musk-0-to-60-fastest-production-car-ever-built-porsche-918-laferrari-a7206856.html

        https://uk.news.yahoo.com/elon-musk-tesla-electric-car-031100440.html

  13. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    De ce politizarea științei este foarte periculoasă?

    Anul trecut, un grup de 20 oameni de știință americani, unii membri de elită ai IPCC, s-au săturat să tot dezbată chestiunea încălzirii globale cu cei sceptici, și au găsit de cuviință că cea mai bună metodă de a-i reduce pe ultimii la tăcere este o scrisoare de denunț către șeful statului, Președintele Barack Obama:

    Noi apreciem modul Dvs.agresiv și imaginativ de a folosi mijloacele limitate pe care le aveți pentru a vă confrunta cu un Congres recalcitrant. Un mijloc adițional, propus recent de Senatorul Sheldon Whitehouse, este investigația RICO* (Racketeer Influenced and Corrupt Organization Act) al corporațiilor și altor organizații care au amăgit conștient poporul american în legătură cu riscurile schimbărilor climatice, ca o metodă de a zădărnici răspunsul Americii la schimbările climatice. Noi aprobăm cu tărie cererea Senatorului Whitehouse pentru o investigație RICO

    *Legea RICO este folosită de Department of Justice și FBI pentru anchetarea acțiunilor mafiote, a rackeților, spălătorilor de bani și altele asemenea.

    Pe baza acestei scrisori de denunț, 12 procuri generali ai 12 state au deschis o anchetă împotriva corporației Exxon Mobil, pe care au acuzat-o că, în anii 1970-80, a efectuat studii proprii din care ar fi rezultat că activitățile corporației, legate de petrol și gaze, ar fi contribuit la schimbările climatice actuale, dar corporația ar fi ascuns aceste cercetări poporului american, cumpărător al produselor Exxon Mobil.

    Liderul celor 12 procurori statali a fost/este Eric Schneiderman, procurorul general al statului New York. El a desfășurat o campanie virulentă și agresivă de a trage la răspundere corporația Exxon prin somații peste somații de documente, emailuri etc. Mai mult, Schneiderman a fost acuzat de conspirații cu diverse grupuri fracktiviste și ecologiste. (abonații Twitter pot urmări toată tărășenia la #ExxonKnew).

    Exxon Mobil s-a apărat cu succes de toate acuzațiile aduse prin investigația RICO, iar sâmbătă, 20 august 2016, Procurorul Eric Schneiderman, confruntat cu opoziția experților legali, cu o avalanșă de editoriale critice (23) din principalele publicații americani, ba chiar și cu opoziție din partea propriei alianțe de 12 procurori generali statali, și-a recunoscut eșecul demersurilor sale într-un interviu acordat ziarului The New York Times..

    Schneiderman a fost acuzat, printre altele, de „o periculoasă aroganță în exercitarea puterii” (am auzit expresia asta și prin RomânIa), diminuarea și erodarea actelor de justiție, trafic de influență (este bun amic cu Sen. Bernie Sanders, înfocat fracktivist, lâsând la o parte că a fost numit în funcție de Guv. Cuomo, care a interzis fracturarea în statul New York, dar cumpără gaz metan, produs prin fracturare, în statul vecin, Pennsylvania). Păcat, de timpul și banii cetățenilor din cele 12 state, cheltuiți pentru acțiuni pur politice și politizante.

    Un fapt mai puțin comentat în legătură cu scrisoarea de denunț se referă la inițiatorul și primul ei semnatar, profesorul Jagadish Shukla de la George Mason University, de asemenea, autor principal al UN IPCC.

    În timp ce acuză pe sceptici că induc poporul în eroare în legătură cu schimbările climatice, Prof. Shukla face bani frumoși de pe urma încălzirii globale.

    El și-a mutat granturile guvernamentale într-o organizație non-profit. Acea organizație îl plătește pe Shukla și soția lui cu $500.000 pe an pentru o activitate part-time.

    Acești bani se adaugă salariului său universitar de $250.000 pe an. Asta înseamnă că liderul scrisorii de denunț primește $750.000 pe an din bani publici pentru activități climatice și urmărirea scepticilor climatici. (Sursa: Prof. Roger Pielke, Jr., University of Colorado at Boulder, https://twitter.com/RogerPielkeJr/status/645710341909798913, https://twitter.com/RogerPielkeJr/status/645710621636296705)

    • bozo spune:

      exemplul de mai sus e marginal si nu prea are legatura cu comentariile si articolul de aici.
      sunt mult mai multe si mai concrete exemplele de companii petroliere ce finanteaza lobby politic si oameni de stiinta pentru a nega influenta activitatilor umane asupra schimbarii climatice.
      un exemplu relativ la Exxon si sumele alocate congressmenilor republicani si cercetatorilor este aici: https://www.theguardian.com/environment/2015/jul/15/exxon-mobil-gave-millions-climate-denying-lawmakers
      si aici: https://www.theguardian.com/environment/2015/feb/21/climate-change-denier-willie-soon-funded-energy-industry

      Iar in cazul prezentat de Dvs e o cercetare judiciara care nu s-a lasat cu urmari pentru Exxon.
      Care-i baiul, Exxon nu trebuie sa raspunda solicitarilor justitiei?
      Nu tot ceea ce fac procurorii se soldeaza cu pedepse, daca aduna suficiente proble si lanseaza cazul in judecata, atunci va fi un proces si un judecator va decide cine are dreptate.
      Insa procurorii sunt datori sa raspunda sesizarilor societatii si denunturilor mai consistente. Asa functioneaza justitia, iar in SUA functioneaza mult mai bine ca in alte parti.

    • DanielS spune:

      Nu pot sa nu observ profesionalismul cu care ne prezentati in general tehnologiile de extractie si avantajele hidrocarburilor, in comparatie cu lipsa de entuziasm privind energiile regenerabile. E prea devreme sa privim cu nostalgie hidrocarburile, care vor domina piata inca vreo 10 ani. Iar pentru inlocuirea totala a hidrocarburilor ne mai trebuie inca vreo 20 de ani. Deci mai dureaza.

      Pana nu rafinam tehnologiile de stocare energetica, hidrocarburile vor ramane principalul combustibil de reglare si de siguranta a sistemelor energetice. Rezervele calde sunt obligatorii. Ne-ati dat exemple de inchidere prematura a unor obiective energetice. Dar asemenea exagerari domnule profesor, se petrec datorita lacomiei in general. Lumea ar vrea sa economiseasca functionarea rezervelor calde, riscand continuitatea de functionare a intregului sistem energetic. Asemenea erori sunt inevitabile. Si societatea nu poate decat sa plateasca pretul continuitatii in functionare.

      Domnule profesor nu va fie teama! Hidrocarburile nu vor disparea inainte ca energiile regenerabile sa le poata inlocui. Iar politizarea problemelor energetice si climatice este inevitabila. Schimbarile in stilul de viata, economie si societate sunt radicale si rapide. Cum ar putea asemenea fenomene globale, planetare, sa nu cutremure scena politica?! Si in politica schimbarile vor fi furtunoase, radicale. Nu vreau sa va retin cu lucruri care nu va intereseaza. Dar actualele sistemele parlamentare nu se potrivesc descentralizarii conferite de energiile regenerabile si centralizarii informatiei la nivel global, conferite de IT. Impactul acestora este urias in toate domeniile. Tot uriasa este si presiunea schimbarilor. Uitati-va la sistemele politice din intreaga lume. Partidele si parlamentele isi trag ultima suflare. Democratia electronica ne face tuturor cu ochiul. In locul catorva sute de parlamentari, electronica ofera lejer macar cateva mii de pareri si voturi. Dar si milioane de pareri si voturi, sincrone, daca problema dezbatuta este interesanta.

      Asa ca, parerea mea, este sa avem incredere in oameni. Vom gresi fara indoiala. Dar vom gresi mai putin decat erorile actuale ale sistemelor energetice, economice sau politice.

      • Harald spune:

        @DanielS – dacă ne-ar mai trebui doar încă 20 de ani pentru înlocuirea totală a hidrocarburilor, ele ar trebui să fie astăzi înlocuite cam în proporție de 50%, ceea ce nu e cazul. Faceți un calcul simplu și vedeți câte milioane de automobile noi (inclusiv camioane și utilaje agricole) echipate cu motoare cu ardere internă ies anul ăsta din uzine . Sau uitați-vă pe stradă și vedeți câte automobile (inclusiv camioane și utililaje agricole) mai vechi de 10 de ani se pot întâlni încă.

        Deși e oarecum contra-intuitiv, forțarea înlocuirii lor prin subvenții duce la sărăcie și la prelungirea duratei de viață pentru cele vechi. La fel cum certificatele verzi duc la arderea de cantități suplimentare de cărbune.

        Toate greșelile astea sunt pe bani publici, iar în acești 20 de ani care urmează, Europa va avea nevoie de alte milioane de imigranți pentru a suporta costurile acestor greșeli. Însă Har Domnului, nemărginită este puterea credinței! :P

        • DanielS spune:

          Nu pe bani publici. Doar pe ieftinirea tehnologiilor verzi ma bazez. Preturile nesubventionate au scazut de 100 de ori comparativ cu anii ’70. Iar in zonele intense solare si eoliene, deja tehnologia verde bate hidrocarburile, care se gasesc la minime istorice ale pretului. Si mai e putin, inca un an, poate doi, maxim trei. Cand preturile tehnologiei verzi vor bate hidrocarburile si in zonele de intensitate medie. Va fi macel fulgerator. Acelasi macel economic se va declansa si mai repede, daca preturile hidrocarburilor incearca sa creasca.

      • Harald spune:

        @DanielS – se pare că nu înțelegeți cât de ieftine sunt hidrocarburile în realitate. Se pare că nu înțelegeți ce înseamnă răspândirea timp de zeci de ani a unei tehnologii care a trecut proba timpului. Astăzi, dacă aș fi disperat după câțiva kWh de energie electrică, nu m-aș apuca să-mi construiesc o morișcă. Fiindcă mi-ar lua săptămâni întregi, iar vântul ar bate tot când vrea el. Da’ aș găsi oricând un motor de mașină funcțional, ciu alternatorul încă montat pe el, iar o canistră de motorină furată de la CFR încă se mai găsește :)

        Cum plănuiți să interziceți hidrocarburile? Învățați avioanele să zboare pe baterii? Cu locomotivele și cu navele cum faceți, tot pe baterii sau încercați cu pânze, că e mai ”verde”? Puneți paznici înarmați la puțurile de petrol? Chemați mitropolitul să afurisească rafinăriile? Explicați-ne și nouă cum procedați, poate așa mai învățăm una-alta :P

        • DanielS spune:

          Nu domnule, de ce sa creezi dezastru interzicand hidrocarburile? Dimpotriva. Pe vremea cand vor fi in declin masiv si rapid, iar intreaga industrie de profil se prabuseste, pe orizontala si verticala, atunci se va impune subventionarea hidrocarburilor. Pentru ca desi hidrocarburile nu vor mai fi cautate, totusi nu vom fi inca in stare sa asiguram necesarul integral din energii regenerabile. Va aparea o scurta perioada in care hidrocarburile vor trebui subventionate.

          Iar sectorul aviatiei este singurul care nu va putea renunta la kerosen intr-o perioada de timp previzibila. Nu exista nimic care sa poata inlocui kerosenul in aviatie. Deci inevitabil, va trebui sa existe un sector agricol care sa asigure combustibilul pentru aviatie.

          Degeaba va chinuiti sa ignorati domeniul regenerabil. Daca-r fi vorba numai si numai despre epuizarea hidrocarburilor, si tot suntem siguri ca acestea vor disparea rapid. Sau invers, daca-r fi vorba numai si numai despre schimbari climatice, si iarasi suntem siguri ca exploatarea hidrocarburilor va inceta, indiferent daca vrem sau nu vrem, daca ne place sau nu. Din oricare unghi am privi, exploatarea hidrocarburilor subterane si-a facut datoria, a fost un instrument deosebit de util civilizatiei, dar un instrument limitat in timp. Dispare repede. Cum ar putea exista undeva o planeta cu resurse subterane inpuizabile de hidrocarburi?! E absurd.

          • Harald spune:

            @DanielS – ziceți că va trebui produs jet-fuel (kerosen) din surse vegetale, presupun că asta înțelegeți prin ”sector agricol”. Dar tot dvs. ziceți că în timpul ăsta hidrocarburile vor fi în declin și vor trebui subvenționate. Fără supărare, sintagma ”disonanță cognitivă” vă spune ceva? :P

            Separat de asta, de benzină sintetică fabricată din cărbune ați auzit? În urmă cu peste 70 de ani, Hitler auzise de ea și o și folosea, că erau vremuri grele. S-a terminat cumva și cărbunele? :P

            • Harald spune:

              @Florix – tu nu prea faci distincție între realitate și literatura de anticipație, așa e? :P
              Du-te într-un week-end într-o stație de benzină pe autostradă, stai acolo câteva ore și numără câte mașini alimentează de la pompele de produse petroliere și câte dintre ele folosesc stațiile electrice de reîncărcare. După experiența asta ai să ai o idee mai realistă despre cum stau lucrurile în practică, nu în articolele publicitare de pe Internet..

              Și în aceeași ordine de idei, ce-ar fi să nu mai poluezi forumul cu zeci de link-uri, așa ca un ecologist militant, ci să scrii cu cuvintele tale ce ai de scris?

            • David F spune:

              @ Harald (25/08/2016 la 18:14 )

              „Du-te într-un week-end într-o stație de benzină pe autostradă, stai acolo câteva ore și numără câte mașini alimentează de la pompele de produse petroliere și câte dintre ele folosesc stațiile electrice de reîncărcare.”

              1.-N-ai sa vezi niciodata vreo masina electrica la o statie de benzina din simplul motiv ca statiile de incarcare pentru masinile electrice nu sunt amplasate in acelasi loc. Pur si simplu si din motivul ca cele doua tipuri de masina (si bineinteles companiile din spatele lor) sunt „in concurenta” – cel putin in aceste zile !

              2.-Dar sa presupunem ca ar fi ambele statii ar fi in aceeasi locatie cum ai putea sa vezi un numar comparabil din cele doua tipuri de automobile cand cele cu benzina / motorina sunt cu miliardele iar cele electrice sunt cu zecile de mii.
              E o fractura logica in aceasta intrebare ca sa „politically correct”.

              Prin anii ’60 cate locomotive cu aburi vedeai prin orice gara romaneasca si cate Diesel ?

              3.-Tesla – singurul producator de automobile electrice (nu hibride) care-l stiu si i-am vizitat shworoom-ul si am vazut si aflat foarte multe detalii – de exemplu amplaseaza statiile de incarcare normala (peste noapte) si rapida (de ordinul minutelor) in zona hotelurilor sau in zonele industriale si este FREE FOR LIFE; am verificat si site-ul lor si se confirma.

              Deci, spre deosebire de automobilele cu benzina / motorina in pretul automobilului electric este inclus si „combustibilul” pe viata. Este un challenge” si astept reactia.
              In linkul de mai jos puteti vedea si cum arata o statie de incarcare rapida:
              https://www.tesla.com/en_CA/supercharger

              3.- Poti sa-ti incarci bateriile si acasa de la „grid” sau din energia solara. Tesla ofera echipamentul necesar.
              https://www.tesla.com/en_CA/energy

              Realizarile tehnice sunt bune si nu discut la acest moment despre preturi; vom vedea in cativa ani bazandu-ma pe comparatia intre ce computer am cumparat in 1995 (Pentium, fara operation sistem, hard drive-ul nici cat un cel mai mic USB de azi, monitor CRT etc.) si unul de azi la acceasi bani (corectati cu inflatia)

            • Harald spune:

              @David F – un asemenea argument e de-a dreptul stupid. Da, stația de reîncărcare nu e amestecată printre pompele de motorină, dar e în aceeași parcare de pe autostradă, cel puțin în UK.

        • Nautilus spune:

          Prin anii 2006-2007, unii imaginaseră nişte soluţii mai radicale. Ceva de genul: pedepse uriaşe, disproporţionate, pentru orice contravenţie rutieră, în genul “amendă de 50 000 EUR, ca să îşi piardă casa, dacă a băut la volan, sau confiscarea şi distrugerea maşinii cu topoarele dacă a trecut pe roşu”. Plus declararea automată a vinovăţiei automobilistului, fără probe, indiferent ce au făcut pietonii, bicicliştii sau camionagiii din jur.

          Fiindcă autorităţile de stat realizau că asta nu e tocmai uşor de pus în practică din punct de vedere legal, au venit şi cu o soluţie alternativă: instruim miliţienii să îi bată cu rotisorul pe contravenienţi. Eventual să le spargă maşina cu bâtele şi ciocanele. Chiar dacă se ajunge la proces şi justiţia decide mai târziu altfel, bătaia şi distrugerile rămân făcute :)

  14. ion spune:

    eu cred ca e bine ca unii sunt in pericol de faliment, fiindca daca nu ii paste falimentul, ei stau bine mersi fara sa inoveze, se dezvolta un aparat birocratic care nu se mai gandeste la eficienta, dar cum sa toace bani. Concurenta aceasta ii mai trezeste.

    Strategic cred ca e bine sa se dezvolte mai multe alternative, si pe nuclear (aici e stagnare mare) , eoliene, hidro, gaze, petrol, metode de economie, si consum mai eficient.

  15. Teodor Chirica spune:

    Interesant a contributie , bine documentata si care merita citita, precum si comentariile, in mare majoritate de bun simt, documentate si pertinente. Desigur, ca orice luare de pozitie, are si partea pro-domo, aici ‘prietenia secreta solar-eolian cu gazele naturale’. Energia este un domeniu atat de vast ca nu-i poti multumi pe toti!
    Constat ca din ce in ce mai mult voci autorizate isi exprima indoiala asupra atat a aplicabilitatii, dar si dorintei statelor lumii de a aplica prevederile COP 21. Se apropie anul si dupa cum remarca Constantin Cranganu nu s-a intamplat nimic. Un lucru insa trebuie sa fie clar, atat decarbonizarea, cat si securitatea energetica costa! Nu le poti avea simultan cu energia ieftina la consumator. In ciuda atitudinii retinute a autorului privind centralelor nucleare (nu intru in detalii, desi am ceva “munitie”), repet la nesfarsit pozitia OECD/IEA, organizatia fiind fara dubiu un for mondial ne-partizan – decarbonizarea nu se poate face exclusiv cu regenerabile, energia nucleara fiind parte a acestui efort, iar mixul energetic este un raspuns la provocarea securitatii energetice si a capriciilor vremii afectand un sistem 100% de regenerabile.

    • neamtu tiganu spune:

      de acord, mixul energetic este singurul raspuns, cu completarea ca acest amestec difera de la regiune la regiune, in functie de posibilitatile si cerintele respective.

      O impunere ideologica e contraproductiva, a exagera prin subventionari masive, sau decizii politice care ignora legile fizicii si ale economiei va duce la compromiterea noilor tehnologii. Si-n Germania dupa ce s-au subventionat cu generozitate, de ex. panourile solare, in paranteza fie spus, in Germania in general ploua, vara cade intr-o joi, intre ora 10 si 11, acum se-ncearca sa se revina la normal, sa se reduca subventiile. Bineinteles ca se vor porni o avalansa de procese, unii simtindu-se inselati. Si marile concerne au dat statul in judecata, cer despagubiri pt. inchiderea centralelor nucleare si se pare ca au sanse de cistig.

  16. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    O premieră absolută în SUA: Prima fermă eoliană off-shore

    În largul statului Rhode Island, a fost instalată prima fermă eoliană off-shore din SUA. Cele 5 turbine vor furniza electricitate pentru 17.000 locuințe.

    În SUA, în ultimele două decenii au fost instalate circa 50.000 turbine eoliene, care produc 5% din electricitatea națională.

    Tehnologia turbinelor eoliene este importată din Europa.

    Circa $30 milioane sunt necesare pentru a construi, instala și racorda la rețea o singură turbină eoliană.

    Primul proiect de fermă eoliană offshore, care trebuia construit în Massachussetts, a fost prea mare – 300 turbine – și a atras protestele cetățenilor, în urma cărora proiectul a fost abandonat.

    America’s First Offshore Wind Farm May Power Up a New Industry

    A just-completed project off the coast of Rhode Island, though relatively tiny, is at the forefront of a sea-based transition to renewable energy.

    • neamtu tiganu spune:

      nu am inteles exact pt. ce ati dat aceasta informatie?
      Vreti poate sa aratati ca si-n USA se-ncearca cite ceva sau sa aratati cit de in urma e USA in aceasta directie fata de Europa?

      Eolienele off shore sunt totusi o solutie buna. Repet ce am scris la articolul precedent, deja exista sau se lucreaza la instalatii de 8Mw, putere instalata, cu un diametru al rotorului de 180 de metri.
      Tehnologia elicei e deosebita, longeronul central e din fibra de carbon, deoarece fibra de sticla are un report rezistenta/greutate prea scazut si exista riscul ruperii sub propria greutate.
      Acesti adevarati monstrii au insa mari probleme, pe de o parte intretinerea, de ex. schimbarea uleiului la cutia de viteze, e adevarat se lucreaza la desfiintarea cutiei de viteze sau la cutii de viteza uscate si mai ales recycling.
      Nimeni nu are inca nici un concept cu reciclarea acestor monstrii, probabil ca vor fi pur si simplu scufundati in mare. Unii spun ca asta ar fi benefic pestisorilor, ar avea unde sa se ascunda!

      Dar, cum spuneam, pot fi instalate economic doar acolo unde adincimea apei nu depaseste ca. 30 de metri.

  17. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Irlanda și petrolul

    Guvernul Irlandei a acordat recent o licență de 3 ani companiei Europa Oil & Gas pentru lucrări de explorare a unei suprafețe de 992 km^2 din bazinul Padraig (off-shore). Compania speră ca, după treminarea lucrărilor de explorare, să pună în evidență rezerve de petrol cuprinse între 300 – 600 milioane barili echivalenți, valorând mai multe miliarde euro.

    În prezent, Irlanda nu produce petrol.

    Sursa: http://www.offshore-mag.com/articles/2016/08/europa-sees-oil-potential-in-padraig-basin-offshore-ireland.html

  18. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Subvențiile pentru etanol și efectele lor

    Cu un deceniu în urmă, Președintele George W. Bush și Congresul au introdus un program de subvenții federale pentru producerea de etanol din porumb ;i al’i bio-combustibili. Rafinăriile de benzină și motorină au fost obligate să adauge o anumită cantitate de etanol (de regulă, 10%) sau alt bio-combustibil la fiecare galon de combustibil produs din petrol. Programul a fost conceput ca o metodă de a reduce emisiile americane de gaze cu efect de seră, de a diminua importurile de țiței și de ajuta pe crescătorii de porumb.

    Efecte nocive ale acestui program nu au întârziat să apară: fermierii americani s-au grăbit să cultive mai mult porumb, în detrimentul altor culturi, pentru a-l vinde statului pe bani buni. De aici, au apărut penurii downstream, în industriile care foloseau tradițional porumbul pentru creșterea animalelor și păsărilor, producerea siropului de porumb etc. Cei care trăim în SUA am remarcat imediat o creștere semnificativă a prețurilor produselor alimentare menționate și a altora. Efectul de recul a afectat și alte țări, din Africa și America de Sud, care s-au grăbit să-și modifice producțiile agricole tradiționale în vederea producerii de porumb suplimentar pe care să-l vândă americanilor.

    Rafinăriile americane mici și mijlocii au fost nemulțumite de obligativitatea introducerii acestui progam de subvenționare a porumbului pentru etanol. Ele pretind că sunt penalizate fără vină de sistemul politic pentru că operațiiunile lor sunt destinate să proceseze numai produse petroliere, nu etanol, care absoarbe apă și poate produce ruginirea conductelor și bazinelor de stocare.

    Dar în ultimul an, pe fondul scăderii accentuate a prețurilor țițeiului brut, rafinăriile s-au trezit cu profituri mult diminuate pentru că guvernul federal le obligă, prin Agenția de Protecția Mediului (EPA) să cumpere credite pentru subvenționarea energiilor regenerabile.

    Creditele vândute de EPA se numesc RINs (Renewable Identification Numbers) și, în 2013, costau $1,50/galon de produs rafinat. În prezent (16 august 2016) au ajuns la $0,16/galon.

    Compania CVR Energy, care deține două rafinării în Oklahoma și Texas, va trebui să cheltuiască anul acesta $235 milioane pentru a cumpăra credite pentru regenerabile. Suma care trebuie plătită este aproape dublă față de cea de anul trecut și depășește costurile totale ale companiei pentru salarii, întreținere și consumuri energetice. Alte companii, precum PBF Energy și HollyFrontier Corporation, și-au văzut și ele margina de profit subțiindu-se până la limita falimentului.

    Valero din Texas, cea mai mare rafinărie independentă din lume, se pregătește să plătească anul acesta credite în valoare de $850 milioane. Anul trecut au plătit doar $440 milioane.

    Politica aceasta mi se pare desuetă pentru că, de peste 6 ani, producția de petrol american a crescut enorm, importurile s-au redus drastic, iar prețurile au scăzut mult, datorită triumfului revoluției argilelor.

    Să penalizezi pe unii, care, prin muncă și inteligență creatoare, au ajuns să elimine practic importurile de petrol doar pentru a subvenționa pe alții, care produc energie puțină și scumpă, mi se pare inechitabil, ba chiar anti-capitalist. Sper că viitorul Președinte american să țină cont de această anomalie stridentă și să o rectifice imediat.

    Detalii suplimentare se pot aici:

    High-Price Ethanol Credits Add to Refiners’ Woes

    • George Coman spune:

      Subventiile americane pentru etanol au afectat de altfel preturile granelor din statele sarace (africane si sud-americane), scazand astfel accesul la alimente al celor mai saraci. (Parca) Charles Taylor de la McGill spunea ca cica e imoral sa cultivam porumb ca sa il bagam in rezervor si nu in gura.

      Altfel, sperenta dvs. ca Hillary o sa fie mai putin socialista decat Barack e simpatica. SUA si UE vor continua acest tip de penalizare scandaloasa. Pentru ca razboiul ideologic dintre ecologisti si oamenii rationali e definitiv pierdut, oricat va chinuiti dvs. sa tineti aprinsa flacara ratiunii. Sau, mai bine zis, acest razboi e pierdut TOCMAI pentru ca dvs. folositi ratiunea si stiinta, iar ecologistii militanti folosesc afectele/credinta.

      Toate cele bune!

    • Bozo spune:

      Sa nu tragem concluzii gresite analizand doar o parte a problemei subventiilor. Daca e sa discutam despre bani aruncati si despre favoritisme atunci trebuie sa analizam problema pe ansamblu.
      De ex vedeti aici un articol si legatura la un studiu FMI care identifica subventiile la combustibili fosili respectiv tehnologii conventionale de producere a energiei… 5.3 trilioane USD in 2015 la nivel global (aprox 6.5% din PIBul mondial, in subventii directe sau indirecte prin externalizarea unor costuri sociale) si de aprox 700 milioane USD numai in US.
      https://www.theguardian.com/environment/2015/may/18/fossil-fuel-companies-getting-10m-a-minute-in-subsidies-says-imf

      FMI este o organizatie conservatoare.
      ‘Ecologistii militanti’ spun ca ar fi vorba despre mult mai mult.

      IEA a estimat subventiile directe la combustibili fosili de aprox 493 miliarde USD in 2014, asta cu precadere in tarile producatoare si nu numai. http://www.worldenergyoutlook.org/resources/energysubsidies/fossilfuelsubsidydatabase/

      In contextul asta creditele date la etanol in US pe timp de cativa ani sunt bani de popcorn.

      • Bozo spune:

        Addendum: subventiile la combustibili fosili in SUA, raport pentru G20 preparat de ODI
        https://www.odi.org/sites/odi.org.uk/files/odi-assets/publications-opinion-files/9979.pdf

        • Harald spune:

          @Bozo – ați citit materialul respectiv? Unul dintre cele mai relevante fragmente ar fi următorul:

          Tax and royalty exemptions for oil and gas producers are among the largest federal subsidies for fossil fuel production in the United States. Among the largest of the quantifiable subsidies to US oil and gas producers are corporate tax exemptions for master limited partnerships (MLPs), which stood at $3.9 billion when estimated in 2012 (Koplow, 2013).

          MLPs are corporate structures that are able to avoid corporate level income taxes entirely, and which can distribute cash to owners on a tax-deferred basis. Oil and gas producers dominate MLPs, with 77% of MLPs by market capitalisation associated with fossil fuels.

          Asta numiți dvs.”subvenții” pentru combustibilii fosili?! Se pot compara cu Ivanpah sau Solyndra? Sau pentru ecologiști e același lucru?

          • Bozo spune:

            Daca dai scutiri de impozite dedicate unui domeniu se cheama ca-l sustii preferential prin facilitati fiscale si creezi un avantaj de piata respectivei activitati.
            O forma mai putin vizibila de suport dar similara cu scutirile de taxe la impotul de grau date prin Romania cu ceva ani in urma.
            La MLPuri domeniul a fost ajustat astfel incat au fost concentrate pe energia clasica. Vezi in Forbes: http://www.forbes.com/forbes/welcome/?toURL=http://www.forbes.com/sites/advisor/2014/09/30/what-you-need-to-know-about-mlps-and-investing-in-energy/&refURL=&referrer=

            Nu stiam ca a fi ecologist te claseaza cumva in zgura reactionara a societatii. :)
            Nu pot pretinde ca sunt ecologist pentru ca as minti.
            Dar pot spune ca sunt ecologist simpatizant si nu voi fi niciodata suporterul ‘baietilor destepti din energie’ pentru care banul este singurul lucru care conteaza.
            Cum va fi sistemul energetic si care vor fi resoursele viitorului ne priveste pe toti in mod direct. Nu vad de ce a discuta starea de fapt si a dori mai bine este ceva rau. Si intotdeauna au fost perdanti si castigatori, de la inventara rotii, la revolutia industriala si la cea informationala.

            • Harald spune:

              @Bozo – nu, a fi ecologist te clasează în zgura socialistă a societății, acolo unde ideologia are prioritate deplină asupra aspectelor practice. Iar pentru a face din alb negru, trebuie neapărat fracturată undeva logica, altfel e evident că nu merge. Așa că reducerile de taxe devin ”subvenții”.

              Spuneți-ne un mic amănunt: ce taxe plătesc regenerabilele, ca să se plângă de facilități fiscale acordate combustibililor fosili? Dați un exemplu concret: compania X a plătit sumele următoare drept taxe, deși producea energie din surse regenerabile, în timp ce compania Y utiliza combustibili fosili și a fost scutită de acele taxe. Aveți un astfel de exemplu?

  19. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Energiile regenerabile, rețeaua de transport și efectul de recul

    Un aspect atins doar trecător în cuprinsul articolului, dar care ar trebui detaliat de un specialist, se referă la relația specială – curba de consum „gât de rață” și efect de recul combinate – dintre producerea energiilor regenerabile și rețeaua națională de transport și distribuție a electricității.

    Existența și perfecta funcționare a rețelei electrice a unui stat este condiția sine qua non pentru ca tot ce depinde de electricitate (industrie, transporturi, activități casnice etc.) să nu fie perturbate. Un principiu de bază al producției de electricitate este acela că, odată produsă, energia trebuie transportată și consumată. Altfel, în lipsa unor facilități de stocare, sarcina încărcată pe rețea va depăși limitele de siguranță, circuitele se vor debranșa automat pentru a se auto-salva, iar surplusul de energie neconsumat va fi dirijat din nod în nod energetic până când va fi găsit eventual un consumator.

    Până acum vreo 8 ani, rețeaua națională a Statelor Unite era relativ funcțională și ușor de balansat, dacă apărea vreo pană de curent. De ce? Pentru că producția de energie electrică era previzibilă, cuantificabilă, în raport cu consumul.

    O dată cu creșterea numărului de generatoare electrice eoliene și solare, situația a degenerat, iar rețeaua națională se confruntă cu situații echivoce: când soarele lucește pe cer sau vântul bate, se creează un surplus de energie, pe care producătorii vor să-l bage în rețeaua de distribuție, să-l vândă și să-și încaseze banii. Dar noaptea nu este soare, iar ziua mai apar niște nori care reduc panourile solare la simple elemente de decor pe acoperiș. Producția regenerabilă scade intermitent, rețeaua este nevoită să aibă la dispoziție curent suplimentar. Similar, când vine vreo tornadă prin Kansas sau Texas, turbinele eoliene produc surplusuri masive de electricitate, din păcate, în zone unde sunt foarte puțini consumatori. Producătorii de regenerabile vor inunda rețeaua națională/statală, în ideea de a-și vinde marfa.

    Dar acestor surplusuri energetice le lipsește previzibilitatea, ele nu pot fi planificate riguros, cuantificate inginerește, pentru a-și găsi niște consumatori pe măsură. Astfel că s-a ajuns la situații de-a dreptul grotești. De exemplu, în Hawaii, una din opt locuințe are panouri solare pe acoperiș. Dar acele panouri produc mai multă electricitate în timpul zilei decât pot consuma locuitorii arhipelagului din mijlocul Pacificului. Iar noaptea, trec pe centralele cu combustibili fosili. În Texas, Colorado, Kansas etc., declanșarea unor vijelii temporare, dar de mare intensitate, produce inundarea rețelei naționale cu electricitate eoliană. Și atunci, pentru a proteja liniile de transmisie de la prăjire, există tehnicieni care urmăresc pe hartă deplasarea tornadelor și cer telefonic operatorilor de turbine eoliene din calea vântului să le oprească!!! Mai mult chiar, în Texas, cel mai mare producător nu doar de petrol și gaze naturale, ci și de energie eoliană, există o companie de distribuție care nu are ce face cu energia eoliană suplimentară primită de la generatoarele locale, Și atunci, spre marea fericire a clienților săi, energia electrică este gratuită în fiecare seară, după ora 21 (oamenii își programează atunci să folosească mașinile de spălat vase și rufe ori alte electrocasnice). Comunism à la Texas!

    Pentru că rețeaua națională americană este mai greu de balansat astăzi, din cauza intrărilor intermitente și imprevizibile de energii regenerabile, numărul „penelor de curent” – cu tot alaiul lor de daune economice, sociale etc., – a crescut în ultimii 8 ani (efect de recul – unde dai și unde crapă!)

    Iar necesitatea menținerii în rezervă a unor generatoare pe bază de gaze (în California) sau pe bază de cărbuni (în Germania), pentru a corecta intermitența surselor regenerabile și lipsa unor stocări adecvate, creează un straniu sentiment de paradox- oare contribuie aceste energii regenerabile la actuala luptă contra încălzirii globale sau este doar o nouă lozincă ideologico-ecologico-propagandistică?

    Pentru a proteja acest „punct obligatoriu de trecere”* – rețeaua națională – producătorii de regenerabile încurajează consumul surplusurilor. Dar, după cum am demonstrat în articolul precendent, creșterea consumului de energie, datorită efectului de recul, va spori emisia de gaze cu efect de seră!!! Adică, aparent paradoxal, „energiile curate” riscă să deraieze eforturile de încetinire a încălzirii globale!

    * Am făcut 6 luni de armată la Borșa, Maramureș, la batalionul de vânători de munte 01038. Misiuneaa noastră era apărarea a două trecători, numite în jargonul locului, „puncte obligatorii de trecere: Prislop (către Moldova) și Salva-Vișeu (către Transilvania).

    Pentru cititorii interesați de rolul crucial al unei rețele electrice naționale, recomand o carte recent apărută. Autoarea este profesoară de antropologie la McGill University în Montreal:

    The Grid
    The Fraying Wires Between Americans and Our Energy Future

    • DanielS spune:

      Tranzitia de la energiile hidrocarburilor subterane la energiile regenerabile nu poate fi una lina. Sau daca aveti in vedere solutii ingineresti lente pentru tranzitie, ma rog, sigur ca ele existau dintotdeauna. Intr-o lume ideala, omenirea arfi constientizat timpuriu, in urma cu 30 sau 70 de ani despre problematica ecologica si solutiile de tranzitie la energiile regenerabile. Deci solutiile rationale, pur ingineresti, nu pot fi aplicate. Spiritul ingineresc, in sensul bun al cuvintelor, nu domina lumea, din pacate.

      Deci din punct de vedere politic, erorile grosolane sunt imposibil de evitat. Dar lovindu-se cu capul de pragul de sus, oamenii vor face pana la urma ceea ce trebuiau sa faca demult. Asa functioneaza societatea dintotdeauna. Facem ceea ce trebuie insa tarziu, dupa ce vom fi incercat toate tampeniile posibile.

    • Florix spune:

      Americanii initeaza si ei modernizarea sistemului (nu ramane USA la nivelul secolului 20). Au inceput ceva mai greoi, sunt convins insa ca USA (la potentialul pe care il are) in urmatorii 10-20 ani va avea printre cele mai moderne sisteme de transmisie din lume.

      “The fact is, the current grid is outdated and inadequate for the task of tapping America’s virtually unlimited clean energy resources. Seventy percent of high-voltage transmission lines and power transformers — the backbone system of electricity delivery — are over 25 years old. In fact, the majority of our grid was built more than 30 years ago — long before we fell in love with modern-day electronics and before electric cars became a viable solution for drivers.”

      “Our society is putting increasing demands on electric infrastructure that wasn’t designed for today needs — much less what we’re asking of it to support a cleaner energy future. Modern, robust and flexible infrastructure for delivering electricity generation over long distances is essential to the nation’s successful transition to a larger share of renewable energy.”

      http://energy.gov/eere/articles/reinventing-national-power-grid

      http://www.itc-holdings.com/a-modern-power-grid/importance-of-modernization

      http://www.cleanlineenergy.com/projects

      https://youtu.be/aPaNHawIdFA

      http://w3.usa.siemens.com/smartgrid/us/en/Pages/smart-grid.aspx

      • neamtu tiganu spune:

        Florix, esti neobosit, iti plac tare mult lozincile, “vom face totul”, “Modern, robust and flexible”…

        • DanielS spune:

          Vechimea si problemele retelelor electrice americane sunt cunoscute si prezentate demult. De zeci de ani se trag semnale de alarma in legatura cu sistemul si caderile sale. Este o alta realitate pe care cei ca tine incearca s-o inabuse, ca orice alta stire din realitate. Sunteti innebuniti daca apar informatii reale despre ceva, despre orice. Abia asteptati sa gasiti exagerari, erori, extremisme, ca sa vi se confirme ideologia de care ii acuzati pe altii, la nimereala, nu conteaza nimic pentru voi.

          Este atitudinea vicleana de tip rusesc, aceea de a pune la indoiala orice, in scopul de a divide si stapani. Realitatea, adavarul, virtutile omenesti, toate pot fi si trebuie manjite, in viziunea de tip rusesc. Este modul vostru de a va adapta competitiei. Pacalind competitia. O metoda de succes tot mai redus.

          • Harald spune:

            @DanielS – în înțelepciunea populară românească există o zicală, confirmată din plin de psihologia modernă: ”cine spune, ăla este”. Adică în subconștient, omul își dă seama de modul incorect în care se comportă, realizează inferioritatea în care se plasează singur, dar în loc să-și corijeze comportamentul se apucă să-i denigreze pe ceilalți, acuzându-i tocmai de defectele pe care le vede manifestându-se la propria-i persoană. Asta fiind o încercare ridicolă de a-i coborî și pe ceilalți la același nivel cu el, încercare cât se poate de inutilă, de altfel.

          • neamtu tiganu spune:

            Duomnu Daniel,

            tema de care se discuta aici e legata de formele de energie ale viitorului.

            Desigur, daca vrem sa aruncam fumigene putem sa returnam discutia si sa dezbatem sistemele de transmisie a energiei, sisteme care, evident, pot fi si trebuie sa fie robuste si flexibile, indiferent ce forme de energie se vor folosi in viitor. Sau, de ce nu, putem sa vorbim de efectele radiatiilor gama asupra craitelor, mai ales ca nici astea nu au legatura cu modul de a produce energie.

    • Dumitru B spune:

      @ Constantin Crânganu (23/08/2016 la 23:07)

      Mi-a atras antentia urmatorul paragraf si as dori niste clarificari din partea dvs.

      „………Altfel, în lipsa unor facilități de stocare, sarcina încărcată pe rețea va depăși limitele de siguranță, circuitele se vor debranșa automat pentru a se auto-salva, iar surplusul de energie neconsumat va fi dirijat din nod în nod energetic până când va fi găsit eventual un consumator. „

      Se pare ca sunt cateva noutati pentru mi-ar placea sa-mi imbunatatesc cunostintele in domeniu si as aprecia ajutorul dvs.

      Eu stiu cateva lucruri din studiile facute ca si din proiectele la care am participat.

      1.- Energia electrica produsa poate fi transmisa instantaneu cu viteza luminii (300 mii km/sec) dar nu poate fi stocata decat in baterii de acumulatoare cu costuri foarte mari….. asta fiind cel mai mare dezavantaj .

      Cel mai simplu (simplificat) sistem electric este format din: un generator, un consumator si intre acestea o linie de transmisie si un „switching gear” (intreruptor, contactor, circuit breaker etc.) care cupleaza sau decupleaza consumatorul.

      Daca generatorul este in pozitia de „ON”, adica atunci cand este primeste o alta forma de energia (mecanica, hidro, nucleara, termica, solara etc.) o transforma in energie electrica , chiar si atunci cand „switcher gear” este in pozitia „OFF”(se poate confirma prin masurarea tensiunea la borne). Oricine poate face un experiment masurand bateria de pe autonmobilul propriu (fara cheia de contact introdusa, adica fara nici un consumator conectat) si va citi 10- 15V; bateria este generator cand alimenteaza consumatori si este cosumator cand este in regime de incarcare.

      Sa revin. Atunci cand consumatorul este cuplat la generator via linia de transmise si „switch gear”, ambele in pozitia „ON”, DOAR atunci energie electrica este transmia si consumata/platita pe baza contorizarii; alfel generatorul va lucra in regim de mers in gol („idle”).

      As sugera o analogie cu automobilul: motorul= generator electric, „switch gear” = ambreiaj, cutia de viteze = linia de transmisie iar consumatorul = rotile automibilului care va transporta dintr-un loc in altul. Daca veti porni motorul si nu veti cupla curia de viteze prin itermediul ambreiajuui, l automobilul NU se va misca niciodata, chiar daca motorul va merge in gol pana consuma tot combustibilul din rezervor.

      Nu stiu ce vreti sa spuneti cu „sarcina încărcată pe rețea va depăși limitele de siguranță”.

      Energia electrica nu se stocheaza pe (in) retea (din cunostintele mele dar prin buna vointa dvs. le voi actualiza) ci numai in baterii de acumulatoare; cea acumulata in capacitatile electrice (condensatori) create intre conductorii liniilor aeriene de inalta tensiune si pamant este foarte periculoasa si se iau masuri tehnice de eliminare.

      2. Echipamentele de protectie sunt folosite pentru a izola un defect ( adica de a deconecta echipamntul electric in cauza, fie ca este vorba de suprasarcina, scurtcircuit sau supratensiune (de comutatie sau atmosferica).

      Aceste echipamnte de protectie protejeaza generatorul si linia de transmisie si deconecteaza orice consumator „defect”; deci prima prioritate este de a proteja echipamentele cele mai scumpe si vitale ale sistemului electric respectiv generatorul si linia de transmisie; totodata prin izolarea defectului se asigura alimentarea celorlalti consumatori ”sanatosi”. Cu alte cuvinte, daca in casa mea s-a produs un scurtcircuit, sunt deconectat numai eu iar ceilalti vecini au in continuare energie electrica in casa. In limbaj tehnic se numeste „protectie selectiva”.

      3. Nu inteleg formularea „surplusul de energie neconsumat va fi dirijat din nod în nod energetic până când va fi găsit eventual un consumator”.

      Poate elaborati / reformulati ceea ce vreti sa spuneti.

      Daca intr-o retea electrica exista sau nu exista asemenea surplus de energie (pentru consum), acest fapt se confirma DOAR atunci cand un nou consumator incearca sa fie cuplat:

      – este acceptat fiind incadrandu-se in parametrii de siguranta pentru toate elementele
      din sistem sau
      – este rejectat (fiind considerat suprasarcina).

      In practica sunt regelementari (cat si dispecerate / agentii la nivel statal) care prevad toti pasii de urmat atat pentru cuplarea / decuplarea atat a cosumatorilor cat si a generatoarelor.

      Cand acesti pasi nu sunt urmati sau cand unul (sau mai multe generatoare) se decupleaza si reteaua nu mai face fata transferului de consumatori in timp util (de ordinul secundelor), celelalte generatoare „simt o suprasarcina” si sunt decuplate datorita selectivitatii echipamentelor de protectie de la retea (rand pe rand in efect de cascada)…………..si avem un “outage” ca cel din anul 2003 care a cuprins o parte din USA (statele de la granita de Nord) si zone din sudul Canadei .

      Multumesc pentru amabilitatea unor clarificari.

      • Harald spune:

        @Dumitru B – se pare că e o chestiune de prioritizare administrativă a generatoarelor conectate, prioritizare impusă prin reglementări legale. Am întâlnit-o în Germania și probabil funcționează cam la fel și în State. Adică dispeceratul sistemului energetic este obligat să accepte conectarea generatoarelor din surse regenerabile, iar echilibrarea sistemului (tensiune și frecvență) devine mai dificilă. Atât pentru că generatoarele cu a căror conectare / deconectare se poate jongla rămân mai puține, cât și pentru că energia produsă de generatoarele ”verzi” e foarte variabilă, adică sunt necesare mult mai multe corecții decât atinnci când ele lipseau din sistem.

        • Dumitru B spune:

          @ Harald (26/08/2016 la 12:42)

          „se pare că……..” deci e o parere.

          Realitatea este alta: intr-o retea (trifazica) nationala de transport si distributie (uneori interconectata cu cele din tarile vecine pentru export de energie electrica), conectarea unui nou generator trifazice se face atunci cand exista o cererea de energie suplimentara iar conectarea electrica se face dupa “regula de punere in paralel a doua generatoare”.

          Daca cererea suplimentara la un moment dat este de 1 MWh nu se vor cupla (de exemplu) 10 de generatoare “verzi” ca sa acopere acest deficit in locul unuia de cel putin 1MW.

          Este evident ca este mult mai greu sa “manageriezi” 10 generatoare in loc de unul si intotdeuana prioritatea este fiabilitatea care evident mult mai redus in primul caz nu-i asa ?

          Tehnic / profesional vorbind, cuplarea unui nou generator trifazic („verde”, “alb”, “maro” sau cum va place sa-l numiti) la o retea trifazica se face daca sunt indeplinite simultan urmatoarele conditii:

          - aceeasi amplitudine (magnitudinea) tensiunii de faza / linie,
          - aceeasi secventa a fazelor,
          - aceesti frecventa.

          Cuplarea nu se face manual ci de un echipament electric / electronic destul de complex numit (de unii) „sincroscop”.

          Orice generator poate fi decuplat manual sau este decuplat automat cand nu mai este in” sincronism”.

          Daca va intereseaza domeniul acesta va recomand sa vizitati o biblioteca si sa consultati un curs de teoria masinii (electrice) sincrone (la nivel universitar – care se preda la faculatile electrice/energetice de la orice universitate din lume).

          Va veti imbunatati cunostintele si nu veti mai recurge la ideologie / politicianism in chestiuni pur profesionale / tehnice pe care nu le cunoasteti.

          Apropo, nu cred ca vreun dispecerat este obligat sa faca ce afirmati mai sus desi spuneti ca l-ati intalnit in Germania; .unde anume? Dupa cate stiu regulamentul dupa care se conduce dispeceratul energetic este la indemana numai celor “in charge”.

          • Harald spune:

            @Dumitru B – cunoștințele dvs. de specializate par să provină de pe vremea când dispecerizarea nu era ”ideologizată” (înainte de anul 2000, să zicem). Și chiar și așa, par să fie cunoșțtințe ”de manual”, despre parametrii tehnici pe care trebuie să-i îndeplinească un gernerator la un anumit moment dat pentru a fi conectat, nu despre decizia administrativă de a-l conecta sau nu la acel moment.

            Dar chiar și la vremea aceea, în lipsa generatoarele eoliene de care astăzi România dispune din plin, cum se decidea conectarea sau deconectarea unor generatoare, la nivel de dispecerat? Să presupunem că la un anumit moment dat trebuia conectat încă unul și la acel moment erau disponibile 3 sau 5 care îndeplineau parametrii tehnici. Ce criterii se foloseau pentru a-l alege pe acela unul?

            Astăzi, capacitățile de producție ale României sunt de vreo 4 ori mai mari decât consumul, deci e clar că la un anumit moment al zilei, cele mai multe dintre ele nu sunt conectate. Cum se decide care sunt conectate și care nu? Răspundeți-vă singur la întrebarea asta și veți descoperi cum se decide în Germania conectarea în sistem a unui grup de de turbine eoliene sau a unui grup de panouri solare. Sigur că grupul respectiv îndeplinește parametrii tehnici la acel moment, asta e de la sine înțeles.

          • Harald spune:

            @Dumitru B – nu m-a atras energetica niciodată, electronica mi s-a părut de departe mult mai interesantă. Dar o să vă spun un secret de familie: am crescut printre manuale de mașini electrice și de linii electrice, maică-mea proiecta LEA de 400kV, iar ele mai există și azi în teren. Însă prin liceu am descoperit ceea ce în primul moment mi s-a părut o blasfemie la adresa unui profesionist în domeniu: ea de fapt nu prea înțelegea ce face :P

            Părerea mea e că vă aflați într-o situație similară, probabil predați (sau ați predat) energetică pe la vreo facultate.

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        @Dumitru B

        În paragraful care v-a stârnit interesul am încercat să descriu cum se comportă un sistem electric (o rețea de transport și distribuție) supus unor supra-sarcini de putere, de exemplu prin branșarea intempestivă a unor generatori solari/eolieni.

        Sarcina pe orice rețea de putere trebuie să fie compensată prin balansul dintre alimentare și capacitatea sa de a transmite acea putere. Orice suprasarcină a unei linii de putere, ori subsarcina / suprasarcină a unui generator, pot provoca daune costisitoare și greu de reparat. De aceea, dispozitivul afectat este deconectat de la rețea în cazul în care este detectat un dezechilibru grav.

        Când curentul transmis printr-o linie de putere crește ca intensitate, se produce mai multă căldură. Acest lucru face ca conductorii metalici de pe liniile rețelei să se lungească și să facă „burtă” între doi stâlpi adiacenți. În cazul în care linia de curent se „burtește” prea mult, poate avea loc o atingere cu obiectele din apropiere, de exemplu copaci, determinând o creștere tranzitorie a curentului (este evenimentul care a avut loc în Ohio și a declanșat imensa pană de curent din 2003). În aceste situații, releele de protecție automată detectează creșterea de curent și acționează rapid pentru a deconecta linia afectată, după care sarcina anterioară, existentă pe linia deconectată, este transferată pe alte linii din rețea. Dacă însă celelalte linii nu au suficientă capacitate de rezervă pentru a transporta curentul suplimentar, siguranțele de suprasarcină ale acestor linii se vor declanșa automat, producând o pană de curent în cascadă.

        Operatorii de rețele sunt responsabili să asigurare balansul dintre alimentarea cu putere electrică și sarcinile aferente, astfel încât întreg sistemul să funcționeze în cadrul parametrilor de siguranță proiectați. Prin această supraveghere se urmărește ca nici o pană de curent să nu afecteze rețeaua.

        Dacă totuși apare o pană de curent, aceiași operatori trebuie să obțină mai multă energie de la generatoare locale sau din alte regiuni sau cer unor producători să reducă intenționat puterea lor sau chiar să „meargă în gol”, cum ați spus dvs. Ideea unor astfel de măsuri este asigurarea că o pană de curent, chiar foarte accentuată ca zonalitate, să nu pună la pământ întreg sistemul (toată rețeaua statală), acesta rămânând astfel balansat.

        • Dumitru B spune:

          @ Constantin Crânganu (26/08/2016 la 15:34)

          Inteleg ca ati vrut sa explicati ceva care dvs ati presupus ca se intampla adica “branșarea intempestivă a unor generatori solari/eolieni”.

          Am mari rezerve ca in USA (sau in vreunul din statele componente) sistemul energetic este “un sat fara caini” ( ca sa ma exprim plastic), in care se produc asemenea actiuni.

          Eu , bazat pe cunostintele si experienta mea am explicat mai sus (Dumitru B @27/08/2016 la 6:48). Daca aveti indoieli – n-am nici o problema, nu ma consider alfa si omega – puteti sa va consultati cu un coleg specialist in inginerie electrica de la colegiul la care tineti cursuri sau cu oricine care are studii superioare si practica in ingineria electrica / electroenergetica (curenti tari).

          “Subdimensionarea” retelelor poate fi cauzata si de schimbarile climatice (unii le contesta); in acele zile (din 2003) au fost calduri destul de mari care, desigur, au dus si la dilatarea conductorilor de la liniile de inalta tensiune (cupru cu inima de otel) combinata cu incalzirea prin efectul termic al curentilui electric datorita cererii suplimentare de energie pentru functionarea installatiilor de climatizare cat si intarzierea in izolarea, prin decuplare rapida, a defectelor.

          Tornadele pot pruduce prin eoliene mai multa energie dar in acelasi timp pot rupe si liniile de transport / distributie.

          Deci din combinarea unor cauze (altadata de neimaginat) se pot produce efecte imprevizibile si e bine de invatat din ele; in Ontario de exemplu, pentru cei care au echipmante de climatizat mai vechi (fara Energy Star) li se cere ca sa accepte voluntar montarea gratuita a unor echipamente de decuplare comndate de la distanta din dispeceratul energetic in caz de varf de sarcina sau in alte “emergency situation” care ar duce la prabusirea sitemului in totalitate (sau mare parte). Pare putin incomfortabil dar asta-i “raul cel mai mic”.

          In legatura cu energia eoliana am citit in presa o situatie de genul “sa moara si capra vecinului”. Pe o insula din nordul provinciei Ontario s-au montat – cu cativa ani in urma – mai multe instalatii eolinene pe proprietati private. Unele persoane din zona au reclamat diferte afectiuni medicale si ca atare s-a declanasat masuratori in teren….si s-a concluzionat ca acele efecte negative nu sunt reale. Cine erau reclamantii si marii protestatari impotriva eolienelor : cei pe a caror terenuri nu se montasera eoliene si nu primeau si ei o chirie lunara (cam $1000, desigur impizabili). Uneori, lumea e asa de mica.

          • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

            Uneori, diavolul se ascunde în detalii nebănuite și rețeua se poate prăbuși catastrofic fără nici un avertisment.

            Am menționat dezastrul nord-american numit pana de curent din 14 august 2003 și faptul că corporația FirstEnergy din Ohio nu a curățat la timp crengilor unor copaci deasupra căroa treceau liniile de curent. În realitate, cauza primară a blackout-ului a fost un bug în softul sistemului de alarmă din camera de control a corporației. A fost, dacă vreți, un Stuxnet al anului 2003.

            Lipsa semnalului de alarmă i-a lăsat pe operatori „pe întuneric”, inconștienți de faptul că trebuia să redistribuie o suprasarcină de 3.500 MW, apărută după ce liniile de curent au atins crengile copacilor necurățați. Practic, softul de control a declanșat o avalanșă în cascadă a sistemele de protecție și re-distribuție a suprasarcinilor, degenerând, în puține minute, într-o catastrofă greu de imaginat într-o țară ca SUA.

            Apreciez comentariile dvs. profesionale, lămurind unele aspecte mai subtile ale funcționării rețelelor de putere.

  20. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Pot gazele naturale să salveze vieți?
    Dovezi provenite din dezvoltarea unui sistem de livrare a combustibilului într-o țară în curs de dezvoltare

    The National Bureau of Economic Research a publicat recent un interesant articol al unor cercetători turci despre unele beneficii neașteptate ale folosirii gazelor naturale.

    Rezumatul articolului:

    În ultimele două decenii, în Turcia au avut loc înlocuiri masive ale cărbunilor folosiți pentru încălzirea locuințelor și gătit cu rețele de gaze naturale. Cercetarea publicată examinează impactul acestei schimbări de combustibil asupra mortalității în rândurile adulților și bătrânilor.

    Autorii au folosit date la nivel provincial colectate în perioada 2001-2014.

    Rezultatele cercetării arată că expansiunea serviciilor de gaze naturale a generat o reducere semnificativă a ratelor de deces, atât printre adulți, cât și printre persoanele în vârstă.

    Autorii estimează că o creștere de 1% a numărului abonamentelor la serviciile de gaze naturale a scăzut mortalitatea totală cu 1,4%, rata mortalității adulte cu 1,9% și rata mortalității vârstnicilor cu 1,2%. Rezultatele studiului sunt suportate de analize auxiliare suplimentare, care demonstrează că expansiunea rețelelor de gaze naturale a condus la îmbunătățirea semnificativă a calității aerului.

    În plus, cercetătorii arată că scăderea mortalității la adulți și bătrâni este în primul rând datorată reducerii deceselor cardio-respiratorii, care sunt exacerbate de poluarea aerului.

    Finalmente, analiza cercetătorilor turci nu evidențiază prezența unor diferențe importante bazate pe gen în relația gaze naturale – mortalitate
    ==========================
    Comentariile mele:

    Turcia importă 99% din gazul consumat, ca atare studiul nu poate fi considerat un lobby pentru fracturarea hidraulică a argilelor gazeifere.

    Termocentralele pe cărbuni, precum cele folosite în Germania lui Energiewende, ar trebui înlocuite cu altele, pe gaz.

    Can Natural Gas Save Lives? Evidence from the Deployment of a Fuel Delivery System in a Developing Country

    • Harald spune:

      Energiewende are toate caracterisicile unui program ideologic. Și România a fost industrializată în aceeași manieră în perioada lui Ceaușescu. Este greu să spui cuiva că nu e bine ce face atunci când acel cineva crede din tot sufletul că are un scop înălțător :)

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Vor putea „energiile curate” să ducă la îndeplinire prevederile Acordului de la Paris?

      Un răspuns sceptic a fost dat de Energy Information Administration (EIA), care a publicat luna aceasta un semnificativ raport:

      Levelized Cost and Levelized Avoided Cost of New Generation Resources in the Annual Energy Outlook 2016

      Printre multele date importante din raport, mi-au atras atenția cifrele care prezintă factorii de capacitate medii* ai diferitelor tipuri de energii care vor fi folosite în anul 2022:

      Gazul natural: 87%
      Cărbunii: 85%
      Energia eoliană: 40-45%
      Energia solară: 20-25%

      Deci, contrar „politicilor corecte” propovăduite de OECD, ONU și World Bank, chiar și în 2022 va trebui să ne bazăm 87% din timp pe termocentralele cu cărbuni și 85% din timp pe cele cu gaz.

      Din același raport mai rezultă niște informații care, mie, îmi dau de gândit: costurile diferitelor tipuri de energie, estimate la nivelul dolarului din 2015:

      Turbine pe gaze naturale: 65,5 $/MW
      ————————————————————-
      Centrale eoliene pe uscat: 78,5 $/MWh
      Centrale eoliene pe mare: 213,9 $/MWh
      Centrale solare fotovoltaice: 126,2 $/MWh
      Centrale termice solare: 364,3 $/MWh

      Adică, o termocentrală solară produce electricitate de peste CINCI ORI mai scumpă decât cea pe gaze și de PATRU ORI mai puțin fezabilă!!!

      Oare am voie să fiu sceptic, încă o dată, sau nu e „politically correct”?
      ________________
      *Factorul de capacitate este puterea medie generată împărțită la vîrful de putere. Să considerăm o turbină eoliană de 5 MW. Dacă ea produce putere cu o medie de 2 MW, datorită intermitenței vântului, factorul ei de capacitate este 40% (2:5=0,4, sau 40%)

      • neamtu tiganu spune:

        ar fi interesant de dat cifre si despre energia nucleara.

        Fanaticii ecologisti au insa alt mod de calcul, banuiesc ca datele reprezinta costurile fara taxe, daca insa consideram si taxele, sau invers facilitatile, obtinem alt tablou… si uite asa ne furam caciula, ajungem chiar la concluzia ca energiile curate ar fi nu numai concurentiale cu chiar mai ieftine!

        • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

          Energia nucleară factor de capacitate: 90%
          Energia nucleară cost: $108,3/MWh

          Când se primesc subvenții de la stat, totul se schimbă :P

          Energia eoliană cost: $53,5/MWh
          Energia fotovoltaică cost: $89,1/MWh
          Energia tremo-solară cost: $260,5/MWh

          În raportul citat, energia pe bază de gaz are $0,0 (zero) subvenții.

        • Nautilus spune:

          Fanaticii de toate speciile interpretează realitatea pornind de la maniile lor, din pricina asta ajung la nişte concluzii demne de Bălăceanca.

          Exemplu: poveştile generației care era adultă înainte de 1980, că (predecesorul socialist al lui) RADET dădea căldură de crăpau caloriferele şi trebuia deschis geamul. Aud povestea asta de la sute de oameni, de 30 de ani încoace.

          Concluzia lor era că nu s-a mai dat căldură fiindcă s-au plătit datoriile, şi deci tot capitaliştii putrezi sunt de vină :)

          Explicația a dat-o în 2014 un inginer bătrân, care lucrase la RADET până la pensie. CETurile şi punctele termice erau calculate pentru un anumit număr de blocuri. Dar, cu toate eforturile, blocurile nu se puteau ridica peste noapte, cioc-cioc-cioc, ca în jocurile pe calculator. Dura câtva timp până se ajungea la numărul planificat.

          Şi astfel, dacă fiecare punct termic alimenta 4 blocuri în loc de 10 pentru care era proiectat, era firesc să crape caloriferele. Dar când pe locul acela se ridică 12 blocuri, fiindcă s-au mai băgat în ultima clipă 2, sistemul e subdimensionat.

          Căldura nu a venit la normal în sistemul centralizat decât după 1998-1999, cu mari eforturi.

          De, ce să-i faci, datoriile erau de vină.

  21. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Cutremurul din Italia, 24 august 2016

    Cutremurul din 24 august, 2016, cu o magnitudine Mw=6,2, declanșat la sud-est de Norcia, este rezultatul activității unei falii de suprafață care a interesectat o altă falie, orientată NV-SE în Munții Apenini.

    Din punct de vedere geologic, Munții Apenini sunt, în prinicipal, o pană acreționară formată din cauza subducției. Întreaga regiune are o structură tectonică și geologică complexă, implicând două fenomene: subducția micro-plăcii Adria sub Eurasia și sub Apenini, plus o coliziune continentală între plăcile Eurasia și Nubia (Africa), care a contribuit la construirea lanțului montan Pirinei-Alpi-Carpați și deschiderea bazinului Mării Tiraniene.

    Evoluția tectonică a sistemului descris mai sus a generat mai multe stiluri de activități tectonice, acționând simultan într-o regiune largă, care înconjoară Italia și bazinul mediteranean.

    Cutremurul de azi noapte este un eveniment intra-placă (nu unul inter-plăci), o expresie a activităților tectonice extensionale pe direcția est-vest, care în prezent domină lanșul muntos al Apeninilor. Practic, cutremurul este un răspuns la deschiderea mai rapidă a bazinului tirenian compartiv cu compresiunea mai lentă dintre plăcile Eurasia și Africa.

    Zona centrală a Apeninilor a cunoscut, de-a lungul timpului, cîteva cutremure importante, deci cutremurul de azi noapte nu este ceva neașteptat, cum am citit pe diverse siteuri amatoricești.

    În septembrie 1997, un cutremur cu Mw=6,0, la 50 km n-NW de cel de azi noapte, a omorât 11 persoane, a rănit peste 100 și a distrus cca 80.000 case în zonele Marche și Umbria.

    Acest eveniment seismic din 1997 a fost o parte din seria de cutremure cunoscute sub numele de secvența seismică Marche-Umbria, care a inclus opt evenimente cu magnitudine mai mare de Mw=5,0 într-o perioadă de două luni (septembrie – noiembrie 1997), incluzând cutremurul care a distrus basilica Sf. Francis din Asisi.

    În aprilie 2009, un cutremur cu Mw=6,3, produs la o adâncime de 45 km la S-SE de cutremurul de azi noapte, în apropierea orașului L’Aquila, a omorât cel puțin 295 oameni, a rănit alți peste 1.000 și a distrus peste 55.000 locuințe.

    Dar cel mai mare eveniment seismic din zonă a avut loc pe 13 ianuarie 1915: un cutremur cu Mw= 6,7, lângă Avezzano. Acel cutremur a ucis cca 32.000 oameni.

    Pentru mai multe detalii și hărți seismice, recomand siteul oficial USGS:

    http://earthquake.usgs.gov/earthquakes/eventpage/us10006g7d#executive

    • Ștefan A. spune:

      Personal am simtit cutremurele italiene din 1997 ,2009 si actualul .
      Problema italiana :
      1- obiectiva : cutremure aproape de suprafata . Ca urmare energia eliberata ajunge cam in intregime la suprafata si pe o mare raza producand efecte devastante .
      2- subiectiva :
      In Italia nu exista o cultura a riscului . Italienii cheltuie miliarde sa faca un expozitie internationala , sa organizeze o olimpiada , dar enorm de putin in prevenirea efectelor cutremurelor (care sint frecvente) . Cum patrimoniul imobiliar e in proportie de 75 % constituit de case construite inainte de 1976 (cutremurul din Friuli si doar dupa care au aparut normele obligatorii anti cutremur in constructii ) e evident ca oricare cutremur peste 5 grade scara Richter face ravagii . Cu case multietaj din piatra si/sau caramida , pe traverse si stalpi de lemn e clar ca se rezista doar si exclusiv la cutremure de relativa mica intensitate ( max +/- 4,5 grade Richter ) . La 6 grade Richter (un mizilic in Japonia) in Italia mortii sint cu sutele si casele darimate- crapate – inclinate cu miile .

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        Să nu uităm că frumusețea Italiei este fragilă din cauza alcătuirii geologice și a construcțiilor vechi., fără norme seismice respectate.

        Italia este o țară care se zguduie. De la unificarea din 1861, au fost 35 cutremure majore și altele 86 mai mici. În urma cutremurului care a lovit Messina în Sicilia în 1908, au pierit peste 70.000 oameni. Aceeași insulă a mai fost lovită de un cutremur în 1968. Apoi, au fost cutremurele din Friuli (1976), Campania (1980), Abruzzo (2009) și Emilia (2012).

        Vechile clădiri sunt mărețe și pitorești – atracții turistice de prim ordin. Dar aceleași clădiri pot deveni periculoase în caz de cutremur. Ele sunt vulnerabile și pentru că legile de patrimoniu din Italia le protejează de la eventualele modernizări. În plus, mulți proprietari de clădiri vechi și vulnerabile sunt bătrâni, singuri și fără prea mulți bani pentru a investi în lucrări de modernizare și consolidare.

        Apare aici, după părerea mea, un fenomen pervers: orașele italiene doresc și reușesc să-și atragă cohortele de turiști din întreaga lume pentru că oferă vizitatorilor clădiri vechi sau foarte vechi, de un pitoresc aparte. Dar când lovește un cutremur, tocmai acele clădiri vechi, neconsolidate pentru a li se menține farmecul de epocă, se prăbușesc primele și își omoară locatarii.

        Să nu uităm, iarăși, că pitorescul Italiei nu este amenințat doar de cutremure. Inundații și alunecări de teren catastrofale sunt relativ frecvente din cauze pe care nu le discut aici.

        Îmi place Italia și doresc italienilor să găsească resursele și voința politică necesare pentru a menține farmecul și pitorescul țării.

        • Nautilus spune:

          Italia este o țară care se zguduie, dar efectele fiecărei zguduieli sunt foarte suspecte şi demne de Lumea a Treia.

          Spre exemplu, în România cutremurele cu Mw cca 6,0 fac puţine pagube şi aproape că nu sunt luate în seamă.

  22. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    OFF-TOPIC

    Pentru cititorii articolelor Există apă lichidă pe Marte! Ne pregătim de colonizare sau nu? și Marte sau Earth 2.0 ? Terra-formarea sau colonizarea Planetei Roșii

    Astronomii au anunțat azi, 24 august 2016, că au detectat o planetă în jurul stelei Proxima Centauri, cel mai apropiat vecin al sistemului nostru solar. Curios, planeta se găsește în zona Goldiloks a stelei, adică acolo ar putea să fie nici prea cald, nici prea rece, ca pe Pământ. Prezența zonei Goldilocks înseamnă că ar putea fi apă lichidă pe suprafața noii planete, ceea ce crește posibilitățile existenței vieții.

    Deși, după cum am detaliat în articolele citate, cercetătorii de la NASA, folosind misiunea Kepler, au descoperit o mulțime de planete asemănătoare Pământului în întreaga galaxie, această ultimă descoperire are o particularitate interesantă și atrăgătoare, în același timp: se găsește la o distanță cosmică extrem de mică, de doar 4,2 ani lumină sau 40,000 miliarde kilometri.

    Mai multe detalii, aici:

    NASA scientists call discovery of Earth-size planet orbiting nearest star ‘extremely exciting’

  23. Florix spune:

    O echipa de oamenii de stiinta au dezvoltat o metoda care poate dubla eficienta productiei de hidrogen obtinut prin electroliza.

    Researchers have boosted the efficiency of water electrolysis. They applied a layer of copper atoms in a conventional platinum electrode. Thus, reaction intermediates could desorb a bit more easily from the catalyst surface. The modified system generated twice the amount of hydrogen than a platinum electrode without a copper layer. The team from the Ruhr-Universität Bochum, Technical University in Munich and Universiteit Leiden published these results in the journal Nature Communications.

    Water electrolysis has not yet established itself as a method for the production of hydrogen. Too much energy is lost in the process. Researchers have now doubled the efficiency of the reaction.

    http://phys.org/news/2016-03-efficiency-electrolysis.html

    —–

    Inventia poate fi un contribuitor valoros la ridicarea eficientei de stocare a energiei solare si eoliene (power to gas)

    https://www.industry.siemens.com/topics/global/en/pem-electrolyzer/silyzer/pages/silyzer.aspx

    • Harald spune:

      @Florix – la asta e într-adevăr foarte bună energia solară sau eoliană, la electroliză. Procesul de electroliză se poate întrerupe fără probleme ori de câte ori energia lipsește din cauze naturale și se reia tot fără probleme atunci când energia reapare.

    • neamtu tiganu spune:

      Bravo Felix,
      in sfirsit ai gasit solutia, gata treaba e rezolvata, in Bochum :)

      esti un propagandist f. harnic, impinzesti discutiile cu linkuri absolut nesemnificative, tactica tipica celor care vor sa schimbe subiectul.

      Iti reamintesc, tema este fluctuenta producerii energiei pe baza eoliana sau solara, inconstanta care trebuie compensata prin alte sisteme. Aceasta problema influenteaza radical eficacitatea energiei curate.

      P.S Coincidenta face sa-mi fi cistigat Brötchen-ele, mai bine de 20 de ani, in cercetarea, in Ge, la unul din concernele din care dai tu cu obsesie linkuri, deci cam stiu ce se publica, cum se publica si de ce se publica diferite stiri.

      • Florix spune:

        @neamtu tiganu

        Solutia a fost gasita de un grup de cercetatori (nu de mine) iar proiectul lor de cercetare a fost finantat in parte de guvernul federal si in parte de compania Siemens. Inginerii informati din domeniu stiu din vara anului trecut despre inaugurarea parcului “Energie Park Mainz”. Este vorba despre cel mai mare proiect pilot de conversie a electricitatii din surse regenerabile in hidrogen.

        http://www.energiepark-mainz.de/en/read/article/green-light-for-green-hydrogen-at-energiepark-mainz/

        Iti mai postez incaodata si lincul de la Fraunhofer. Graficul ilustreaza negru pe alb (apasa butonul all sources pentru saptamana trecuta) cantitatea de electricitata livrata in reteaua germana (pe zile si ore). In baza prognozei vremii, operatorii centralelelor pe carbune (Steinkohle) si a centralelor pe gaz natural fac diagrama productiei – pe ore – cu o zi inainte. Ei stiu astazi cat carbune trebuie sa puna pe foc maine la ora 11:35 de exemplu… in asa fel incat sa acopere volatilitatea productiei din surse regenerabile. Mai au loc ajustari minore pe timpul zilei, uneori mai este decuplata cate o morisca de la retea si sa invarte in gol (paguba mare insa nu este), coordinarea productiei de electricitate si alimentarea sistemul functioneaza bine.

        https://www.energy-charts.de/power.htm

        • neamtu tiganu spune:

          de la un proiect pilot si pina la o transpunere in viata e o cale extrem de lunga, care nu de putine ori se-nfunda. Ti-as da exemplu incercarea lui Siemens de a juca un rol in energia solara, rezultatul a fost peste 1 miliard pagube si renuntare (a construit niste fabrici in Israel si mai apoi au venit chinezii cu pret de dumping). Culmea, UE a insistat ca chinezii sa-si scumpeasca panourile solare!

          Cu nu multi ani in urma exista un mare entuziasm pt. proiectul desertec https://de.wikipedia.org/wiki/Desertec na ca stiu si eu sa dau linkuri.

          Eu am fost entuziasmat de proiectul Atlantropa, proiect care rezolva in intregime problema energiei in Europa. https://de.wikipedia.org/wiki/Atlantropa

          • Florix spune:

            Companiile chinezesti au eliminat mai toate companiile germane de pe piata panourilor solare, Siemens a ramas totusi un jucator important pe piata energiilor regenerabile, in special pe segmentul eolienelor. Revenind la subiectul “Energie Park Mainz“, conform declaratiilor de presa date la inaugurarea proiectului, initiatorii si-au fixat ca tinta cresterea eficientei cu 30-40% (pana in anul 2020) ceea ce ar demonstra fezabilitatea procesului de conversie a electricitatii produse din surse regenerabile in hidrogen. Iata ca a trecut un an si cercetatorii vin cu inventii care dubleaza eficienta hidrolizei.

  24. timan spune:

    Un lucru bizar în domeniul energetic îl constituie stagnarea tehnologiilor de transport și distribuție a energiei electrice aproape la nivelul la care au fost inventate. Mici evoluții în materialul folosit dar principiul folosit este neschimbat. Stâlpi și fire conductoare. Ce noutăți ar putea să se întrevadă în acest domeniu. Ce tehnologii noi ar putea schimba configurația rețelelor electrice și aspectul lor …învechit și pierderile care le însoțesc? Nimic nu apare în spațiul public. Să fie chiar o fundătură tehnologică? O limită tehnică de nedepășit?

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Ați pus întrebări pertinente, pe linia prezentării pe care am făcut-o mai sus cărții doamnei Gretchen Bakke, The Grid The Fraying Wires Between Americans and Our Energy Future.

      Autoarea nu este inginer electric sau alt tip de expert în transportul și distribuția energiei electrice. Ca antropolog, domnia sa a pus întrebări de bun simț, pertinente, la fel ca dvs. Și din păcate, nu am găsit răspunsuri convenabile la acele întrebări.

      Vă mai spun ceva: În timpul documentării pentru scrierea articolului de față am citit, printre multe altele, și un cărțoi de 716 pagini, intitulat Future Energy Improved, Sustainable and Clean Options for Our Planet publicat de Elsevier cu doi ani în urmă. ei bine, acest volum impresionant, scris de experți în energie din întreagă lume, nu pomenește decât o dată conceptul de „grid”, și atunci într-un context periferic.

      După cum am comentat mai sus, indiferent de tipurile de energii ale viitorului, rețeaua de transport și distribuție rămâne, cum am învățat în armată, „un punct obligatoriu de trecere” -nici un obiectiv strategic, de mai lungă sau mai scurtă durată, nu poate fi îndeplinit în lipsa unei rețele robuste și flexibile, capabile să incorporeze variabile cantități de energie regenerabilă și să satisfacă oricare cerere fără ca consumatorul să simtă ceva neplăcut.

      • Florix spune:

        Central bankers eye public spending to plug $1 trillion investment gap

        (Reuters) – While markets wait for Janet Yellen’s latest message about the direction of monetary policy, the Federal Reserve chief and her colleagues already have one for politicians: the U.S. economy needs more public spending to shift into higher gear.

        In the past few weeks, Yellen and three of the Fed’s other four Washington-based governors have called in speeches and Congressional hearings for government infrastructure spending and other efforts to counter weak growth, sagging productivity improvements, and lagging business investment.

        The fifth member has supported the idea in the past.

        http://mobile.reuters.com/article/idUSKCN1100BJ

      • DanielS spune:

        Producerea locala, descentrentalizata, astea sunt caracteristicile de baza ale energiei regenerabile. La nivel rezidential si la nivel auto, acolo se vor impune cu adevarat tehnologiile regenerabile, fara subventii. O sa va ganditi la stocarea energiei, ce facem cu stocarea? Problema e ca si rezolvata. Este inevitabila combinatia stransa dintre stocarea rezidentiala si cea auto a energiei electrice. Stirile inovatiei abunda, chiar am dat link mai sus unei stiri recente.

        • neamtu tiganu spune:

          aflu cu deosebita bucurie ca problema stocarii energiei e ca si rezolvata, sunt de asemenea entuziasmat ca stirile inovatiei abunda.

          Voi dormi linistit asta seara.

          • DanielS spune:

            600 de kilometri, la atat a ajuns autonomia masinilor electrice. Limita e 700, hai sa spunem 800. Tot n-ai sa intelegi. Masini produse in serie, cu preturi rezonabile, sub 20 de mii de euro si tot confortul. Se apropie. Masacrul se apropie. Astea nu sunt glume. Dar sigur ca poti sa-ti bati joc pe gratis de macelul economic previzibil. Insa de oprit, nu mai are cine sa-l opreasca.

            Tot repetati, si tu si Harald, ca energia regenerabila e departe, inca prea scumpa, inca prea multe probleme, si asa mai departe. Pai cum sa nu fie probleme?! Daca n-ar fi, atunci macelul s-ar fi declansat deja. Ia zi, cu cat gresesc eu aproximarea, cu un an, cu doi, cu trei?! Cati ani? Nu te supara. Viitorul regenerabil este aici deja si penetreaza adanc realitatea, in fiecare luna si-n fiecare an. Si de fapt il vedeti si voi, inevitabil. Stiti si voi cam tot ceea ce stim si noi.

            • Harald spune:

              @DanielS – ”măcelul” va consta de fapt în altceva, în lipsa banilor pe care guvernele îi încasează azi din taxele aplicate asupra produselor petroliere. Bani care nu se cheltuie doar cu drumurile. În UK se pare că raportul e 4:1, adică doar un sfert din taxele încasate din carburanți se cheltuie pentru drumuri, restul se cheltuie ”pentru școli și spitale”, după cum ne asigură cu mâna pe inimă politicienii :P

            • Florix spune:

              @Harald,

              Putina economie

              Investitiile bat pasul pe loc, chiar daca bancile centrale isi forteaza pargiile la maxim. Economiile nu si-au revenit… si de fapt se apropie din nou de limite (cu toate consecintele negative de riguare).

              De data aceasta sunt necesare eforturi colective si coordonate global pentru punerea economiei globale pe calea redresarii solide. Strategiile stabilite la Paris (variantele 2°C, 4°C, etc) de fapt prevad investitii imense (mai multe trilioane de dolari pentru urmatorii 15-20 de ani) in decarbonizarea economiei, energii regenerabile, cresterea eficinetei energetice, modernizarea retelelor electrice, etc. Pe langa asa zisa reducere a incalzirii globale – investitiile – vor fi aduse la nivelul tendintelor sale istorice si totodata ofera baze suplimentare pentru o crestere durabila pe termen mediu si lung (creaza noi locuri de munca in cercetare, productie, montaj, infrastructura, mentenatnta, O&M, technologii de varf, etc). In plus, aceste investitii vor spori si cresterea securitatii energetice.

              http://www.bloomberg.com/company/clean-energy-investment/

              http://fs-unep-centre.org/publications/global-trends-renewable-energy-investment-2016

              http://about.bnef.com/blog/liebreich-mccrone-electric-vehicles-not-just-car/

            • Harald spune:

              @Florix – aceea nu e economie, e anti-economie. Dar tu nu știi să faci diferența între ele. Dacă ți-ar oferi cineva un salariu de 5.000 de euro pe lună, dar în fiecare lună te-ar costa 6.500 de euro ca să ajungi în fiecare zi la locul de muncă, te-ai duce?

              Exact asta se întâmplă cu regenerabilele la momentul de față și este exact ceea ce socialiștii știu cel mai bine să facă: să irosească banii altora. Germania e o țară socialistă cu totul, iar ție ți se pare că e foarte bine așa, însă în cele din urmă banii altora se termină, după cum a explicat cândva Margaret Thatcher :P

            • Harald spune:

              @Florix – perpetuum mobile nu există nici în economie, la fel cum nu există nici în fizică. Tu chiar crezi sincer că ”investițiile” pe care le face statul cu banii din taxe produc vreodată ceva?

            • DanielS spune:

              @ Harald

              Stocarea de energie nu produce energie. Iar sursele regenerabile, inainte de a fi rentabile, trebuiau sa produca in ciclul de viata mai multa energie decat consuma fabricatia si mentenanta acestora. Ori aceasta esenta fundamentala, care ne ingrijora pe toti in urma cu 10 ani, s-a petrecut deja de ani de zile. Iar randamentele si preturile scad vertiginos. Sursele regenerabile nu sunt perpetuum mobile. Energia solara e gratuita si asta nu-i vreo exagerare. Atata costa. Zero.

            • DanielS spune:

              @ Harald

              Stire calda, nou record in materie de eficienta a panourilor fotovoltaice, 24,1 %, randament fata de radiatia solara incidenta.

              http://inhabitat.com/sunpower-nabs-record-for-worlds-most-efficient-rooftop-solar-panel/

        • Harald spune:

          O să fie o premieră absolută în istoria economiei mondiale, dacă la nivel individual sau local se va obține productivitate și eficiență mai ridicată decât la scară mare :P

        • Harald spune:

          @DanielS – lumina și cădura pe care le primește Pământul de la Soare sunt într-adevăr gratuite. Dar energia electrică pe care o livrează un panou fotovoltaic nu e în niciun caz gratuită. Cine crede așa ceva e clar că nu înțelege economie și drept pedeapsă ar trebui să fie obligat să plătească energia livrată de acel panou la costul ei real :P

          • DanielS spune:

            Harald, intr-o disputa serioasa, nu inventam cuvinte si idei pe care sa le reprosam mai apoi adversarilor. Asemenea practici sunt necivilizate, echivalente cu ingroparea dezbaterii.Si ti-am mai spus asta, dar continui. O sa te evite lumea serioasa daca vei continua asemenea practici.

            Dar Harald, daca esti convins ca energia regenerabila nu va avea succesul preconizat decat subventionata, atunci inseamna ca energiile regenerabile sunt ca si condamnate, vor disparea. Pentru ca n-ar fi avantajos sa consumi mai multa energie clasica, ca sa produci mai putina energie regenerabila, in ciclul de viata al echipamentelor. Ar insemna ca ne furam caciula si ca am subventionat regenerabilele degeaba.

            Dar nu cred ca asta te macina pe tine, desi asta trambitezi mereu. Cred ca te macina evolutia preturilor echipamentelor nesubventionate. Cred ca te macina mai ales descentralizarea producerii si distributiei energiei. Adica tu, si altii ca tine, ati putea suporta mai usor schimbarile, daca energiile regenerabile ar ramane centralizate, asa cum este obligatoriu in cazul hidrocarburilor. Eu banuiesc ca asta va doare cel mai tare, descentralizarea iminenta. Tic-tac!

          • Harald spune:

            @DanielS – eu nu spun că energia din surse regenerabile nu va avea succes, eu spun că nu trebuie subvenționată din bani publici. Orice antreprenor crede în succesul energiei din surse regenerabile este liber să investească în acest domeniu, orice investitor privat este de asemnenea liber să investească în acest domeniu, dar nu e treaba politicienilor să ”investească” bani publici nicăieri. Banii publici sunt pentru altceva, pentru a construi obiective de interes comunitar care nu produc bani, de exemplu un drum sau un pod. Nu pentru a distorsiona piața energiei.

            În rest, unele cunoștințe economice minime sunt necesare pentru a evalua niște costuri, chiar și în cazul unei discuții informale cum e cea de față. A susține că energia livrată de un panou solar are costuri zero denotă o lipsă totală a acestor minime cunoștințe economice. Chiar și a primi gratis panoul tot nu înseamnă costuri zero, deși e clar că și asta ar fi doar o situație atipică, panourile nu pot fi oferite gratis pe scară largă.

    • Harald spune:

      @timan – se poate transmite energia prin fluxuri de microunde, fără stâlpi și conductoare. Ne instalăm fiecare o ”antenă” pe casă și de-acolo primim energia. Asta dacă am fost cetățeni cuminți. Dacă nu, nu. Dați-le o idee politicienilor și asta va deveni noul program ideologic :P

  25. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    OFF-TOPIC

    Noi teste confirmă descoperirea a peste 25 miliarde barili de țiței în Canada

    Provincia canadiană Newfoundland și Labrador este mai bogată cu 25,5 miliarde barili de țiței și peste 583 miliarde m^3 de gaze naturale, conform rezultatelor unor noi teste efectuate în regiunile de coastă ale provinciei.

    Este vorba de bazinul West Orphan, care va fi divizat în blocuri și va fi oferit de guvernul provincial pentru explorare și exploatare din partea unor companii private.

    Pentru detalii, http://www.worldoil.com/news/2016/8/24/west-orphan-basin-offshore-nl-holds-255-bbbl-of-oil-and-206-tcfg-study-finds

  26. Decebal spune:

    Tehnologii noi si eficiente de stocare a energiei electrice trebuie sa apara si vor aparea.
    In plus, o politica inteligenta (si unitara) de preturi pentru energia electrica, in functie de momentul zilei in care este consumata, ar putea determina multe fabrici sa produca noaptea, de exemplu, iar in cazul unui grad inalt de automatizare, robotii pot lucra bine la orice ora.
    Tehnologii noi de stocare si/sau conversie si valorificare a dioxidului de carbon pot si ele contribui la o planeta mai curata. De asemeni si tehnologii de utilizare a deseurilor radioactive.
    Transferarea (chiar si partiala a) producerii de energie catre utilizator (care isi poate gestiona energia conform nevoilor) este o alta cale ce poate fi urmata.
    Cred ca solutii exista si, de va fi ca energia nucleara sa “moara”, nu-s doar dezavantaje in asta…

    • Harald spune:

      @Decebal – orice soluție de stocare presupune pierderi, până și apa urcată înapoi în lacul de acumulare al hidrocentralei, tot se mai evaporă. Sistemul energetic actual, bazat pe echilibrarea parametrilor, nu pe stocare, e cât se poate de eficient economic: generatoarele au o putere instalată pe care se poate conta, prioritizarea lor în funcție de costurile de operare are și ea sens etc.

      Acum ni se prezintă cu mare entuziasm tot soiul de baterii nemaivăzute, deși pe vremea când ni se prezentau cu entuziasm turbine eoliene nemaivăzute și panouri solare nemaivăzute, nu s-a deranjat nimeni să le spună politicienilor că pentru ele va fi nevoie și de baterii nemaivăzute :P

      Bateriile vor adăuga niște costuri și vor avea ele însele niște pierderi. Pe care acum nu vrea să le calculeze nimeni, ni se prezintă bateriile de parcă ar avea randament 100%. Dar consumatorul va folosi (și va plăti) doar energia obținută de el în aval de baterie, astfel că valorile de vârf obținute de tubinele eoliene sau de panourile solare vor deveni nerelevante. Pe de-o parte, ăsta e un mod de a face lucrurile mult mai cinstite, dar pe de altă parte s-ar putea să vedem un șir de falimente răsunătoare

  27. timan spune:

    Tehnologiile energetice, cele de producere, consum și transport a energiei electrice vor depinde esențial, ca și acum, de evoluția științei aplicată la domeniul energiei.
    Azi știm că energie este capacitatea de a efectua lucru mecanic. Pe acestă viziune asupra naturi s-au dezvoltat tehnologiile de efectuare de lucru mecanic prin extrageare acestei capacități din duverse sisteme : combustibili fosili, nuclee atomic, raze solare, vânt, căderi de apîă, valuri etc. Suntem încă la nivelul științei empirice. Am văzut că există posibilitatea să aprinzi un bec dacă se utilizează o cădere de apă într-un anumit sistem și am făcut-o. Toate tehnologiile din domeniul energetic sunt provenite din observarea unor efecte naturale. Nicio teorie științifică nu ne spune ce înseamnă de fapt această capacitate de a produce lucru mecanic, ce înseamnă ceace numim energia unui sistem. Știm doar ce am observat și facem tehnologii pornind de la aceste observații. În domeniul exploatării acestei energii aflate în sistemele naturale multitudinea observațiilor permit unor minți pregătite să imagineze noi metode și surse de …producere de lucru mecanic. Și de aic multitudinea de tehnologii existente, inclusiv pe același tip de sistem capabil să facă lucru mecanic. În domeniul transportului acestei capacități de a face lucru mecanic nu existo observații, în afară de ceea ce numim conductivitatea unor materiale și pe aceste observații toată cercetarea se limitează la mărirea acestei conductivități. De ce nu sunt multe observații în domeniul transportului capacității de a face lucru mecanic? Pentru că natura nu le oferă, altă explicație nu există, altfel ar fi fost observate ori intuite de vreo minte pregătită. Concluzia? Natura nu practică, în economia ei, capacitatea de a face lucru mecanic dintr-un loc în altul. Altfel spus …energia nu se transportă în spațiu. Ea există peste tot la fel. Localizarea ei în sistemele pe care le observă omul este relatvă la tipul nostru de percepție, și este doar un proces tranzitoriu în transformările continue pe care le suportă natura. Deci, în intimitatea ei această capacitate anaturii de a efectua lucru mecanic este aceeași în ce punct din spațiu. Noi ce facem, de fapt? Exploatăm semnele vizibile ale existenței acestei capacități: combustibilii fosili, căderile de apă, nucleele atomice, lumina solară, vântul etc. Acestea sunt cla localizate în spațiu și de aici nevoia de transport. Dar capacitatea mai profundă de a efectua lucru mecanic al naturii nu am înțeles-o încă. Înțelegere va duce la noi tehnologii și la producele acolo unde este nevoie.
    Știm că la profunzimea Planck a lumii toate noțiumile fizicii actual dispar și că acolo este de fapt sursa lumii, făcute și nefăcute, actuale și viitoare. Știm că acolo se fac și se desfac instantaneu mii de lumi posibile, și că dintr-o astfel de facere a rezultat lumea noastră care, din fericire, se va desface im umlte miliardea de ani pământeni. Dar am aflat că facerea și desfacrea instantanee de particule la acel nivel are și scăpări, care se pot folosi prin tehnoligii adecvate să le folosin, producând lunru mecanic. Știm că așa se produce câmpul electric în generatoarele electrice, exploatând și amplificînd particulele rupte din fluctuațiile vidului cuantic și apoi transportându-le acolo unde se întorc în vidul cuantic, la consumator. Când vom înțelege complet acest mecanism prin care vidul cuantic ne transferă o parte din energia lui, vom găsi noi tehnologii de producere de lucru mecanic. În orice loc de pe pământ și probabil fără …ceeace numim acum sursă de energie primară.Pentru că ce sunt în ultimă instanță aceste surse? Sunt de fapt zone din spațiu în care fluctuațiile vidului cuantic sunt mai accentuate, fluctuații pe care noi le extragem, cu un anumit tip de tehnologie și le transmitem la consumator sub formă de lucru mecanic potențial. De asta este greoaie stocarea acestei capacități. Natura vrea înapoi ce i s-a luat. Asta face și cu lumea rezultată din big-bang, care se transformă permanent. Va dispărea și tendința evidentă a specialistului într-un domeniu energetic…de a-și apăra locul de muncă întu-o anumită exploatare a resurselor de un anumit tip.

  28. Harald spune:

    @timan – la problema capacității de a efectua lucru mecanic ar fi necesare unele precizări. Epoca industrială a avut nevoie de lucru mecanic și pe vremea când nu exista energie electrică decât în fulgere și trăsnete. Morile de vânt sau morile de apă generau și în urmă cu 3-4 secole lucru mecanic fără ca electricitatea să fie implicată în vreun fel, iar locomotivele cu abur și tractoarele cu abur, la fel. Oamenii au stăpânit obținerea de lucru mecanic mult înainte de a începe să folosească energie electrică, de asta tehnologiile energetice din prezent sunt ”biased” spre obținerea de energie electrică din lucru mecanic.

    Însă în vremurile moderne, panourile fotovoltaice și elementele Peltier (sau poate ar fi mai corect să ne referim la efectul Seebeck) generează tensiune electrică fără a fi implicate elemente în mișcare, deci fără a implica lucru mecanic. Numai că aceste tehnologii sunt deocamdată prea noi. Când vor fi vechi de secole, cum e cea a obținerii de lucru mecanic, își vor fi pus și ele amprenta asupra modului cum le vor folosi oameniii.

    Energia se transportă bine-merci și în spațiu sub formă de radiație electromagnetică (unde radio). Începând cu căldura soarelui, care n-ar putea ajunge la noi în lipsa radiației electromagnetice și terminând cu galaxii aflate la miliarde de ani-lumină, pe care nu le-am putea observa dacă (radio)telescoapele nu ar capta radiația electromagnetică emisă de ele, indiferent dacă această radiație e în spectrul vizibil sau nu.

    Pentru cine vrea să experimenteze, la ”umbra” pilonului unei stații radio de mare putere (de ordinul a 1.000 kW) cum sunt cele pe unde medii de la Tâncăbești sau de la Uricani se pot aprinde tuburi de neon prin simpla captare a radiației electromagnetice disponibile din plin.

    Peste câteva secole, când oamenii vor stăpâni tehnologia necesară, energia ar putea fi primită din spațiu sub formă de fascicule de microunde, de la generatoare sau sisteme de captare amplasate pe o orbită geosincronă. Însă deocamdată tehnologia spațială este de dată mult prea recentă, are doar câteva zeci de ani și nu se poate compara cu secolele de stăpânire a obținerii de lucru mecanic prin folosirea de mori de vânt sau de apă.

    • Nautilus spune:

      Motto: Ceaușescu avea un laser.

      La umbra pilonului unei stații radio de mare putere de ordinul a 1.000 kW se pot aprinde tuburi de neon prin simpla captare a radiației electromagnetice disponibile din plin. Dar vârsta tânără la care se pensionează operatorii de radar e un semnal că nu trebuie ca de la centrala electrică să ți se dirijeze un fascicul de microunde spre casă pentru a aprinde becurile cu neon. Cablul e o soluție mai primitivă, dar mai sigură pentru formele de viață cu 2 și 4 picioare din jur.

      La un moment dat prin anii 1990 circula o poveste. A apărut în Adevărul. Cu un inginer care în anii 1980 și-ar fi construit o antenă cu care capta radiația electromagnetică din jur, care provenea de la niște stații radio și radar, și și-a alimentat becul (cu filament) din curte. Astfel încât, având singurul bec aprins în timpul întreruperilor de curent ale lui Ceașcă, a fost turnat de vecini, luat de Miliție, bătut și instalația confiscată. Ceva mai târziu, povestea a apărut și în alte publicații, dar de data asta inginerul mai descoperise și o metodă de a colecta deșeurile petroliere și uleiul ars și a le face combustibil pentru Trabant. Dacă nu ar fi venit mandatul lui Născase și transformările care au avut loc atunci, probabil că povestea s-ar fi umflat până când omul nostru ar fi construit aeroplan ca al lui Vlaicu și ar fi zburat cu el din curte la serviciu :)

      O instalație electrică funcționând cu radiația electromagnetică din jur ar fi însemnat că omul nostru avea casa atât de aproape de sursa radiației încât l-ar fi doborât cancerul înainte ca primul milițian să ajungă la ușa lui.

      PS există un tip care a luat o moto-parapantă, a lăsat deoparte motorul cu benzină, a pus în loc unul electric mult mai mic și mai ușor, l-a alimentat dintr-un set de supercondensatori (de 7-8 ori mai ușori ca o baterie plumb-acid) și unul de baterii Li-polymer foarte ușoare, și a zburat până la serviciu ca să arate că se poate.

      • Harald spune:

        @Nautilus – și super-condensatorii respectivi se încărcau singuri, right?
        Acum există perpetuum mobile și cu condensatori, pe ăsta nu-l știam :P

        Ideea cu tuburile de neon era că oricine se poate convinge despre faptul că energia se transmite și fără cabluri. Și din cauza rețelelor electrice au murit o mulțime de oameni electrocutați (accidental sau ”legal”, pe scaunul electric) dar asta nu înseamnă că asta e utilizarea lor de bază.

        Așa cum există tehnologii laser, bazate pe lumină coerentă, există și tehnologii de microunde destinate să producă unde electromagnetice coerente, fără împrăștierea pe care produc emitățoarele pe unde medii.

  29. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Raportul Camerei de Comerț a Statelor Unite estimează pierderile pe care le-ar provoca politica „Keep-It-In-The-Ground” (KIITG)

    Am mai scris despre noua inițiativă pe care fracktiviștii și alți ecologiști, (mulți defilând sub stindardul organizații „Noua Revoluție” a Sen. Bernie Sanders), încearcă să oprească/frâneze activitățile curente de explorare și exploatare a resursele energetice neconvenționale din SUA.

    Recent, Camera de Comerț a Statelor Unite ale Americii, prin Institute for 21st Century Energy, a publicat un raport care conține sumbre predicții despre impactul economic și social al noii inițiative fracktiviste, prin care se cere guvernului să stopeze extracția petrolului, gazelor naturale și cărbunilor de pe terenurile și zonele marine federale.

    Adoptarea inițiativei va duce la pierderi de $11,3 miliarde /an din redevențe, desființarea a 380.000 joburi și pierderi de $70 miliarde/an din PIB.

    Conform raportului, 25% din producția SUA de petrol, gaze și cărbuni va fi terminată dacă se adoptă politicile KIITG, propuse de un număr de organizații ecologiste.

    „Cetățenii americani cu drept de vot au dreptul să înțeleagă impacturile din lumea reală pe care propunerile candidaților și aliații lor le pot avea”, a declarat Karen A. Herbert, președinta Institutului pentru Energia secolului 21 cu ocazia publicării raportului pe 24 august.

    Dna Herbert a adăugat:

    „Într-un efort de a se face plăcuți mișcării „păstrați-le în pământ”, un număr de politicieni importanți au propus terminarea producție de energie de pe terenurile federale, onshore și offshore. Propunerile lor vor avea un efect direct și dăunător asupra economiei americane și, în particular, vor decima câteva state care se bazează din greu pe veniturile din producția de pe terenurile federale. Date fiind implicațiile, propunerile acestea politice nu trebuie tratate cu ușurință”.

    Anumite state și regiuni vor fi afectate în mod disproporționat de o încetare a dezvoltării energetice de pe terenurile federale. De exemplu, Wyoming va pierde $900 milioane/an venituri din redevențe, ceea ce reprezintă 20% din cheltuielile bugetare anuale ale statului.

    New Mexico ar putea pierde $500 milioane, adică 8% din veniturile Fondului General al statului. Colorado ar pierde 50.000 joburi, în timp ce statele din Golf – Texas, Louisiana, Mississippi și Alabama – ar putea pierde 11.000 joburi.

    Din 2010, cota-parte din producția de energie de pe terenurile federale a scăzut continuu din cauza piedicilor legislative puse de administrația Obama. Cu toate acestea, producția de energie de pe terenurile federale încă reprezintă un sfert din totalul național al producției de energie. Dacă această producție va înceta, statele din Golf vor suferi cel mai mult, și rezultatul ar fi mutarea producție în alte țări, ceea ce ar afecta prețurile și ar vulnerabiliza securitatea noastră naționala, a mai adăugat dna. Herbert.

    Raportul integral, cuprinzând și două scenarii economice, poate fi citit aici:

    http://www.energyxxi.org/sites/default/themes/bricktheme/pdfs/BFL_For_web_822.pdf

    • Florix spune:

      Nu cred ca initiativa “use it or lose it” vine din partea ecologistilor, deoarece ii loveste si pe ei.

      http://about.bnef.com/bnef-news/obama-rule-could-take-wind-out-of-renewable-power-on-public-land/

      Mai repede cred ca initiativa “Foloseste sau Pierde” urmareste prevenirea asa ziselor achizitii strategice de terenuri si resurse. In domeniul mineritului si al extractiei de petrol si gaze blocarea terenurilor (assets) este la moda. In primii doi ani fac planificarea, in al treilea an o prospectiune seismica 2D, in anul urmator un 3D, in anul 5 urmeaza interpretari si evaluari, in anul 6 un foraj, samd). Foarte multe terenuri si resurse sunt astfel blocate in portofoliul companiilor mari (doar in scopul producerii de “good news” pe ticker). Asstes, investittii strategice, rezerve, etc – arata bine la actionari si la investitori.

    • Nautilus spune:

      Motto: The land is good, the land is fine / Gold we have, diamonds we mine – Wiyaala, “Africa”

      Cândva, într-una din poveștile lui Poul Anderson, un personaj întreabă: dom’le, de ce ați pornit un război cu Uniunea de Nord-Vest, sub motivul că ei folosesc cărbune și petrol? Chiar dacă poluează, sunt prea departe de voi ca să vă afecteze.

      Și celălalt îi răspunde: fiindcă, după războiul nuclear din trecut, planeta nu mai are resurse să susțină industria. Pe măsură ce se extind, după o fabrică vine și a doua, se produce mai mult, se consumă mai mult și tot așa, trebuie să înțelegem și să ne limităm.

      De acum 50 de ani se spunea că petrolul se va termina în 20 de ani. În prezent, se spune opusul: că industria se scaldă în energie și există mai mult petrol, mai multe instalații hidroelectrice, eoliene sau pe gaz decât a visat cineva vreodată în trecut.

      Și atunci, dacă resursele ”ies din sol”, asta nu înseamnă decât că se vor consuma mai repede, nu că vor ține mai mult :)

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        De acum 50 de ani se spunea că petrolul se va termina în 20 de ani

        De cele mai multe ori, cursul meu inaugural de ”Geologia petrolului” începe cu un brainstroming:

        Porniți de la celebra curba a lui Hubbert. Căutați explicații pentru eșecul predicției lui Hubbert

        Nici nu vă imaginați ce motivați și inspirați devin studenții mei!

        În loc de felicitări, le spun doar atât:

        Cine pariază pe America, nu pierde niciodată!

        • Nick spune:

          Daca asi fi unul dintre studentii dumneavoastra v-as raspunde urmatoarele:

          Pana in 2004 curba lui Hubbert urmeaza destul de fidel graficul productiei de petrol americane si o urmeaza chiar si astazi pentru petrolul conventional.
          EROI pentru petrolul conventional este in scadere pe masura ce zacamintele mari au ajuns la maturitate iar descoperirile semnificative nu s-au mai intamplat de vreo 20 de ani (Ghawar?)
          Consumul de energie al SUA este in general pe o panta crescatoare iar ponderea este majoritar constituita de combustibili fosili. Asadar

          1) Avem o curba a EROI care este in scadere deci cresterea consumului implica si cresterea unitatilor alocate productiei (low hanging fruit?)
          2) Avem o curba a consumului crescatoare si care nu da semne ca se desprinde de combustibilii fosili

          In concluzie

          Exista o limita pana la care consumul in crestere poate fi acoperit de o resursa a carei eficienta este in scadere….iar pe fundal asta inseamna scaderea duratei de timp pentru care jocul mai poate continua. Energiile verzi vor ramane acolo unde sunt (2-3%) din consum pentru ca nu au densitatea de energie mare si nu pot substitui petrolul in echivalent energetic si ca materie prima. Ce ne asteapta? Mad Max daca nu va aparea o resursa alternativa care sa substituie mixul actual de energie….dumneavoastra sustineti ca este petrolul neconventional, eu sustin ca este energia nucleara cu reactori de gen IV…..
          Petrolul neconventional nu este nicidecum ieftin si exista destule voci care sustin ca de fapt ar fi o gigantica schema Ponzi care va exploda prin criza financiara si faliment.
          Un petrodolar are valoare numai cand musteste de petrol ieftin…daca petrolul din spatele lui nu va mai este ieftin el va putea achizitiona mai putine unitati de energie…iar asta va insemna mai putini bani pentru investitii in explorare (un CAPEX redus pentru producatori).
          Intamplator lucrez in industria petrolului si pot sa va zic ca majoritatea marilor firme din oil&gas incheie anul in pierdere….in Aberdeen somajul este ingrijorator, iar mari proiecte de investitii sunt amanate pe termen nedefinit. Sper alaturi de dumneavoastra sa aveti dreptate…nu ma incanta perspectivele malthusiene si apocaliptice….dar ma tem ca nu cumva sa faceti parte din corul optimistilor care canta “Kumbayaaa” in timp ce haosul si saracia generalizata se apropie cu pasi repezi.
          Un inginer ex nuclear, acual oil&gas si viitor agricultor

          • Harald spune:

            @Nick – dacă e o schemă Ponzi, în cele din urmă piața va rezolva lucrurile de la sine. Ar fi totuși interesant să explicați mecanismul alimentării cu bani a acestei scheme Ponzi.

            Iar dacă niște companii erau profitabile la 120-130 de dolari barilul, dar încheie anul financiar în pierdere la 30-40 de dolari barilul,. tot piața va rezolva și asta. În niciun caz subvențiile pentru regenerabile nu vor restaura profitabilitatea exploatărilor petroliere din Marea Nordului.

  30. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    @Florix

    Mai repede cred ca initiativa “Foloseste sau Pierde” urmareste prevenirea asa ziselor achizitii strategice de terenuri si resurse. In domeniul mineritului si al extractiei de petrol si gaze blocarea terenurilor (assets) este la moda.

    Nu cred că ați citit atent comentariul meu. Nimeni nu urmărește achiziționarea de terenuri și resurse, pentru simplul motiv că este vorba de terenuri federale. Adică, cum se spunea pe vremuri la noi, sunt bunuri ale întregului popor. :P

    Guvernul federal permite DOAR uzufructul terenului și resurselor acestuia pe o perioadă limitată de timp. În schimb, guvernul federal primește o sumă de bani, determinată prin contract, cu care își balansează bugetul de cheltuieli. În final, terenul trebuie reîntors în starea în care a fost găsit.

    Vă dau un exemplu personal, ca să înțelegeți mai bine despre ce este vorba:

    Pe când lucram la University of Oklahoma, trebuia să organizez aplicații de teren cu studenții pentru a cerceta la fața locului istoria geologică și tectonică a cratonului pe care este acum sculptată Oklahoma. Locul cel mai important de studiu și colectare de probe era în jurul Muntelui Scott, parte a Munților Wichita, din sud-vestul Oklahomei. Din nefericire, locul respectiv era parte a celui mai mare poligon de artilerie din America de Nord. Garnizoana care servea poligonul era la Fort Sill, acolo unde se găsește singurul tun atomic american, care era capabil să bombardeze direct Uniunea Sovietică. Un alt loc memorabil al garnizoanei Fort Sill este celula în care a murit o celebră căpetenie apașă, Geronimo. Mormântul lui Geronimo este tot pe terenul garnizoanei Sill.

    Universitatea Oklahoma cerea permisiunea de a călca (tresspassing) pe terenul federal al garnizoanei într-o anumită zi, între anumite ore. Permisiunea era absolut necesară pentru că tirurile de artilerie se opreau pe perioada când studenții și profesorii cartau aflorimente și colectau probe de roci.

    După întoarcerea la Norman, Președintele Universității trimitea o scrisoare oficială Ministerului Apărării în care mulțumea pentru permisiunea dată și asigura guvernul federal că pregătirea geologică a studenților s-a îmbunătățit semnificativ prin deplasarea pe terenul federal din jurul lui Fort Sill.

    Dacă doriți să vedeți și alte cazuri concrete, în care terenurile federale sunt teatre de confruntări între ecologiști și autorități (similar cazului de la Pungești, Vaslui) puteți accesa aceste link-uri:

    North Dakota Oil Pipeline Battle: Who’s Fighting and Why

    Occupying the Prairie: Tensions Rise as Tribes Move to Block a Pipeline

  31. timan spune:

    @Herald, este vorba despre transportul energiei strict localizată pe o anumită direcție. Nu despre radiația unui corp sau altul. Acest mod de producere și transport de energie este o posibilitate de exploatat. În loc de bec să avem câte un soare artificial în…curte, dar acum este de neimaginat. Poate dacă energia electrică se va produce la frecvențe adecvate este posibil să se transmită și sub formă de microunde, dar asta presupune receptori adecvați, nu cei pe care îi folosim azi.
    În ultimă instanță energia este tot capacitatea de a efectua lucru mecanic. Morile de apă folosesc tot capacitatea energiei solare de a efectua lucru mecanic. Prin evaporare apa ajunge în râu, care o conduce spre moară și, prin cădere, piatra morii se pune în mișcare producând lucru mecanic. Evaporarea folosește energia Soarelui. Cum o face, în intimitatea procesului, știința e foarte laconică. Prin încălzire. Ce este încălzirea? Modificarea temperaturii? Ce e temperatura? Un parametru care arată starea de agitație a moleculelor. Cine dă această agitație? Energia solară. Ți se pare o explicație suficientă sau auto suficientă? Care este mecanismul prin care fotonii veniți de la Soare produc această agitație sporită? Doar o nouă știință ne va explica, iar o posibilitate de a se înfiripa este de a se regândi contextul lumii noastre, introducând și fondul pe care ea ființează, cel al vidului cuantic, pe care, și prin care, se produc toate modificările energetice ale lumii noastre. Inclusiv procesele de transformare energetică realizat prin diversele tehnologii, devenite sisteme funcționale, pe care le folosim zi de zi. Așa cum corpurile modifică structura spațiului, producând gravitație, orice modificare suferită de aceste corpuri produce deformarea energiei vidului cuantic. În sensul că se cedează către lumea noastră într-un loc (cel al producerii și se ia înapoi în alt loc, cel al consumului). Tehnologiile inventate de om fac aceste schimburi cu energia vidului cuantic.

  32. timan spune:

    „Igne Natura Renovatur Integra” ( “Prin foc, natura este reînnoită în întregime.”) ne-a rămas de la romani. Iar Fulcanelli a lăsat multe semne de întrebare privind reacțiile chimice pe care le formulează știința actuală. El nu cunoștea noile tendințe din fizica actuală, dar a intuit corect lipsa unui …adaos consistent în explicarea reacțiilor chimice care-l intrigau,…vidul cuantic, ale cărui fluctuații sunt un foc perpetuu…care schimbă permanent lumea. Omul pune mereu…noi tehnologii pe acest foc reînnoitor a lumii.

  33. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Cererea mondială de petrol crește continuu – fără să țină seama de prețuri

    Populația planetei consumă astăzi ~95 milioane barili petrol pe zi, în creștere de la 86 milioane barili/zi în 2008. Adică o creștere de 11%, care a avut loc chiar în cele mai grele timpuri de la criza din anii 1930.

    De ce? Simplu, pentru că petrolul este combustibilul planetar primar, pentru că petrolul este cel care alimentează forțele globalizării, pentru că 85% din populația globului trăiește în țările în curs de dezvoltare, care își așteaptă (nervoase) rândul la un consum de petrol ca al țărilor din vest. Încercați să vă imaginați viitorul: în fiecare zi, de exemplu, un american tipic consumă de 25 ori mai mult petrol decât in indian tipic, iar India are de patru ori mai mulți oameni decât SUA!!!

    Peste 90 milioane de automobile sunt vândute anual în lumea întreagă și, într-o majoritate covârșitoare, acestea folosesc petrol drept combustibil.

    Mai sunt și alți factori care susțin ideea creșterii consumului de petrol. De exemplu, anul trecut, China și-a umplut rezervele strategice de petrol, profitând de prăbușirea prețurilor. Energy Information Administration (EIA) estimează că China planifică să construiască noi spații pentru rezervele sale strategice de petrol, spații în care vor fi depozitate 500 milioane barili. Nu trebuie să ne mirăm: Chinezii cumpără anual aproape 25 milioane automobile pe bază de petrol.

    Cel de-al 3-lea consumator mondial, India, continuă să-și amplifice apetitul pentru petrol: vânzările de benzină au crescut cu 15% doar în prima jumătate a acestui an. Pe măsură ce veniturile personale se măresc, tot mai multe mașini familiale vor înlocui motociclete și scuterele care domină acum străzile din India.

    Dar cel mai semnificativ aspect al dinamicii viitoare a consumului de petrol este unul demografic: India are 380 milioane copii sub 15 ani. Adică, mai mulți consumatori potențiali decât Australia, Canada și SUA la un loc. Tineretul sunt arma secretă a Indiei.

    Chiar și țările dezvoltare, a căror piețe sunt saturate, nu se confruntă cu un declin al cererii de petrol, indiferent ce spun unii sau alții. Cererea de petrol în Statele Unite nu va scădea sub 19,3 milioane barili/zi, conform modelelor de prognoză. Chiar și în Europa cea „ecologistă” va avea loc o creștere a cererii, conform EIA.

    Explicația acestei situații vine din faptul, adesea ignorat, că petrolul (încă) nu are un înlocuitor direct. Indiferent de atenția acordată sau de subvențiile primite, vehiculele non-petrol nu reprezintă nici măcar 1% din mașinile vândute.

    Se înțelege, sper, de ce cererea de petrol este practic ne-elastică în raport cu prețurile. Dacă prețurile petrolului cresc sau scad, cererea va continua să crească în mod continuu. Aceasta și pentru că cererea de petrol este mult mai legată de constantele generale ale creșterii economice și a venitului personal decât de prețul său.

    Este vorba de o explicație cât de poate de directă pentru creșterea cererii de petrol: Există vreo națiune pe fața Pământului care nu se străduiește să-și dezvolte economia și să-și crească veniturile pe cap de locuitor?

    Și cu 20.000 copii care mor zilnic din cauza sărăciei produse de lipsa energiei, țările bogate au obligația morală să încurajeze creșterea economică masivă a celor săraci. Națiunile cu venituri mai mari se bucură de un standard de viață mai ridicat și trăiesc mai sănătoase și mai mulți ani. Doar țările care nu consumă mult petrol suferă și rămân izolate de restul lumii.

    Astfel, politicile și acțiunile ecologiștilor, care hărțuiesc industria de petrol americană sub diverse stindarde (Keep-It-In-The-Ground, No more fracking etc) aparent salvatoare pentru poporul american, sunt o pură nebunie deoarece, finalmente, lovesc în american, făcând un produs indispensabil mai dificil și mai scump de adus pe piață. În special, pentru că petrolul este o marfă globală vândută pe o piață internațională, unde „evenimentele de aici afectează prețurile de acolo”, creșterea cererii de petrol la nivel mondial ne obligă să producem și să sprijinim industria națională de petrol cât se poate de mult.

    Dacă nu o vom face, dacă vom lăsa canalul de producție și alimentare la dispoziția Rusiei și OPEC-ului, securitatea energetică a lumii și a SUA vor fi sever erodate și noi vom ajunge la cheremul acelor oameni care „nu ne iubesc foarte mult”.

    Traducere și adaptare a articolului Global Oil Demand Can Only Increase

    • Nick spune:

      “Global Oil Demand Can Only Increase”. Din pacate este adevarat. Omenirea consuma din ce in ce mai multi combustibili fosili pentru a satisface nevoile diversificate ale economiilor emergente si welfare-ul din tarile dezvoltate. Daca afirmatia “Global Oil Demand Can Only Increase” ar avea o legatura proportionala cu “Global oil supply can only increase” ar insemna sa traim o fantezie, pentru ca “Global oil supply este “limited si “diminishing” atat timp cat vorbim de o resursa finita.

      Am sa va rog sa urmariti acest documentar https://www.youtube.com/watch?v=8VvGw1tkT1Q
      ceva imi spune ca US pastreaza o discretie suspecta privind aceste tehnologii…poate ca pastreaza “the last hanging fruit” pentru ei, ..

  34. Dumitru B spune:

    @ Harald (29/08/2016 la 13:34)

    Raspunsul dvs. nu m-a surprins. Nu ma asteptam la alt stil, de altfel inconfundabil.

    1.- Nu-i nici o problema ca nu v-a atras energetica sau ca electronica vi s-a ” părut de departe mult mai interesantă”; despre altceva este vorba (poate nu intelegeti)……..faptul ca va bagati in seama sustinand cu tarie idei care dovedesc totala necunoastere a domeniului; aveti n-aveti treaba / cunostinte despre ce se discuta va faceti norma de comentarii.

    2.- Degeaba spuneti ca ati „crescut printre manuale de mașini electrice și de linii electrice” daca aceasta nu v-a folosit la nimic: s-au prins de dvs „cum se prinde apa de penele unei gaste” ca sa citez o vorba romaneasca.

    3.- Daca mama dvs. a proiectat LEA de 400 kV (”iar ele mai există și azi în teren.”……..apropo, asemenea investitii strategice in orice stat exista pe zeci de ani) nu stiu la care din cele existente in Romania a participat (si nu-i prea important)
    :
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Energia_electric%C4%83_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia

    Ceea ce stiu ca LEA se proiectau de specialistii singurului institut de profil din Bucuresti (ISPE) iar dvs. spuneti (si familia / mama) ati locuit in Iasi / Targu Neamt.

    4.- Meritele profesionale ale parintilor (mamei) nu sunt „credentials” pentru copii.

    5.- Ce importanta poate avea parerea unui neica-nimeni (zero barat cunostinte) intr-un domeniu oarecare in care spune ca mama lui tocmai a lucrat dar ca (mama lui) „de fapt nu prea înțelegea ce face”.

    Astea sunt aprecierile fiului despre mama lui ! De gustibus…….

    5.- Poate spre dezamagirea dvs. nu am fost vreodata si nici nu sant in prezent intr-o situatie ca cea care v-o inchipuiti.

    Toate bune.

    • Harald spune:

      @Dumitru B – nu am locuit niciodată în Tg.Neamț, iar încercarea de a aduna date despre mine din postările mele, practicată și de alți comentatori de pe-aici, nu e decât românism de cea mai proastă calitate (”lasă că știm noi cine ești”).

      Meritele profesionale ale părinților nu sunt credentials pentriu copii, dar constatarea ”copiilor” că până și proprii părinții se ocupă de lucruri pe care nu le înțeleg în totalitate e sinistră pentru profesionalismul românilor.

      Nu trebuie să fii o somitate în domeniul fiecăruia ca să înțelegi impostura generalizată din România. Sunt capabil să înțeleg impostura unor medici fără a fi eu însumi medic, sunt capabil să înțeleg, fără a fi eu însumi jurist, impostura unora judecători care (chiar și atunci când nu sunt corupți) nu înțeleg de fapt ce judecă și sunt capabil să înțeleg impostura unui energetician care nu înțelege deciziile administrative care se iau la nivel de dispecerat energetic, iar pentru asta nu e nevoie să fiu eu însumi energetician.

      Asta e una dintre metodele tipice de apărare a impostorilor profesionali în orice domeniu, lipsa calității profesionale a interlocutorului. Însă pentru a comenta pe forum nu am nevoie de o diplomă în energetică.

      Last but not least, a încheia un asemenea mesaj cu ”toate bune” nu e decât o formă de prefăcătorie, adică un alt românism.

    • Harald spune:

      @Dumitru B – prin anii ’70 și ’80, când viscolul dădea jos câte un șir întreg de 50 de stâlpi de înaltă tensiune, prima soluție a autorităților era ”să vină proiectantul!”. Așa că ”proiectantul” pleca de-acasă și umbla zile întregi pe dealuri înzăpezite cu IMS-uri (mai cunoscute azi drept Aro 461). Ca să vină azi @Dimitru B să explice că LEA se proiectau numai de către ISPE București :P

      Sincer, nu vi se pare ridicolă o asemenea replică? E exact la fel de ridicolă ca și explicația despre parametrii tehnici ai generatoarelor la conectarea în sistemul energetic, de parcă ar fi susținut cineva că un generator se conectează pur și simplu punând un Gică să tragă de o manetă :)

    • Harald spune:

      @Dumitru B – un articol excelent despre profesionalismul din România. ”Epic”, s-ar putea spune :P

      „Există vreo şansă să vă întoarceţi acasă?”. Răspunsul unora dintre ei: „Nu cred că aş face faţă criteriilor din România”

      Niciunul dintre membrii comitetului ştiinţific al ERMAS nu îndeplineşte criteriile minime stabilite de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) pentru a devenit profesor plin în România. În plus, numai 20% dintre aceştia îndeplinesc condiţiile pentru a devenit profesor asociat. Asta în condiţiile în care mai bine de 80% dintre cei amintiţi îndeplinesc condiţiile pentru a devenit profesori conform criteriilor universităţilor din top 100 mondial, iar unii dintre ei sunt profesori plini sau profesori asociaţi la universităţi din top 10 mondial în domeniul economic.

      Cu alte cuvinte, Florin Bîlbîie, membru al Comitetului Ştiinţitic al ERMAS 2015, cercetător care a predat la Oxford, iar acum este profesor la Sorbona, considerat unul dintre cei mai buni macroeconomişti din lume şi „şansa României la Nobel” (conform economistului român Moisa Altar) nu s-ar califica pentru un post de profesor la Universitatea Babeş-Bolyai, Universitatea Bucureşti sau Univesitatea din Petroşani.”

      http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/economistul-genial-considerat-sansa-romaniei-nobel-profesor-oxford-sorbona-nu-e-suficient-bun-preda-universitate-tara-1_57c44f4b5ab6550cb832a4de/index.html

      • Dumitru B spune:

        @Harald

        Ca s-a intmplat cu acest de ai revarsat cu acest torent de postari ?

        1.-Nu adun date despre nimeni ci doar urmaresc coerenta si consecventa ideilor celor care le xprima si asta nu este„…….românism de cea mai proastă calitate (”lasă că știm noi cine ești”).”

        2.-Nu trebuie noi sa spunem cine esti ci o faci singur prin comentariile postate aici (valabil si pentru mine / fiecare dintre noi ).

        3.-Dupa asemenea „judecati de valoare” se pare ca NU faci parte din vreo grupare de „românism de altă calitate” cum vrei sa insinuezi. Te supraestimezi (self esteem cat China, n-am alta rima) cand crezi ca opinia ta despre un profesionist este valida cand tu esti nici macar la piciorul broastei in acel domeniu; doar te-ai jucat cu (intre) cartile de masini electrice, de linii electrice, de anatomie, de geologie, de geografie si altele care-ti erau prin casa. Nici macar nu le-ai studiat de practicat ce sa mai vorbim, asa ca nu-ti ramane decat sa „comentezi / filozofezi” despre profesionism.

        4.-Si iar ajungi la „crastavete” (IL Caragaile) adica impostura din Romania; „parerologia” practicata de tine este chiar impostura.

        5.-„Toate bune” este o formula de salut si cred ca-i decenta.

        6.-”……..prin anii ’70 și ’80, când viscolul dădea jos câte un șir întreg de 50 de stâlpi de înaltă tensiune, prima soluție a autorităților era ”să vină proiectantul!”. Așa că ”proiectantul” pleca de-acasă și umbla zile întregi pe dealuri înzăpezite cu IMS-uri (mai cunoscute azi drept Aro 461). Ca să vină azi @Dimitru B să explice că LEA se proiectau numai de către ISPE București “

        Ca regula generala, daca era cazul, proiectanul (ISPE) era chemat pe durata executiei proiectului pana la punerea in functiune si predarea la la IRE regional (Iasi) care se ocupa de exploatare si mentinerea in functiune si care desigur avea si un „atelier/sectie de proiectare” care trebuia sa se ocupa ingineria exploatarii si intretinerii iar in caz de avarie (si nu numai) de gasirea solutiilor cerute. Proiectanti de la IRE erau chemati sa dea solutii fiind dupa ce retelele trecusera in patrimoniul / administrarea IRE: logic si normal.

        7.- La interventii se foloseau si masini de teren anume: IMS M461 si/sau ARO 240. In Romania nu s-a fabricat niciopdata ARO M461; poate in imaginatia unora. Se poate face un “search” pe Google.

        8.- Ipoteza ta ca acum ca „Dumitru B vine si explica….bla, bla, ” poate fi falsa. Dar daca in acele in acele vremuri el profesa si avea colaborari cu ISPE Bucuresti pentru anumite proiecte si sau cunostea mult mai profilul ISPE / IRE / IDED?

        9.-Explicatiile cu conectarea generatoarelor au fost apreciate si de dl. Profesor de geologie Constantin Crânganu. Harlad a creat (prin comentarille sale) imaginea ca nivelul lui de cunostinte / intelegere este chiar asa: e pus un „Gică să tragă de o manetă” ca sa faca aceasta actiune.

        10.- Manevra de a schimba subiectul la ERMAS + CNATDCU de la electricitate si zapezi, nu este o surpriza, nu ma impresioneaza si nu comentez divagatii.

        So long!

    • Harald spune:

      @Dumitru B – OK, se pare că trebuie să-ți desenez. Ideea era următoarea: dacă ar fi fost să mă atragă energetica, era domeniul tehnic cel mai apropiat de mediul în care trăiam, deci a avut șanse maxime să mă tenteze. Dar nu a fost să fie, iar umblatul prin zăpadă cu IMS-uri s-ar putea să fi jucat un rol în toată povestea asta.

      Nu s-a discutat nimic despre fabricarea sau nefabricarea IMS-urilor în România. Pe vremea aceea toată lumea le spunea IMS-uri, abia mult după 1990 am descoperit că fuseseră mai multe modele și tot după 1990 am descoperit că pasionații (inclusiv din vest) vorbeau despre ele drept Aro 461. Prima dată când am auzit despre Aro 461 a fost de la un francez, românii care apucaseră să circule cu ele la vremea lor nu se refereau la ele drept Aro 461, ci drept IMS-uri.

      Ce a apreciat Dl.Crânganu privind parametrii tehnici ai generatoarelor în momentul conectării îl privește direct și personal. Problema cu conectarea generatoarelor regenerabile nu e de natură tehnică, ci administrativă. Iar la întrebarea privind criteriile nu te-ai deranjat să răspunzi, ca dovadă că te încadrezi exact în categoria de persoane care nu prea înțelegeau ce făceau la locul de muncă.

      Ca mod de a derula o conversație, a rezultat că de fapt ai un anumit pattern: alegi o latură paralelă cu firul discuției (gen fabricarea IMS-urilor în România) și perorezi pe marginea ei, ceea ce se încadrează de fapt la logical fallacies (straw man). Iar asta îți poate confirma și Dl.Crânganu, dacă tot ai încredere (justificată, de altfel) în evaluările domniei-sale :)

      Ce faci tu nu sunt decât niște încercări naive de a discredita interlocutorul, în loc să aduci într-adevăr o contribuție la înțelegerea unei realități. Pentru că nimeni de pe-aici n-a lucrat într-un dispecerat energetic, ar fi fost mai mult decât interesantă o relatare despre modul cum se lua decizia administrativă de a conecta un generator sau altul, la un moment clar determinat. Iar dacă nu ai astfel de experiențe, cinstit era să spui ”n-am lucrat în dispecerat”, nu să vii cu link-uri de pe Wikipedia sau cu povești despre IMS-urile care nu s-au fabricat în România.

      Astfel că discuția degenerează ca între țațele de pe scara blocului, la modul ”da’ de ce să fie cum zici tu?”. Nu tre’să fie cum zic eu, zi tu cum era. Sau spune cinstit că nu știi cum se lua decizia în dispecerat, atunci când nu știi. Fără să aberezi despre cursuri de energetică, despre manuale sau despre fabricarea IMS-urilor în România.

  35. David F spune:

    @ Harald (29/08/2016 la 12:53)

    Folosindu-ti limbajul: raspunsul tau este de-a dreptul stupid; daca nu e in UK si daca nu le-a vazut Harald …NU EXISTA.

    Mai citeste inca odata: am vorbit de statiile de reincararee rapida a baterillor automobilelor (total) electrice ale firmei Tesla si nu la cele de incarcare a bateriilor (pentru pornirea) camioanelor / automobilelor cu benzina / motorina.

    Am preluat spusele reprezentatului companiei Tesla (din USA) cu care am discutat la magaziunul lor de prezentare.

    Pe el il cred ca l-am avut in fata (si am discutat si alte aspecte ale produselor lor); site-ul Tesla (https://www.tesla.com/en_CA/supercharger ) confirma cele afirmate de acest reprezentant ca si faptul ca orice reincarcare rapida e GRATUITA / FREE CHARGE.

    Cand Harald nu prezinta nici o proba cine-l crede ?

    Daca chiar esti in UK (si nu in Romania) si esti interesat, poti sa-ti gasesti o reprezentanta a firmei Tesla, sa intri in contact prin telefon sau e-mail si/sau sa le vizitezi vreun magazin (chiar sa te programezi pentru un test drive):

    https://www.tesla.com/en_CA/findus/list/stores/United+Kingdom

    • Harald spune:

      @David F – stimate domn, eu vorbesc despre lucruri din lumea reală, nu despre materiale publicitare de la Tesla. În lumea reală, pe M1 sau pe M4 există stații de reîncărcare pentru automobile pe care nu le folosește nimeni. Ce probe vrei pentru asta?

      Tesla încă n-a produs niciun dolar profit, funcționează în pierdere și vinde în pierdere. Ce probe vrei pentru asta?

      • David F spune:

        @ Harald (30/08/2016 la 13:37)

        Stimate domn vorbesti din lumea dumitale iar materialele publicitare sunt „sufletul comertului” nu-i asa (or asta ai uitat-o) ?

        Azi am vizitat celalat magazin Tesla aflat la doar 5 km de casa (al doilea este la 12 km) , care are 7 statii de incarcare rapida (20-30 minute): 3 masini erau la incarcat si iar altele 2 erau gata de plecare.

        In lumea dumitale “pe M1 sau pe M4 există stații de reîncărcare pentru automobile pe care nu le folosește nimeni. Ce probe vrei pentru asta?”

        In una din postarile anterioare spuneai ca automobilele electrice sunt foarte putine in raport cu celelate (benzina / motorina) iar acum ca nu sunt deloc. Oricum afirmatiile dumitale (schimbatoare cum bate vantul) nu sunt probe.

        Oare cine o fi fost grupul de “supercalificatii / specialistii / profesionistii” care au avizat studiul tehnico-economic al acestor investitii: comentatori pe blog, jurnalisti, doctori in filozofie, in istorie sau vreo combinatie a tuturor ?

        „Tesla încă n-a produs niciun dolar profit, funcționează în pierdere și vinde în pierdere. Ce probe vrei pentru asta?”

        Nici nu e nevoie sa aduci vreo proba pentru asemenea afirmatii fara nici o urma de dubiu.

        Cred ca ai putea sa le trimiti celor de la Tesla (au sucursale si in UK) CV-ul tau: poate au nevoie de minti luminate.

        Daca nu vrei sa-i ajuti nu mai plange pe “morminte straine”:sunt banii lor, au strategiile lor si poate chiar vor sa dea faliment.

        Nu-i asa asta-i tinta oricarui antreprenor intr-o societate democratica concurentiala este sa dea faliment (sau sa lucreze in pierdere) ? O stii foarte bine lucrand in UK , chiar poate practicand-o („pe pielea ta” pe romaneste).

        • Harald spune:

          @David F – o companie gen Tesla se poate juca destul de mult pe banii acționarilor, fără să producă profit timp de mulți ani. Dar unele dintre aceste companii nu mai ajung să prodiucă niciodată profit, iar până nu produce profit înseamnă că afacerea nu e viabilă. Cam asta-i.

  36. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Coșmarul de la centrala nucleară Fukushima Daiichi continuă

    La 5 ani de la catastrofa nucleară de la centrala Fukushima Daiichi, coșmarul autorităților japoneze continuă. Distrugerea fundamentului geologic pe care se află amplasate reactoarele nucleare a făcut ca apa subterană să invadeze clădirile rămase, cu o rată de aprox. 160.000 litri/zi. Din cauza inundațiilor, nu a fost încă posibilă recuperarea completă a combustibilului nuclear, care continuă astfel să contamineze apa subterană. Cinci roboți trimiși până acum să astupe sursele de infiltrare a apei subterane au eșuat în misiunile lor și nu s-au mai întors la suprafață.

    Un alt coșmar îl reprezintă faptul că o parte din apa subterană contamină tinde să se reverse în Oceanul Pacific, producând astfel și contaminarea apelor oceanice. Pentru a atenua acest dezastru ecologic, proprietarii centralei nucleare pompează cu disperare apa subterană contaminată radioactiv și o depozitează în peste 1.000 de containere instalate în curtea centralei. Până în prezent, tancurile au acumulat peste 800.000 tone de apă radioactivă, suficientă pentru a umple 320 bazine olimpice de înot.

    Ultimul efort pe care îl fac japonezii momentan îl reprezintă construirea unei centuri subterane înghețate în jurul centralei, în ideea opririi infiltrării și deversării apei subterane radioactive în Oceanul Pacific.

    Solidificarea întregului zid, constituit de 1.568 conducte subterane, va necesita 30 de instalații frigorifice de mare volum și un consum de electricitate suficient să alimenteze peste 13.000 locuințe japoneze pe un an.

    Costul inițial de instalare a zidului înghețat este estimat la $320 milioane. Se speră ca noua instalație să devină operațională în toamna acestui an.

    Unii sceptici numesc această ultimă încercare de îmblânzire a apei subterane un gambit disperat pentru a convinge Comitetul Olimpic Internațional să acorde Japoniei dreptul de organiza Jocurile din 2020.

    Chiar dacă cimentul va ajuta zidul să fie impermeabil, scepticii se întreabă cât timp va rezista noua construcție. Ei argumentează că astfel de bariere înghețate sunt folosite numai temporar împotriva apei subterane în cazul construirii unor tuneluri. Mai mult, apa sărată, utilizată pentru răcirea conductelor, este foarte corozivă, putând crea fisuri sau spărturi prin care apa va continua să se infiltreze. De asemenea, nu este clar dacă sistemul va rezista în condițiile stresurilor create de operațiuni într-un mediu de mare radioactivitate, unde un alt cutremur ar putea produce o altă pană de curent, cu consecințe dezastruoase.

    Chiar dacă zidul înghețat va funcționa, autoritățile se vor confrunta cu o misiune herculeană: Ce să facă cu cantitățile uriașe de apă contaminată deja acumulată și stocată. Compania care se ocupă de această problemă a instalat sisteme de filtrare care pot îndepărta toate particulele nucleare, cu excepția uneia: tritium, o formă de hidrogen radioactiv.

    Guvernul Japoniei și compania de decontaminare nu știu deocamdată ce sa facă apa contaminată cu tritium. Propunerile de a o dilua și a o deversa în Pacific s-au lovit de împotrivirile pescarilor locali și riscurile unor sancțiuni internaționale.

    Cred că suporterii energiei nucleare vor avea o nouă temă de meditații.

    Pentru detalii,

    Japan’s ‘Hail Mary’ at Fukushima Daiichi: An Underground Ice Wall

    • Harald spune:

      La Cernobâl, unde dezastrul a fost incomparabil mai mare decât la Fukushima, trăiesc astăzi bine-merci o mulțime de animale sălbatice. Cărora pare să le meagă destul de bine, tocmai pentru că zona a fost părăsită de oameni și vegetația e luxuriantă, cu arbuști și copaci crescând prin toate crăpăturile din pereții blocurilor. Și zona nu s-a umplut de mutanți ca în filmele de groază.

      Motivul pentru care nu li se permite oamenilor să trăiască la Cernobâl nu este toxicitatea mediului. Altfel zona ar fi fost plină de cadavrele animalelor sălbatice, ceea ce nu e cazul. Motivul sunt pur și simplu banii. Oamenii ar solicita asistență medicală, despăgubiri astronomice și asistență financiară pe toată durata vieții, pentru simplul fapt că au trăit acolo, așa că e mai simplu și mai ieftin ca toată zona să fie interzisă.

      Apa subterană va continua să invadeze clădirile rămase la Fukushima iar lucrurile nu se vor rezolva decât prin deversarea în Pacific. Dar toată lumea trebuie să arate că se străduiește, strict din cauza banilor, nu de altceva.

      • timan spune:

        @Harald Încrâncenații nu-l văd pe Dumnezeu. Specialiștii în fizică nucleară, da. Așa că e bine să dăm Cezarului ce este al Cezarului.

        • Harald spune:

          A mai încercat și Newton să-l împace pe Dumnezeu cu fizica și nu s-a descurcat prea bine :P
          Asta pentru că imaginea lui Newton despre Dumnezeu era complet greșită, altfel ar fi realizat că nu este necesară o asemenea împăcare. Un specialist în fizică nucleară este expert în fizică nucleară, nu în a înțelege ce este Dumnezeu :)

      • Nautilus spune:

        National Geographic a fost în 2006 la Cernobâl şi a făcut o anchetă. Concluzia a fost că numărul de oameni care au murit în timpul catastrofei şi datorită cancerelor şi altor boli în anii următori a fost destul de mic. Din pricina a două particularităţi ale regimului militarist-birocratic sovietic: în primul rând erau pregătiţi pentru un război nuclear şi consecinţele acestuia, şi îl al doilea rând populaţia era foarte săracă (şi în prezent Ucraina e mult mai săracă decât Rusia). Ceea ce înseamnă că au putut fi evacuaţi şi strămutaţi fără a se face mari pagube, fiindcă nu aveau decât puţine bunuri sau proprietăţi. Care puteau fi abandonate rapid şi înlocuite cu apartamente date de stat contra unor costuri minore. Altceva nu prea aveau ce face autorităţile, doar să lase lucrurile să meargă de la sine. Cel mai periculos izotop eliminat în mediul înconjurător, Cs-137, are un timp de înjumătăţire de 30 de ani, după care descompunerea lui nucleară se accelerează exponenţial. Cei 30 de ani s-au împlinit anul ăsta.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      O altă problemă serioasă cauzată de catastrofa de la Fukushima se încadrează perfect în tema articolului de față – Vor crește emisiile de gaze cu efect de seră

      Japonia obținea 30% din energia consumată prin utilizarea centralelor termo-nucleare și speranța guvernului nipon era că Japonia va fi capabilă să-și reducă emisiile de CO2 cu 25% – ceea ce era un obiectiv demn de laudă. Numai că, după Fukushima, Japonia își va mări emisiile cu 3% până în anul 2020, comparativ cu nivelurile anului 1990.

      Efectul de undă (ripple effect) al catastrofei de la Fukushima a făcut ca și alte țări – Germania, Elveția – să-și regândească opțiunea nucleară de a produce electricitate.

      După cum am scris și în articol, Germania – care obținea 20% din electricitate pe baza centralelor nucleare – a decis să le dezafecteze pe toate până în 2022 și să meargă mai departe fără opțiunea nucleară. Nu e de mirare, astfel, că în Germania au crescut consumul și importurile de cărbuni în mod semnificativ.

      Iar costurile de dezafectare ale unei centrale nucleare sunt și ele prohibitive. De exemplu, în cazul Fukushima, se estimează că vor fi necesari cel puțin $100 miliarde.

      Surse:

      Japan Backs Off From Emissions Targets, Citing Fukushima Disaster

      German Village Resists Plans to Strip It Away for the Coal Underneath

      Whether Tepco fails or not, it’s taxpayers’ tab

  37. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Cât ar costa SUA să renunțe la „energiile murdare”?
    O „nimica” toată: $8.000.000.000.000 !!!

    Geoffrey Heal, un economist la Columbia Business School a publicat recent un document de lucru din partea lui National Bureau of Economic Research în care se întreabă cât ar costa economia Statelor Unite ca, în următorii 35 ani, emisiile de gaze cu efect de seră ale SUA să scadă la 80% sub nivelul lor din 2005.

    SUA au afirmat în documentele trimise Conferinței de la Paris COP 21 că asta este aspirația țării, iar Hillary Clinton a ales această reducere drept unul din obiectivele campaniei sale electorale.

    Obiectivul de reducere cu 80% a emisiilor de gaze cu efect de seră reprezintă totodată și poziția Adminstrației Obama, trimisă ca document oficial la ONU. De asemenea, săptămâna viitoare, SUA vor reafirma acest obiectiv de durată în cadrul negocierilor cu țările G20.

    Același obiectiv a fost prezentat oficial și pe platforma Partidului Democrat, platformă pe baza căreia Hillary Clinton candidează pentru preșidenția Statelor Unite. Candidatul republican, Donald Trump, a respins încălzirea globală.

    Economistul de la Columbia University sugerează că acest obiectic poate fi atins dacă se vor cheltui între $42 și $176 miliarde pe an, dar și așa vor fi multe provocări. În 35 ani, suma s-ar putea ridica la $8.000 miliarde.

    Obiectivul reducerii emisiilor americane de gaze cu efect de seră ar putea fi atins prin folosirea extensivă a panourilor solare PH (fotovoltaice) și a energiei solare, ambele cotate a avea o capacitate de generare de 66%. Costul stocării energiei regenerabile joacă un rol crucial în costurile totale.

    Autorul mai sugerează că o utilizare limitată de energii regenerabile (mai puțin de 50%), cuplată cu o creștere a energiei nucleare ar putea costa mai puțin.

    Articolul integral poate fi citit aici:

    What Would it Take to Reduce US Greenhouse Gas Emissions 80% by 2050?

    • DanielS spune:

      Chiar daca prin absurd, toate statele lumii ar inceta subventionarea in domeniu, cati ani in plus credeti ca ar mai fi necesari pentru explozia industriei regenerabilelor?

      Domnule profesor, nu poate fi limitata cresterea sectorului regenerabil. Va rupe tot, inclusiv productia centralizata de energie regenerabila va fi automat limitata. Nici o investitie mare in regenerabile nu va mai putea fi recuperata daca nu incepe in deceniul asta. Eu nu inteleg, vreti oare sa interzicem prin lege explozia iminenta de energie regenerabila? Chiar si din punct de vedere politic cred ca este o sinucidere. Nimeni nu va avea curajul sa propuna asa ceva.

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        cati ani in plus credeti ca ar mai fi necesari pentru explozia industriei regenerabilelor?

        35 ani + $8 trilioane :P

        • DanielS spune:

          Nu prea vad cum. Credeti oare ca ne apropiem de o limita tehnologica, iar preturile echipamentelor din domeniu isi vor inceta brusc trendul descendent? In aceasta etapa, eu cred ca limitele tehnologice ale energiei regenerabile sunt indepartate, zeci de ani in fata, pana cand vom putea explica ca ne-am apropiat cu tehnologiile regenerabile de barierele fizicii.

          Nu stiu pe ce va bazati cu cele 8 trilioane. Poate va referiti strct la sume investite din bugetul de stat, ceea ce mi s-ar parea imens, fara acoperire in programe concrete. O asemenea suma, ar indica insuccesul regenerabilelor. De ce-ar pompa cineva atatia bani de la stat, timp indelungat, intr-un sistem oarecare, daca evident acesta nu ar intoarce beneficii? Cum sa aruncam bani in ceva timp de 35 de ani? Daca nu reusim, nu reusim si gata. Dar lumea nu va arunca bani in vant timp de 35 de ani.

          Invers, daca va ganditi la cele 8 trilioane investite, inclunzand si domeniul privat, atunci suma e prea mica. Lumea economica vorbeste despre sute de trilioane care asteapta astazi oportunitati de investitie, cum ar fi succesul prognozat al regenerabilelor.

          Va veni vremea sa subventionam si hidrocarburile. Nu o spun cu rautate. Dar daca am dreptate, eu si altii cand preconizam succesul economic, iminent si tsunami, fara subventii bineinteles, al regenerabilelor, atunci hidrocarburile vor trebui subventionate in viitorul apropiat. Cred eu ca va fi obligatorie aceasta etapa energetica, pe vremea cand hidrocarburile vor fi inca necesare, dar pretul si increderea in hidrocarburi se vor fi prabusit. Pentru ca asta inseamna succesul regenerabilelor. Daca acceptati pentru un moment ca va fi un succes.

        • DanielS spune:

          Off topic

          Tot astept, sunt ani de zile deja, ca un laborator prestigios sa explice functionarea EMdrive. Nu se petrece asta. Dimpotriva, cei care repeta experimentul, regasesc mereu fenomenul. Nimeni nu l-a infirmat pana acum. Dar nimeni nu intelege, cum un generator de microunde intr-o cavitate de rezonanta produce o mica forta de propulsie a intregului sistem, contazicand aparent principiul actiunii si reactiunii. Pe masura ce trece timpul, fara sa gasim o explicatie rezonabila, fizica nedescifrata din spatele EMdrive, pare tot mai misterioasa.

          http://science.hotnews.ro/stiri-tehnologie-21256150-nasa-continua-lucreze-motorul-racheta-imposibil-laborator-agentiei-spatiale-aur-urma-publice-rezultatele.htm

  38. Adi spune:

    1. Am citit toate articolele dvs. pe aceste teme… si la un moment dat ati raspuns unui comentariu referitor la cresterea ppm CO2 in atmosfera… cu o analogie: ceva de genul astazi am printat 200 pagini la imprimanta, dublu fata de ieri. Insa in toata istoria am printat sute de mii de pagini la imprimanta.
    Nu apreciati inadecvata asemenea analogie?
    As putea si eu sa gasesc o analogie: azi mi-a crescut pulsul la 200 bpm, dublu fata de ieri… dar toata viata am avut milioane de batai. No problem?!

    Binevoiti sa raspundeti, mai riguros stiintific, de ce nu ar fi ingrijoratoare cresterea ponderii CO2 in atmosfera?
    Desigur, sarcina probei: dar de ce ar fi ingrijoratoare? :) Nu ajuta a abstractiza excesiv.
    Teoria incalzirii globale propune un mecanism, o explicatie.
    Ce teorie alternativa aveti si in ce fel este superioara?

    Nici replica ca metanul e mult mai potent nu e satisfacatoare. In atmosfera e 0.039%C02 si 0.00018% CH4. Deci de 200 ori mai mult C02. Insa doar de 20 ori mai potent dpdv al efectului de sera.
    Plus ca nu pot fi reduse emisile de metan… altfel decat prin redimensionarea economiei.

    Sau ca variatia activitatii solare sau vulcanismul etc. ar fi mai proeminente decat emisiile antropogene…
    Sau alte explicatii care postuleaza factori pe care nu ii putem controla. Atata vreme cat cunoastem ca putem (teoretic) sa reducem efectul de sera prin factori pe care ii putem controla?

    2. O a doua chestiune ar fi legata de prioritatile mondiale. Ati mentionat ca eradicarea sarciei, bolilor etc. ar fi mult mai prioritare.
    Oare? Ajuta cu ceva salvarea, chiar a miliarde de oameni… cu pretul distrugerii planetei?
    In alta ordine de idei, nu savarsiti nirvana fallacy?

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Nu-mi amintesc exact comentariul în care să fi făcut analogia cu imprimanta – am scris zeci, poate sute, de comentarii, mai lungi sau mai scurte, la cele 92 de articole publicate până în prezent. Bănuiesc că este vorba despre context.

      Celelalte întrebări se referă la diverse articole și a vă răspunde integral, „mai riguros științific”, ar însemna să scriu unul sau mai multe noi articole. Pe urmă, alți cititori vor veni cu alte liste de întrebări, care vor necesita alte articole și uite așa ajungem la un „perpetuum mobil” :-) . Ca să nu vă dezamăgesc și să nu credeți că fug de întrebările cititorilor mei, vă pot informa că lucrez acum la un nou articol în care veți regăsi o parte din răspunsurile căutate. Titlul provizoriu: „Schimbările climatice – O problemă vicioasă, cu patru E-uri”.

      A doua parte a comentariului dvs.:

      Ati mentionat ca eradicarea sarciei, bolilor etc. ar fi mult mai prioritare.
      Oare? Ajuta cu ceva salvarea, chiar a miliarde de oameni… cu pretul distrugerii planetei?

      mi se pare o problemă morală fundamentală.

      Și vă întreb, la rândul meu: Ați prefera o planetă perfect sănătoasă, din punctul de vedere al concentrațiilor de CO2 și CH4, pe care trăiesc însă miliarde de oameni săraci și bolnavi? Dacă salvarea a miliarde de oameni de la boli și sărăcie vă lasă indiferent, nu pot decât să mă cutremur și să doresc să nu vă întâlnesc niciodată face-to-face.

      Dar dacă vă gândiți cu toată seriozitatea la salvarea planetei de amenințările locuitorilor ei, poate n-ar strica să vizionați o memorabilă diatribă a memorabilului George Carlin:

      Save the planet!

      • Adi spune:

        Astept cu interes articolul mentionat.

        Am apreciat cam 50% din memorabila diatriba :)
        Intr-adevar, daca majoritatea oamenilor se ingrijoreaza ca ii trage curentul sau ca invadeaza extraterestrii… inseamna ca nimeni sa nu se mai ingrijoreze niciodata de nimic?

        Termenul de a se ingrijora, de fapt, nu e tocmai potrivit, din cauza conotatiei negative. Unele sunt griji prostesti, altele sunt preocupari rationale privind probleme importante.

        In privinta confuziilor cauzate de sintagma ‘a salva planeta’ – cea mai benefica acceptiune s-ar referi, opiniez, la a proteja armonia ecosistemului, biodiversitatea etc.

        Au facut multa distrugere meteoriti, vulcani, ere glaciare… insa de-a lungul a miliarde de ani.
        Noi nu ne temem astazi de asemenea evenimente… nu atat pt ca avem cum sa le evitam… ci pt ca sunt atat de rare!!

        DAR… omenirea vine repede din urma. Intr-o perioada de secole, decenii… omenirea face paguba comparabila cu dezastrele naturale din trecut… iar ingrijorarea fireasca e ce rezerva viitorul!

        In alta ordine de idei, apare neserioasa ignorarea diferentei de magnitudine intre impactul deseurilor plastice… si schimbarea climatului.
        Insa cam problemele pornesc de la dezvoltarea economica haotica si s-ar putea curma prin moderatie.

        Falsa dilema: planeta perfect sănătoasă vs. miliarde de oameni săraci și bolnavi
        In prezent nici planeta nu e sanatoasa, nici omenirea.
        Sugerati ca eforturile si energiile risipite pe sanatatea planetei… sunt incompatibile cu rezolvarea celorlalte probleme ale umanitatii?
        Care ar fi argumentul in acest sens? Nu exista suficiente minti luminate? Sau nu exista suficienta bogatie si stiinta pt toti oamenii??

        Imi pare ca problema e mai profunda, chiar in firea oamenilor. Si anume ca nu vor sa renunte la luxul pe care chiar inteleg ca le dauneaza!

        In fine… Oamenii saraci si bolnavi, chiar cu miliardele… nu sunt, stricto sensu, o problema a ‘planetei’…. in sensul urmator:
        Pot fi considerati o problema morala… pe care o omenire care si-a asigurat supravietuirea o poate contempla cu seninatate.
        Insa, intai, trebuie asigurata supravietuirea intregii omeniri, inclusiv a celor saraci si bolnavi! Abia apoi preocuparile din varful piramidei…
        Vroiam sa va intorc intrebarea… cutremurandu-ma ca ati putea contempla o populatie sanatoasa pe o planeta bolnava.
        Insa nu se poate. Sanatatea populatiei depinde de sanatatea mediului.
        Degeaba s-ar vindeca bolile lumii a treia… daca respectivii vindecati s-ar imbolnavi de bolile lumii dezvoltate!

      • Nautilus spune:

        Zice unul, Johan Norberg: începând de la sfârşitul anilor 1970 şi până acum, în privinţa poluării s-au înlăturat foarte rapid cele mai multe probleme care afectau direct sănătatea populaţiei. Poluanţii atmosferei ca tetraetilul de plumb practic au dispărut, testele nucleare nu se mai fac în aer liber, poluanţii nu mai pot fi deversaţi liber în râuri, suprafeţele care fuseseră defrişate (ca la noi :) ) sunt replantate progresiv. Şi asta fără ca miliarde de oameni să fie săraci și bolnavi: în 1981, în China 9 oameni din 10 erau într-o sărăcie extremă, chiar şi după standardele joase ale vremii. Acum s-au schimbat lucrurile, fiindcă în ciuda definiţiei sărăciei extreme de acum, nu afectează decât cel mult 1 chinez din 10. Simplul fapt că au avut şi au un serviciu stabil, chiar şi plătit mizerabil, i-a ajutat.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Constantin Crânganu


Constantin Cranganu

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Între 1980 și 1993 a fost asist... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)