joi, martie 28, 2024

România, criza economică și referendumul

Un cor de voci din lumea de afaceri cer ca prioritățile României să fie puse la locul lor, ECONOMIA fiind prioritatea zero.

M-am ținut deoparte de comentariile privind referendumul, pentru că au fost prea pasionale, ambele părți fiind orbite de lupta pentru putere și clamând democrația ca fiind obiectivul lor. Există  o amenințare la adresa democrației mult mai mare decât toate cele prezentate în campania pentru referendum, și aceasta este sărăcia. Cu buzunarele goale, cu casele luate de portărei, cu disperarea adusă  de fluturașii transformați în țânțari românii pot fi orbiți ușor de mirajul unei dictaturi luminate.

Dincolo de orice povești și de gramele de adevăr din spatele lor, tot ceea ce a răzbătut în presa internațională a fost negativ la adresa României. Toate relele clamate de părțile în conflict s-au contabilizat în roșu la brandul financiar al României, și vor trebui ani de zile ca să se corecteze.

Poate singurul aspect pozitiv al referendumului a fost că a canalizat nemulțumirea socială către vot, ceea ce este profund democratic, în loc să răzbată în stradă și să  se transforme într-o extrem de periculoasă revoltă populară. Oamenii au mers la vot duminică și la serviciu luni, ceea ce este esențialmente democratic.

Dar, peste 10- 14 zile, la data salariilor, nemulțumirea se întoarce, și nici o scamatorie politică nu are suficientă greutate pentru a combate viforul din buzunare. Politicienii pot sta liniștiți  în vile, pot fi protejați de limuzinele luxoase, pot da muzica la maxim, dar sunetul foamei transformat în strigăte de disperare poate deveni mult mai puternic. Nemulțumirea socială poate mătura democrația.

Pentru cei care se simt puternici le propun să reflecte la un adevăr simplu, suntem singura țară din Europa unde un președinte și soția sa au fost împușcați în ultimii 50 de ani. Și poate împușcăturile au fost un act de milă, împiedecând linșarea lor de către populația revoltată.

Puterea vine de la popor, este un contract între conducerea politică  și populație. Acest contract trebuie respectat pentru că nu există nici o instanță care să apere puterea de furia populației.

În politică e greu să auzi ce spun oamenii, pentru că vocile lingușitoare sunt mai aproape și ele dau întotdeauna dreptate. Puterea pare să fie asociată cu deținerea adevărului, dar e doar un miraj extrem de periculos.  O transgresiune șmecherească este aplaudată de sicofanți, cățeluși care așteaptă de la stăpân un os de ros, dar cățelușii nu sunt dulăi, și nu sunt nici destul de mulți nici destul de puternici ca să se pună în calea mulțimilor întărâtate. Într-o confruntare reală, cățelușii fug la alt stăpân.

Politicianul singur în esență, trebuie să dețină un compas, o măsură a direcției juste, și acesta este responsabilitatea. După cum am învățat în facultate la Politologie, nu moralitatea ci responsabilitatea este cea care trebuie să direcționeze acțiunile puterii. Scopul scuză mijloacele, spunea Machiavelli, dar ca să  fie scuzate mijloacele trebuie să existe un scop, și acesta să  fie bunăstarea țării. ”Divide et imperat” spuneau romanii, dar, se refereau la străini, nu la propriile cohorte și la propria cetate.

Acum, amenințările la adresa cetății vin pe canale comerciale și financiare. Cohortele care luptă această bătălie sunt în fabrici, în supermarketuri, în spatele birourilor. Centurionii sunt manageri, generalii sunt marii investitori. Câteva cetăți vecine sunt asediate, aliații noștri (EU) sunt divizați și dezorganizați, și, undeva în stepa financiară hoardele crizei caută punctele slabe ale alianței ca să atace.

Dacă România se dovedește a fi un punct vulnerabil, atragem atacul asupra noastră. Asta ne spun economiștii, asta ne spun managerii, acesta este mesajul pe care trebuie să-l înțelegem. Pentru a câștiga timp, și a-și consolida propriile apărări, forțele centrale ale alianței sunt dispuse să sacrifice forțe periferice. Noi suntem o apărare periferică, și suntem sacrificabili.

Mesajele UE au fost clare, au atras atenția asupra noastră, reușind să distragă atenția de la punctele vulnerabile aflate deja sub atac, Grecia, Spania, Italia, și Ungaria. Ungaria este fericită  să reușească o distragere a atenției de la propriile probleme pe seama noastră și să câștige timp.

Din punct de vedere strategic trebuie să trag un semnal de alarmă, avem o armată demoralizată (forța de muncă), dezorganizată  (sistemul economic nefuncțional), slab echipată (mijloace de producție depășite), și generalii și mareșalii se luptă  între ei pentru supremație. Nu avem o strategie, și alianțele noastre sunt fragile. Suntem extrem de vulnerabili, și doar lipsa noastră  de importanță a făcut ca atacurile să fie amânate. Suntem poziționați strategic la periferie, în zona cea mai expusă,  și clima lucrează împotriva noastră (seceta).

Războiul este pierdut sau câștigat de cele mai multe ori înainte de a începe bătăliile propriu-zise. Întrebarea este dacă vom fi atacați sau este mai ieftin să fim încurajați să ne învingem singuri în bătălii interne.

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. IMM sunt singurle care pot aduce revifogorarea ecojnomica. Dar asta numai daca invatamntul este flexivbilizat si reformat si numai daca fiscalitatea se debirocratizeaza (nu vorbesc despre reducerea impozitelor sau alte „stimulente fiscale” – acestea nu sunt necesare)

    Nu exista nici o dezbatere nationala, politica sau civica despre:
    a) Stimularea IMM
    b) Reforma programei invatamatului (pana acum s-a reforma de tzasshpe ori structura si deloc programa)

    Politica inseamana conducerea economiei si a socilului, nu vorbitul in punga la nesfarsit.

    Adica, noi nu avem politicieni, ci doar vorbitori in dodii.

    • La nivel de hartzoaga, sau intentie, exista „Strategia guvernamentala pentru imm-uri”. si „Planul de actiune” .In opinia mea, doar preluind documente ale UE, si traducandu-le fara nici un discernamant, nu inseamna ca ne indreptam spre UE (economic vorbind).Ma refer la sintagma „imm-urile sunt motor de dezvoltare”…or fi dar nu la noi.E vorba odata de contributia la valoarea adaugata, e undeva in jur de 46-47% fata de 65% media europeana.O explicatie, este faptul ca majoritatea (aproape 70% din cele aprox.470 000) au ca si activitate operatiuni de import (ca de exportat…nu pot sa comentez).Datele pot fi verificate pe site-ul UE, sau pe site-ul romanesc al imm-urilor.Fireste…si buletinele INS sunt de folos.

  2. Pai, oricat de nelinistitor e viitorul, mi se pare ca nivelati prea usor faptele. De ex, trebuie sa clarificam daca a fost sau nu lovitura de stat (nu putem sa mergem cu asa ceva inainte, daca intelegeti importanta sistemului politic). Indiferent cum e, revizuirea constitutiei mi se pare ca arde la fel de tare ca seceta. Nu cred ca cineva isi mai poate permite o a alta criza politica. :)

    • Legat de clarificarea problemei „loviturii de stat” las specialistii in drept constitutional sa se pronunte. Nu am citit in viata mea un tratat de drept constitutional, asa ca prefer sa ma abtin.
      Sunt de acord cu revizuirea constitutiei, nu stiu insa daca se va putea gasi un consens in aceasta directie, mai ales daca avem in vedere pozitiile puternic conflictuale de pe scena politica.

      • Consens pe probl economice in ciuda probl politice. Asta vreti. Ei bine nu se poate. Astazi am vazut daca mai era nevoie ca nu se poate. Importanta sistemului politic, repet, e cruciala. Din textul dvs rezulta ca nu atunci cand trebuie sa vedem ce nu merge si de ce am ajuns aici. Imi pare rau sa v-o spun, dar nu stiu ce credeti ca puteti construi pe intelegeri conjuncturale; teoriile economice institutionaliste oricum nu va permit asemenea dezvoltari :)

        • Ati punctat corect, eu as vrea sa vad un consens pe anumite probleme. Si a fost posibil candva, legat de agenda aderarii la NATO sau la UE.

    • Din enuntul dumneavoastra rezulta ca:
      (a) populatia ar putea fi proasta
      (b) cineva ar putea avea autoritatea morala mai mare decat populatia
      (c) ar putea exista o justificare morala pentru ignorarea opiniei populatiei
      Oricare din punctele identificate mai sus sunt specifice unui sistem nedemocratic.

      • Răspund la comentariul dvs:

        >> a) populatia ar putea fi proasta

        Nu există „populație”, există indivizi. Și da, dintr-o populație de indivizi, unii sunt proști.
        Vezi aici: http://sq.4mg.com/NationIQ.htm
        Comparativ cu „standardul” de 100, populația României e destul de proastă.
        Comparativ cu top performerii gen Japonia, e proastă rău.

        b) >> cineva ar putea avea autoritatea morala mai mare decat populatia

        Nu aș lăsa morala la mâna unor indivizi fără așa ceva.
        Uitați-vă la votanții USL și observați că pot fi caracterizați în mod masiv de două atribute: proști și nesimțiți. Atribute deloc incompatibile în cadrul aceluiași individ.
        Sunt nesimțiți pentru că clamează altora, printre altele, principii morale de care ei sunt complet străini.
        De exemplu vor polițiști cinstiți. Dar atunci când sunt prinși conducând peste viteza legala sau cu altele, e ok să dea o mică șpagă pentru a scăpa.
        Vor un sistem sanitar performant. Dar ei nu plătesc CASS (fie că-s pensionari, sau muncesc cu PFA sau alte șmenuri).
        Vreau joburi bine plătite, dar să nu fie nici greu și nici mult de lucru.
        Te înjură de mamă dar pretind să li te adresezi cu respect.
        Îți bagă bețe-n roate dar tu să-i lași pe ei să lucreze.
        Ca angajați, cred că sunt masiv subapreciați și neînțeleși dar ajunși șefi se comportă ca niște primitivi, tratându-și angajații ca pe viermi.
        Sunt NESIMȚIȚI, domnule.
        Și sunt și proști, atât de proști încât nu realizează că ceea ce astăzi susțin cu nesimțire, se întoarce împotriva lor mâine.

        >> c) ar putea exista o justificare morala pentru ignorarea opiniei populatiei

        Nu doar morală ci și rațională.
        Că-s numai ticăloși și grobieni n-ar fi neapărat o problemă dacă, împușcându-se în picior, n-ar trage 9 gloanțe din 10 aiurea pe lângă.
        Sau pe craca ce și-o taie de sub picior n-aș sta și eu sau alții mai buni ca ei.
        Deci nu numai că există justificare, e imperativ să facem ceva înainte ca „opinia” populației de neandertali să ne doboare și pe noi.

        • „Nu exista populatie exista indivizi”.
          Pe asta de unde ati mai scos-o? Exista populatii si acestea sunt formate din indivizi. Ciudata afirmatia dumneavoastra… Ma rog… trecem mai departe.

          Lista aceea cu IQ-urile nu este relevanta, chiar daca aceasta ar reflecta 100% realitatea. De ce? Deoarece un individ cu un IQ ridicat nu are in mod automat o gandire critica (poate fi un desavarsit programator, insa poate fi incapabil de a identifica argumentarea eronata utilizata in retorica politicianista; pentru exemple cititi in continuare)

          „Uitați-vă la votanții USL și observați că pot fi caracterizați în mod masiv de două atribute: proști și nesimțiți. Atribute deloc incompatibile în cadrul aceluiași individ.”
          Acesta este un exemplu clasic de argumentare eronata des intalnita in retorica PDL/USL si preluata fara prea multe ganduri de sustinatori. Afirmatia ca votantii USL ar fi „prosti si nesimtiti” este una falsa (ca sa nu mai spun lipsita de respect). Deoarece nu exista studii statistice cu privire la inteligenta si bunul simt ale electoratului roman afirmatiile dumneavoastra nu se sustin.

          Restul afirmatiilor dumneavostra intra in aceiasi categorie: plecati de premise dubioase si neverificate pentru a ajunge la concluziile care va plac dumneavoastra.

          Deoarece am scris deja prea mult va las pe dumneavoastra sa vedeti unde apar erorile de argumentare in restul afirmatiilor dumneavoastra.

          P.S. E putin cam deplasat sa catalogati un numar foarte mare de oameni care nu va impartasesc ideile ca fiind „prosti si nesimtiti’. De la un om atat de inteligent si de respectuos ca dumneavoastra m-as fi asteptat la altceva. Sper ca nu am fost prea subtil pentru dumneavoastra…

          • Eu unul n-as subestima votantul FSN. Si nici nu l-as acuza de prea multa inteligenta, prea mult bun simt si prea multa ratiune. Dumneavoastra sunteti liber sa ganditi cum doriti.

  3. Fara suparare, responsabilitatea este tot o forma de moralitate (si despre ce se-nvata la politologie – ma-ntreb cine, si format cind, v-a predat aceasta materie interesanta). Pe urma aforismul in latina nu este cu „imperat” la sfirsit. Este „divide et impera”.

    • Moralitatea este mult mai mult decat responsabilitatea.
      Legat de latina, „mea culpa” n-am fost stralucit la aceasta materie.

  4. Lectura mea la acest text este următoarea:

    Prin lovitura de stat, USL a dat foc acestei ţări, producând în câteva săptămâni pagube financiar-economice, diplomatice şi de credibilitate economică şi politică uriaşe, aruncând România într-o situaţie de fragilitate şi instabilitate pentru a cărei recuperare vor fi nevoie de cel puţin trei ani de mari eforturi.
    Această postare vine şi, observând dezastrul produs de incendiu, dojeneşte părinteşte: “Hai măi băieţi, mai terminaţi cu gâlceava, voi poate nu vă daţi seama, dar important acum nu mai este să vă certaţi între voi, ci să puneţi mâna să stingeţi focul, să îndepartaţi distrugerile şi să vă apucati de reconstrucţie !”

    • Legat de atribuirea de vini, este absolut inutila. Blamand partea adversa reconcilierea este imposibila, la fel si dialogul.
      Eu cred ca am fost extrem de clar, nu am mentionat nici un partid politic.
      De fapt, ceea ce dumneavoastra vedeti ca un conflict alb-negru intre bine si rau este un conflict mult mai profund si mai generalizat. Exista razboaie la fel de dure PSD-PNL in cadrul USL, si razboaie PSD-PSD sau PDL-PDL, exista razboaie intre filiale, in cadrul acelorasi filiale, intre generatii, intre profesii, intre indivizi, e o paruiala generalizata din care povestea cu referendumul e doar un scurt episod.
      Exista conflicte intre universitati, in cadrul universitatilor, intre facultati, intre departamentele unor facultati si intre membrii departamentelor.
      Exista conflicte peste tot, pe toate structurile ierarhice pe toate nivelurile, avem o societate in conflict intern mocnit, poate civilizat, poate complet lipsit de scrupule, in care este foarte greu sa gasesti o bruma de obiective comune care sa coaguleze resursele catre ceva comun, pozitiv.

      • Conflictele sunt specifice oricărei societăţi umane.
        Spre exemplu, Germania colcăie de conflicte la toate nivelele şi de toate intensităţile. Diferenţa faţă de România o face aplicarea legii în rezolvarea conflictelor.
        În textul şi comentariile dvs. n-aţi amintit un cuvânt despre lege, respectarea ei, responsabilitate.
        Mi se pare relevant pentru mentalitatea din România, chiar şi printre tinerii intelectuali.
        Vă mulţumesc pentru dialog.

      • Pai, nivelati. Asta faceti. Exact asta nu trebuie facut daca vrem sa primenim sistemul asta politic si sa-i furnizam si mai multa predictibilitate, si reprezentativitate, si forta de amortizare a conflictelor politice etc etc. Trebuie sa vedem exact ce s-a intamplat. Cu genul asta de nivelari neutre nu ajungeti nicaieri; nici macar nu sunt neutre, au darul de a minimiza ‘vinile’ mai mari. Daca deci intelegeti importanta sistemului politic, adica stabilitatea, reprezentativitatea si predictibilitatea lui, atunci nu puteti sa transformati totul intr-o sumara si stupida confruntare intre doi berbeci scapati de sub control, fara sa va aflati intr-o eroare cu implicatii grele pe termen mediu si lung :)

        • @Rasvan, conflictele sunt inevitabile, dar trebuie sa existe un management al acestora care include mediere, arbitraj, judecata. Cea mai rentabila forma este medierea, care la noi este sublima dar lipseste cu desavarsire. Nu m-am pornit sa vorbesc despre legi, pentru ca sunt destui juristi competenti care sa se ocupe de ele.
          @Constantin, din punctul de vedere din care abordez de data asta problema, imi pare rau, dar vina este irelevanta. Nu imi asum nici punctul de vedere al preotului, sa absolv de pacate, nici cel al judecatorului sa dau sentinte, nici cel al procurorului ca sa acuz, nici cel al politrucului ca sa infierez Inamicii Poporului.

  5. Economia, Dle. Bolos, este prioritatea absoluta in vremuri normale. Azi, 31.07.2012, tzara se gaseste intr-o criza politica majora si intr-o prapastie de imagine in fata lumii civilizate din care trebuie sa incepem sa iesim azi, maine, cel tarziu poimaine. Dupa aceea, vom incepe sa ne gandim si la economie.
    Articolul Dvs. apare intr-un moment in care, cu real regret deoarece este bine scris, nu pot sa-l vad altfel decat ca oportunist, incercand sa distraga atentia de la ceea ce este cu adevarat important in aceste zile.

    • Nu doar de imagine e criza Romaniei.

      Vedeam ieri pe TVR info o emisiune, in prime time, unde cativa indivizi se apucasera sa emita pareri despre legalitate care mie mi se pareau monstruoase. De exemplu, se sustinea ideea ca ar fi indicat ca datele de la recensamant sa fi oficializate cat de curand, si CCR ar face bine sa valideze referendumul, ca de fapt au votat mai mult de jumatate din toti alegatorii. (Au fost si alte aberatii, asta insa mi se pare cea mai aberanta.)

      De ce mi se pare mie monstruoasa parerea asta: unu la mana, legea, din ce stiu eu, nu se aplica retroactiv, asa ca daca referendumul a fost organizat dupa niste reguli, eu ma astept sa le respectam toti pana la capat. Doi la mana, prin nevalidarea referendumului noi reusim sa evitam o mare ilegalitate la cel mai inalt nivel: demiterea presedintelui cu incalcarea constitutiei. Cf. constitutiei, presedintele nu poate fi suspendat si demis decat daca incalca grav constitutia, ori pana acuma nimeni nu a formulat oficial nici macar o acuzatie de incalcare usoara a constitutiei.

      Unde e monstruozitatea: oameni poate bine intentionati considera ca incalcarea legilor, daca e facuta cu bune intentii, e OK. Si propaga ideea asta de pe postul national de televiziune, la o ora de maxima audienta. In mod esential, asta inseamna ca se face reclama oficiala faradelegii. De la asa o afirmatie se poate foarte usor ajunge la a considera ca e OK evaziunea fiscala daca statul te taxeaza prea mult, e OK sa parchezi ilegal daca primaria nu face parcari, e OK sa treci pe rosu si omori un pieton pe zebra daca n-ai facut-o cu intentie, e OK sa iti faci dreptate cu pumnul, si e OK ca minerii au fost de doua ori la Bucuresti sa apere „democratia originala”.

      Ce sa inteleaga de-aici un proaspat absolvent de liceu, proaspat votant, care a mai si picat la bac, ca urmare a slabiciunilor care pana acum 1-2 ani erau invizibile din sistemul de invatamant? Daca nebunia asta continua, in cativa ani vom avea o populatie formata in majoritate din borfasi in sensul cel mai propriu al cuvantului – oameni care nu au nici o urma de respect fata de lege. Vina, evident, nu va fi a lor, ci a celor care-i formeaza in acest sens. Vreau eu sa mai vad vreun afacerist facand afaceri in Romania in conditiile alea. In Romania vor ramane doar patroni interlopi care isi vor controla angajatii prin violenta. Cu alte cuvinte, o intoarcere brutala in cel mai intunecat ev mediu.

    • Economia trebuie sa fie recunoscuta azi ca o prioritate pentru ca sa iesim din impas.
      Daca va imaginati ca rezultatul referendumului rezolva ceva, va inselati, poate doar clarifica pozitiile pentru bataliile viitoare. Conflictul se rezolva prin dialog, pentru ca partile nu se pot elimina reciproc.

      • Din pacate aici gresiti dumneavoastra: pornitii de la premisa ca ambele parti au acelasi interes, anume binele poporului. Or, una dintre parti tocmai ne-a demonstrat cu varf si indesat ca nu conteaza legi, regulamente, institutii si sunt dispusi sa plateasca pe un sondaj de opinie 20 MEur. Fara nici macar un motiv real! O las pe aia cu incalcarea constitutiei, mai nou e teoria cu blocatul actiunilor guvernului. Ce gluma buna, actiunile guvernului.

        Astia sunt oameni care sa salveze economia? Poate economiile lor, proprii si personale. Eu stiu ca aveti dreptate si e corect ce doriti dumneavoastra, dar de asemenea stiu ca si eu am dreptate, si ceeea ce spuneti este doar wishful thinking. Sper sa ma insel, altfel vom avea 3 luni de foc.

  6. Exista o impresie in pneuma timpului ca economia este asa un fel de mestesug, o tehnica, o stiinta care o aplici asa cum crosetezi de pilda. Si atunci apare cumva impresia ca niste gospodine care ar fi trebuit sa croseteze s’au luat la harţă si au incetat lucru iar nepotii vor avea curand de suferit.

    Daunazi un sofer de taxi imi spunea ca pe el nu il intereseaza plagiatul ci ca guvernul sa se apuce de treaba. Acest „apucat de treaba” este chestionabil in opinia mea.
    Mai nou acum vedem incurajari din Consiliul Europei pe aceiasi tema: lasati scandalul si apucati’va de treaba. E drept ca atunci cand vine dinspre EU acest indemn este ceva mai tehnic, mai concret.

    Ceea ce vreau eu insa sa spun este ca economia nu este o activitate tehnica!
    Economia evalueaza lucruri ce tin de comportamentul uman iar acest comportament nu poate fi pur si simplu masurat cu voltmetrul de pilda. Omul nu poate masura alt om ci cel mult interpreta. Asta este sigur.

    Or, pentru a face economie intr’o tara in care toate merg prost si nu de ieri sau de azi… asta inseamna o viziune. Si aceasta viziune nu se poate baza decat pe incredere. Si increderea este exact cea care este in cea mai neagra criza in aceasta tara. Fara incredere nu va putea exista o viziune care sa castige cugetele concetatenilor nostri.

    S’a si vazut. Guvernul a mizat pe rezultatul alegerilor locale si a fortat nota. Populatia nu l’a investit cu increderea sperata. Presedintele a spus din capul locului ca dupa o criza si dupa atatia ani de mandat nicaieri in lume un astfel de sef de stat nu mai este la o cota confortabila de popularitate. Nu ma intereseaza cine are dreptate si cine nu. Defapt vreau sa spun ca amandoua partile au dreptate. Lumea romaneasca nu are incredere in ei. Dar mai rau este ca aceasta lume nu are incredere in nimeni. Daca ar fi exsitat o alternativa cu totul alta ar fi fost situatia. Dar nu exista.

    Fiecare are mortii sai in dulap. Pe unii ii vaneaza instituiile abilitate. Pe altii televiziunile inrolate in armatele personale ale unor potentati. S’au spus deja atatea incat totul pare de un degru dezgustator. Te intrebi pe buna dreptate: mai exista cineva onest in aceasta lume.

    Nu ma pot abtine sa nu imi aduc aminte de Arafat in acest context. De aceea si oamenii au iesit atat de repede in aparatea lui. Oamenii simt ca au nevoie de cineva onest, de cineva care sa nu fie manjit. Ei tanjesc dupa acel om in care sa aiba incredere. Nu este un sentiment confortabil sa nu ai incredere in nimeni.

    Am mai spus mai demult. Lumea in care traim are nevoie de un noua intelegere a comunitatii politice pe care ar trebui sa o formeze. Nu ajungem nicaieri daca pana si plagiatul cel mai evident este politizat. Daca renumele profesional depinde numai de partidul in care faci parte. Ma refer aici la acele penibile liste de intelectuali „alternativi” care ingrijorati… &c. Dar nici primii mai „autentici” nu o dadusera mai bine.

    E chiar asa greu ca omul sa isi gaseasca o satisfactie in lucrul bine facut? Se pare ca este. Este chiar asa greu sa respecti un om pentru ceea ce a facut nu pentru ceea ce zice sau se zice ca a facut ? Este chiar asa greu sa intelegem ca fie ca vrem fie ca nu vrem facem parte dintr’o ecomomie comuna fie si numai ca folosim aceiasi moneda si de la unul la altul nu trebuie sa platesti taxe si sa treci frontiere?

    Deunazi tot aud ca Ardealul… a votat diferit… Diferit de sud pentru ca aflu ca si Moldova a votat la fel. De unde nevoia asta de a te uita tot timpul dispretuitor la celalalt. Apoi toate inflamarile referitoare la unguri. Frustrari si animozitati dezgustatoare pe forumuri, prin ziare. Pot economisti sa se dea peste cap cu teoriile lor, daca lumea asta nu devine prea curand o societate care sa impartaseasca niste valori comune, valori pe care sa nu ii fie rusine sa le afirme cu voce tare, valori pentru care sa se poata la nevoie lupta… toata agitatia este in zadar.

    In concluzie, eu nu impartasesc entuziasmul autorului pentru efectele benefice ale „reintoarcerii” la viata de zi cu zi. Si asta pentru ca am ajuns aici zi dupa zi de multi ani buni. Zi dupa zi s’a intamplat ca investitiile in productie sa fie tot mai „neperformante” in fata investitiilor speculative. Zi dupa zi oamenii au fost atrasi de miracolul consumului neobservand ca cineva trebuie sa produca sau sa plateasca aceste bunuri. Zi dupa zi investitiile s’au micsorat. Zi dupa zi oamenii au deprins placerea turismului international neobservand ca adopta o viata tot mai boiereasca desi posibilitatile lor erau modeste. Zi dupa zi monopolurile au crescut, baronatul local dominand judetele tarii. Este nevoie sa amintim cvasi-izolarea Targului Mures? pentru a nu da decat un exemplu.

    Romania nu se dovedeste a fi vulnerabila ci este vulnerabila. De la primul manifest al FSN a fost vulnerabila. Este o tara in care clasa politica are un deficit de legitimitate pe care cauta sa il depaseasca prin populism si ideologie. Cel mai adesea cand doi cunoscuti care vorbesc in contradictoriu pe teme politice ei sfarsesc cel mai probabil prin a ajunge la acordul cel mai simplu: „la urma urmei toti fura!” Asta se cheama vulnerabilitate! Oamnii astia nu vor apara niciodata nimic pentru ca ei cred sincer ca nu este nimic de aparat. (A nu se intelege cele spuse aici ca fiind contrare a ceea ce se intampla inainte de 89)

    Daca ne ascundem nu inseamna ca suntem mai putin vulnerabili. Si mai mult… nu inseamna ca cei care ar fi interesati de vulnerabilititile noastre nu vor afla de ele. Dimpotriva.

    Nu vreau sa sune catastrofic, dar conflictele au si ele rolul lor uneori. Ele nu slabesc neaparat. Ele scot in evidenta slabiciunile sistemului. Loviturile se dau intotdeauna acolo unde rezistenta este minima. Spectacolul e dezolant, e drept, dar mai bine sa stii care pereti sunt fisurati decat sa aflii abia la un cutremur sever ca ceea ce parea frumos tencuit cade precum castelul de nisip. Totodata, oamenii incep sa inteleaga natura conducatorilor lor, mai ales in vremuri de criza si conflict. Tot in vreme de conflict ies in evidenta cei care au caracter.

    A se vedea aici sfarsitul filmului Scent of a Woman. Toata lumea isi aminteste episodul tangoului dar putini mentioneaza discursul colonelui de la final.
    http://www.youtube.com/watch?v=FGLtzRrKqng
    Cum suna discursul? „Nu exista nimic asemeni unui suflet amputat si nu exista o proteza pentru asa ceva”. Asta se petrece aici. Conducerea „scolii” noastre a recompensat pe cei obedienti in vreme ce cei silitori si onesti au fost tot lasati la urma.
    De asa ceva este nevoie ! Asa faci o tara !
    Si nu ma refer numai la militari desi multe din metaforele articolului tot la militari sau lucruri militare fac trimitere. Ma refer la acei burghezi din Calais! La virtutile necesare unei lumi, la sacrificiile oamenilor sai, la respectul pentru aceste sacrificii.

    Vreti sa stiti ce este aia vulnerabilitate? Priviti statuia lui Rodin !
    http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/40/Auguste_Rodin-Les_Bourgeois_de_Calais-London-2.jpg
    si apoi vedeti piesa Eduard III pusa in scena in 2008 pe scena teatrului national. Acolo este vulnerabilitatea. Cum au inteles romanii sa si’i inchipuie pe acei burghezi din Calais!

    Acolo este adevatara batalie si ea inca nu este nici macar aproape.
    Ah… că vor macrostabiliza economia… că o vom târâ’o înca o vreme cât vom putea în timp ce tinerii vor pleca din ţara tot asa de mult ca şi pana acum. Astea sunt detalii care nici nu mai merita mentionate.

    In fine, ceea ce nu cred ca se va intampla si nici ca ar fi bine sa se intample este ca de maine dimineaza Traian Basescu si Victor Ponta sa isi dea mana si sa spuna gata cu batalia hai sa ne apucam de munca. Deja am auzit un discurs azi pe tema asta.

    Criza a fost prea dura pentru a inchide ochii. Trebuie sa intelegem. Trebuie sa stim ce pereti sunt firusati inainte de a da cu var. Trebuie sa facem ordine in tot acest suvoi de fapte. E drept ca acuzele gratuite nu isi au rostul. Dar nici sa inchidem capitolul ca si cum nimic nu s’a intamplat. Din punctul meu de vedere a fost un moment in care sentimentul de securitate al cetatenilor a fost pus sub semnul intrebarii. Trebuie inteles cum s’a putut ajunge la asa ceva inainte de a reincepe viata de zi cu zi.

    PS. pana in final am tot recitit si iar recitit textul pentru a fi sigur ca aceste este indemnul pe care autorul ni’l da. Recunosc ca nu o spune direct. E bine atunci de spus ca eu in cheia asta am inteles acest text. Am in minte alte texte si sau comentarii citite recent si evident sunt si sub impresia lor.

    • Eu nu am senzatia ca razboiul s-a terminat, am senzatia ca s-a terminat o batalie crancena. Batalia asta a fost dura, fara menajamente, fara cavalerisme, fara reguli. Inca o batalie e prea mult, acum, pentru toate partile implicate.
      Imi vine in minte un citat din Churchill, dar ma abtin sa-l spun ca sa nu jignesc beligerantii. Intrebarea mea simpla este ce castigam noi daca se continua tot taraboiul, si ce pierdem. In balanta asta, eu vad numai … pierdem!

      • Eu cred ca pierderile deja s’au petrecut. Acum cred ca avem de pierdut daca o lasam in coada de peste. Nu exista o falie intre tabere ca intre bine si rau dar exista vini. Cred ca in acest moment avem mai mult de pierdut daca o lasam asa cum a cazut si eventual ne facem ca nu s’a intamplat nimic. Pe de o parte impredictibilitatea si arbitrarul declansarii acestei crize cred ca va ramane in cultura nostra politica. Pe de alta parte criza nu se va solutiona de la sine ci doar va fi amanata.

        PS. Exercitiul pe care l’as propune fiecaruia, indiferent de simpatia pe care a avut’o pentru o tabara sau alta, este acela de a pune pe hartie 5 argumente pe care le considera importante in sprijinul taberei adverse (indiferent daca aceste argumente au fost sau nu aruncate in joc in aceasta campanie).

    • buna postare, plina de pasiune pentru valoare. Am o mica problema totusi; putea sa nu fie „politizat” plagiatul? recomandati ca sa se faca lumea ca nu exista? Daca sintem unde sintem este ca universitatile sint pline de agramati, de oameni care nu stiu cele doua limbi straine cerute de inscrierea la doctorat. Acesti oameni pot fi exigenti cu studentii? Le pot cere cel mult bani! Acesti oameni nu vor sustine decit partidul mediocrilor si impostorilor care este … transpartinic! Sa nu mai ajunga ministru nici un plagiator dovedit si nici „presedintele Norvegiei”. Sa se dea concurs filmat LIVE de cultura si bun simt! (stiu ca suna naiv).

  7. Marţi, 24 iulie, premierul Victor Ponta s-a întâlnit cu reprezentanţii comunităţii de afaceri din RO. Cu aceasta ocazie, VP a declarat (2 martori) repetat (de doua ori): “stim sa castigam alegerile dar nu stim ce sa facem cu economia”!
    Asa ca toate asteptarile Dvs. pe acesta tema sunt iluzorii …

    • Nu comentez afirmatia, ma indoiesc ca este corecta.
      Nu ma astept ca domnul Ponta sa inventeze strategii economice, pentru asta exista specialisti. Ma astept ca domnia sa sa angajeze (consulte) acei specialisti si sa le urmeze recomandarile. In mod normal, domnia sa ar trebui sa aiba la dispozitie o serie de optiuni cu analize cost-beneficiu, si sa selecteze una dintre ele, pentru fiecare problema identificata.

  8. Imi place articolul si sunt surpins ca apare pe un astfel de site. :)
    Desi poate e putin prea subtil pentru unii.

    Ma bucur ca mai sunt oameni care mai trag semnale de alarma din cand in cand. Din pacate insa, gandirea critica le lipseste multor dintre compartiotii nostri, asa ca ma tem ca semnalele de alarma oricat de multe si oricat de bine argumentate vor fi ignorate. La momentul actual foarte multi oameni sunt extrem de partinitori si sunt incapabili de a analiza obiectiv…

    Ne aflam pe un drum gresit iar intoxicarile, manipularea si minciunile practicate de TOTI actorii politici nu au cum sa duca la nimic bun.

    As vrea sa am optimismul pe care l-am avut odata. Insa viitorul Romaniei este extrem de sumbru…

  9. Multumesc.

    Nu vad de ce mi-ar fi respins articolul, si nici nu am avut senzatia ca ar fi intentionat cineva asa ceva.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bradut Bolos
Bradut Bolos
Economist, Doctor în Finanţe, absolvent al UBB Cluj Napoca, lector la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş vreme de 13 ani, a activat în cadrul AIESEC şi SMUCR a fost Assistant Professor la Universitatea din Buraimi, Oman, în prezent cadru didactic asociat al UMFST Târgu Mureș

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro