Home » Analize »Economie »Macro » Citesti:

România (iarăşi) la răspântie?

Silviu Cerna octombrie 10, 2018 Analize, Economie, Macro
42 comentarii 3,162 Vizualizari

În istoria sa modernă, România s-a aflat de mai multe ori în situaţii dramatice, care i-au pus în pericol existenţa ca stat. Aceste catastrofe au putut fi totuşi depăşite, aşa cum s-a întâmplat în 1907 – când ţărănimea ajunsă la capătul răbdării s-a răsculat, iar autorităţile au înăbuşit răscola în sânge; în 1918 – când Germania şi Austro-Ungaria au ocupat cea mai mare parte a ţării, inclusiv capitala, iar România a fost nevoită să încheie pace separată cu puterile centrale; în 1940 – când România a pierdut fără nici o rezistenţă o treime din teritoriu; în 1944 – când armata roşie a invadat ţara, instaurând un regim comunist prosovietic şi antinaţional; în 1989 – când regimul naţional-comunsit s-a prăbuşit într-o baie de sânge. Soluţia a fost, de fiecare dată, reluarea şi intensificarea eforturilor de implementare a elementelor definitorii ale civilizaţiei occidentale: statul de drept, democraţia, economia bazată pe proprietatea privată, libertăţile individuale, raţionalitatea critică, ştiinţa. Aceste elemente nu sunt naturale, ci produsul unei lungi evoluţii istorice, începute prin revoluţia papală din secolele XI-XIII şi continuate prin marile revoluţii democratice din secolele XVII-XVIII. În cazul României, care s-a modernizat târziu şi incomplet, iar apoi a fost ţinută de către regimul comunist o jumătate de secol într-o izolare aproape totală, revenirea la civilizaţia occidentală necesită, printre altele, adoptarea monedei europene unice şi continuarea reformelor structurale de natură să ducă la finalizarea tranziţiei la economia de piaţă.

1. Introducere

La nivel global, atitudinile care prevalează în prezent sunt prudenţa şi scepticismul. În discursurile oficialităţilor şi în articolele de presă, se exprimă temeri serioase cu privire la escaladarea războiului comercial dintre SUA şi China, la poziţia SUA în negocierile cu privire la revizuirea ,,Acodului Nord-American de Comerţ Liber” (NAFTA), mai precis la încercările SUA de a limita importurile din Canada şi Mexic, la conflictul comercial dintre SUA şi UE etc. La rândul lor, pieţele financiare sunt sceptice, atât din cauza amintitului pericol al izbucnirii unui război comercial global, cât şi a altor riscuri importante (inclusiv cele geopolitice, cum ar fi cele create de decizia administraţiei americane de a retrage SUA din acordul nulcear cu Iranul, care a afectat deja stabilitatea globală și ameninţă să perturbe grav ordinea mondială). Este posibil ca războaiele comerciale să fie evitate, însă conflictele şi tensiunile de genul celor menţionate au un impact puternic asupra atitudinii faţă de risc a investitorilor internaţionali, ceea ce îngreunează relansarea economiei globale.

În Europa, perspectivele reformării rapide a zonei euro nu sunt nici ele foarte optimiste. La summitul zonei euro din iunie 2018, au fost adoptate unele decizii importante în direcția finalizării ,,Uniunii Bancare’’ și a consolidării ,,Mecanismului European de Stabilitate’’ (European Stability Mechanism, ESM), însă ,,Uniunea Economică şi Monetară Europeană’’ (UEM) (Economic and Monetary Union, EMU) rămâne o construcţie neterminată şi vulnerabilă la șocuri. Vom reveni asupra acestei probleme.

Aici menţionăm doar că situaţia economică a uniunii este totuşi încurajatoare. Rata inflaţiei nominale a fost în luna august 2,0%, iar rata inflaţiei de bază (core inflation), 1%. Creşterea prognozată a PIB este 2,4% în 2018, 2% în 2019 şi 1,6% în 2020, ceea ce creează îngrijorări cu privire la dinamica pe termen mediu a economiei europene. În luna iunie, rata şomajului în UEM a fost 8,2%, cea mai mică din 2008. Volumul creditelor bancare acordate întreprinderilor şi populaţiei a continuat însă să scadă, deşi cererea de credite a crescut pentru toate categoriile de credite. Politica de relaxare cantitativă (Quantitative Easing, QE), dusă de Banca Centrală Europeană (BCE) în ultimii ani, pare a fi ajuns la limitele sale inerente: alimentarea cu lichidităţi a economiei prin cumpărarea de titluri publice şi private a ajuns la cifra de 4,57 miliarde euro, ceea ce arată că o politică monetară stimulativă nu este suficientă pentru promovarea creşterii economice.

2. Reforma UEM şi riscurile stagnării acesteia

Ca întotdeauna în istoria sa modernă, soarta României depinde în primul rând de raporturile de forţă din Europa. Iar la nivel european, principala schimbare care are loc în prezent este finalizarea reformei UEM.

Moneda unică este una dintre realizările cele mai mai concrete ale Europei. Ea a contribuit la integrarea economiilor ţărilor membre și la apropierea cetățenilor europeni, însă a reprezentat dintotdeauna mult mai mult decât un proiect monetar. UEM a fost concepută ca o modalitate de asigurare a prosperităţii, inclusiv pentru ţările care vor adera la ea în viitor. Această capacitate de a genera prosperitate a fost pusă la încercare de criza financiară şi economică, care a relevat deficienţele funcţionale ale UEM. Astfel, s-a constatat că aceasta este o uniune monetară incompletă, care nu oferă suficientă stabilitate şi protecţie împotriva şocurilor şi destule oportunităţi statelor membre. Ca urmare, atât documentele oficiale, cât şi dezbaterile care au loc în cadrul reuniunilor ştiinţifice şi, în general în literatura economică şi presa internaţională, subliniază că finalizarea construcţiei UEM este susceptibilă să mărească rezistenţa acesteia la şocuri şi, de asemenea, să faciliteze şi să stimuleze statelele membre UE să continue reformele economice necesare pentru a adopta euro.

În ultimul timp, s-au înregistrat unele progrese în această direcţie, cum ar fi crearea amintitului ESM, care oferă sprijin financiar statelor membre care se confruntă sau care sunt ameninţate de probleme financiare grave şi care, de aceea, nu se mai pot împrumuta de pe pieţele financiare internaţionale. De asemenea, este în curs de finalizare ,,Uniunea Bancară’’ (Banking Union, BU), care a instituit un nou sistem comun de supraveghere prudenţială și rezoluție bancară. În sfârşit, continuă procesul de unificare a pieţelor de capital (Capital Markets Union, CMU), proces menit să creeze un nou sistem financiar, mai puţin dependent de bănci şi mai capabil să divizeze riscurile prin participarea sectorului privat.

Deși este indubitabil că UEM este acum mai puternică, ea continuă să fie grevată de anumite deficienţe funcţionale. În primul rând, această uniune nu este încă în măsură să atenueze disparitățile sociale și economice evidenţiate de criză, pe de o parte, între diferitele state membre ale zonei euro şi, pe de altă parte, în interiorul statelor membre. În al doilea rând, forţele centrifuge cărora le dau naştere aceste decalaje pot avea consecinţe politice grave, inclusiv decizia unor ţări de a ieşi din UE. De aceea, liderii politici şi observatorii lucizi şi responsabili subliniază că dacă nu se iau în timp util măsuri pentru a contracara aceste forțe divergente, ele pot slăbi sprijinul cetățenilor față de moneda euro și ar putea crea, în locul unui consens larg cu privire la viitorul comun al casei europene, atitudini belicoase faţă de provocările cu care se confruntă UE. În fine, deși UEM este mai puternică, ea nu este încă pe deplin rezistentă la șocuri.

În acest context, liderii UE, reuniţi la Roma la 25 martie 2017, s-au angajat să acţioneze pentru ca această uniune să fie puternică şi stabilă, astfel încât să deschidă noi căi pentru creștere economică, coeziune, competitivitate, inovare și comerţ; o uniune care să promoveze o creștere susținută și durabilă, prin investiții, reforme structurale și eforturi către finalizarea UEM; o uniune a economiilor convergente. În documentele oficiale adoptate cu această ocazie, se subliniază că finalizarea UEM nu constituie un scop în sine, ci un mijloc pentru a asigura o viață mai bună și mai echitabilă tuturor cetățenilor săi, pentru a pregăti zona euro să facă față viitoarelor provocări globale și pentru a permite fiecărui stat membru să prospere. Astfel, un document de reflecţie al Comisiei Europene propune o serie de măsuri concrete pentru aprofundarea UEM (https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/reflection-paper-emu_ro.pdf), însă progresele relativ mici înregistrate până acum îi face pe opozanţi să conteste că există şanse ca acest obiectiv să fie atins în viitorul apropiat.

Problema este că progresele minore în finalizarea UEM generează riscuri majore. Unul dintre acestea este riscul ca ocazia actuală de a face reformele necesare într-o epocă de prosperitate să fie ratată. Într-adevăr, dacă deficienţele zonei euro nu sunt eliminate în această perioadă fastă din punct de vedere economic, iar următoarea criză va izbucni înainte ca edificarea UEM să fie terminată, moneda unică va fi grav afectată. Şi se ştie că memoria colectivă tinde să rețină mai degrabă costurile, decât beneficiile pasivismului.

Un alt risc este o creştere a populismului şi antieuropenismului. Evoluţiile recente arată că aceste fenomene nu sunt marginale, ci au început să se manifeste inclusiv în ţările fondatoare ale UE. Cauzele acestui fenomen sunt multiple, de la efectele negative pe care globalizarea le are asupra unor categorii de populaţie la criza imigraţiei şi la promisiunile electorale ale unor politicieni demagogi. Totuşi, dacă liderii europeni responsabili doresc să evite transformarea acestor tendinţe într-o formă de respingere prin vot a construcţiei europene, aşa cum s-a întâmplat în cazul Brexit-ului, ei trebuie să efectueze rapid reforme curajoase, de natură să dea oamenilor mai multe motive de încredere în UE şi în instituţiile sale. În definitiv, ceea ce îşi doresc oamenii sunt locuri de muncă, creştere economică şi stabilitate.

3. Ţările candidate la intrarea în zona euro şi avantajele monedei unice

După aderarea Lituaniei la 1 ianuarie 2015, procesul de extindere a zonei euro
a stagnat: nici unul dintre statele membre UE din afara zonei euro (Bulgaria, Croația, Polonia, Republica Cehă, România, Suedia şi Ungaria) nu a mai făcut demersuri pentru a intra în zona euro, iar Danemarca a renunţat la adoptarea monedei unice. Cu toate acestea, Bulgaria şi Croaţia şi-au anunţat recent intenţia de a participa la ,,Sistemul Monetar European II’’ (Exchange Rate Mechanism, ERM2), etapă prealabilă pentru la zona euro (http://www.contributors.ro/economie/bulgaria-si-romania-pe-drumul-catre-euro/).

Progresele în direcţia aderării la UEM a ţărilor candidate sunt evaluate prin ,,Rapoartele de convergenţă’ publicate de BCE. Astfel, ultimul ,,Raport…’’ (luna mai, 2018) arată că toate aceste ţări au înregistrat progrese în ceea ce priveşte îndeplinirea celor cinci indicatori cunoscuţi sub denumirea de ,,criteriile de la Maastricht’’ (stabilitatea preţurilor; deficit bugetar şi datorie publică sustenabile; convergenţă durabilă a ratei dobânzii pe termen lung; stabilitatea cursurilor de schimb). Acest document subliniază, de asemenea, că nici o ţară nu face obiectul unei proceduri de deficit excesiv, că toate au înregistrat progrese în atenuarea dezechilibrelor existente în economiile lor şi că deficitul bugetar s-a redus în toate cazurile, cu excepţia notabilă a României.

Adoptarea euro are indiscutabile avantaje pentru economiile şi popoarele central şi est-europene. Principalul efect pozitiv este stimularea comerţului exterior, ceea ce poate duce la o creştere economică mai rapidă şi, deci, la un nou impuls pentru recuperarea decalajului faţă de ţările dezvoltate, la noi locuri de muncă și la o prosperitate mai mare şi distribuită pe scară mai largă. Un alt avantaj al adoptării euro este eliminarea distorsiunilor monetare rezultate din prevalenţa monedelor străine (dolar, euro) în anumite genuri de tranzacţii interne, în particular în unele operaţiuni de creditare. În fine, există o serie de avantaje indirecte, extrem de importante, deoarece adoptarea euro crează un mediu mai stabil pentru întreaga economie, ceea ce este de natură să atragă investiţiile străine directe. Aceste investiţii duc, la rândul lor, la creşterea mai rapidă a PIB şi la reducerea şomajului, la amplificarea comerţului exterior şi, în final, la creşterea nivelului de trai la standarde europene. La urma urmelor, folosirea unei monede unice contribuie la finalizarea procesului de integrare, adică la revenirea ţărilor central şi est-europene la civilizaţia europeană.

În acest cadru, sintagma esenţială folosită în documentele oficiale ale UE este ,,convergenţa durabilă’’, proces care nu se reduce la îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală, ci necesită, de asemenea, eforturi politice şi reforme adecvate la nivel naţional înainte de intrarea în zona euro. De exemplu, în  discursul său privind starea Uniunii din 12 septembrie 2018, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, subliniază că ,,succesul uniunii noastre economice și monetare depinde de forța și reziliența economiilor statelor membre. Într-o lume aflată în schimbare rapidă, statele membre trebuie să își îmbunătățească politicile și instituțiile dacă doresc să asigure o prosperitate durabilă pentru cetățenii lor.’’ Iar pentru a sprijini aceste eforturi de reformă, Comisia Europeană a creat în 2015 un instrument de sprijin pentru reforme structurale, care oferă asistenţă tehnică şi financiară ţărilor candidate.

În concluzie, beneficiile aderării la UE ar trebui să fie clare guvernelor și cetățenilor din țările central şi est-europene: un progres economic considerabil ca urmare a participării la piaţa unică europeană, recuperarea treptată a decalajelor faţă de ţările occidentale în ceea ce priveşte nivelul de trai şi, desigur, modernizarea societăţii, inclusiv instituirea economiei de piaţă, deschiderea pieţei forţei de muncă, libera circulaţie a capitalurilor şi comerţul liber, un mediu favorabil afacerilor şi o concurenţă corectă. Iar adevărul este că toate aceste avantaje sunt înţelese de majoritatea europenilor, cu excepţia unor lideri autocraţi sau cu înclinaţii dictatoriale, care îşi închipuie că pot ţine popoarele lor în afara procesului de globalizare şi care, de exemplu, doresc să îşi subordoneze banca centrală şi să stabilească ei nivelul ratelor dobânzilor şi, respectiv modalităţile de rambursare a împrumuturilor pe care le-au luat de la bănci.[1]

Dincolo de toate acestea, rămâne faptul fundamental că UE constituie un centru regional de putere economică şi politică şi o comunitate de valori capabile să promoveze pe continentul european prosperitatea, democraţia, instituţiile independente, domnia legii şi transparenţa. După aderarea ţărilor central şi est-europene la UE, reformele trebuie să continue în aceste ţări, iar UE şi-a dovedit capacitatea de a acţiona ca o constrângere externă eficace şi ca un punct de sprijin puternic pentru a impune reguli comune statelor membre, inclusiv pentru a-i disciplina pe acei politicieni din fostele ţări comuniste care încă nu s-au obişnuit cu regulile democraţiei şi ale domniei legii (exemplu, combaterea corupţiei).

4. România pe drumul către euro: un pas înainte, doi paşi înapoi

România a amânat în repetate rânduri data intrării în uniunea monetară: 2011, 2014, 2015, 2019, 2022. Această inconsecvenţă arată că adoptarea euro nu a fost luată niciodată în serios de autorităţile române. Lipsa unei agende clare în acest scop şi chiar blocarea reformelor economice, administrative, legislative şi politice, după intrarea în UE, dovedesc că elitele româneşti au adoptat de formă aquis-ul comunitar şi vocabularul european, însă aceste achiziţii nu sunt decât artificii menite să convingă societatea românească şi obsevatorii externi că România a iniţiat un proces de însuşire a normelor şi valorilor occidentale. Totuşi, principalele organisme ale UE au început să indice în ultima vreme că nu mai acceptă comportamentul şi explicaţiile duplicitare ale politicienilor români. Rezultatul a fost intensificarea campaniei antieuropene duse de unii reprezentanţi ai statului român şi de susţinătorii lor din  mass-media din România.

În perioada 2009-2013, România s-a aflat în procedura de supraveghere pentru deficit bugetar excesiv. În prezent, ea cunoaşte un boom economic, cu o creştere a PIB real record pentru perioada post-criză (6,9% în 2017). Această rată de creştere a fost determinată de amplificarea consumului privat ca urmare a politicii fiscale expansioniste şi se estimează că ea va rămâne ridicată şi în 2018. Conform ultimului ,,Raport de convergenţă’’, amintit anterior, România a încetat însă să mai îndeplinească criteriile de convergenţă referitoare la stabilitatea preţurilor şi la rata dobânzii pe termen lung. Criteriile nominale pe care România le mai îndeplineşte sunt cel al cursului de schimb, al deficitului bugetar şi al datoriei publice. Evoluţiile recente sunt însă şi aici cât se poate de îngrijorătoare.(http://www.contributors.ro/economie/bulgaria-si-romania-pe-drumul-catre-euro/).

Nu ne propunem să pledăm aici pentru un anumit termen la care ar trebui ca România să intre în ERM2 şi zona euro. La urma urmelor, stabilirea datei adoptării monedei unice este sarcina şi responsabilitatea recent înfiinţatei ,,Comisii guvernamentale în scopul elaborării planului naţional de adoptare a monedei euro’’. Semnalăm doar că o formă sofisticată de susţinere a amânării sine die a adoptării euro este evidenţierea condiţiilor foarte severe de care depinde funcţionarea unei zone monetare optime şi, respectiv participarea României la UEM. Condiţiile respective, deşi valabile din punct de vedere teoretic, nu s-au dovedit însă absolut necesare în practică şi, probabil, nu vor fi îndeplinite prea curând. Nici ţările fondatoare ale UEM şi nici ţările care au aderat ulterior la zona euro nu au îndeplinit integral aceste condiţii şi, cu toate acestea, crearea monedei europene unice a fost posibilă şi s-a dovedit capabilă să reziste la criza financiară recentă. Iar în prezent există speranţe că UEM va fi reformată.

5. Remarci finale

La un deceniu de când a devenit membră UE, adoptarea de către România a monedei europene în viitorul previzibil a început să fie pusă în cauză de unii economişti, politicieni şi invitaţi ai unor posturi de televiziune. Atâta vreme cât orientarea proeuropeană a societăţii româneşti a fost foarte fermă, o asemenea poziţie ar fi afectat, desigur, imaginea susţinătorilor săi şi, oricum, ar fi rămas fără ecou în rândul opiniei publice. Nu este, deci, surprinzător, că la data anunţării de către autorităţi a multiplelor termene amintite, presa din România a evitat, în general, subiectul.

În ultima perioadă, la nivel european şi regional a avut loc ascensiunea unor forţe politice populiste, ceea ce a încurajat reapariţia în unele discursuri din spatiul public românesc a accentelor xenofobe, nationaliste, demagogice, anticapitaliste si antioccidentale. În acest context, încercările de a exagera lipsa de pregătire a economiei României şi dezavantajele adoptării euro s-au înmulţit.

Este adevărat că UE a stabilit cerinţe noi privind extinderea zonei euro, ceea ce reflectă faptul că a învăţat din experienţele din trecut, care au demonstrat că o ţară cu grad de dezvoltare economică redus, care aderă la zona euro, poate intra într-un periculos ciclu ,,avânt şi prăbuşire” (boom and bust). Din păcate, aşa cum s-a mai întâmplat şi altă dată în istoria sa modernă, aceste cerinţe surprind România nu numai ,,nepregătită’’, ci şi pornită pe drum diferit de cel al UE şi al altor ţări din regiune. Pentru a corecta această orientare divergentă, este vital ca partea lucidă şi responsabilă a elitelor româneşti să înţeleagă că nu euro ameninţă viitorul României şi că, dimpotrivă, amânarea nejustificată a adoptării euro este contrară intereselor României, deoarece exclude reprezentanţii acesteia de la deciziile privind continuarea construcţiei europene şi încurajează forţele antireformiste şi izolaţioniste din societatea românească.

Dincolo de consideraţiunile de natură economică şi strict tehnică, problema adoptării de către România a monedei unice europene trebuie văzută în perspectiva mai largă a revenirii poporului român la familia popoarelor europene, din care nu a încetat niciodată să considere că face parte. În acest cadru geopolitic mai general, decizia autorităţilor române de a solicita adoptarea euro apare ca fiind un act eminamente politic, care nu poate fi tratat decât în lumina evoluţiei postcomuniste a României. Prin prisma acestui proces istoric, hotărârea respectivă reprezintă intrarea României în ceea ce se numeşte “nucleul dur” sau “primul cerc” al UE (spaţiul Schengen şi zona euro). Ratarea acestei oportunităţi istorice pe motivul că România nu este încă “pregătită” ar fi la fel de gravă cum ar fi fost faptul de nu intra în NATO sau în UE.

Reformarea UEM constituie în prezent principala etapă în finalizarea construcţiei europene. România trebuie să încerce să folosească această ocazie pentru a face următorul pas decisiv pe drumul către civilizaţia occidentală. Căci, se pare că atât la nivelul UE, cât și al țărilor membre, vremea jumătăţilor de măsură a trecut.

Timişoara, 8 octombrie 2018

NOTE__________


[1] -  S. Cerna, Banca Națională pe banca acuzațiilor, Piața Financiară, Nr. 12-01 (265-266)/2017-2018, p. 22-24.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "42 comments" on this Article:

  1. Alexx spune:

    … “În concluzie, beneficiile aderării la UE ar trebui să fie clare guvernelor și cetățenilor din țările central şi est-europene: un progres economic considerabil ca urmare a participării la piaţa unică europeană, recuperarea treptată a decalajelor faţă de ţările occidentale în ceea ce priveşte nivelul de trai şi, desigur, modernizarea societăţii, inclusiv instituirea economiei de piaţă, [...]”

    Sunteti constient de ridicolul paragrafului de mai sus, in conditiile in care 3,5 milioane de persoane au parasit tara in ultimul deceniu, iar ritmul de plecare actual este de 200 de mii de persoane anual?

    • silicon_v spune:

      Daca nu intram in UE, plecau 8 milioane.

      Credeti ca fabulez?

      Republica Moldova avea aproape 4.5 milioane de cetateni in 1990. Acum mai are 2.55 milioane (date din 2017). A pierdut peste 40% din populatie.

      • ion spune:

        Trebuie intrat in zona schenghen, trecut la euro, intensificat legaturile aeriene, trenurile, autostrazi, economie mai puternica. Daca vrem cetatenii sa mai aiba niste dubii cand pleaca hotarat din Romania.

  2. Pop spune:

    Aderarea la Euro-zonă ar fi catastrofală pentru pătura săracă a României, acum. Integrarea României în familia europeană ar trebui făcută prin schimbarea instituțiilor și instaurarea statului de drept, nu prin schimbarea monedei. Nu putem fi atât de naivi încât să credem că o măsură financiară ori de politică monetară ține loc de direcție și proces istoric. După ce ne-am pus antreprenorii leșinați, nesubvenționați, ne-experimentați, sub-finanțați etc. în competiție cu cei europeni pe la începutul lui anilor 2000, să-i provocăm acum la luptă în limba lor!
    Se prea poate ca o măsură precum aderarea la UEM să aibă rezultate exact inverse decât cele scontate, în condițiile în care țări precum Italia vor să iasă din zona Euro.
    Cred că prezentarea a ceea ce s-a întâmplat în România ca autodeterminism este în mare măsură falsă și ignoră jocurile geopolitice prin care România a fost, este și va fi instrumentalizată. Ceea ce putem schimba este puțin, din nefericire, dar o mică evoluție în bine ar însemna enorm pentru acest popor furat și mințit de politicieni, securiști, șmenari etc.
    Când soarta Europei s-a dovedit “puțin optimistă”, cea a României a căpătat nuanțe mult mai închise.

    • M. Constantin spune:

      Ce mai catastrofa pe biata patura saraca: sa fie platita in euro. Noroc ca, pana una alta, platita in lei fiind, e “milionara” si are confortul psihologic de a fi castrata de niste cetateni cu dubla contabilitate riguroasa. In lei sau in euro legatura de patrunjel tot atat costa, asta stiu bine eminentele cenusii din finante-banci si politichie. Or fara mecanismul convertibilitatii monetare ar fi ceva mai greut sa incasezi fara sa prestezi.

    • Constantin spune:

      “Aderarea la Euro-zonă ar fi catastrofală pentru pătura săracă a României, acum. ”

      Scuzați-mă, dar nu înțeleg de ce credeți că adoptarea monedei Euro ar fi o catastrofă pentru români [săraci sau bogați]. Deși cunosc numeroase argumente ale euroscepticilor, sunt interesat să aflu și opinia dumneavoastră (nu sunt necesari termeni economici soficticați, ci doar menționarea motivelor care vă îngrijorează) cu privire la motivele pentru care Euro ar putea reprezenta o catastrofă pentru unii dintre concetățenii noștri. Vă mulțumesc.

      • Dedalus spune:

        Imi permit sa am o parere contrara: adoptarea euro ar fi un sprijin pentru o politica fiscala si monetara sanatoasa, ceea ce ar veni in sprijinul unui sector de afaceri puternic. La randul sau acesta ar fi util in special saracilor.

        Cei pentru care Euro ar fi periculos sunt, dupa mine:

        - asistatii social fara drept si profitorii de rang scazut ai sistemulului socialist prezent, bazat pe privilegii, pentru ca nu vor mai putea trai din banii mulsi, intre altele, prin inflatie si devalorizari

        - politicienii socialisti (astia compun toate partidele prezente parlamentare ale Romaniei), in special cei care au capturat statul (dar si cei care ar putea sa o faca in viitor), pentru ca li s-ar ingusta foarte mult spatiul de manevra.

        Din pacate, Euro este din ce in ce mai indepartat pentru noi, si, dupa parerea mea, nu din considerente monetare sau de macroechilibru, ci din cauza refuzului de a trece prin durerile transformarii.

    • ion spune:

      Ca sa treci la euro trebuie sa faci niste reforme, care vor fi benefice pentru toti. Mai mult dupa trebuie sa tii pasul. Sunt un milion de detalii importante acolo. Nu se trece pur si simplu. Ar fi o etapa calitativ noua pentru romania. Daca nu, stam si ne muram cu bla-bla si cine ce a zis, ne uitam la fotbal.

  3. Kurt spune:

    O atitudine PRO-UE în sfera publică românească ca cea a autorului cred că e un „proiect de ţară“ scurt și precis, binevenit aici pe publicaţie. Aderarea la ZE moneda Euro e mai dificilă în momentul anului 2019, cu alegeri PE a Parlamentului European, cu o Comisie nouă UE, cu un nou Sef de Comisie. Adareare ZE depinde azi numai de București. Un obstacol din Olanda e mai putin probabil dacă condiţiile ZE sunt îndeplinite (statul de drept absent … by by ZE).

    …“… Adoptarea euro are indiscutabile avantaje pentru economiile şi popoarele central şi est-europene. Principalul efect pozitiv este stimularea comerţului exterior, ceea ce poate duce la o creştere economică mai rapidă şi, deci, la un nou impuls pentru recuperarea decalajului faţă de ţările dezvoltate, la noi locuri de muncă și la o prosperitate mai mare şi distribuită pe scară mai largă. Un alt avantaj al adoptării euro este eliminarea distorsiunilor monetare rezultate din prevalenţa monedelor străine (dolar, euro) în anumite genuri de tranzacţii interne, în particular în unele operaţiuni de creditare…. „……,

    „Unioniștii“ sunt cei care azi trebuie să-și clarifice priorităţile în sfera publică, să lanseze azi dezbateri pentru integrarea ZE/UE. Numai cu sprijinul societăţii civice PRO-UE se ajunge la o majoritate 2019/2020 pentru „unioniști“.
    Statul de drept e atacat azi de „izolaţioniști“ cu ţelul „penanilor patrioţi“ de a trece în tabăra „iliberalilor“, a naţionaliștilor suveraniști. Pentru „unioniști“ dezbaterile publice PRO-UE 2018 sunt „democraţie reală europeană“ în sens de „concurenţa ideilor“. Pentru „izolationiști“ scindarea de vest e vechia politică „noi și ei“ (legionar ortodoxă interbelică și naţionalcomunistă autohtonă). Acuz colaboratorii die ieri și de azi din „Academia“ care au lansat 2017 campania „identitară izolaţionistă“ (identitate, pericol, pedepse) de tendinţe mârșave. Ieri au fost „anticapilaliști (Naţiunea ceaușistă) azi sunt anti- vest, anti-occidentali cum cere BOR ortodoxia autohtonă.
    Bucureștiul are care ţel la Președinţia UE 2019?
    „Unioniștii“ și societatea civică vor oferi un „bun venit“ partenerilor din 26 de state UE? Sau vor lasa guvernul de „penali patrioţi“ să se prezinte ca „izolaţioniști“ la fel ca vecinii din estul continentului. Cortina de fie de ieri e înlocuită la Bratislava 2016 prin „izolaţionism“, prin refuzarea conceptului occidental EWG 1957/UE.2017 de către „iliberalii“ care atacă statul de drept, atacă justiţia, atacă presa liberă.
    România Europeană are nevoie azi de prezentări ca ale autorului. Altfel „izolaţioniștii“ vor reuși la alegerile 2019/2020. Electoratul va alege „originalul“ ca 2016? Cred că „unioniștii“ sunt chemaţi azi să-și prezinte conceptul pentru viitorul ţării.

    Eu cu cine votez, I.L. Caragiale,
    Suntem vechi, domnule

    • Dedalus spune:

      Pace solida, comert liber, democratie garantata.

      Cam asa cred ca s-ar sintetiza UE.

      Dupa mine, primul mare pericol pentru proeictul european este discursul lemnos si lung.

      Pana la alte lucruri mai sofisticate, birocratia europeana ar trebui sa mai taie din ingrozitor de lungile documente pe care le elaboreaza.

      Nimeni nu are timp sa citeasca atat de mult. Si daca nu are timp, nu citeste. Daca nu citeste, nu intelege. Daca nu intelege, respinge.

      • Kurt spune:

        Important e în care din grupările din UE după PE 2019 se găsește România?
        Euroland ZE nu va arăta cum cere E. Macron cu un budget separat mare, pe lângă cel de 1% BIP din UE.27. Va avea un budget mai mic de ca. 30 miliarde Euro pe an pentru digitalizare, inovatie/AI și sprijinul tinerilor șomeri din sud-estul UE. Nu e sigur că va fi separat de cel din UE (scindarea budgetului si al UE.27 poate fi impusă de „iliberali“: unanimitate de voturi nu mai funcţionează politic în UE.27. ZE iși reorganizează 2020-2027 integrarea mai puternică și mai rapidă după modelul francez).
        Asocierea tării cu „iliberalii“ din est va fi cu cântec? Dacă „izolaţioniștii“ & „penalii patrioţi´“ câștigă alegerile 2029/2020 nu mai va fi posibil de a trece repede în ZE (Olanda se opune ca la Schengen) . Aici văd pericolul cel mai mare: izolarea de vest, stat de drept neconsolidat, investiţii mici în industria 4.0, infrastructura slabă, salarii mici. Prefer: inovaţii, export, salarii mari în ţară pentru tinerii bine pregătiţi.
        Cum va arăta PE în vara 2019 nu știm. Va fi cu două extreme stânga- dreapta mai numeroase. Alegerea Comisiei va fi dificilă. Cum se pot reduce sutele de mii de § și texte ale UE cu o comisie mult slăbită? Nu știu. Important sunt standardele tehnice UE care sunt completate zi de zi. Numai lucrurile importane ar trebui standardizate. Excesul din trecut e greu de corectat prin eliminarea a unei părţi din texte. De acord: ar fi mai bine cum mai puţine „hârtii UE“.
        UE rămâne o piaţă internă mare cu BIP de peste 14.000 miliarde Euro pe an (datoriile de stat ale globului sunt de 182.000 miliarde $. E enorm de mult, un pericol pentru o nouă criză mondială. Criza datoriilor de stat în Venezuela, Argentina, Turcia, Indonezia de azi).
        UE nu mai are o pondere „politică“ globală după scindarea est- vest. Unanimitate de voturi pentru sancţiuni contra Rusiei lui Putin e deja azi imposibil: Praga, Slovacia, Ungaria, Italia nu acceptă sancţiuni mai severe.
        UE nu are pondere militară globală nici peste 10 ani. Rămâne NATO ca scut nuclear pentru România și UE.
        Am încredere în „unioniști“, în tinerii din ţară. Ei își vor clădi viaţa, meseria și ţara după dorinţele și aptitudinile proprii. Prefer întroducerea limbii engleze ca predare acum în liceu pentru știinţele naturii (fizica, chimia, biologia, informatica, matematica). Astfel elevii și studenţii sunt direct conectaţi cu un clic cu metodele de predare din vest, au acces la manualele din vest. Conectarea la patrimoniul universal în știinţă, tehnologie, cultură, artă, film, muzică mi se pare foarte important pentru tinerii din tară. Limba maternă nu e cunoscută niciunde în lume. Manualele din ţară nu sunt la zi. UP TO DAT în știinţă, tehnologie inseamnă azi limba engleză. JUST IN TIME în industria 4.0 nu merge fără digitalizare și engleza. Nu trebuie tradus tot zi de zi din toată lumea. E imposibil să vezi „avantgarda“ știinţifică din faţă. Decalajul tehnologic și știinţific se mărește zi de zi fără limba engleză în scoli. După liceu trebuie întrodus din clasa 5 limba engleză în știinţele naturii?
        Am văzut multe emisiuni alfa TV /ARD-BR despre fizică, chimie, astrofizică (Prof. Harald Lesch, LMU München, fizician, filozof). Am înţeles prin experimentele de laborator la chimie cum funcţionează reactiile chimice. Experimentul „vizual“ cu aparate, explicaţiile prezentatorului, textul pe ecran: o lecţie care poate folosi fiecare copil la o școală la sat în ţară (TV scolar digital prin internet?). In astrofizică se produc permanent teorii noi, se câștigă date prin sateliţi. Am înţeles de unde vin radiaţii Roentgen din univers la TV. Am văzut de câteva ori la TV viaţa lui Albert Einstein și teoria sa din 1905: relativitatea specială (mai târziu relativitate generală). Mi-e greu de ani de zile să înţeleg bine vocabularul și ecuaţiile matematice: Gravitation, Raum-Zeit. Sunt cunoștinţe de bază pentru fizicieni de un secol. Fizica cuantică are influenţe mari (Werner Heisenberg 1926, Premiul Nobel 1932) în știinţă și tehnologie (se spune: 30% din producţia globală e în legatură cu fizica cuantică, GPS, Smartfone, etc) de 90 de ani.
        Pe scurt: decentralizare (regionalizare), stat de drept consolidat, engleza în școli pentru știnţele naturii, conectarea cu UE în problema „principiilor normative (EWG 1957, solidaritate) fără scindare de vest și asocierea cu „iliberalii autocraţi“ din est.
        Criza bancară începe deja în Grecia, Italia, va fi un dezastru foarte apropiat în UE (ESM are azi 700 miliarde Euro garanţii de stat ZE și 80 miliarde Euro cash pentru „Uniunea bancară“), în România.
        Nu mai e timp de pierdut. Today … …

        • Dedalus spune:

          Elevii romani “invata” inca in covarsitoare majoritate “pe dinafara”. Papagalicesc definitii si copiaza de la tabla pe caiete “Lectia”. Educatia romaneasca e o capcana cu o singura iesire: plecarea la studii in alta tara.

          Odata plecati la studii, tinerii nu se mai intorc. Normal, in Romania totul e fals si mincinos. Toata lumea traieste bine din imprumuturile pe care le face satul si din mulgerea celor care mai reusesc sa mai faca ceva.

          Daca formal UE se va desparti in 2 sau nu, in aceste conditii nu mai are importanta. Romania nu fa fi in niciun caz in acel nucleu dur (viteza 1) in urmatorii 20 de ani. Adica in timpul necesar schimbarii unei generatii.

          Deocamdata, UE actioneaza pentru noi ca un fel de incubator ocrotitor, nicidecum ca un mediu de investitii si oportunitati. E important si sa fim ocrotiti, altfel am fi precum alte state (Venezuela e un bun exemplu).

          Suntem membrii UE de categoria a II-a pentru ca noi asta vrem : sa mancam bine, sa avem televizoare mari, sa mergem in strainatate si cam atat. Cine vrea mai mult, are la dispozitie libera circulatie a persoanelor.

          Dar, repet. acesta este un stadiu, acela de ocrotire pana la start. Cu aceasta ocrotire startul se va da peste 20 de ani, pe cand fara ea, nu s-ar da probabil niciodata.

          ===

          Sa fim realisti. Romania nu are resursa umana necesara pentru a participa la prefigurarea UE, nu o are pur si simplu.

          Beneficiem de capacitatea altora, pentru ca facem parte din UE. Fara acest lucru, ne-am fi prabusit de mult. Si fara el ne-am prabusi rapid. Declaratiile sforaitoare nationaliste si europofobe nu tin loc de competenta si nici ragetele nu largesc si diverifica piata.

          Tara asta pute de puturosi imbuibati care zac cu o bere in fata crezand ca daca am fi in afara UE, ar putea fura mai mult su ar obtine mai multi euro pe ora lor de giboni pusi la munca.

          Dar nu sunt toti asa. Nu mor caii cand vor cainii si rabdarea e cel mai puternic tun.

          • Kurt spune:

            Sunt mult mai optimist.
            Oameni cu trecut, oameni care trăiesc numai în trecut, oameni care nu au prezent, oameni care nu trăiesc în prezent: sunt cei pe care îi acuzaţi pe drept.
            Am văzut la liceu într-un orășel mic cum se poate preda (în limba maternă) și învăta fără „indicaţii pretioase“ în epoca de piatră naţionalcomunistă. Dascălii tineri au predat cu pasiune și competenţă. Nimeni nu i-a obligat, nimeni nu putea opri profesionalitatea. Pe de rost era un coșmar (nu prea reţin poezii, târziu am citit mai mult, după 35 de ani), de acord. Nu depinde de era în care se predă, depinde de fiecare dascăl și competenţa sa. Sistemul (francez) de acumulare de date/cunoștinţe prefabricate la școală e neproductiv, de acord. Inţeleg azi mai bine chimia și fizica (nota 10) cu metodele vest la TV-alfa centauri/ARD-BR. Sper că vor fi la îndemâna în era digitală (TV școlar e simplu de făcut- în internet link la… dascălul recomandă… ) în fiecare sat din ţară.
            NU avem la dispoziţie 20 de ani pentru soluţia „biologică“, pentru schimbul de generaţii. Cred că cel mult 10 ani mai stau la dispoziţie. Deci acum engleza în licee, peste 5 ani în școli de la clasa 5 pentru știinţele naturii. Fără electricieni- școli profesionale- nu se poate participa la industria 4.0.
            Societatea civică (mentalitatea) crează, generează statul (Böckenförde, Verfassungsrichter). Mentalitatea „balcanică de jecmănitori“ e mai mult caracterul budgetarilor de ieri, de azi, de mâine, mai puţin al tinerilor.
            Oameni cu trecut, oameni care trăiesc numai în trecut, oameni care nu au prezent, oameni care nu trăiesc în prezent: sunt cei pe care îi acuzaţi pe drept. Dragnea/PSD e nașul jecmănitorilor, nașul hoţilor, nașul tâlharilor, nașul ticăloșilor. Societatea civică a votat acest sistem mafiot 2016 din inerţie? Das Fressen kommt vor der Moral /Bertolt Brecht. Prea mulţi s-au obișnuit cu naţionalcomunismul autohton dictatorial, s-au obișnuit cu: noi facem că muncim, ei fac că ne plătesc.
            Eu am văzut buni și mișei. Am încredere în tineri așa cum alţii au avut încredere în mine înainte de eliberare 1989 și după.
            Investiţile „străine“ în industria din ţară au avantaje: investiţia, tehnologia nouă, organizarea- producţia, desfacerea, găsirea de cumpărători. Nostalgicii „naţionaliști- izolaţioniști“ comentează aici pe publicaţie cu acuzaţii de felul „colonialismul UE“. Nu au înţeles libertatea cetăţeanului, libertatea antreprenorului, libertatea pieţei .. capitalismul. Dezbateri contradictorii și comentarii de tot felul sunt „normalitatea de azi“ în ţară. E bine.
            Am avut probleme cu „mentalitatea“ balcanică în naţionalcomunismul autohton. Nu am mai vrut încă un „conducător iubit“. M-a șocat sălbăticia cu care se minte, se fură, se lovește. Violenţa la PCR (omucidere), violenţa la FSN/mineriadele, violenţa la PSD/10 august 2018. Bâta (violenţa, cruzimea) e argumentul guvernelor dâmboviţene de prea mult timp, 1938-1944-1989-2018, de mai mult de 80 de ani.

            Libertatea crează „indivizi autonomi“ (Wilhelm von Humboldt acum 200 de ani) care se orientează în lume ca Weltbürger.
            Să speram că va fi așa în ţară, în UE, în lume.

            • Dedalus spune:

              “Numai cine munceste trebuie sa manance”.

              Altfel, puturosii imbuibati se vor inmulti peste masura.

              Daca traiesti foarte bine fara sa fi invatat nimic, iti vei cumpara diploma in loc sa inveti.Exceptiile nu se pun.

              Nu ne vom dezvolta daca nu vom trece prin durere.

            • Dedalus spune:

              De acord – e o mare mizerie si o nedreptate sa dai vina pe UE pentru propria neputinta.

              Si eu am mare incredere in unii tineri, numai ca din pacate cei care au puterea si independenta necesara (cum ati subliniat – individul autonom) aleg adesea sa plece din tara. Nu ii condamn, departe de mine gandul, art fi in contradictie exact cu principiul primatului libertatii individuale, dar avem nevoie de o incurajare puternica a antreprenoriatului, altfel ii pierdem pe toti.

              Ideea de a dezvolta educatia prin programe de reforma dedicate nu este fezabila. Ar genera doar experti pentru alte tari.

  4. Lucifer spune:

    Mai uşurel cu adoptarea monedei €. Mai ales că nu se ştie dacă va mai fi o nouă/altă UE. Apoi, România nu este pregătită pentru adoptarea €. Atunci când productivitatea socială în România este de trei ori mai mică decât media UE, a intra în eurozonă este o sinucidere. Chiar nu se înţelege asta? Intrarea în Eurozonă este o capcană în care, pentru mult timp, dezvoltarea României ar fi mult încetinită (vedeţi ce au păţit statele care au intrat nepregătite- Italia, Grecia, Spania, dar şi Slovaci şi Ţările Baltice. A crescut datoria publică şi s-a înrăutăţit nivelul de trai). Aşa că….festina lente….

  5. mike spune:

    Consider Zona Euro (ZE) ca fiind o structura economica formata politic, care cuprinde state ce nu au indeplinit toate conditiile economice necesare pentru a asigura stabilitatea acestei zone. Acest lucru s-a vazut dupa criza din 2008 si se vede si astazi in state precum Grecia, Italia, Spania, Portugalia. Observ ca nimeni nu spune faptul ca , inainte de aderarea statelor baltice la UE, Portugalia era considerat statul cel mai sarac al ZE si cel mai vulnerabil. In aceasta Uniune Economică şi Monetară Europeană au fost acceptate state care au fost aproape de faliment acum cativa ani si care abia au rezistat crizei economice, state care au fost salvate cu bani multi. Acest lucru arata ca ZE nu este chiar atat de stabila si performanta. De exemplu, “performanta” economica a Greciei s-a bazat pe minciuni si raportari false de-a lungul timpului.
    Reformarea ZE reprezinta crearea unei Europe cu doua viteze, in care se adera din ce in ce mai greu, iar conditiile de intrare in ZE s-au inasprit mult. Romania, in conditiile actuale nu are cum sa adere la ZE, nu avand un astfel de guvern si astfel de politicieni incompetenti.

    • Dedalus spune:

      Dupa parerea mea, aderarea la UE e ca alegerea unui ginere :-)). Adica nu conteaza starea actuala, ci perspectivele.

      • mike spune:

        @Dedalus UE nu este SUA! Cu asta am spus cam tot. ZE si UE sunt proiecte politice, iar un proiect politic nu are cum sa reziste in timp si este supus transformarilor de orice fel, incluzand chiar si destramarea acestuia. Si sa nu mai aud ca tarile estice (Polonia, UNgaria) sunt caii troieni ai UE si ca sunt de vina pentru toate problemele din UE, pentru ca nu este asa. Valul de iliberalism s-a declansat si in vest iar increderea in guvernele iliberale sporeste peste tot.

        • Dedalus spune:

          Entuziasmul nationalist nu rezista la foame. Si foamea vine repede cand stai la masa cu Marx.

          UE rezista si va rezista, din simplul motiv ca nu se rezuma la un proiect politic, ci dubleaza vointa cu un aparat administrativ incredibil de eficient. Si eu il critic adesea, dar sa recunoastem ca UE a facut fata tuturor crizelor.

          Nu compar cu SUA, in definitiv am putea compra UE cu Elvetia sau cu Mexic, sau cu Uniunea Statelor Africane. Nu stiu insa daca din astfel de comparatii putem trage concluzii generale. Prea sunt diferite toate conditiile, de la cele geografice la cele istorice si de organizare politica.

          Au fost perioade in istorie cand multi credea ca de fapt capitalismului i-a sunat ceasul, :-))).

          • mike spune:

            “Aparat administrativ incredibil de eficient”? Ai dreptul sa spui asta atunci cand privesti eurocratia din afara si totul ti se pare incredibil. Insa daca esti in interiorul acestui aparat administrativ gigant, parazitar, ineficient si bazat practic pe doctrina socialista, lucrurile nu mai stau asa si vezi altfel lumea aceasta. La fel daca vezi lucurile din Romania sau din vest. Haideti sa nu idolatrizam statele vestice pentru ca nu toate sunt la fel si nu toate indeplinesc conditiile cerute de UE. Exemple sunt numeroase (Italia este unul din ele). UE este un proiect politic genial , recunosc, care a reprezentat singura solutie in anii 50 pentru a pastra stabilitatea si bunastarea pe acest continent, insa actuala UE nu mai are nimic in comun cu proiectul frumos initial. Probabil ca piata unica, moneda euro, spatiul Schengen vor rezista intre statele vestice, insa nu cred ca si in est…

            • Kurt spune:

              Dacă aveţi dreptate e trist.
              In vest 73 de de ani de pace au adus democraţie și bunăstare pentru cei mai mulţi locuitori. Dictaturile din Spania și Portugalia au dispărut.
              Piaţa comună & Uniunea vamală vor rămâne între est și vest. Ar fi păcat ca în est bunăstare, prosperitate și belșug să rămână pentru cei mai mulţi numai un vis.
              După alegerile PE 2019 vom avea o altă UE, de acord. Unanimitate de voturi nu mai e posibil. Proiectul „politic“ UE e eșuat? Nu știu. UE are o pondere economică în lume și atât. SUA & NATO sunt scutul nuclear pentru Europa.
              Proiectul francez (socialist) nu mai e numitorul comun în UE. Olanda și 7 asociaţi nu acceptă deja 2018 un budget mare suplimentar în ZE.19, fără ceilalţi 8. Olanda, Danemarca, Suedia, Irlanda, Tările Baltice se orientează tradiţional mai mult spre Londra, mai deloc spre Paris.
              Care UE vrem?

            • Dedalus spune:

              Am spus ca este aparatul administrativ al UE este incredibil de eficient, nu am spus ca e perfect.

              Pana la urma, nu am cunostinta de vreun esec notabil al UE, cu toate ca o anumita propaganda (interna si externa) se tot straduieste sa spuna asa ceva.

        • Constantin spune:

          “ZE si UE sunt proiecte politice…”

          Bineînțeles că sunt politice. Și SUA sunt rodul unui proiect cu caracter politic.
          Dacă vă gândiți că din anumite rațiuni politice a fost alcătuit proiectul european și apoi înfăptuit, este posibil să aveți dreptate într-o mică măsură. Spun “mică măsură” pentru că, pe de o parte, și SUA se poate să fi existat în mintea unor vizionari înainte de a deveni federația de mai târziu (de fapt este sigur că așa s-au petrecut lucrurile). Pe de altă parte, după prima măsură “unuionistă” adoptată de primele state fondatoare, proiectul a căpătat deîndată caracter social.

          Faptul că britanici pensionari își cumpără case și-și mută viața în Spania, ori instalatorii polonezi profesează în Germania, iar tinerii români studiază în marea Britanie, în vreme ce părinții lor lucrează în Italia șamd. este dovada cea mai bună că Europa Unită este un proiect economic, social, cultural șamd.

  6. Ovidiu spune:

    Asta cu moneda euro e ultimul cui in sicriul ce a devenit Romania dupa 20 de ‘europenizare/modernizare’ prin colonizare. Dezindustrializata, importatoare de la masini grele la faina, colonizata integral de capitalul occidental de la banci si resurse naturale la distributii de energie si utiliatii si retail.

    • Zev spune:

      Eh, cam asa e, dl Ovidel. Vae victis.

    • silicon_v spune:

      România se afla pe locul şase ca pondere a industriei în PIB în 2015, cu 26,4%, sub Irlanda, Cehia sau Ungaria, dar peste Germania, Franţa sau Italia (tari in care ponderea serviciilor e deja uriasa)

      Exporturi in 2017 Romania: 62 de miliarde de euro (cam de 10 ori peste ce exportam in anii 80)
      Structura exporturi:
      - maşini şi echipamente de transport 46,4%

      Asta apropo de dezindustrializare.

  7. Mike spune:

    Inca ceva, in cazul in care, prin absurd Romania adera la ZE si intr-o zi are probleme precum Grecia, va fi salvata de Germania sau Franta, precum a fost salvata Grecia?

    • Kurt spune:

      Grecia nu a fost salvată. Grecii nu au pimit nimic „gratis“ de la UE.
      Băncile private au fost ferite 2008-2018 de riscuri, de pierderi. Contribualii din Franţa, Germania, Olanda etc. au plătit în favoarea băncilor private care au acordat credite Greciei (ar trebui evitat în viitor?). Grecii au rămas cu 300 miliarde Euro datorii de stat, plătesc dobânda zi de zi. Italia are peste 2.200 miliarde Euro datorii de stat 131% BIP și 300 miliarde Euro credite putrede (se acordau intreprinderilor fără perspectivă) în bănci. Italia nu poate părăsi ZE (ESM, Uniunea bancară)?

  8. Dedalus spune:

    Istoria e plina de “pe marginea prapastiei”. Dar prea putine tari si destul de rar s-au si aflat pe fundul prapastiei.

    Dupa umila mea parere, exceptand riscurile unui conflict conventional (care sunt reduse, evident, dar parca nu le-as neglija), celelalte riscuri sunt mai degraba mofturi in zilele noastrea.

    Adica, saracim in sensul ca nu mai putem sa ne schimbam telefonul la 6 luni ci la 12, nu mai bem bere straina ci autohtona ieftina si alte lucruri de acest fel.

    Sa avem rezon, coane Fanica ! :-)))

    • Kurt spune:

      Semigravid nu „este“.

      Libertatea dobândită 1989 cu preţul a sute de vieţi omenești a deschis ferestrele spre UE și lumea întreagă. După aderarea 2007 la UE toţi cetăţenii ţării au obţinut o cetăţenie suplimentară UE. Buletin de identitate românesc înseamnă 2007 /2014 automat libertatea alegerii locului de muncă și de reședinţă.

      Concurenţa pe care dvs o sustineţi e o consecinţă 2007. Nivelul diferit în zonele, statele UE, va ramâne mult timp un „brand“ UE. Pluralitate, diversitate e realitatea în lume. Tinerii sunt „căutaţi“ în vest, migrează din est în vest. Preţul locuinţelor și al chiriilor în metropolele vest sunt o barieră mare pentru familiile tinere din est si din vest.

      Brain drain e o problemă mare în est, de acord. Se rezolvă prin „inovaţie“, export, salarii mari.
      Nu am speranţa ca „teorii“ să arate calea spre bunăstare, belșug și prosperitate ca în vest. E o „boală“ dâmboviţeană al generaţiei „sedinţe“ să se preocupe mai mult cu vorbe în vânt. Un dascăl bun e un dascăl bun. Un medic bun e un medic bun. Sunt mulţi oameni seriosi în ţară care își văd de treabă cum trebuie. Administratia dâmboviţeană (lipsă de bun simţ) în statul „naţional unitar“ centralizat e cauza mizeriei (sălbăticia cu care se minte și se fură la stat). Nu am cunoscuţi care sunt multumiţi de felul cum e administrată ţara de un secol (la fel bunicii, părinţii, prietenii).

      După un secol: decalajul „istoric“ …..
      Mentalitatea … …

  9. memorix spune:

    In conditiile competitivitatii scazute in raport cu Occidentul moneda nationala (curs/devalorizare/inflatie) si forta de munca ieftina sunt portitele de scapare

    Trecerea la Euro ar ridica probleme clicilor organizate pe sistem mafiot AKA clasei politice in a mai face pomeni electorale

    Cum ar mai dubla astia salariile, cum ar mai creste pensiile la alegeri

    Toata lumea ar urla dupa salarii si pensii marite si noi nu tiparim EUR, doar ne’am scufunda in datorii mai ceva decat acum

    Luati in calcul emigratia masiva si natalitatea scazuta, cine si cu ce o sa le plateasca astora pensiile in EUR, mai ales pe cele speciale de mii de euro pt foarte specialii concetateni

    Romania e corupta, necompetitiva, imbatranita, depopulata, cu infrastructura lipsa sau invechita, cu putin capital autohton, joaca cine vrea tontoroiul pe acolo si face profit, oricine mai putin romanii, sau, ma rog, romanii aia mai smecherii fura si dupa aia se relocheaza prin Costa Rica, Madagascar etc

  10. Dan Plesoianu spune:

    Ma mir ca nu ati mentionat ca eveniment istoric de importanta mondiala, impreuna cu Revolutia Papala (de care, sincer sa fiu – ca elev usor peste medie – nu am auzit niciodata), si elaborarea Magnei Carta.

  11. Silviu Cerna Silviu Cerna spune:

    Răspuns dlui. Dan Pleșoianu

    Formularea din text este: ,,…produsul unei lungi evoluţii istorice, începute prin revoluţia papală din secolele XI-XIII şi continuate prin marile revoluţii democratice din secolele XVII-XVIII”, ceea ce înseamnă că s-a acoperit inclusiv momentul ,,Magna Charta Libertatum” (1215) și altele asemănătoare ca importanță. Formularea este una generală, deoarece nu s-a urmărit descrierea amănunțită a tot ceea ce s-a întâmplat în această perioadă, ci doar exprimarea ideii că formarea trăsăturilor definitorii ale civilizației occidentale este un proces istoric îndelungat și că, aflată adesea chiar și în epoca modernă la periferia acestui proces, România se confruntă iarăși cu problema recuperării declajelor („catching-up”). De altfel, după cum se observă, pasajul în cauză apare în rezumatul articolului.

    Subiectul ,,revoluția papală” (numită uneori și ,,revoluția gregoriană”) este, într-adevăr, puțin cunoscut în România. Vă invit să citiți: H. Berman, Law and Revolution. The Formation of the Western Legal Tradition, Harvard University Press, 1985; Ph. Nemo, Qu’est-ce que l’Occident, PUF, 2013; V. Roman, Revolta ortodoxă 2015, Revista Armonii Culturale, 12.02.2105, http://armoniiculturale.ro/2015/02/12/prof-dr-viorel-roman-revolta-ortodoxa-2015/

    De asemenea, am plăcerea să vă invit să citiți, în caz că nu ați făcut-o deja, următoarele cărți: Murgescu B., România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), Polirom, 2010; N. Ferguson, Civilizația. Vestul și restul, Polirom, 2011; L. Boia, De ce este România altfel?; V. Roman, Secretul occidentului, ArtPress, 2018.

  12. Kurt spune:

    … Dedalus …
    „La vălău“
    e lozinca, e imnul tovarășilor PSDiști/FSNiști/PCRiști. Colaboraţionismul intelecuatlilor budgetari interbelici pâna azi, cu diferitele regimuri dâmboviţene, a dăunat locuitorilor. A distrus încrederea între locuitori, a distrus încrederea în statul de drept, a distrus încrederea în institutile statului, a distrus încrederea în serviciile publice. Increderea va fi greu de recuperat, de acord. De sus se predică de 80 de ani 1938-1944-1989-2018 ce e bun pentru cei de jos. Cântarea României în naţionalcomunismul autohton e „pâinea“ celor cu condeiul de un secol. Ingâmfarea balcanică e o faţetă a „mentalităţii“ la centenar? Vorbe în vânt în loc de responsabilitate pentru vorbe și fapte? E trist, de acord.
    Nu e „vina“ tinerilor. Nu sunt de acord ca tinerii de azi să sufere „durere“, să suporte un regim de hoţi, jecmănitori, tâlhari și ticăloși „autohtoni“.
    E momentul când ţara se prezintă Europei și lumii întregi la Președinţia UE 2019.
    Spiritul civic dezlănţuit la eliberarea 1989 nu mai poate fi asuprit, închis, eliminat cum s-a întâmplat în cea mai mare parte 1938- 1989 a secolului sărbătorit cu gălăgie mare la centenar. Tinerii de azi sunt născuţi liberi, trăiesc într-o ţară liberă. Au un drept la visul unei vieţi împlinite, un drept la o viaţă mai bună într-o Românie Europeană. Pentru ei am cea mai mare simpatie. La ei mă gândesc când scriu.
    „Teoria politică“ e meseria practicata de Hannah Arendt cum se descrie ea în interviuri publice. H.A. se bazează (Vernunft, Urteilsfähigkeit) pe „raţiune, pe responsabilitatea“ cetăţenilor. In cartea „ Was heißt persönliche Verantwortung in einer Diktatur“ (Piper Verlag 2018, mit einem Essay von Marie Luise Knott) se poate citi pe baza unei „teorii politice“ ce înseamnă responsabilitatea omului în dictatură. In special pentru „elitele“ intelectuale și cei din instituţile statului e de recomandat lectura.
    Frankfurter Allgemeine Zeitung prezintă acum primul volum din „opere complete (17 volume) Hannah Arendt. O mare parte a primului volum e dedicat criticii pe baza de „teorie politică“ a operei lui Karl Marx (studiu neterminat) și „The Human Condition“ despre sistemele totalitare (scris 1951- 1955). H.A. îl acuză pe Karl Marx pentru faptul că a pregătit „logica ucigătoare de exterminare“ a aparatelor de stăpânire care nu mai poate fi oprită de nici un fel de realitate. De la Aristotels la Karl Marx vede mai puţine rupturi în „tradiţia gândirii“ (de la Platon, Montesquieu, Hegel) decât de la Marx la Stalin. Intenţia doamnei H.A. nu e acea de al plasa pe Marx în tradiţia totalitarismului. Invers ea cercetează relaţia lui Marx cu „tradiţia“ (Karl Marx and the Tradition oft he Politica Tought“, scrisă în era Mc Carthy în SUA). Meritul lui Marx e descoperirea „petei oarbe“ (blinder Fleck) în tradiţia gândirii tradiţionale. Adepţii tradiţiei marxiste probagă „acţiunea politică“ dar neglijează complet, cu nepăsare, alte cerinţe care sunt esenţiale pentru a supravieţui (am Leben bleiben). Acest lucru e privit de ei ca o chestie pur privată, secundară, de care ei nu sunt preocupaţi.
    De acord, dvs. acuzaţi pe cei de la cârmă azi, pe cei care 1944-1989-2018 măresc „durerea“ zi de zi și rămân nepăsători de soarte „individuală a cetăţenilor, rămân nepăsatori de soarta ţării.
    Eroarea, impasul pregătit de Karl Marx scrie H.A. e concentrarea exclusivă pe muncă, fabrici și producţie (mai e în amintire Naţiunea ceaușistă: „forţa de muncă“, omul nou socialist, societatea socialistă multilateral dezvoltată?). Astfel Karl Marx îngustează activitatea umană la productţie, la relatţia cu bunuri materiale și preocuparea cu constrângerile naturii. Karl Marx își blochează singur ascensiunea în domeniul libertăţii și se scufundă în cel a necesităţilor. H.A. ajunge la concluzia că Marx abandoneză „politica“ în favoarea „administrării bunurilor“.
    Fără a citi o literă de Marx tovarășii de ieri și de azi, Năstase, Geoană, Dragnea sunt preocupaţi de a fura bunurile (obstești), de a administra statul de drept astfel ca hoţia să devină „tradiţia dâmboviţeană“ & politica de guvern până la bicentenar, fără riscuri pentru jecmănitori, fără justiţie? Budgetul de stat, serviciile publice sunt„pradă sigură“ a tovarășilor de ieri , de azi și de mâine? E durere, de acord.
    E ușor de înţeles der ce studiul H.A. despre Marx a rămas neterminat. Tradiţia e sărbătorită de H. A. ca epoca de aur al „activităţii politice“ (des politischen Handelns) și e criticată de H.A. Marx e văzut ca un provocator talentat al acestei tradiţii și e acuzat în același moment ca un „sabotor“ al „activităţii politice“ (Karls Marx wird als kluger Herausforderer dieser Tradition gewürdigt- und doch als Saboteur des politischen Handelns angeklagt). Chiar dacă declaraţiile lăudăroase ale lui Marx despre „practica comunitară“ ( gemeinschaftlicher Parxis und Berfreiung) și „eliberare“ sunt de fapt antipolitică, H. A. ajunge la concluzia că e vorba numai de relaţia între politică și economie la Marx.
    Care e relaţia între politică și economie de la Naţiunea ceaușistă până azi?
    Durere?
    H. A. și „teoria „politică“ pe care o scrie, o practică sunt un etalon de masură pentru seriozitatea cu care se pot duce discuţii politice publice, dezbatereile despre conflictele politice, fără a cădea în capcana prejudecăţilor. De la H. A. aflăm de ce teama este un sfătuitor rău, e de fapt principiul „antipolitic“ unde oamenii cedează de a fi „subiectele-indivizii acţiunilor“ lor și se lasă împingi (Warum ist die Furcht ein schlechter Ratgeber und nach Arendt sogar das “antipolitische Prinzip“ schlechthin? Weil Menschen sich damit als Subjekte des Handelns aufgeben und von äußeren Umständen treiben lassen. Beim populistischen Spiel mit Ängsten handelt es sich nicht um eine andere Art von Politik, sondern um eine Demontage von Politik überhaupt/ FAZ) de situaţii externe . Jocul populist cu frica nu e o altă politică, e mai degrabă demontarea politicii ca atare.
    Cu ce au reușit tovarășii populiști în est în acţiunile lor anti-UE, în „iliberalismul“ lor izolaţionist- suveranist- naţionalist? Prin „politică naţională“ în interesul ţării sau numai prin distrugerea statului de drept (Polonia), prin suprimarea presei libere (Ungaria), prin hoţie& minciună ca practică de guvern (București)?
    H.A. în „The modern Challenge to Tradition“ poate deveni un izvor de speranţă.
    Cei cu biografia în două epoci foarte diferite nu cedează, nu acceptă ca „durerea“ și frica să domine viitorul tinerilor în ţară și în UE.
    România e la răscruce 2019/2020.
    Premierul Rutte /Olanda pus azi în faţa deciziei de a acepta sciziunea UE de la Bratislava 2016 sau de a participa la „refondarea“ZE după conceptul francez de la Sorbonna 2017 al lui E. Macron s-a declarat adeptul unui structuri „statale“ (federaţie de state naţionale suverane?) în viitorul mai îndepărtat. UE.27 azi nu e un „stat“, se bazează pe „principii normative occidentale“.
    Eu cu cine votez .. .. I.L.Caragiale

    • Dedalus spune:

      Dupa mine, singurul regim cu adevarat totalitar este fascismul Italiei lui Mussolini.

      Celelalte au fost regimuri autoritare, bazate pe capturarea statului, in diverse forme. Toate au fost (si sunt) favorizate de colectivism (vs. individualism). Apelul la binele comun, dublat de pomana este irezistibil. Cata ratiune ar trebui sa ai pentru a refuza pomana? Sa recunoastem ca e greu.

      Pe de alta parte, Macron – declarat centrist, dar cu oportunisme interesante de dreapta sau de stanga este realist. Nu poti taia pomana si sa astepti sa conduci. Cel putin nu dintr-o data si nu pe fata.

      Cunosc putine state care s-ar putea lauda cu un regim neoliberal. Chile este un exemplu in privinta trecerii la liberalism cu ajutorul unei dictaturi personale. Australia a ales o cale mai putin dura.

      In state precum Germania, capitalismul de Rin se clatina , dar rezista.

      Euro este o garantie eficienta impotriva derivei spre stanga, a se vede Grecia. Grecia si Italia au avut conducere de stanga, fara insa ca asta sa insemne o de-structurare socio-economica generala. Pentru ca statul in sine in Italia si Grecia este liberal (evident, cu nuante).

      In cativa ani vom avea o criza. Vom trece prin ea calare pe leu, nu pe euro :-). Ceea ce este ingrozitor este degradarea fatala a capitalului uman, comparativ cu criza trecuta.

      Mizam prea mult pe tineri. Ei doresc sa isi traiasca viata.

      Notiunile precum “patriotism” s-au schimbat, printre altele si ca efect al lipsei provocarilor. Doua razboaie mondiale in 50 de ani a fost suficient, cred, pentru a forma patritismul ca valoare. Dar au trecut alti 50 de ani de la ultimul razboi si patriotismul nu a mai fost pus la incercare.

      Pentru tineri intelegerea politica nu este o prioritate. Si e si normal, pentru ca mizeaza pe libertatea de miscare in UE si pe simplitatea si lipsa de risc valutar a EURO.

      Patriotismul pentru tineri nu mai este apararea si dezvoltarea patriei, ci devenirea personala. Cetatenii fac patria, nu invers. Intr-un fel, ei au de-politizat Romania prin aceasta optica.

      Nici nu cred ca isi vor asuma vreodata un rol politic crucial, nu mai vorbesc despre unul reformator. Pentru ca e mult mai simplu sa plece decat sa ramana si sa schimbe. Nu sunt cavaleri medievali cu lance , pe cal, ci tineri care doresc sa insemne ceva, sa iubeasca, sa isi faca familii, sa aiba copii.

      Daca Romania nu le ofera asta, le ofera alte state membre. Ei raman patrioti in aceasta noua definitie a patriotismuljui, pentru ca ei raman romani si considera ca e datoria lor sa traiasca mai bine. Tara nu “cade in mainmile dusmanuluji” fara ei, parintii nu sunt jefuiti si ucisi daca ei nu ii apara. Se vor intoarce sa ii ingrijeasca la batranete, atat cat se va putea. Si atat.

      Zona Euro ar insemna pentru ROmania, in aceste conditii, doar un azil de batrani mai ieftin.

      ===
      Ce e de facut? Un stat liberal in Romania, asta e de facut. Un stat minimal, cu control fiscal si valutar dur, cu liberalizarea pietei muncii si cu reducderea fiscalitatii si a puterii sindicatelor.

      Dar acest lucru nu trebuie facut pentru a-i tine pe tineri aici, si nici nu ar fi indicat sa ne bazam pe ei pentru a face asa ceva. Pentru ca nu ii intereseaza dezvoltarea Romaniei decat principial sau ca valoare sentimentala. Este si interesul sentimental un interes, sa nu dramatizam. Dar el se reduce la acceptare/refuz. Nu poate fi vorba despre implicare in guvernare. Politica e pentru batrani, spunea cineva :-).

      Zona Euro ar simplifica mediul deciuzional si ar favoriza implicarea.

      Intr-adevar, analiza politica, politologia beneficaza de multi experti. Dar acestia sunt inaccesibili tienrilor, din cauza pregatirii necesare si timplului indelungat. Intre o plimbare cu iubita prin parc si citirea operelor lui H.A. ce credeti ca ar alege cei mai multi tineri? Sigur, nu toti, dar cei cativa care ar citi ar forma pur si simplu alta grupa de analisti putin cititi. :-).

      Cureaua de transmisei intre tineri si politica profunda este partidul politic. Alta cale eu nu cunosc. Ori, in uiltima vreme, mesajul partidelor politice romanesti este pueril si se vede de la o posta ca nu este bazat pe nici o doctrina si pe nici o lectura de nici un fel. O fi scoala vietii importanta, dar nu ajunge.

      Tinerii nu au rabdare, nicaieri in lume. Nu au nici in Romania rabdare sa astepte pana le cade parul ca societatea romaneasca sa le ofere sanse. Desigur insa ca unii accepta de bunavoie aceasta inchisoare, dar ma tem ca o fac doar din comoditate.

      Daca am speranta? Da, am! Dar realismul ma indeamna sa cred ca rabdarea de a cladi se plateste. Una din caramizile puse este apartenenta la zona Euro. Nu din ratiuni financaire, ci sociale, dupa parerea mea.

      • Kurt spune:

        Noi nu gândim, muncim, Ion Iliescu/FSN anii 1990 … …

        Dvs gânditi. Prezentul e momentul adulţilor, de acord. Tinerii, elevii, studenţii sunt viitorul. Tara are elevi și studenţi. Absolvenţii migrează. De la sat la oraș sau de la o ţară în altă ţară. UE e „patria“ tuturor locuitorilor (Patria mea a fost un sâmbure de măr, Herta Müller) din 27 de state „naţionale“. Automat cu cetăţenia română locuitorii ţării au o a doua cetăţenie, cea suplimentară UE. Migranţii români nu sunt străini la Lisabona, Lyon sau Palermo. Ei sunt migranţi UE. La fel cum migranţii din Chișinău nu sunt „străini“ la Iași. Nu e nici o deosebire în lumea liberă de azi, în UE. E bine.
        Rămâne problema de care vă ocupaţi cu pasiune. „Principile noastre pentru reformarea patriei“: Kogălniceanu.
        Euroland e în pericol dacă Italia va trebui „salvată“. Italia e prea mare pentru a fi salvată. Peste 2.200 miliarde Euro datorii de stat, 130% BIP, devin un pericol peste câţiva ani când dobânzile italiene cresc peste 5 % (azi 3% pentru Italia). Refinanţarea anuală a peste 220 miliarde Euro cu peste 5 % dobândă înseamnnă ca. 12 miliarde Euro din budget an de an. Va fi cu durere și ceartă. Criza bancară va începe în Italia, Grecia. Va lovi puternic ZE. ESM, Uniunea bancară e decizia finală pentru relaţia Paris-Roma: da sau ba în ZE cu structură de „stat“?
        Nu se știe ce se va întâmpla cu Euroland? E. Macron a cerut la prezentarea conceptului francez de „refondarea“ UE la Sorbonna 2017 o integrare ZE mai rapidă și mai puternică. E de fapt transformarea ZE în „structuri“ de stat (federaţie de state naţionale?) cu parlament ZE, budget ZE, guvern ZE (afaceri externe, comerţ exterior, în parte apărare). In viitorul mai îndepărtat peste 15- 20 de ani probabil vor fi „structuri de stat“ ZE dacă mai există Euroland ZE. Optimiștii cred că va exista o structură de „stat ZE“ cu monedă (Berlin nu renuntă la suveranitatea Bundestagului asupra budgetului, Grundgesetz) comună Euro. Pesimiștii văd în Italia de azi sfârșitul ZE.19. E. Macron atacă Salvini/Lega din motive de campanie politică electorală pentru PE și invers. Nu știm cum va arăta PE 2019. Nu sșim cum va arăta Comisie UE. Nu știm cine va fi Președintele Comisiei UE 2019. Viitorul ZE/UE e deschis, nu e bătut în piatră.
        Ramâne de discutat situaţia din România de azi. Aderarea la ZE: da sau ba? Aderarea când? Peste câti ani? Cum va arăta ZE atunci?
        Care sunt interesele României în ZE? Avantajele? O monedă puternică, universală pe lânga $? Tentează la un răspuns: da? Riscurile? Devalorizarea monedei „naţionale“ nu mai e posibilă în Euroland (vezi Grecia). Corectura brutală prin devalorizarea monedei „naţionale“ e în dauna economiilor mici. Cetăţenii pierd o mare parte a puterii de cumpărare, pierd ce au economisit, sunt pedepsiti prin devalorizarea monedei „naţionale“. Se salvează jobs „naţionale“ prin devalorizare?
        Mentalitatea ar trebui avută în vedere. Mentalitatea (paradoxonul Böckenförde) e cea care crează statul si invers. Societatea civică poate creea un stat „liberal“ în momentul când mentalitatea majorităţii locuitorilor corespunde cu sistemul liberal. Care „liberalism“? Cel anglosaxon nu corespunde în nici un caz în balcani. Mentalitatea de ieri, de azi în ţară e alta. Antreprenorii nu sunt încă în număr suficient de mare ca să impună interesele lor. Această parte a locuitorilor are azi o influenţă politică redusă. Pensionarii și budgetarii sunt prezentul și viitorul ţării dacă tinerii absentează la alegeri ca în decembrie 2016, de acord? Suveranul sunt cetăţenii. De ei depinde prezentul și viiorul tuturor. Dragnea /PSD are un mandat de patru ani. Inca un mandat Dragnea/PSD 2020-2024 și e jale, de acord. Va fi pea târziu pentru Euroland? Prea târziu pentru a participa la refondarea franceză a ZE/UEde azi?

        Decalajul istoric …. ….

  13. Dedalus spune:

    Tanarul Macron ofera UE ceea ce ea nu prea agreeaza: viziune.

    UE este un aparat birocratic eficient, asta in primul rand, inainte de a fi orice altceva.

    Dar UE nu poate ramane heterogena, asta se vede cu ochiul liber: Romania alaturi de Germania?! Cine poate sa creada la modul serios asa ceva?! Coeziunea se realizeaza in numele pietei, asta e ideea centrala: o piata unica ce ofera persepctive mult mai mari decat o sumedenie de piete nationale mici.

    In numele acestei piete unice sta Germania langa Romania. Statele nu sunt prietene si nici dusmani. Statele au doar interese. Nu e o insulta, este realitatea cat se poate de normala.

    Ofera Romania avantaje pietei unice? Din ce in ce mai putine, asta e problema reala si grava. Nu suntem o piata de desfacere, nu suntem parte a pietei muncii nici a lumiii investitiilor. Ce se vede din perspectiva lucratorilor de joasa calificare nu e decat … perspectiva lor.

    Statul liberal e inevitabil. El este singurul care poate garanta piata. Romania refuza piata, cu nesfarsite si de multe ori ridicole tertipuri balcanice. Fugim de capitalism pentru ca unii mai in varsta au uitat suferintele comunismului iar altii mai tineri nu prea stiu ce e acela comunism.

    Dar fie vom avea stat liberal, fie foamete. Probabil ca in numele milei crestine nu vom muri de foame la modul propriu, fiind ajutati la fel ca statele Africii subecuatoriale in trecut. Plus ca mai avem radacini si buruieni de rontzait, ne descurcam.
    ===
    Dupa parerea mea, moneda unica nu tine loc de capitalism. Romania nu este un stat capitalist, nu este o piata in intelesul real al cuvantului. In 1989 am trecut de la comunism la socialism. Acum e nevoie de o a doua revolutie – cea de la socialism la capitalism.

    Este inevitabila.

    Marea mea intrebare ramene cum va avea loc? Cum, cand in ce fel? Nicidecum “daca” va avea loc.

    O a doua intrebare este, in mintea mea, daca va avea loc cu tineri, sau fara ei.

    Sunt 9,4 milioane de cetateni cu drept de vot in urban si 7,8 in rural.

    Mai puțin de o treime (29%) din tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani au votat la alegerile parlamentare din 2016 (BEC).

    La intrebarea de ce nu au votat eu raspund cu totul altfel decat cei mai multi postaci si autori: nu au votat pentru ca nu au vrut sa aleaga intre partide socialiste.

    Realizati ca restul 2/3 din tineri daca ar veni la vot ar vota un partid liberal?

    Toate sondajele actuale se bazeaza pe partidele actuale, toate – repet – fiind socialiste. PRin urmare rezultatele sondajelor vor fi cu totul irelelvante daca un partid liberal de dreapta si-ar asuma sarcina intemeierii statului liberal.

    Sa nu confundam cu alegerile din Bavaria, unde liberalii au avut un rezultat sub-mediocru. Acolo cetatenii sunt multumiti cu stabilitatea lor. La noi e exact invers. Germania captialsimului de Rin nu are un motiv serios sa il cedeze in schimbul unui neoliberalism necunoscut si violent, in viziunea lor.

    Da, liberalismul trebuie adaptat la fiecare stat in parte. Este marele sau dezavantaj fata de socilalism care o reteta simpla si usor de aplicat de toate speciile de maimute.

    Dar nimeni nu cere un capitalsim si un liberalaism stralucitor, nici macar unul a la Milton Friedman. Milioane de tineri si de cetateni ar vota un partid liberal chiar modest.

    Din pacate insa politicienii nostri sunt orbi si surzi. Nu inteleg ca se bat pe un segment de electorat oricum captiv neglijand in acelasi timp milioanele de voturi ale celor care nu s-au prezentat.

    Am spus toate aceastea si ca un argument ca ZE nu este pentru noi un panaceu si ca nu ne putem macart gandi la ea inainte de a intelege ca ea se adreseaza statelor capitaliste.

    • Dedalus spune:

      @Kurt – comentariul de mai sus

      • Kurt spune:

        Mulţumesc.
        Ar fi bine dacă mulţi se pronunţă astfel în spaţiul public românesc. Telul e clar: bunăstare, beșlug, prosperitate într-o Românie Europeană în loc de „democraţia originală autohtonă“ a „penalilor patrioţi“.
        Aștia- s oamenii cu ăștia defilăm? După 29 de ani de la eliberarea 1989 aceași castă „politică“ de tovarăși au acaparat totul în stat. Partidul- stat e mentalitatea de 29/73 de ani în democraţia originală, de acord. Nu avem alţii?
        Cauzele sunt bine cunoscute. Selecţia negativă după „originea sănătoasă“ de 73/80 de ani 1938-1944-1989-2018 a avut consecinţe dezastroase. Parlamentul, guvernul, instituţile publice, servicile publice sunt în mâna unor mârșavi, unor jecmănitori și hoţi. Minciuna și hoţia e numitorul lor comun. E și cel al majorităţii cetăţenilor?
        Soluţiile sunt în primul rând în cabina de vot. Civilizaţia urbană are (diversitate, pluralitate, libertate, gândirea proprie) o pondere mai mare dacă tinerii nu absentează la vot. E o problemă peste tot în UE. Tinerii au ritmul lor de viaţă: APP. Totul e accesibil cu un clic?
        UE se bazează pe „principii normative“ și „unanimitate de voturi“. După prezentarea la Sorbonna 2017 în privinţa refondarea ZE/UE (după conceptul lui E. Macron cu intergare mai rapidă și puternică în ZE) au început negocierile în ZE pentru a clarifica cum arată structurile de „stat“ (UE azi nu e un stat) în viitor. Olanda nu se mai opune direct conceptului francez. Olanda nu caută azi asociere cu „iliberalii“ din est sau Salvini/Lega. Rămâne de văzut când și cum va primi ZE o structură de „stat“. O „Federaţie de state naţionale suverane“ (moneda Euro, politica externă comunitară, piaţă comună, standardele tehnice, în parte apărarea) ZE. Va curge multă apă pe Rin, Dunăreș si Sena până când vom vedea peste 15- 20 de ani o Uniune ZE ca „stat“. Unanimitate de voturi nu mai funcţionează. UE e azi paralizată politic? Scindarea de la Bratislava 2016 are consecinţe.
        Relaţia ţării cu nord vestul UE e azi normalitate. Comerţul exterior pe piata comună UE.27 functionează. Mai puţin investiţile „străine“ în industria 4.0. Absenţa statului de drept, absenţa unei justiţii independente și eficiente sunt o moștenire groaznică din naţionalcomunismul autohton, de acord. Soluţie e statul de drept asemănător cu cel din vest. Cu care oameni? Tinerii sunt o parte a soluţiei?
        UE are o diversitate și pluralitate în limbi, în tradiţii, în mentalităţi, în sistemele juridice. Codul civil francez, Case law britanic, BGB Bürgerliches Gesetzbuch german etc, nu sunt „concludente, nu sunt identice. Nu vor fi nici în viitor. Limbile și textele juridice își au expresia în mentalitatea cetăţenilor. Mai mult decât „principii normative“ ca 1957 nu vom avea nici in viitor? Cred că azi lipsește o opinie publică comunitară activă (o limbă comună la tineri e engleza) pentru a alege un Parlament ZE, un guvern ZE. Cum se poate conecta mai bine opinia publică a cetăţenilor ZE? Cred că azi nu mai e vorba 2018- 2020- 2027 (doua mandate E. Macron) de UE.27 mai puternic integrată. România nu e în ZE.

        Hannah Arendet dă răspunsuri în:
        Was heißt persönliche Verantwortung in eine Diktatur. Piperverlag 2018 mit einem Essay von Marie Luise Knott.

        … „ … fiecare guvern preia responsabilitatea politică pentru faptele și mârșăviile guvernului anterior, fiecare NATIUNE preia responsabilitatea politică pentru faptele și mârșăviile trecutului….“… ……….

        (Persönliche Verantwortung muss man von politischer Verantwortung unterscheiden. ……. Jede REGIERUNG übernimmt die politische Verantwortung für die Taten und die Untaten ihrer Vorgängerin, und jede NATION übernimmt die Verantwortung für die Taten und Untaten der Vergangenheit. …….. Wir mussten alles von Grund auf neu lernen, wir befanden uns gewissermaßen im Naturzustand, das heißt, uns standen keine Kategorien und allgemeine REGELN zur Verfügung, in die wir unsere Erfahrungen hätten einordnen können. Wir wussten wenig über das Wesen dieser Erscheinungen und ich fürchte, sie kümmerten uns nicht… „…).

        Aici e vorba de tânăra H.A. Tinerii de ieri și de azi sunt conectaţi mai mult cu cei din generaţia lor și orientaţi mai mult spre dorinţele lor individuale. Lovitura din partea dictaturii, violenţa și cruzimea totalitarismelor în secolul 20 au surprins locuitorii continentului. Nimic nu mai era de la sine înţeles. Nici o regulă, nici o formulă, nici o tradiţie nu a mai dat răspunsuri 1933-1945-1989. Numai raţiunea (Verstand), experienţa proprie (Erfahrung), gândirea (Denken) proprie, judecata proprie (Urteilsfähigkeit) și respectul de sine (Selbstachtung) au funcţionat ca protecţie faţă de atrocităţi. Cred că e valabil și la centrenarul mult lăudat în România de azi:

        H.A: „.. Leider scheint es viel einfacher zu sein, menschliches Verhalten zu konditionieren und Menschen dazu zu bringen, sich auf eine völlig unvorhergesehene und entsetzliche Weise zu verhalten, als irgendjemanden davon zu überzeugen, aus der Erfahrung zu lernen, das heißt mit Denken und Uteilen zu beginnen, anstatt Kategorien und Formeln anzuwenden, die zwar tief in unserem Denken verankert sind, deren Erfahrungsgrundlage aber längst vergessen ist und deren Plausibilität eher auf ihrer logischen Stimmigkeit beruht als darauf, dass sie tatsächlichen Ereignissen angemessen sind.
        Ich glaube, dass diejenigen, die nicht teilnahmen, ein anderes Kriterium hatten: Sie stellten sich die Frage, inwiefern sie mit sich selbst zusammenleben könnten, wenn sie bestimmte Taten begingen; wenn sie es vorzogen, nichts zu tun, dann nicht etwa, weil sich die Welt dadurch zum besseren veränderte, sondern weil sie nur unter dieser Bedingung mit sich selbst weiterleben konnten…. „… „

        Cei care nu au colaborat au avut alt criteriu: era întrebarea cum pot trăi cu ei înșine dacă au participat, au făcut mârșăvii. Numai dacă nu au colaborat la atrocităţi puteau trăi cu sufletul lor împăcat. Era criteriul lor de a trăi sau de a muri.
        Care răspuns dau „frunţile plecate“, cei cu biografia în două epoci foarte diferite, adulţii de azi care au „colaborat“ în interesul carierei proprii (membri PCR, turnătorii, securiștii, membri Academiei de ieri, de azi) 1938-1944-1989- 2018? Cine preia azi rasponsabilitatea în ţară pentru situaţia execelent descisă de dvs?

        Pui de securiști făcuţi la beţie, „penalii patrioţi“ sunt soarta ţării până la bicentenar?
        Decalajul istoric … … bătut în piatră?

        • Dedalus spune:

          Persönliche Verantwortung.

          • Kurt spune:

            E motivul pentru scriu aici.

            Ca tânar inginer stagiar nu trebuia să semnez în epoca naţionalcomunistă. Se fura ca în codru. E trecutul, e trecut. Hoţia a rămas. Budgetarii nu se schimbă de azi pe mâine? Responsabilitatea?

            Am avut colegi care credeau, înainte de eliberarea 1989, că trebuie să se antreneze (bist engagiert?) în treburile publice, în viaţa lor zi de zi (Aktionsgruppe Banat- „Wir werden wie im Märchen sterben“, Johann Lippet, publicat la Timișoara 2012 Banater Zeitung și „Das Leben einer Akte, Wunderhorn Verlag Heidelberg, Johann Lippet, …/… „Constrângerile memoriei“ William Totok/ Zwänge der Erinnerung / „Patria mea a fost un sâmbure de măr“, Herta Müller).

            Rolf Bosser Bucuresti /Frankfurt „Stau pe treptele vântului“ a plătit scump, prea scump… ….
            Anemone Latzina București a plătit scump….
            Roland Kirsch Timișoara a plătit scump ……

            Richard Wagner „Habsburg. Bibliothek einer verschwundenen Welt. Hofmann und Campe 2014“ descrie perioada de tranziţie în est din pespectiva Bibliotecii Bruckenthal Sibiu … …..
            Sunt peste 150 de cărţi publicate de scriitorii „Aktionsgruppe Banat“:
            Ernest Wichner, Herta Müller (Adam Müller Guttenbrunn Literaturkreis), Richard Wagner, Johann Lippet, William Totok, Gerhardt Ortinau, Helmut Frauendorfer, etc. Multe eseuri despre ţara natală. Puţine treduceri. „Regele se închină și ucide“, Herta Müller / „Viena Banat“, Richard Wagner. Patrimonioul literar (cultural) la centenar?

            Herta Müller:

            Leaganul respiraţiei
            Niederungen. Prosa. Bukarest 1982 zensierte Fassung; Berlin 1984 und öfter, vollständige
            Fassung[Anmerkung 1] (Neuere Ausgabe: Rotbuch, Berlin 1988, ISBN 3-88022-729-2).

            • Der Teufel sitzt im Spiegel. Wie Wahrnehmung sich erfindet. Berlin 1991, ISBN 3-88022-767-5.
            • Der Fuchs war damals schon der Jäger. Rowohlt, Reinbek bei Hamburg 1992, ISBN 3-498-04352-8.
            • Herztier. Rowohlt, Reinbek bei Hamburg 1994, ISBN 3-498-04366-8.
            • Wenn wir schweigen, werden wir unangenehm – wenn wir reden, werden wir lächerlich. Kann Literatur Zeugnis ablegen? In: Heinz Ludwig Arnold (Hrsg.): Text und Kritik. Zeitschrift für Literatur. Themenheft Herta Müller, Nr. 155, Heft 7/2002, S. 6–17.
            • Zusammen mit Dagmar von Hoff: „Erzählen, Erinnern und Moral. Ruth Klügers „weiter leben. Eine Jugend“ (1992).“ In: Erinnerte Shoah. Die Literatur der Überlebenden = The shoah remembered. Walter Schmitz (Hrsg.). Thelem, Dresden 2003, ISBN 3-935712-32-4, S. 203–222.
            • „Herzwort und Kopfwort. Erinnerung ans Exil.“ In: Was hat der Holocaust mit mir zu tun? 37
            Antworten. Herausgegeben von Harald Roth Inhaltsverzeichnis, Pantheon, München 2014, .
            • Hunger und Cristina und ihre Attrappe oder Was (nicht) in den Akten der Securitate steht.
            Göttingen 2009, ISBN 978-3-8353-0628-8.Seide. Rowohlt, Reinbek bei Hamburg 1995, ISBN
            Heimat ist das was gesprochen wird. Rede an die Abiturienten des Jahres 2001 Blieskastel
            2001, ISBN 3-935731-08-6.
            • Mir war der rumänische Fasan immer näher als der deutsche Fasan. Ich will mit Utopien
            nichts mehr zu tun haben. Herta Müller im Gespräch mit Carlos A. Aguilera. In: Akzente, H.
            • Tübinger Poetik Vorlesungen. Hörbuch. konkursbuch, Tübingen 2009, ISBN
            • „Ich glaube nicht an die Sprache.“ Herta Müller im Gespräch mit Renata Schmidtkunz. Buch
            mit CD. Wieser, Klagenfurt 2009, ISBN 978-3-85129-860-4.
            • „Ich hatte so viel Glück!“ Ein Gespräch mit Herta Müller. Herta Müller im Gespräch mit Ulrich
            Greiner.[55]
            • Gespräch mit Herta Müller auf der Frankfurter Buchmesse 2009 über ihren neuen Roman
            „Atemschaukel“, mit Maritta Hübinger, Deutschlandradio Kultur, Radiofeuilleton, 17. Oktober
            2009, 11:05 Uhr
            • „Lebensangst und Worthunger“. Im Gespräch mit Michael Lentz. Leipziger Poetikvorlesung
            2009. Suhrkamp, Berlin 2010, ISBN 978-3-518-12620-2.[56]
            • Mein Vaterland war ein Apfelkern. Ein Gespräch mit Angelika Klammer. Carl Hanser,
            München 2014, ISBN 978-3-446-24835-9.
            • Herta Müller, The Art of Fiction No. 225, Herta Müller im Gespräch mit Philip Boehm. In: Paris
            Review. Fall 2014, in englischer Sprache
            • Die Angstherrscher beherrschen das Angstvolk, Die Welt, Dezember 2016

            Richard Wagner

            Catrafuse
            • Klartext. Ein Gedichtbuch. Kriterion, Bukarest 1973.
            • die invasion der uhren. Gedichte. Kriterion, Bukarest 1977.
            • Der Anfang einer Geschichte. Prosa. Dacia, Cluj-Napoca 1980.
            • Hotel California I. Der Tag, der mit einer Wunde begann. Gedichte. 1980
            • Anna und die Uhren. Ein Lesebuch für kleine Leute. mit Bildern von Cornelia König.
            Luchterhand, Darmstadt / Neuwied 1987, ISBN 3-472-61709-8.
            • hotel california 2. Gedichte. Kriterion, Bukarest 1981.
            • Gegenlicht. Gedichte. Facla, Timișoara 1983.
            • Das Auge des Feuilletons. Geschichten und Notizen. Dacia, Cluj-Napoca 1984.
            • Rostregen. Gedichte. Luchterhand, Darmstadt / Neuwied 1986, ISBN 3-472-86642-X.
            • Ausreiseantrag. Eine Erzählung. Luchterhand, Darmstadt 1988, ISBN 3-630-86664-6.
            • Begrüßungsgeld. Eine Erzählung. Luchterhand, Frankfurt am Main 1989, ISBN
            • mit Helmuth Frauendorfer (Hrsg.): Der Sturz des Tyrannen. Rumänien und das Ende der
            Diktatur. Rowohlt, Reinbek bei Hamburg 1990, ISBN 3-499-12839-X.
            • Sonderweg Rumänien. Bericht aus einem Entwicklungsland. Rotbuch, Berlin 1991, ISBN 3-88022-047-6.
            • Schwarze Kreide. Gedichte. Luchterhand, Frankfurt am Main 1991, ISBN 3-630-86759-6.
            • Völker ohne Signale. Zum Epochenbruch in Osteuropa. Essay. Rotbuch, Berlin 1992, ISBN 3-88022-066-2.
            Miss Bukarest. Roman. Aufbau, Berlin 2001, ISBN 3-351-02926-8.
            • Habseligkeiten. Roman. Aufbau, Berlin 2004, ISBN 3-351-03027-4.
            • Der deutsche Horizont. Vom Schicksal eines guten Landes. Essay. Aufbau, Berlin 2006,
            Poetologik. Der Schriftsteller Richard Wagner im Gespräch [mit Christina Rossi]. Wieser, Klagenfurt 2017, ISBN 978-3-9902-9236-5.

            Johann Lippet

            • biographie. ein muster. poem. Kriterion Verlag, Bukarest 1980.
            • so wars im mai so ist es. Gedichte. Kriterion Verlag, Bukarest 1984.
            • Protokoll eines Abschieds und einer Einreise oder Die Angst vor dem Schwinden der
            Einzelheiten. Roman. Verlag Das Wunderhorn, Heidelberg 1990.
            • Die Falten im Gesicht. Zwei Erzählungen. Verlag Das Wunderhorn, Heidelberg 1991.
            • Abschied, Laut und Wahrnehmung. Gedichte. Verlag Das Wunderhorn, Heidelberg 1994.
            • Der Totengräber. Eine Erzählung. Verlag Das Wunderhorn, Heidelberg 1997.
            • Die Tür zu hinteren Küche. Roman. Verlag Das Wunderhorn, Heidelberg 2000.
            • Banater Alphabet. Gedichte. Verlag Das Wunderhorn, Heidelberg 2001.
            • Das Feld räumen. Roman. Verlag Das Wunderhorn, Heidelberg 2005.
            • Vom Hören vom Sehen vom Finden der Sprache. Gedichte, Lyrikedition 2000, München
            2006.
            • Migrant auf Lebzeiten. Roman. Pop-Verlag, Ludwigsburg 2008.
            • Im Garten von Edenkoben. Gedichte. Lyrikedition 2000, München 2009.
            • Das Leben einer Akte. Chronologie einer Bespitzelung. Dokumentation. Verlag Das
            Wunderhorn, Heidelberg 2009, 158 S.
            • Dorfchronik, ein Roman. Roman. Pop-Verlag, Ludwigsburg 2010, 789 S.

            Ernest Wichner

            • 1992 Ein Pronomen ist verhaftet worden. Die frühen Jahre in Rumänien. Texte der
            Aktionsgruppe Banat, Suhrkamp, Frankfurt am Main.
            • 1993 In der Sprache der Mörder. Eine Literatur aus Czernowitz, Bukowina. Zusammen mit
            Herbert Wiesner. Berlin.
            • 1993 Das Land am Nebentisch. Texte und Zeichen aus Siebenbürgen, dem Banat und den
            Orten versuchter Ankunft. Leipzig.
            • 1995 Isak Weißglas: Steinbruch am Bug. Bericht einer Deportation nach Transnistrien.
            Zusammen mit Herbert Wiesner. Berlin.
            • 1997 Der Nerv. Eine expressionistische Zeitschrift aus Czernowitz. Zusammen mit Herbert
            Wiesner. Berlin.

            Gerhardt Csejka

            Nachruf auf die Rumäniendeutsche Literatur, 1990 Hitzeroth Verlag

            „Vexierspiegel Securitate. Rumäniendeutsche Autoren im Visier des kommunistischen Geheimdienstes.“ Herausgegeben von Gerhardt Csejka und Stefan Sienerth. Veröffentlichungen des Instituts für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas an der LMU München im Verlag Friedrich Pustet, Regensburg, 2015, Band 129, 280 Seiten, 29,95 Euro, ISBN 978-3-7917-2679-3

            Traduceri:
            • Mircea Cărtărescu: Der Körper, Wien 2011 (übersetzt zusammen mit Ferdinand Leopold)
            • Mircea Cărtărescu: Nostalgia, Berlin 1997
            • Mircea Cărtărescu: Die Wissenden, Wien 2007
            • Ion Creangă: Die Geiß mit den drei Geißlein und andere Tiermärchen, Bukarest 1981
            • Caius Dobrescu: Ode an die freie Unternehmung, Ottensheim an der Donau 2006
            • Mircea Eliade: Der verbotene Wald, Frankfurt am Main [u. a.] 1993
            • Norman Manea: Oktober, acht Uhr, München 2007 (übersetzt zusammen mit Ernest
            Wichner, Paul Schuster und Roland Erb)
            • Norman Manea: Roboterbiographie, Göttingen 1987
            • Norman Manea: Trennwand, Göttingen 1992
            • Andrei Pleșu: Guardi, Bukarest 1981
            • Traian Pop Traian: Die 53. Woche, Ludwigsburg 2013 (übersetzt mit Horst Fassel, Edith
            Konradt, Johann Lippet und Dieter Schlesank)
            • Daniel Vighi: Fahrplan für die Sixties, Stuttgart 2003
            • Matei Vișniec: … und was soll mit dem Cello geschehen?, Frankfurt am Main [u. a.] 1995



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Silviu Cerna


Silviu Cerna

Silviu Cerna este profesor emerit de ‘’Economie monetară’’ la Facultatea de Economie şi de Adminstrare a Afacerilor a Universităţii de Vest din Timişoara. Este autor a... Citeste mai departe


E randul tau

Faptul că 24 de mii de oameni au citit articolul face să merite efortul de a-l fi scris și apoi n...

de: Luminita Marcu

la "Ne mândrim de Centenar cu dr. Paulescu, părintele rasismului ştiinţific şi lider de partid fascist: prostie guvernamentală sau ceva mai grav?"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

decembrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)